Academia Ideilor

Am analizat atent rezultatele sondajelor IDATA - companie sociologică cu privire la intențiile de vot pentru alegerile prezidențiale și am ajuns la următoarele concluzii:

1. Maia Sandu e clar favorită. Totuși, ea nu are suficient suport pentru a învinge din primul tur, chiar și cu ajutorul diasporei, presupunând că nu vor fi falsificări de voturi. Astfel...
2. Va exista aproape sigur Turul 2 al alegerilor prezidențiale, unde la moment cel mai probabil că va ajunge Igor Dodon.
3. Șansele lui Igor Dodon să câștige un nou mandat sunt discutabile. Unele case de sondaje îl arată favorit într-o confruntare directă cu Maia Sandu, dar înclin să cred că nu e așa.
4. Practic, alegătorii vor putea alege între Maia Sandu și Igor Dodon, ceilalați politicieni cunoscuți neavând potențial de a obține 50%+1 din voturi.

În acest context, situația e tristă. Unica opțiune de dreapta e Maia Sandu - un politician populist, cu o imagine favorabilă creată artificial, care e departe de realitățile din țară și care trăiește într-o țară a minunilor alimentată de „drogul” aderării la Uniunea Europeană. Adevărul e că degrabă nu vom adera și nici guvernul actual nu face mare lucru ca să accelereze reformele interne pentru procesul de aderare.

Pe de altă parte, alternativa pentru Maia Sandu este ex-președintele Igor Dodon, care s-a făcut renumit pe durata mandatului prin vizitele multiple la Kremlin și prin faptul că nu prea s-a văzut și cu alți lideri, în special din vest. De asemenea, devine deja epuizant de deranjantă retorica pro-moldovenească și anti-românească. În condițiile actuale, Moldova cu siguranță nu are nevoie de un președinte pro-Putin, cel puțin pentru că vor urma cu siguranță multiple sancțiuni asupra Moldovei, va fi stopat procesul de integrare europeană și în genere lucrurile vor fi rele pentru că vom fi izolați din toate părțile.

Deci, obiectiv, Moldova nu are nimic de câștigat după alegerile prezidențiale. În cel mai bun caz, țara va fi condusă de un populist care trăiește într-o altă dimensiune decât realitatea și care are o retorică nu mai puțin populistă, care corelează perfect cu instituțiile de propagandă subordonate, unele plătite din impozitele cetățenilor, altele din surse de peste hotare.

Care poate fi soluția? Ion Ceban? El a câștigat cu greu alegerile din Chișinău, el fizic nu va reuși să obțină susținerea din toată țara, plus e mai cool să fii primarul unui oraș mare, decât un președinte care nu are suficiente pârghii. Ion Chicu? Are ceva rating, dar declarațiile sale tăioase deranjează multă lume, plus „masa de sărbătoare” din pandemie vor face ca ratingul să nu crească mult. Renato Usatîi? Moldova nu-i Bălți, respectiv, asta nu se va întâmpla. Irina Vlah? Da, ea obținut susținerea în Găgăuzia, poate încă ceva lume o cunoaște, dar are șanse mici pentru turul doi, plus poza ei cu Putin îi va scădea mult din rating.

Dacă ar candida cineva care nu-i implicat în politică, care are studii în țară și peste hotare, care a lucrat în business, în sectorul necomercial, în sectorul academic, în consultanță, care știe bine domeniul economiei, care înțelege domeniul social, care cunoaște mai multe limbi, și care prin activitatea sa a demonstrat rezultate practice - asta ar fi o alternativă mai bună pentru Republica Moldova.

Este important ca președintele țării să nu fie un exponent politic și e și mai important ca el să nu-și subordoneze toate instituțiile statului, creând un regim gen Lukașenko sau Putin, unde parcă există Parlament, Guvern, Justiție, dar în realitate totul se decide în Turn, sau în Kremlin, respectiv. De asemenea, e important ca președintele țării să nu fie un vasal al Kremlinului. Ar fi în genere ideal ca președintele să nu fie populist și să servească intereselor cetățenilor, să dezvolte economia, să mențină un echilibru între actorii politici, între instituțiile statului, să promoveze o politică externă echilibrată, în interesele țării și a cetățenilor. Un președinte care nu este nici lider informal de partid, nici președinte de buzunar pentru oligarhi sau pentru liderii altor țări.

Eu acum NU pot candida la alegeri. Sunt prea tânăr. Dar POT candida la toamnă.

Citez din Constituție: „Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat (articolul 78 alineatul (2) din Constituţie).”

La toamnă voi avea îndeplinite toate aceste condiții.

Voi expune pe scurt viziunile mele cu privire la modul în care îmi voi exercita funcția începând cu 2025 (președintele nu intră în funcție imediat, ci după vreo 1-2 luni de la alegeri).

1. Voi fi pro-integrarea în Uniunea Europeană. Diferența față de ceea ce se face acum e că voi monitoriza personal reformele INTERNE care se fac sau care urmează să fie făcute, deoarece aderarea la UE se face în primul rând prin transformarea spre bine a țării și nu printr-o mutare imaginară a țării undeva mai aproape de munții Alpi.

2. Prima mea vizită peste hotare va fi în România. Ideal ar fi o întâlnire la Iași cu noul președinte ales al României, care tot urmează să fie ales în acest an. Iașul este un oraș simbolic pentru români deoarece a fost capitala Moldovei medievale, a fost temporar capitala României în timpul Războiului întâi mondial și să nu uităm că România de azi e de fapt rezultatul fuziunii Moldovei medievale și a Valahiei/Țării Românești.

3. Voi renunța la cetățenia românească. Consider că fiind Președinte al Republicii Moldova, nu am dreptul moral să dețin dublă cetățenie. Totuși, voi depune eforturi pentru a apropia România și Republica Moldova, pentru a șterge stereotipurile care circulă pe ambele maluri ale Prutului și voi pune accent pe dezvoltare economică și impulsionarea relațiilor inter-umane. De exemplu, eu aș vrea nu doar tineri din RM să învețe în România, dar și invers.

4. Voi pune un accent important pe educație. Țara noastră pierde anual mii de tineri cu potențial de dezvoltare și aceste pierderi sunt iremediabile. Dacă am avea universități puternice, din contra, noi am păstra talentele în țară și am atrage și studenți străini, în primul rând din România, dar și din alte țări. Dezvoltarea sistemului universitar nu doar va ajuta la întinerirea populației, dar și la creșterea ei și la dezvoltarea economică.

5. Nu voi adera la niciun partid politic și nu voi susține vreunul. Voi asigura un dialog permanent cu forțele politice care au mandat pentru a asigura o conlucrare eficientă între ele. De exemplu, nu voi tolera situația stupidă când autoritățile centrale discrimenează Chișinăul sau Găgăuzia, sau alte regiuni, pentru că acolo nu-s lideri din partidul de guvernământ. Indiferent de culoarea politică, odată ce alegerile s-au încheiat, fiecare instituție trebuie să-și îndeplinească funcțiile sale și la maxim să reușească să conlucreze cu alte instituții pentru a crea sinergie.

6. Voi monitoriza implementarea reformei teritorial-administrative. Ceea ce se întâmplă în prezent duce la degradarea ireversibilă a mediului rural, distruge din temelie sute de localități, care de bine, de rău, au existat 400-500 de ani, până n-a venit la putere guvernarea actuală. În special, voi milita pentru eliminarea oricăror forme de raioane sau subdiviziuni care ar substitui rolul raioanelor. Aduc aminte că după reforma din 1999, când s-au creat județe, a apărut și noțiunea de „sector”, care corespundea fostelor raioane. De asemenea, voi împiedica la maxim orice reformă care are ca scop întărirea rolului actualelor centre raionale. De exemplu, crearea „școlilor model”, care par să fie create anume în actualele centre raionale, ceea ce va mări și mai mult prăpastia dintre ele și alte localități. Un model ideal ar fi crearea unui număr de 100-300 de municipalități în locul actualelor circa 900 de primării. Probabil că se va ajunge mai degrabă la 100 de municipalități. Dar fiecare municipalitate va fi în esență atât comună, cât și raion, în înțelesul actual, doar că vor avea doar o structură admistrativă - Primăria, cu subdiviziunile sale.

7. Voi milita pentru ca municipalitățile nou-create să dețină un grad mai înalt de autonomie financiară și să aibă cât mai multe pârghii de dezvoltare, de atragere a investițiilor, de a fi flexibile în stabilirea unor taxe locale de care să beneficieze comunitatea. De asemenea, fiecare municipalitate trebuie să dețină practic toate serviciile publice de care se bucură în prezent centrele raionale, într-o măsură mai mare sau mai mică. Desigur, nu vorbim de câte un spital în fiecare municipalitate, dar cel puțin de un Centru de Sănătate, de medici de familie și pentru situații mai grave să fie un protocol clar prin care un pacient să fie transportat într-un spital unde există specialiștii și tehnica necesară.

Dacă ați citit până aici, înseamnă că programul meu v-a interesat și că probabil mă veți susține. Fără un partid politic în spate e greu de candidat. Un candidat independent trebuie să culeagă cel puțin 15000 de semnături valide, în timp ce candidații de carton din partea partidelor nu trebuie să facă nimic.

Pe lângă colectarea semnăturilor, care este un efort mare, mai este nevoie de o ECHIPĂ. Nu o să detaliez aici care ar fi structura ei, dar e nevoie de un nucleu de cel puțin 10 persoane, plus un număr mai mare de susținători care să ajute cu aspecte logistice.

Mai este nevoie și de BANI. Finanțarea campaniei trebuie să fie transparentă. Eu nu am parte de granturi de sute de mii de euro de la nicio organizație străină și nu sunt bogat ca să-mi permit o campanie, deci pentru o campanie e nevoie de un buget. Conform unui ziar dependent, Maia Sandu a cheltuit circa 1.2 milioane de lei doar pe promovarea on-line în 2020, iar Renato Usatîi - 920 mii. Mi-e greu să estimez cât ar fi un buget real pentru o campanie eficientă, dar am impresia că ar trebui să fie la vreo 5 milioane de lei, cel puțin, care acoperă nu doar promovarea on-line, dar multe costuri logistice, costuri pentru prestatori de servicii, pentru echipă, sedii, deplasări etc. Trebuie de ținut cont că din 2020 până acum multe prețuri s-au dublat, cel puțin. De asemenea, eu vorbesc de costuri reale, nu cele achitate pe sub masă și nedeclarate.

Astfel, fac un ÎNDEMN: cine e dispus să mă susțină, să-mi scrie un email în care să-mi scrie pe scurt despre sine (în caz că nu-l/n-o cunosc) și în ce mod ar putea contribui la campanie. Contribuția poate fi în special:
1. Ca membru al echipei. Aici trebuie de descris mai exact ce rol vede, dacă e vorba de echipa de bază sau ce posibilități are în caz că va îndeplini funcții logistice.
2. Financiar. Trebuie de văzut ce prevede legislația în acest domeniu, dar la momentul când voi putea primi donații, ele vor fi mai mult ca bine-venite.
3. Pentru colectarea semnăturilor. Am spus că e un efort să aduni 15000 semnături și probabil asta nu e posibil on-line, deci e muncă fizică meticuloasă, care necesită o echipă eficientă.
4. Logistic. Să nu uităm că PAS a stat într-un sediu ultra-central unde achita o chirie de 5000 de lei lunar. Desigur, așa preț nu este real. Totuși, dacă am putea obține un sediu modest fără chirie sau pentru o sumă simbolică, asta ar ajuta mult. De asemenea, dacă am avea mașini la dispoziție pentru deplasări cu scopul colectării de semnături sau efectuarea întâlnirilor cu alegătorii - asta de asemenea ar fi o contribuție foarte mare. Orice contribuție materială, non-financiară ar reduce din bugetul campaniei și ar ajuta mult.
5. Sfaturi. Da, anume sfaturi, idei pentru program, feedback constructiv, idei pentru colectare de fonduri, pentru a aduce mesajele la mai mulți oameni. Sfaturile sunt importante, și nu costă.

Desigur, pot fi și alte contribuții. Totul se face treptat, până la toamnă mai este timp, ideal ar fi vara să avem aspectele organizatorice și logistice puse bine la punct.

Adresa mea de email este [email protected] ([email protected]), iar cea personală [email protected]

Voi răspunde la fiecare mesaj!