Cabinet Individual de Psihologie Stefania Comanescu David

Nu este neapărat nevoie să se întâmple o traumă care să fie o catastrofă pentru noi sau o tragedie.

Este de ajuns să nu ne simțim văzuți sau auziți de părinții noștri sau de partenerii noștri. Și acest lucru declanșează răni în interiorul nostru, în sufletul nostru.

Gândul meu din multe altele pe care le vom explora în tabăra cu tema Relației de cuplu din 8-12 mai 2024.
Vă aștept cu drag și emoție!🙏🤗❤️

Grup de psihoterapie online.

Sunt intrebata daca si cand reincep un grup de psihoterapie online cu durata de un an.
Daca ne strangem o grupa, incepem in martie!🥳❤️🍀
Deci… cine e cu mine in acest proiect?
Va astept cu mesaje in privat 🙏🤗❤️

Doua tabere imi mai doresc sa organizez anul acesta:
- tabara despre relatia de cuplu “Cand ma invart in cerc si numesc asta… Relatie de Cuplu (Soarta)”, stiu persoane care asteapta reiterarea acestei tabere
- tabara nou-nouta: “Corpul, manuscrisul Sinelui meu”

Momentan sunt in lucru orice alte detalii.

Pentru inscrieri ferme, doar mesaj privat.

Va astept cu drag si emotie🙏🤗❤️!

“What a year this week has been.”

Asa as incepe postarea aceasta cu feedbackurile din tabara despre Schimbare incheiata duminica (vineri, pentru mentalul meu deja avand coordonatele tuturor taberelor mele de pana acum). Doamne, ce saptamana! Continuata cu cele 4 zile de cabinet, a cincea maine… mi se pare ca parca a trecut o luna intreaga din acest an…

Am muncit mult iar, am muncit greu, am scotocit pana in lucrurile cele mai profunde din interiorul nostru… si a iesit ceva magic.
Iar cuvintele oamenilor participanti ma ajuta mereu sa ma uit cu seriozitate la procesul pe care il propun si cu drag si admiratie la munca si evolutia lor.

Las aici gandurile lor, sa-mi aminteasca prin timp, ca drumul merita sa-l duc pana la capat. Ca prea e cu tot sufletul si prea e cu sinceritate si asumare.

Va multumesc! Ma inclin!🙏🤗❤️

“Odată demult, pentru mine ideea de tabără era, mai mult sau mai puțin, despre a scapa de ai mei, despre reguli, despre oboseala, despre supravietuire .
De când am descoperit taberele tale, Ștefania, mi-am schimbat percepția, aștept taberele mereu cu bucurie și nerăbdare, mai ceva ca atunci când eram copil și așteptam să vină Mos Crăciun.
Nu am crezut vreodată, pe atunci, că voi ajunge un adult care va merge in tabere sa traiasca joaca si copilaria constient.
A fost un moment când am încetat să mă mai joc, de tristețe, de greu, de singurătate.
Când am redescoperit jocul in psihodramă, m-am redescoperit pe mine.
Părți ale mele pe care nici nu le văzusem până atunci, în niciun alt mod sau context.
În exercitiile taberelor și apoi în afara lor, am început să am voce, să mă fac auzită, să îmi susțin punctul de vedere, să-mi iau puterea înapoi.
În jocul acela pe care l-am descoperit în tabere am vazut clar mecanismele pe care le am, tiparele, și, deși n-as fi zis, in jocul de pe covorul de psihodramă mi-am descoperit cele mai mari răni.
Felul în care ne jucăm arată cine suntem noi.
Bine, la inceput nu am crezut ca jocul te poate vindeca asa cm nu am crezut nici că poți merge în tabere, adult fiind, și să te întorci "alt om".
Să afli lucruri despre tine de care habar n-aveai, să te vezi cu adevărat, să te iei în seamă, să îți schimbi povestea, sau să îți vindeci răni dureroase.
Pentru mine, fiecare astfel de experiență a fost unică și transformatoare.
E ca și cm e imposibil să te mai întorci de unde ai plecat.
Cine ar fi zis ca te poti juca de a furia si sa ajungi sa o simți? Sa o vezi in ceilalți? Sa te sperii de ea? Acolo, in exercitiul nostru despre furie, am inteles inca o data ca furia este o emoție care sperie.
Ne sperie să o vedem la ceilalți, căci ne simțim în nesiguranță sau amenințați.
Ne sperie și când o simțim în noi, pentru că nu știm ce să facem cu ea.
Ne vine mai la îndemână să arătăm cu degetul sau să îi considerăm pe alții vinovați de furia noastră.
Dacă nu ne-ar mai fi frică de ea, dacă am fi dispuși să o ascultăm, ea ne-ar spune multe despre noi înșine.
Mie mi-a raspuns la niște dileme grele acel exercitiu despre furie.
Furia a apărut de multe ori în viata mea deoarece nu am știut sa țin cont de mine, de spatiul meu personal, n-am stiut să spun "nu", nu mi-am dat voie să pot, să greșesc, sau pentru că mi am dat puterea în exterior.
Deși mi-o îndreptam către ceilalți, de fapt, la un nivel profund, eram furioasa pe mine.
In tabără, am ajuns să pot să mi-o conțin și să mi-o fac aliat în vindecare.
Ea mi-a vorbit despre ceea ce ma doare și despre toate nevoile mele.
Schimbarea pentru mine a insemnat sa schimb modul in care imi spun ce inseamnă viața pentru mine. Viața a arătat altfel abia atunci când am decis să deschid ușa către interiorul meu.
Și când (indiferent cât de greu a fost) am fost dispusă să îmbrățișez tot ceea ce am gasit acolo, sa fac curățenie prin mecanismele familiare care imi tin blocat spatiul interior, sa mulțumesc pt ca m-au ajutat să supravetuiesc și să le dau drumul să plece, am facut loc iubirii de sine, de viață, de bine..
Și, dincolo de a fi despre mine, despre relația mea cu mine, cu copilul și cu toți cei din jur, taberele acestea sunt despre conectare, despre oameni, despre a ma simți auzită și văzută.
Am căutat mulți ani, fără să știu ce caut.
Am căutat în exterior, în joburi, în relații, în cărți, în multe cursuri.
Am înțeles că mă căutam pe mine, atunci când m-am găsit.
Drumul din căutările exterioare a fost cu mult mai ușor decât cel din cele interioare.
Taberele acestea au fost spațiul in care m-am cautat în interior si a fost cel mai greu.
Uneori îmi venea să renunț.
Să las totul pur si simplu, căci durerea pe care o găseam mă înspăimânta.
Dar nu am facut-o, nu am renunțat, am tot săpat, descoperind iar și iar lucruri noi despre mine.
Și, apoi, am realizat că mai căutam ceva.
Apartenența. In schimbare și nu numai.
Apartenența între oameni.
Acei oameni în mijlocul cărora să mă simt acceptată așa cm sunt, unde să mă simt văzută și auzită, unde să îmi dau voie să fiu autentică și liberă.
Unde sa ma las vulnerabila, să plâng, să râd, să vorbesc despre nevoile mele, unde să îmi dau voie să greșesc, să nu pot, să nu îmi iasă lucrurile, să scot toate părțile mele "urâte" și, cu toate astea, să primesc aceeași acceptare. Cum spuneai tu, Ștefania, în exercițiu: "Hai, îndrăzniti sa jucati, aici nu e despre a va ieși perfect ".
Eu am simțit profund apartenența zilele trecute, iar sentimentul este greu de pus în cuvinte.
Am simtit ca puterea grupului e coplesitoare.
Avem aceasta putere enormă în noi, de a ne susține, de a ne da curaj, de a fi împreună. Si in taberele acestea ne dam voie sa o accesam.
Nu pot pune în cuvinte cât de minunat se simte.
Conectarea, păsarea, să te simti auzită, înțeleasă, văzută, sunt de nedescris.
Am simțit în interactiune cu fiecare puterea din grupul acestei tabere. Magia din fiecare.
Am plâns, am râs, am dansat, am urlat, am negat, ne-am întristat, ne-am îmbrățișat.
Dar nicio clipa nu ne-am lăsat.
Am simțit puterea familiei Schimbărețu😀
Și ce stare de bine a adus in viata mea această energie.
Va mulțumesc pt aceasta magica energie pe care am creat-o.
A fost vindecătoare.
Multumesc, Ștefania, pentru această terapie a ta unică, pe care n-am mai intalnit-o in alta parte, o terapie care începe inocent și se termina foarte serios. Începe cu o joacă ce se transformă nebanuit în spectacolul vieții în care, de a lungul timpului m-am văzut în zeci de oglinzi, m-am respins și m-am acceptat, m-am urât și m-am iubit, m-am admirat și m-am detestat, am murit și m-am renăscut într-un cadru de siguranță și încredere, în care am simtit ca am contat și ca e acolo cineva care mă aude și mă conține.
De aceea, știu ce zic când zic: e magic. Mulțumesc!❤”(TA)

“Pentru mine tabăra a fost revelatoare, simt că mi-am umplut bagajul cu multe instrumente valoroase. (…)
Deși cred că e o tabără la care aș fi putut participa independent, simt că a avut cel mai mult sens pentru mine în ordinea parcursă: lada de zestre, scenariul și firește, schimbarea.
Am conștientizat că, contrar a tot ceea ce aș fi crezut despre mine înainte să trec prin tabără, că sunt o persoană care are o rezistență fooooooarte mare la schimbare, ca nu e chiar asa, iar acum mi-am mai calibrat și updatat ceea ce credeam despre mine. M-au ajutat în acest sens și provocările tale, Stefania David , dar și conștientizarea rolului de căutător foarte activ în prezent.
Asta nu înseamnă că văd schimbarea ca pe proces ușor pentru mine, însă acum, cu tot ce am primit, experimentat și jucat în tabără, am o altă perspectivă asupra modului în care să fac o schimbare, cm să o abordez, cm să am compasiune pentru mine în proces și mai ales în faza de Mentinere/Recădere, cm să fac procesul să fie mai sustenabil, mai sănătos și mai concret (palpabil) decât era până acum.
Mi-a adus multă claritate, multă ieșire din ceață și cred că a venit fix când aveam nevoie, trecând printr-un proces de separare, deci implicit schimbare.
Acum știu care sunt următorii pași în a merge concret (nu aspirativ!) mai aproape de schimbările pe care mi le doresc și cred cu tărie că tot ceea ce am acumulat în tabără o să îmi fie de folos în deciziile pe care le voi lua vizavi de scenariul meu propriu, pe care îl caut.
Stefania David, ție îți mulțumesc înzecit, simt multă recunoștință pentru toată munca ta de a gândi și implementa tabăra, că te-ai uitat atent la nevoile noastre, ale oamenilor care participă, și ai dat naștere acestui trio de tabere care mie mi-a revelat complet raportarea la viață și la căutarea de sine.
Mi-a plăcut că ai venit cu provocări, cu exerciții disconfortante, cu oglindiri utile, cu blândețe dar și fermitate când au fost de punctat aspecte care să ajute tot grupul.
Nu pot să vin catre tine decât cu inima deschisă, plină de recunoștință, și să îți mulțumesc, ție profesionistului, dar și ție omului pentru tot efortul din spate și pentru toată dedicarea pe care am simțit-o parcurgând această tabără, dar mai ales cele 3 tabere consecutiv, în ordinea gândită de tine. 🙏🤗”(OS)

“Bună dimineațaaa și cu feedback începe viața 😜
M-am apucat să scriu de azi-dimineață dar m-am luat cu treabă și de abia acum l-am gătat, dar sunt sigur că undeva în lume este dimineață 😜
Pentru mine ca și la celelalte tabere, mi-a fost greu să plec și din asta, prima mea dorință la exercițiul de duminică, a fost: Mi-aș dori să fie Luni și să începem tabăra. A trecut prea repede.
(…)
A fost cu multă informație valoroasă, a fost cu conștientizari, a fost și cu lacrimi, a fost și cu joacă (și a fost și cu lacrimi și-n joacă ) , a fost și cu frustrare (pe mine) pe alocuri, a fost și cu observatorul activ, la ce și cm sunt trigger uit de unele cuvinte ale celor din grup, de unele oglinzi prețioase oferite de oamenii dragi din grup.
Mi-am dat seama că am mai crescut puțin, comparativ cu cel care eram înainte de prima tabără și că sunt motivat să mai cresc și să îmi cresc și căutătorul care se aliniază cu ceea ce simt și vreau în prezent, în special căutând în interior. Mi s-au mai așezat unele lucruri în special legate de mama.
Mulțumesc colegilor pentru oglinzile oferite în tabără,multumesc că v-ați vulnerabilizat în fața mea, că m-ați conținut atunci când am fost și eu vulnerabil și am avut nevoie și multumesc pentru ascultare și pentru împărtășire.
Și nu în ultimul rând, multumesc Ștefaniei pentru organizarea tuturor acestor tabere, care vin una în completarea celorlalte și care mi-au fost atât de utile. Sper să nu-mi creez vreo adicție pentru tabere 🤦😜. Mulțumesc pentru ghid și îndrumare înspre a mă privi cu compasiune înăuntru, prin exercițiile și jocurile bine puse la punct și atât de folositoare.
Am plecat din tabără mult mai încrezător în mine , că sunt și pot fi responsabil de propria-mi viață și cu învățăturile că apar schimbări în viață și că este important cm ne raportăm la ele, și că trebuie făcut un plan și pus în aplicare, iar când o să trec la acțiune, să fie cu repetiție și asociere, ca să reziste de-a lungul timpului.
Hai cu schimbarea! și Hai și cu următoarea tabără !😜
❤️Mulțumesc❤️Stefania David❤️”(TA)

“Buna dimineata! M-am trezit cu un dor de tabara, cu dor de voi si de o alta zi plina de experiente revelatoare, asa cm au fost cele din tabara. Pentru mine au fost niste zile valoroase, am plecat putin mai asezata in mine, putin mai inputernicita sa fac schimbarile magice ale sufletului meu. As vrea sa multumesc fiecaruia dintre voi pentru ceea ce a adus grupului, m-am simtit vazuta, auzita si poate mult mai mult de atat, am simtit ca am apartinut grupului. Stefania, multumesc inca odata ca ai creat inca un context magic (pt mine), ca m-ai ghidat, ca m-ai rascolit, ca mi-ai adus confuzie si claritate, eu personal abia astept urmatoarea tabara. Sa curga cu schimbari constiente ❤️✨🫶” (MS)

Psihoterapia este un proces, nu un eveniment, asa o simt eu si asa aleg sa ma raportez la ea.
Nu stiu niciodata ce sa raspund clientilor care ma intreaba cat dureaza psihoterapia sau care imi cer cateva sedinte de psihoterapie.
Psihoterapia este un proces complex in care te scufunzi cu niste obiective, cel mai adesea extrase din problemele cu care de confrunti in prezentul tau, dar pe care le ramifici, pe masura ce aprofundezi cunoasterea si scotocirea de sine.
Poti merge in proces de psihoterapie doar pentru a avea pe cineva cu care sa vorbesti. Sau poti fi persoana care esti dispusa sa intelegi rolul tau in crearea tuturor starilor prin care treci. Care alegi sa vezi ce anume trebuie acceptat si ce anume trebuie schimbat.
Psihoterapia nu este despre confort. In fapt, este prea putin despre confort. La psihoterapeut pe canapea, e bine clientul sa se simta confortabil, dar nu intr-atat de confortabil incat sa nu faca nimic pentru el (imi amintesc ca am citit undeva de capcana pe care budistii o numesc compasiune idioata, atunci cand eviti sa tulburi prea mult apele pentru a menaja sentimentele oamenilor, desi e necesar sa faci asta, iar compasiunea ta sfarseste prin a face mai rau decat onestitatea ta).
Psihoterapia te va duce intotdeauna intr-un teritoriu neexplorat, chiar daca alegi sa pastrezi situatia actuala.

Nu e cazul tau, draga mea, iti multumesc din suflet pentru gandurile tale de azi dimineata, m-au emotionat tare si mi-au facut un remember drag asupra parcursului nostru. Sa iti fie drag de tine in viata ta, sa te locuiesti pe tine si sa te traiesti asa cm stii tu mai bine🙏🤗❤️:
“Draga mea...
Acum 4 ani pășeam speriată, acționând pe pilot automat în cabinetul tău de pe Strada Agrișelor. Era să fie prima mea întâlnire cu un psihoterapeut.
Mi-aduc aminte cm îmi tremura vocea, cm mi-era greu să vorbesc, cm nu reușeam să te privesc în ochi, cm vorbeam despre mine ca despre un CV...doar despre ce am făcut, însă prea puțin despre cine sunt...
Astăzi, după 4 ani de când am început călătoria asta, mă mândresc să văd în mine evoluție, o viață mult mai conștientă.
Azi mă aleg pe mine, astăzi îmi dau voie să simt, astăzi mă pot lăsa văzută în contextele potrivite, astăzi vorbesc despre mine și mai puțin despre realizările din CV...astăzi am curaj și încredere să privesc străini pe stradă...și pentru mine e mare lucru.
Iti mulțumesc cu recunoștință că mă acompaniezi și ghidezi pe drumul meu.
Apreciez tot ce am construit împreună în anii ăștia de relație terapeutică.
Te îmbrățișez 🤗 🙏❤️”

AZI:
- un suflet cald și-a fost blând cu el, la aniversarea unui an de la Renașterea din tabăra “Lada de zestre” și s-a dus să își împlinească menirea, prin încheierea unei formări în munca cu oamenii;
- un om bun și încheiat parcursul terapeutic alături de mine în lacrimi;
- o minune de femeie mi-a împărtășit bucuria venirii pe lume a minunăției ei de boț de om;
- o femeie extraordinară s-a gândit la mine în momentul în care s-a mutat în casă nouă și mi-a permis să intru prin lentila ei să mă bucur de bucuria ei.

La mine a venit Crăciunul!🎁🎁🎁
Vouă ce vreți să vă aducă moș Crăciun?🎅🎅🎅

19 noiembrie 2018, dadeam startul primei tabere pe care mi-o asumam in totalitate. O zi, o experienta, o varsta, un an pe care nu il voi uita.
A trecut mult de atunci, dar azi dimineata m-a luat pe nepregatite un mesaj care m-a umplut de bucurie, de uimire si de recunostinta. Care are legatura cu 19 noiembrie 2018, care m-a intors in timp si care mi-a asezat si mai frumos in mine misiunea mea. Ma uit cu ochii mintii, acum, intre doi clienti, la oamenii pe care i-am cunoscut si care m-au lasat sa ii cunosc in taberele pe care le organizez… si mi se pare ca alta minune mai mare decat omul nu exista pe lumea asta. Toti pe drumul lor, toti cu minunea in ei, fiecare in ritmul lui de devoalare a sinelui.
Tu, draga mea draga, esti dovada vie a minunii din tine. Si a muncii tale enorme de scotocire si slefuire. Iti multumesc ca m-ai ales si m-ai pastrat. Ma uit la tine cu recunostinta. Si cu binecuvantare pentru stralucirea comorii din tine. Te imbratisez:

“Sunt 5 ani de când te-am cunoscut și de când am pășit timid pe calea cunoașterii de sine. Acum 5 ani eram împreună in prima mea tabără,locul unde a început să se schimbe totul.
Acum un an sărbătoream impreună Renașterea mea în "Lada de zestre".
De cel puțin o lună încoace mă necăjesc că vine ziua in care sărbătoresc 1 An de Renaștere,și nu simt asta nu simt că am evoluat in vreun fel, nu-mi mai văd resursele si puterea cm le-am văzut și le-am simțit atunci.
Dar m-am trezit în dimineața asta,și-au început să curgă o dată cu lacrimile, gândurile, blândețea și dragul de mine.
Anul ăsta, deși nu credeam că o să reușesc mi-am luat disertația,am reușit să nu cedez în niciun fel presiunilor lui … si nu m-am intâlnit niciodată cu el, am renunțat la iluzia unui trecut mai bun cu … și la speranța că poate cândva va mai fi ceva, am scăpat cu bine de … și pare că încep să "scap" și de el, n-am mai pierdut vremea cu bărbați nepotriviți doar pt a-mi umple golul de singurătate și nevoile de orice fel, am rămas cu mai puțini prieteni, dar valoroși și, pt prima oară în viață, m-am lăsat să fiu jos, n-am mai fugit de-acolo.
Iar acum sunt la București unde închei zilele astea formarea.
Pentru toate astea îți mulțumesc și-ți sunt recunoscătoare veșnic.
Te iubesc!”

Am intrat în zodia separărilor din grupurile de terapie cu durata de un an de zile❤️.

“Uneori, oamenii se despart aruncându-și vorbe grele.
Alteori, se despart elegant, strângându-și mâna la plecare.
Alții preferă să dispară, pur și simplu. Fără niciun cuvânt. Iar cel părăsit rămâne cu mii de întrebări fără răspuns. Cu un gust amar. Și o imensă dezamăgire.
Cred că e important felul în care îți iei adio. E vorba despre respectul față de celălalt, față de povestea trăită.
Ultimele cuvinte sau necuvinte le iei cu tine. Te vor apăsa mereu, ca un bolovan, vor face găuri în tine.
Așa că, oameni buni, când vă despărțiți faceți-o cu respect. Nu vă costă nimic. Poate un pic de orgoliu rănit.
De exemplu, acum trebuie să mă despart de pijamaua mea cu fluturi. Am trei variante. Pot să îi spun că e o șifonată și că fluturii ăștia sunt patetici, apoi să o arunc într-un colț de casă. Ori îi explic frumos, în timp ce o mângâi, că e târziu și că e timpul să mă eliberez de ea.
Sau o las să alunece de pe mine, fără să-i zic nimic. Apoi mă ascund ca să nu fiu nevoită să-i dau niciun fel de explicații.
Cred că azi o să rămân în pijama. Din respect pentru mine.”
Bologa Monica

În lumina ultimelor evenimente care ne preocupă/îngrijorează în această perioadă legat de copiii noștri și relaționarea adulților cu ei, recomand o atenție mai mare acordată educației, educație care să cuprindă înțelegere și dezvoltare emoțională, introducerea în sistemul de învățământ formal a unor metode alternative de gestionare a conflictelor interioare cu care se confruntă copiii noștri.
Un proiect care să faciliteze introducerea în școlile din Brașov a unor instrumente muzicale este mai mult decât binevenit. Depinde de votul fiecăruia din noi să facem acest lucru posibil.
Haideți să facem ceva constructiv, mai curând decât să ne plângem și să pedepsim.
Încă mai putem vota🙏🤗❤️

👉Orașul relaxat - Un instrument muzical în fiecare școală

Pentru a putea dezvolta o viitoare generație a comunității noastre mai bună, mai socială și mai legată, avem nevoie pe lângă dascăli și de instrumente specifice pentru dezvoltarea lor echilibrată. Propunerea este de achiziții de instrumente muzicale, în acord cu cerințele și pregătirea profesorilor de muzică din fiecare școală, pentru toate unitățile de învățământ, astfel încât educația muzicală să se facă într-un mod activ și plăcut.

Votează aici:
https://bugetareparticipativa.primariabrasovenilor.ro/budgets/3/investments?heading_id=9

Numele taberei: ”Explorându-mi scenariul propriu, pentru a-mi înțelege povestea”.
Adică vom intra și ne vom căuta scenariile în care trăim 🙂... Poate trăim fiind Cenușăreasa sau Victima Perfectă, vreun SuperErou sau Abuzatorul cu mască de om bun, Copilul Perfect sau Părintele Autoritar...
Încă din copilarie suntem programați chiar de părinții noștri să
învățăm ceea ce au învățat și ei, la rândul lor, de la părinții lor. Tiparul nostru existențial, pe termen scurt sau lung, conține întotdeauna un fir narativ, care țese pentru noi un Scenariu de viață de învins sau învingător.
Vom cauta, așadar, scenariile, le vom juca, vom identifica măști și carapace sub care ne ascundem, apoi vom încerca să vedem cm am putea să ne ridicăm deasupra lor, pentru a ni le asuma și apoi modela, asemenea plastilinei, pentru a le integra adaptativ în povestea noastră proprie. Vom căuta să ne ghidăm în travaliul propriu de nevoia de a ne asuma, la modul autentic, direcția și sensul vieții noastre.
Ce spuneți, sună suficient de provocator? 🙂
Această tabără completează perfect, indiferent când este abordată, tema taberei Lada mea de zestre🤓.

https://facebook.com/events/s/tabara-explorandu-mi-scenariul/482504454034418/

Astăzi, o clasă minunată de copii, împreună cu dascălul lor, îmi vor trece pragul, pentru a experimenta bunătatea, generozitatea, căldura sărbătorilor de iarnă, dar și pentru a afla că avem o multitudine de emoții și că sunt normale, trebuie doar să le găsim o modalitate potrivită de manifestare.
Să-mi veniți cu bine, dragii mei, vă aștept pe covorul drag cu colinde și bunătăți! ⭐️💫🤶

Mulțumesc pentru aranjamente, Anca Ilea, Contessina-Events Brasov!🙏🤗❤️
Mulțumesc celorlalți spiriduși care m-ai ajutat să le fac o surpriză copiilor!
Pentru oamenii mei dragi care au fost alături de mine în tabăra Lada de zestre, o veste: simbolurile rănilor la care ați renunțat în tabără, le-am trecut orin purificarea baghetei mele magice 💫 și vor deveni daruri pentru copii ❤️! Ați făcut magie! ⭐️💫❤️

https://www.facebook.com/contessinaevents.brasov

Pentru mine azi începe cea mai frumoasă perioadă a anului.
E plină de bucurie și de drag și de așezare în mine, cu mine, de aminte mai cu răgaz la tot ceea ce sunt și tot ceea ce mă bucură. Nu caut stereotipuri, mă bucură Decembrie profund, iar Crăciunul devine o stare de spirit.
Anul acesta, cu atât mai mult, simt bucuria acestei perioade. Am încheiat a doua tabără de anul acesta, iar cuvintele participanților m-au copleșit. Ele vin din străfundul lor, spun povestea unor dureri și vindecări profunde, de aceea, pentru mine, sunt atât de prețioase.
Le las aici, să îmi fie călăuză în timp, piatră de hotar și impuls de a merge mai departe.

“Draga mea, Ștefania, îți mărturisesc cu inima plina de drag, emoție și încântare ca pentru mine aceasta tabăra a fost cu adevărat o REVELATIE! Sa pot sa ma descopăr pe mine altfel, sa ma iubesc și sa ma apreciez prin ochii și sufletul frumos al celorlalți, sa incep sa ma învăț și sa ma dezvăț, sa ma naruiesc din durere și sa ma reconstruiesc in armonie și siguranta în 5 zile era aproape de neconceput...Încă aud acel melodios, matern "bineee", izvorat ca o lumina în gândurile noastre amestecate și zbuciumul dispare, lăsând loc speranței și increderii💖.
DA, repet, când o sa fiu mare, îmi doresc sa fiu ca tine!!! Sau cm m-ai învățat, ca mine cu tine!🤗🥰
Mulțumesc mult, mult pentru tot ce ai făcut pentru mine/noi în aceasta tabără! Știu ca au fost și sunt o responsabilitate imensa pentru tine, sufletele noastre, asa ca nu pot decât sa te iubesc și sa te apreciez și mai mult în fiecare zi!!
Va mulțumesc, vouă, dragii mei oameni cu suflete deschise pentru fiecare zâmbet, lacrima a voastră! Pentru mine au fost leacuri divine asa ca promit sa le port cu mine mereu!❤️‍🩹
Va îmbrățișez cu mare drag, V.”

“Tabara asta m-a forțat sa fiu inconfortabil (ca sa nu spun “brutal”) de onest cu mine, sa imi vorbesc si sa ma ascult, sa imi arat mai multa compasiune si mai putina mila, sa vreau sa ies din postura de victima neputincioasa, sa ma vad cu mai multa claritate si unde am fost si si unde voi fi si sa imi asum responsabilitatea pentru ce fac cu ce am primit si ce dau mai departe.
Am folosit “forțat” si nu “ajutat” sau “ghidat” sau “incurajat”- desi toate s-ar potrivi – pentru ca am vrut sa imi intiparesc ideea ca pentru mine, acum de asta era nevoie: de a fi forțat. Pentru ca incurajarile imi prind bine dar nu ma imping la actiune imediata, si ma lasa “sa aman pentru cand voi fi pregatit”. Ori amanarea asta poate dura ani. Ani de complacere in discomfort. Si nu mai vreau anii aia. Pentru ca in anii aia, pe de o parte eu stau pe loc, adica nu cresc, si pe de alta parte copii mei …cresc. Cu mine stand pe loc. Si imi doresc pentru copii mei sa fie cablati la un adult crescut constient, sanatos si nu la un copil blocat si care se simte abandonat.
Si am mai folosit “forțat” pentru ca e vecin cu „forță” (putere si tarie), care mi se pare cel mai potrivit cuvant pentru felul in care face Stefania lucrurile sa se intample. Multumesc, Stefania David, ca mi-ai dat din forța ta, aveam nevoie si mi-e de mare folos 🙏. C.”

“Pentru mine prima tabără și prima terapie de grup (fizic) a însemnat...MAGIE. Ce s-a întâmplat acolo, în cercul nostru de siguranță, mi-a fost de-a dreptul eliberator și vindecător.
Stefania David, îți mulțumesc și îți sunt recunoscătoare pentru tot efortul, munca, dedicarea și profesionalismul de care dai dovadă în fiecare context în care am șansa și onoarea să te am alături! Și...pentru că lași să văd și omul din spatele profesionistului. Mă înclin în fața ta! 🙏
Vă mulțumesc vouă, colegilor de grup, că ați oglindit dureri din mine care se ascundeau undeva în adâncuri. M-am oglindit în frânturi din poveștile voastre, și asta m-a ajutat să înțeleg că nu sunt singură, că nu sunt defectă.
Pentru mine a fost intens, a fost cu plâns, a fost cu durere, a fost cu oboseală, dar a fost și cu conectare, eliberare, vindecare, RENAȘTERE, găsirea de răspunsuri la întrebări ridicate de ani de zile...
Vă îmbrățișez pe fiecare în parte cu îmbrățișări d-alea de care știm noi! 🤗. S.”

“Doamne,minune de om,cât sunt de bogată că te am!
Cum a fost săptămâna asta!Încă parcă sunt în transă!
Nu-s cuvinte care să descrie toată onoarea,recunoștința și împlinirea pe care le simt,OM bun!
Simt că în sfârșit culeg roadele muncii mele,și-mi văd evoluția și-s atât de mândră!!!(încă nu-mi vine să cred că pot să-mi zic asta)
Tabăra asta mi-a fost confirmarea că n-a fost în zadar toată munca de 4 ani încoace,și chiar dacă a durut să văd tot ce s-a strâns în lada de zestre,a fost și al naibii de fain și eliberator să văd ce m-am împuternicit să păstrez.
Îți mulțumesc infinit pentru profesionalismul, blândețea,căldura și
dragostea cu care m-ai acompaniat în tot timpul ăsta în calea spre Mine!
A fost FU***NG GREU,DAR CHIAR SE POATE!
Ștefania,ești magie și binecuvântare în viața mea!❤. A.”

Rămân fără cuvinte. Mă înclin cu onoare și recunoștință🙏🙏🙏

Pentru mine, anul se poate încheia. 2022, ai fost un an tare bun, mulțumesc!
Să ne fie Crăciun în suflete tot anul viitor!

Tabăra vă așteaptă ❤️
Să-mi veniți cu bine, dragii mei!

O alta formare încheiată, un alt drum care se încheie doar pentru a-mi permite noi deschideri de drumuri.
Mai bogată, mai plină de resurse pentru oamenii pe care, cu onoare, îi acompaniez în viața lor. Mulțumesc pentru voi în viața mea!
Mulțumesc, Antonia Priana Noël, pentru bagajul plin de resurse pe care l-am umplut în relație cu tine și pentru tot ce ne-ai oferit! 🙏🤗❤️

Momente de pauză în respirație, așa le pot numi, momente când nu mai mergi, ci te așezi și toată lumea, parcă e așezată și în echilibru împreună cu tine.
Clienți așezați în ei e visul meu ca terapeut. Sau cm îi spuneam zilele trecute unei cliente care mi-a spus că, dacă ea ar fi bine, eu nu aș mai avea de lucru: deseori chiar îmi doresc să fie lumea atât de echilibrată, încât să îmi iau timp să mă uit doar la mine.
Mărturii că se poate să vindecăm, să ne vindecăm, să trecem frumos și să ne așezăm autentic în noi:

“Servus Ștefania! Astăzi este ziua fetei mele și vreau sa împărtășesc cu tine vorbele ei spuse aseară. Stăteam la masa și ea își făcea singura o retrospectiva a anilor și cm se simte acum (de la sine, fără sa o întrebam noi) ea spunea: ma simt echilibrată, mama. Și simt ca am cam tot ce mi-am dorit, școală merge bine și am alături doi părinți sănătoși care ma susțin pentru viitoarele planuri.
Am rămas blocata și mi-am zis ca am reușit! E exact cm trebuie sa fie acest copil la 12 ani. Și mi-am dat seama ca fără tine, fără munca depusa împreună și fără deschidea oferita de tine sprea a lucra cu mine, ea nu ar fi acum asa. Pe ce pui lupă, aia creste ☺️ Și eu am pus lupă pe relația noastră și după un drum de 5 ani de zile am aceasta conștientizare văzând cât de frumos se dezvolta. Mulțumesc Ștefania! ❤️ Și-mi mulțumesc și mie”💙

Și o alta, întoarsă spre sine:
“Dupa sedinta, am iesit sa o iau pe fetita de la scoala. Cand am pasit afara din scara blocului, am simtit dintr-o data o mare Libertate interioara, un mare spatiu in mine si in afara mea, un loc special pentru Mine in Mine si in aceasta lume. Gandurile imi erau despre ce zi frumoasa este, ce soare bland, despre cat de minunata si valoroasa sunt, despre cat de bine imi este sa umblu impreuna Si Cu partile exilate, splitate din mine. A fost diferit de sentimentul de eliberare, ce il simt cand ventilez anumite lucruri, a fost simtire pura de Libertate interioara si exterioara, apartenenta si sens simteam in mine un spatiu mare, nou in care toate emotiile, starile erau binevenite, niciuna nu era rea sau buna. Ma simteam intreaga, nu voiam sa fiu niciunde, nicicum in afara de a sta In si Cu mine. Mi-a placut asa mult, sa Fiu!

M-ai intrebat daca acum sunt pregatita sa ma uit la durere si eu iti raspund cu un DA mare, simtit, putut si vrut. Ma simt pregatita (cu tot cu frica ce mi se activeaza) si cred in mine si in relatia noastra terapeutica.♥️🤗

Las aici sa nu cred ca am visat,atunci cand o sa mi se activeze teama de prea mult bine🤗”

Cam și așa de frumos se simte terapia…