Voluntarii Teatrului „George Ciprian” Buzău

Ultimul spectacol al festivalului "Buzău Iubește Teatrul" a fost "Soțiile noastre", o producție de excepție care a reușit să încânte și să amuze publicul până la lacrimi. Sala a fost plină de râsete și voie bună.

Spectacolul a încheiat festivalul într-o notă pozitivă, reușind să aducă la viață personaje comice bine conturate, umor spumos și un decor senzațional care a completat perfect atmosfera. Fiecare detaliu a fost atent gândit, până și efectele sonore care au acompaniat momentele cheie ale piesei.

Personal, am fost profund impresionată de calitatea glumelor, care au fost nu doar amuzante, ci și pline de subtilitate și inteligență. Muzica dintre acte a adăugat un plus de dinamism și a menținut energia publicului la cote înalte, contribuind la fluiditatea spectacolului.

Ingeniozitatea decorului a fost de asemenea remarcabilă, fiecare element scenografic fiind ales cu grijă pentru a sublinia și amplifica trăirile personajelor.

Pentru mine, "Soțiile noastre" a fost mai mult decât un simplu spectacol; a fost o experiență teatrală completă, care mi-a oferit bucurie și inspirație.

Această piesă a demonstrat încă o dată puterea teatrului de a aduce oamenii împreună și de a crea momente de neuitat.

Text: Mihai Alexandra
Foto: Iordache Andreea

Cred că este un spectacol de teatru care evocă cu nostalgie copilăria ultimei generații crescute în fața blocului, cu „cheia la gât”.

Povestea acestui spectacol urmărește patru copii care își petrec vacanța de vară în fața blocului O12, pe o stradă animată dintr-un cartier bucureștean. Zi după zi, Anca, Maria, Alex și Dragoș se cufundă în lumea jocurilor copilăriei anilor ’90: de-a v-ați ascunselea, matele încurcate, flori, fete, filme și băieți, elasticul, frunza, 1, 2, 3 la perete stai, cornete, țomapan, țările și multe altele.

Timp de trei luni de vară, povestea prieteniei lor înflorește, conturându-se prin jocurile alese, fiecare zi fiind un nou capitol plin de râsete și aventuri. În acest univers, prietenia lor devine un tablou viu, pictat cu bucuria și imaginația copilăriei.
Cred că este un spectacol de teatru care evocă cu nostalgie copilăria ultimei generații crescute în fața blocului, cu „cheia la gât”.

Povestea acestui spectacol urmărește patru copii care își petrec vacanța de vară în fața blocului O12, pe o stradă animată dintr-un cartier bucureștean. Zi după zi, Anca, Maria, Alex și Dragoș se cufundă în lumea jocurilor copilăriei anilor ’90: de-a v-ați ascunselea, matele încurcate, flori, fete, filme și băieți, elasticul, frunza, 1, 2, 3 la perete stai, cornete, țomapan, țările și multe altele.

Timp de trei luni de vară, povestea prieteniei lor înflorește, conturându-se prin jocurile alese, fiecare zi fiind un nou capitol plin de râsete și aventuri. În acest univers, prietenia lor devine un tablou viu, pictat cu bucuria și imaginația copilăriei.

Diferențele jocurilor prezente în generația de copii a anilor '90 și generația actuală sunt multiple și reflectă schimbările tehnologice, sociale, educaționale și culturale care au avut loc în ultimele decenii.
Text: Georgiana Pătrașcu
Foto: Andreea Iordache

Cu aproape jumătate de secol în urmă, Teodor Mazilu a creat un text care rămâne uimitor de actual, descriind o societate ce pare să fi rămas neschimbată, unde finanțele și „ambalajul" domnesc. În ciuda acestor iluzii, adevărata fericire trebuie căutată în alte tărâmuri.

„Mobilă și durere”, a fost ca un puzzle ce leagă armonios elementele anilor '70 cu modernitatea prezentului, creând o punte temporală între trecut și prezent.

Simplitatea spațiului, cred că oferă armonie, decorul, devenind un spațiu intim ca o cameră a amintirilor, care este îmbrățișat de pereți cu riflaje și leduri, cu mobilier redus la esențial. Riflajele aerisite, fără fundal solid, parcă sugerează subtil expresia „pereții au urechi”, atât de omniprezentă în perioada comunistă, și oferă o nouă viață lemnului, materialul cotidian al întreprinderilor lui Mazilu.

În acest decor minimalist, jocul actorilor este reliefat precum într-un tablou, ei fiind centrul atenției. Costumele, îmbinate cromatic cu decorul și inspirate din moda vremii.
Text: Pătrașcu Georgiana
Foto: Iordache Andreea

În a șasea seară de festival, publicul s-a bucurat de spectacolul ,,Falsa Servitoare", o comedie subtilă și inteligentă, care explorează complexitățile iubirii, identității și relațiilor sociale. Spectacolul evidențiază superficialitatea unor relații bazate pe interese materiale, precum cea dintre Lelio și tânăra nobilă, și pune în lumină valorile autentice, precum dragostea adevărată și integritatea.

Personajele din ,,Falsa Servitoare" sunt complexe și bine definite. Tânăra nobilă, prin curajul și inteligența sa, sfidează normele și așteptările societății. Ea se deghizează în bărbat pentru a testa adevăratele intenții ale lui Lelio, care ajunge treptat să-și dezvăluie natura oportunistă prin dialogurile sale cu falsul cavaler. Personajele secundare joacă de asemenea un rol important, adăugând profunzime și dinamism poveștii, fiecare având propriile conflicte și aspirații.

Personal, am apreciat acest spectacol datorită abordării autentice asupra problemelor legate de identitate. Într-o societate în care aparențele pot fi înșelătoare, „Falsa Servitoare” reamintește de importanța sincerității și a valorilor morale, oferind în același timp o experiență teatrală plină de umor și introspecție.

Text: Andreea Manea
Foto: Ștefania Carpen

În această seară la Teatrul „George Ciprian”, am avut parte de o comedie spumoasă numită „O idee genială". Care să fi fost oare ideea? Chiar planul soțului de a descoperi infidelitatea soției care se dovedește să fie bazat pe minciuni ce implică la rândul lor alte minciuni, situaţiile cruciale stârnind hohote de râs în sala de spectacol.

Acestă idee îi implică direct pe Arnaud soțul care pune la cale această șaradă, Thomas un actor amator, care cere o suma prea mare de bani pentru un joc teatral, Marion, soția lui Arnaud, vecina mult prea implicată Catherine care trece de la la o stare la alta mai repede decât ai clipi, pe amantul lui Marion, agentul imobiliar Cedric, dar și pe fratele actorului, Jules instalator de meserie.

Rare sunt momentele în care te poți întâlni cu sosia ta, dar acest spectacol ironizează contrariul. Tot ceea ce pare a fi doar o joacă nevinovată se transformă într-o dramă cu momente savuroase comice, unde chiar și în momentul în care pare să fi scăpat de sub control, se întoarce la firul inițial.

Cred că acest spectacol reușește să te desprindă de viața cotidiană pentru aproape două ore și este dovada vie a faptului că teatrul este apropiat de public și că fiecare emoție pe care o simțim în viața noastră poate fi transmisă prin jocul scenic.
Text: Mădălina Negru, Georgiana Pătrașcu
Foto: Andreea Iordache

Astăzi, orașul nostru iubitor de teatru și-a confesat dragostea printr-o scenă plină de duioșie, afecțiune..doar „Despre tandrețe” ! Cea de-a patra piesă din cadrul festivalului Buzău Iubește Teatrul, scrisă de Matei Vișniec, în regia lui Vlad Trifaș a oprit pentru un moment timpul ca să ne amintească să mai „ne uităm în iarbă, să mai vedem pe unde ne punem pasul”.
„Despre trandețe” este povestea a două cupluri, unul care nici moartea nu i-a putut despărți iar celălalt abia la începutul călătoriei. Cel dintâi își duce mai departe existența prin prisma rodului dragostei lor, fiica lor Eva, viață. Ea nu se „regăsește în prenumele ei” prin faptul că nu-și mai dorește să ducă existența umană mai departe. De ce să mai fim dacă nu avem tandrețe? Astfel tragedia, diluată prin secvențe îmbrăcate în umor pentru a nu fi prea copleșitoare, este cea care scoate la iveală un iz de speranță.
Spectacolul nu a fost doar o interpretare de roluri sau un schimb de replici, ci o adevărată experiență care nu poate fi în întregime descrisă. Încă de când cortina a fost ridicată, am fost transpusă în lumea autorului până la finalul său. Decorul aducea pe aceeași scenă mai multe cadre din lumi diferite derulate în sincron. Publicul nu a fost doar un spectator ci au împărțit același spațiu cu personajele prin prisma unei ceți care elimina distanța impusă de scenă. Asemenea unei santinele divine, violoncelistul a privegheat necontenit și a marcat în întregime fiecare moment care atingea morala umană. Replicile erau însoțite de clipe de tăcere pentru a cugeta, a simți. Fie că am lăcrimat pentru comic sau mai cu seamă pentru tragic, cu toții ne-am pus întrebări „Despre tandrețe”.
Text: Scîntee Claudia
Foto: Carpen Ștefania

Spectacolul ,,Proștii sub clar de lună” comedie de Teodor Mazilu, abordează cu umor și ironie problemele și absurditățile vieții sociale. Spectacolul a reușit să umple sufletele spectatorilor de râsete și fericire, ridicând în sală o atmosferă superbă.

Povestea a început brusc cu despărțirea cuplului format din Clementina și Gogu, apoi a urmat povestea cuplului Emilian și Ortansa. Contrastul dintre personaje și compatibilitatea celor două cupluri au reușit să creeze toată magia serii.

Personal, am fost captivată de poveste încă din primul minut. Spectacolul m-a facut să râd până la lacrimi, dar și să empatizez cu problemele cuplurilor. Decorul a reușit să mă impresioneze imediat cm a fost trasă cortina și am rămas plăcut surprinsă de ingeniozitatea acestuia.
Text: Mihai Alexandra
Foto: Bratu Bianca

Al doilea spectacol din ediția a XIX-a a festivalului ,,Buzău Iubește Teatrul" a lăsat spectatorii cu o selecție variată de sentimente și impresii pozitive. ,,La Academie" este un amestec captivant de comedie pastorală și tragedie iminentă. Utilizând umorul pentru a evidenția aspectele vieții rurale, spectacolul explorează cu ironie viața în mediul rural românesc.

Atmosfera amuzantă a spectacolului m-a captivat, reușind să îmbine râsul cu momentele de reflecție profundă asupra provocărilor din viața țărănească. Cu lacrimi în ochi, am râs împreună cu restul publicului și am ieșit din sală cu inima ușoară. Totodată, am considerat valoroase producția acestui spectacol, jocul actoricesc și efortul depus de fiecare persoană implicată.
Text: Negoiță Delia
Foto: Andreea Iordache

În primele două zile ale festivalului „Buzău Iubește Teatrul”, publicul buzoian s-a bucurat de prezența lui Ogmios Z42, precum și de roboțelul creat de clubul „Homosapiens” al liceului B.P. Hasdeu, în cadrul unei instalații interactive amplasate în curtea teatrului.
Adulții și copiii au avut ocazia să interacționeze cu Ogmios Z42 și cu roboțelul liceenilor, descoperind lumea fascinantă a roboților prin intermediul jocurilor și activităților interactive. Cei mici au fost încântați să descopere cm funcționează roboții și să învețe prin joacă, în timp ce părinții lor, la fel de curioși, au explorat alături de ei, bucurându-se de această experiență educativă și distractivă.
Interesul pentru această inedită îmbinare între artă și tehnologie a fost evident, participanții manifestând un entuziasm deosebit pentru oportunitatea de a vedea de aproape și de a interacționa cu aceste tehnologii avansate. Atmosfera din curtea teatrului a fost una de bucurie, contribuind la succesul festivalului și oferind momente memorabile pentru toată lumea.

Text: Andreea Manea, Alexia Cristea
Foto: Iordache Andreea

Spectacolul care a deschis editia a XIX-a a festivalului ,,Buzău Iubește Teatrul” a fost ,,Moș Nichifor”. Un spectacol memorabil care a adus nostalgie și amuzament spectatorilor. Acest spectacol aduce pe scenă povestea plină de umor a lui Moș Nichifor.

Am văzut spectatorii bucurându-se de acest spectacol datorită umorului sănătos, personajelor pitorești si situațiilor comice care sunt pline de farmec.

Consider ca acest spectacol contribuie la păstrarea și promovarea patrimoniului românesc. Este o ocazie pentru spectatori de a se reconecta cu rădăcinile lor culturale și de a aprecia viața țărănească.

Urmărind acest spectacol am simțit nostalgia și aprecierea mea față de satul tărănesc și de viața rurală crescând. Moș Nichifor, pentru mine, a fost reprezentarea fidelă a omului simplu de altă dată, ceea ce mi-a trezit un sentiment profund de bucurie. Am râs ca un copil mic, m-am bucurat de atmosfera minunată și am părăsit sala de teatru cu inima plină de emoții pozitive.

Distribuţie: Marcel Iureș și Ruxandra Maniu
Regie: Alexandru Dabija
Costume: Manuela Pungan

Text: Mihai Alexandra
Foto: Iordache Andreea

"Labirintul lui Habarnam" este un spectacol fascinant, care reușește să pună în evidență farmecul și aventurile din cunoscuta serie de cărți a lui Nikolai Nosov pe scenă.

Trecând dincolo de energia și creativitatea acestui spectacol, spectacolul transmite lecții valoroase despre prietenie, curaj și trecerea timpului, toate într-un cadru plin de umor și aventură. Este potrivită atât pentru copii, cât și pentru adulții care doresc să se bucure de o poveste bine pusă în scenă.

Personal, acest spectacol m-a ajutat să trăiesc din nou momente pe valurile copilăriei. Atmosfera a fost captivantă, iar spectacolul nu mi-a oferit doar divertisment, ci și momente de reflecție.

Distribuție: Trică Hristu, Bolea Mihai, Oance Cătălina
Cu participarea elevilor actori:
Niculescu Sofia Maria, Tătaru Sofia Ioana, Ciubotaru Dara, Aurică Bianca Andreea, Simion Andreea Voica, Harpeș Alexandra Elena, Perțea Alexandra Ana, Burcea Valentina Nicoleta, Neagoe Arina Dora, Stan Ion, Radu Robert Sebastian, Ioniță Andreea, Dinu Nicole Daniela, Neagu Elena Ancuța, Andronache Ecaterina, Neagu Georgiana Denisa, Ciobică Bianca Elena.
Regia: Cristian Negoescu
Scenografie: Raluca Negoescu
Grafică video proiecții: Vali Chincișan
Spectacol realizat în parteneriat cu Colegiul Național,,Bogdan Petriceicu Hasdeu", Colegiul Național Pedagogic ,,Spiru C. Haret ", Liceul de Arte ,,Margareta Sterian " Buzău

Text: Negoiță Delia
Foto: Iordache Andreea

A dezvoltat o pasiune pentru teatru încă din copilările, fapt care l-a ambiționat în cariera sa de actor, dar mai ales în cea de regizor. Vlad Trifaș, regizor buzoian, ne-a împărtășit câteva gânduri despre noul său spectacol, ,,Despre tandrețe” de Matei Vișniec, ce își va avea premiera în Festivalul ,,Buzău Iubește Teatru”, la Teatrul ,,George Ciprian”, dar și despre calitățile necesare unei persoane ce dorește să aleagă o carieră în teatru. Printr-o scurtă ,,călătorie” în trecut am văzut și raportarea adultului Vlad Trifaș, la adolescentul, liceanul Vlad Trifaș.

Reporter voluntar: Cum vă construiți relația cu actorii în spatele cortinei?
Vlad Trifaș: Relația cu actorii se construiește într-un mod complet natural. Este o interdependență fără de care spectacolul nu ar avea cm să se întâmple. Ei au nevoie de mine în aceeași măsură în care și eu am nevoie de ei. Ei sunt instrumentele care fac spectacolul să fie viu, deci, dacă aș putea să explic într-un fel sau altul felul în care o construiesc, este pur și simplu atenția vie asupra viului natural pe care îl are actorul.

R. V.: La ce ar trebui să se aștepte publicul de la acest spectacol, ,,Despre tandrețe”? Care este sentimentul principal pe care dorește să ni-l împărtășească?
V. T.: Sentimentul principal, așa cm spune și titlul, ar trebui să fie tandrețea. Eu cred că publicul ar trebui să se aștepte la un spectacol foarte, foarte cald, cu accente de umor, care ne vorbește despre adevăratele realități din adâncurile sufletului uman, din cavernele acelea, mai puțin scoase la lumină.

R. V.: Ce face acest spectacol memorabil? Ce cuvânt credeți că îl descrie cel mai bine? De ce?
V. T.: Nu știu dacă va fi un spectacol memorabil sau nu, dar cu siguranță, căutarea acestor sentimente foarte fragile este una care ne-a interesat foarte mult și cred că acest lucru va fi cel puțin interesant pentru publicul spectator. Cred că este un exercițiu bun de urmărit.

R. V.: Ce ,,lecție de viață” poate învăța un adolescent din acest spectacol?
V. T.: Iubirea în toate formele ei, în toate ipostazele ei, uneori incomodă, alteori insuficientă, cred că lucrurile acestea le poate învăța un adolescent din spectacol.

R. V.: Care credeți că sunt calitațile necesare unui tânăr, în momentul în care dorește să urmeze drumul teatrului, fie el de regizor, ori actor?
V. T.: Sunt multe calități care se pot întruni pentru a-ți ușura traseul de a deveni actor, regizor etc. Dar curiozitatea, curiozitatea reală cred că este calitatea care nu trebuie să lipsească, deci cineva care vrea să facă meseria aceasta trebuie neapărat să fie curios și într-un mod real.

R. V.: Dacă ați putea să vă întoarceți în timp, ce i-ați spune lui Vlad Trifaș, elevul, liceanul? Ce sfat i-ați da?
V. T.: Ce i-aș spune lui Vlad: să aibă răbdare, calitate care lipsește și acum, răbdarea, să aibă cât se poate de multă răbdare și să fie foarte atent la tot ce se întâmplă în jurul lui, pentru că acolo va găsi răspunsul la întrebările pe care și le pune.

Machetă: Mădălina Negru
Reporter Voluntar: Alexia Voinea și Raluca Ilie

Cu căldură și lumină, echipa de voluntari a Teatrului "George Ciprian" vă transmite cele mai sincere urări de Paște! Ne dorim ca aceste zile să vă aducă în case bucurie, liniște și pace sufletească.

Fie ca această sărbătoare să vă inspire și să vă umple inimile de speranță și împlinire.
Abia așteptăm să vă revedem în curând, în număr cât mai mare, la teatru!
Paște fericit! 🎭

Text: Alexandra Vasile
Grafică: Scîntee Claudia

Prietenie, muncă în echipă şi depășirea diferențelor dintre noi pentru a îndeplini un obiectiv comun. Acestea sunt câteva dintre Învățăturile pe care le putem extrage din spectacolul ,,Labirintul lui Habarnam”.

Habarnam este personajul nostru principal, iar ,,labirintul” capătă două sensuri. Avem labirintul propriei persoane, pe care Habarnam îl parcurge pentru a se autodescoperi: încercarea de a învăța să cânte, să picteze și chiar de a deveni poet, din păcate, eșuând în cele din urmă. Acestea, în opinia mea, reflectă realitatea noastră, a copiilor și adolescenților care încearcă să-și ,,găsească locul în lume”. Habarnam este personajul care niciodată nu renunță și deși întâlnește obstacole în drumul său, mereu reușește sa găsească o parte pozitivă și să persevereze.

A doua semnificație a labirintului este drumul parcurs de Habarnam și tovarășii săi, în căutarea Piraților de timp, care au furat... Ei bine, exact timpul. Pe parcursul acestei călătorii trecerea ireversibilă a timpului devine motiv principal, iar noi suntem martorii aventurilor tuturor personajelor în ,,căutarea timpului pierdut”.

Text: Voinea Alexia
Foto: Carpen Stefania

Copilăria... cu toţii ne dorim să revenim uneori la acele momente magice, când ascultam poveştile din bătrâni spuse de părinţii noştri.

De aceea, astăzi, am luat parte la un spectacol care mi-a provocat un sentiment puternic de nostalgie, şi care mi-a adus aminte de cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele. Râsetele copiilor din sală m-au făcut să părăsesc sala cu zâmbetul pe buze, iar cele ale adulţilor, să mă bucur, realizând că în fiecare dintre noi există un suflet de copil.

Foto: Andreea Iordache
Text: Ioana Gioaba

,,Sectorul S" sau complet spus ,,Sectorul Sinucigașilor" reprezintă barul dintre lumea de apoi și lumea celor vii, în care trei femei își așteaptă verdictul și își împărtășesc suferințele care le-au adus în pragul disperării.

Am fost fascinată de naturalețea celor trei actrițe, de dinamica creată între personaje, dar și de umorul autoironic și întunecat abordat de text. În plus, am putut să rezonez cu frustrarea personajelor, furia și tema generală a spectacolului. Am râs, am tăcut, am privit desfășurarea unei experiențe organice, cât se poate de universale, mai ales în rândul tinerilor.

Finalul a marcat o situație foarte des întâlnită în viața umană, în care cine vrea să trăiască ajunge să moară și vice-versa. Nedreptatea destinului implacabil se arată pe scenă, la fel cm intervine și în existența noastră cotidiană.

___________________________
Distribuție: Anca Toader, Bianca Toader, Izabela Scarlat, Vlad Galeș, Mario State, Andrei Citrea, Sara Oncioiu, Ruxandra Meșterelu, Iris Balotă
Regie: colectivă
Coordonator: Dănuț Solcan
__________________
Text: Valentina Drăgan
Foto: Andreea Iordache

Azi după-amiază am avut ocazia de a urmări spectacolul ,,Copii răi'' în regia lui Adrian Constantin, piesă pe care cu greu o voi uita. Principala temă abordată în acest spectacol este bullyingul, subiect cu care interacționăm din ce în ce mai mult în ultima vreme, din păcate.

Ce mi s-a părut inedit în cadrul acestui spectacol este modul abuziv în care autoritatea, în cazul de față o profesoară în cadrul unei ore de curs, se raportează și este implicată activ în cazul de hărțuire al unei simple eleve. Acest lucru cred că ar trebui să ne sensibilizeze la astfel de evenimente și să luam măsuri în cazul în care suntem martori la scene de bullying în colectivele din care facem parte, nu să stăm și să participăm pasiv, uitându-ne de pe margine.

Personal, finalul spectacolului cred că a pus foarte bine în lumină efectele pe care fenomenul de bullying îl are în școli, atât din perspectiva victimei, cât și din cea a hărțuitorului.
___________

Distribuție: Mario Negoiță, Ariana Stoica, Valentina Drăgan, Eric Lăcătuș, Florin Stanca, Mariana Udrea,Maximilian Mațuc, Simona Chiagă, Irina Rădulescu
Coordonator: Adrian Constantin
__________
Text: Alexandru Ionescu
Foto: Andreea Iordache

Perioada adolescenței este și a fost dintotdeauna una a contrastelor, a momentelor de rătăcire, a sentimentelor incerte… Exact aceste trăiri sunt surprinse și în spectacolul,,Punk Rock", titlul denumind perfect clipele tulbure ale tinereții.

Marea Britanie, zilele noastre, liceu, clasa a XII-a. Un cadru aparent monoton, 7 liceeni aflați în perioada examenelor. Chiar eu, fiind elevă, liceană, m-am putut identifica cu fiecare personaj în parte. Le-am putut înțelege îngrijorările legate de examene, de viitorul lor. Decizii importante care își pun amprenta asupra ta pentru totdeauna.

Ceea ce a reușit, însă, să mă uimească, a fost finalul. Cu totul surprinzător, unul dintre protagoniști, William, a cărui condiție psihică se degradează din ce în ce mai mult pe parcursul spectacolului, ajunge să facă inimaginabilul, să comită crimă. Trăiri puternice, fapte de neiertat, remușcări, relații sfâșiate, totul este adus în scenă și ne oferă șansa să înțelegem cât de severe pot fi apăsările unui tânăr. Cu totul și cu totul uluitor și tragic în același timp.
_____________
Un spectacol cu Dan Pughineanu, Matei Arvunescu, Alex Popa, Ioana Niculae, Ana Udroiu, Alex Călin, Teo Dincă, Oliver Toderiță
Regie: Vlad Cristache
Produs de Teatrul Excelsior
____________
Text: Alexia Voinea
Foto: Ștefania Carpen

Cadrul spectacolului poate părea banal - sala de clasă a unui liceu din Marea Britanie, dar finalul este cel care dezvăluie profunzimea ce se află, de fapt, în spatele poveștii.

Spectacolul ,,Punk Rock" surprinde în mare măsură viața adolescenților aflați în pragul examenului de Bacalaureat în paralel cu dramele sociale ale acestora. Aflându-mă în ipostaza de elev în clasa a 12-a, am empatizat cu stările personajelor, înțelegând pe deplin presiunea ce cade asupra unui copil în contextul unui examen.

Însă, de departe, finalul mi-a depășit întru totul așteptările, aducând în lumină un aspect definitoriu al unuia dintre protagoniști, William, și anume o boală de natură psihică. Astfel, diversitatea reacțiilor lui William va fi justificată de condiția sa medicală.
_____________
Un spectacol cu Dan Pughineanu, Matei Arvunescu, Alex Popa, Ioana Niculae, Ana Udroiu, Alex Călin, Teo Dincă, Oliver Toderiță
Regie: Vlad Cristache
Produs de Teatrul Excelsior
____________
Text: Alexandra Pătrașcu
Foto: Andreea Iordache

După cm v-am obișnuit deja, noi, voluntarii Teatrului ,,George Ciprian", vă întâmpinăm la fiecare eveniment, fie el spectacol sau festival, zâmbitori și pregătiți pentru a vă sprijini în ocuparea locurilor sau pur și simplu pentru a vă aduce bucurie și bună dispoziție!

E de la sine înțeles că nu puteam rata Festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr , un eveniment de o mare importanță pentru noi, care ne-a răsfățat cu spectacole bine alese de la teatre din București și din țară!

Ne bucurăm să vă revedem în fiecare seară de spectacol și, mai presus de toate, ne bucurăm că suntem aici cu voi!

Ne vedem la teatru!!🎭 ❤️

Ne aflăm în perioada post comunistă, anii ‘90, în cadrul unei familii care locuiește în Galați, formată din doi frați cu vârste apropiate. Îi observăm crescând, ajungând la adolescență, ulterior la maturitate, anii de studenție, aspirații, visuri, dezamăgiri, reproșuri.

Spectacolul ,,Vrabia” urmărește un tipar, care prezentat cu ironie, reprezintă viața a sute de copii crescuți de părinți pe care repercursiunile comunismului încă îi afectează. Frica de a fi sărac, de a nu te încadra în standardele sociale cu privire la greutate, pricepere, dorința de modernitate.

Avem o fată întoarsă în orașul natal, care se presupune că a reușit în viață, ce se confruntă cu toate convingerile ei din facultate, liceu și școală primară.

Piesa vorbește despre impactul principiilor insuflate de partid și despre importanța familiei în dezvoltarea noastră ca adulți.
,,Urmele de PCR încă se văd”.
_______
Un spectacol cu Oana Mogoș, Petronela Buda, Elena Ghinea, Cristina Uja-Neagu, Vlad Volf, Ionuț Moldoveanu, Vlad Ajder, Carmen Albu, Tamara Constantinescu, Svetlana Friptu, Florin Toma, Aureliu Bâtcă, Vlad Vasiliu, Oana Preda, Adina Ariton, Ciprian Brasoveanu
Regie: Leta Popescu
Produs de Teatrul ,,Fani Tardini" Galați
_______
Text: Antonia Ardeleanu
Foto: Ștefania Carpen

Să fie ,,Naufragiat" cuvântul cheie al vieții lui Louis de Rougemont, sau doar o închipuire veselă pe prima pagină a ziarului? Să fi fost iubirea pentru Iamba doar o închipuire? Viața din trib doar o înscenare lipsită de caracter a realității?

Spectacolul din a cincea seară de festival a îmbinat întru totul fantasticul cu realul, tragicul cu comedia, dorința de grandoare cu o viață lipsită de eveniment în cele zece capitole ale poveștii ,,Fantasticele aventuri al lui Louis Rougemont". Suspansul a fost doar o mică parte din povestea pe care am urmărit-o cu sufletul la gură, doar ca la final să îmi fie dărâmate speranțele prin ceea ce cei din jur numesc ,,adevăr științific". Oare nebunia să fi fost unicul adevăr?

Teatrul vă poate oferi percepții despre lume la care nu va puteați aștepta, tot ce este de făcut este să veniți la teatru!

Mai sunt TREI zile din Festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr, ediția a X-a!!🎭
_______
Un spectacol cu Nicholas Cațianis JR, Ciprian Chiricheș, Blanca Doba, Corina Borș
Regie: Andrei Huțuleac
Produs de Teatrul ,,Maria Filotti" Brăila
_______
Text: Mădălina Negru
Foto: Ștefania Carpen

,,Uzina Artiștilor" este spectacolul care ne-a atras atenția! Un spectacol muzical, modern.

O trupă de actori împreună cu un fost mare regizor se pregătesc pentru premiera spectacolului ,,Istoria româniei povestită în nunți și înmormântări". Premiera urmează a fi evaluată de o celebră comisie Uniter. Ce se întâmplă la repetiții, ce se întâmplă în spatele scenei când spectacolul este în plină desfășurare și cm evoluează relațiile dintre actori? Ce am învățat este să nu ne lăsăm orbiți de orgolii și premii și să nu uităm unii de alții!

Spectacolul ,,Uzina Artiștilor" este o combinație fascinantă de emoții și povestiri care ne-au captivat pe toți. 🎭❤️

Ne vedem în continuare la Festivalul Săptămâna Teatrului Tânăr !!
________
Teatrul Municipal Bacovia
,,UZINA ARTIȘTILOR" scris de Matei Lucaci Grunberg și Sever Andrei Bârzan
Distribuție: Eva Cosac, Sever Andrei Bârzan, Valentin Braniște, Minodora Broscoi, Bogdan Buzdugan, Florina Găzdaru, Corina Goranda, Ștefan Huluba, Tudor Hurmuz, Vlad Nicolici, Daniela Vrînceanu
Regie: Matei Lucaci Grunberg
Asistent regie: Bogdan Tulbure
Scenografie: Raluca Alexandrescu
Coregrafie: Filip Stoica
Muzică originală și sound design: Sever Bârzan și Andy Horjea
Light design: Costi Baciu
Sunet: Cristian Jugaru și Gabriel Poancă
Video concept: Liviu Maftei
________
Text: Georgiana Pătrașcu
Foto: Andreea Iordache

În a III-a seară a Festivalului Săptămâna Teatrului Tânăr am vizionat spectacolul ,,Despărțiți din dragoste” cu Ana Odagiu, Marius Gâlea și Conrad Mericoffer.
Sala Teatrulului ,,George Ciprian” a răsunat de râsete!

Ne-am amuzat până la lacrimi prin simplul fapt că totul în acest spectacol este opus realității.
Un bărbat ce pare să aibă tot ce-și dorește și o viață perfectă se întâlnește cu fostul lui coleg de liceu ce crede că viața lui s-a spulberat din cauza lipsei iubirii, până când însuși prietenul său cel mai bun din liceu îi propune să fie împreună cu soția sa pentru a scăpa de toate responsabilitățile ce aveau să urmeze dacă el ar fi cel ce ar pune punct relației.

Spectacolul scoate în evidență problemele ce pot interveni în relații și ne demonstrează că nu întotdeauna realitatea corespunde așteptărilor noastre.

Text: Sara Ursache
Foto: Ștefania Carpen