PsyThoughts

Continuând aventura noastră prin lumea psihologiei, astăzi dorim să vă aducem la cunoștință una dintre importantele teorii descoperite și anume
Teoria tăsăturilor de personalitate
Pentru început vom încerca să definim personalitatea cât mai simplu.
Personalitatea este un concept ușor de înțeles pentru majoritatea dintre noi. Este ceea ce ești tu. Acesta include toate trăsăturile, caracteristicile și aspectele care te diferențează de toți ceilalți.
Teoria trăsăturilor de personalitate sau The Big Five Personality Traits scoate în evidență 5 trăsături:
1.Deschidere spre nou- desemnează scala de fantezie, estetică, sentimente, acțiuni, idei și valori.
2.Neuroticism- face referire la scala anxietății, depresiei, timidității, vulnerabilității și ostilității.
3. Extraversiune- indică scala sociabilității, activității, a căutării de stimulare și a emoțiilor pozitive.
4. Agreabilitate- scala ce măsoară încrederea, altruismul, modestia, confortul, sensibilitatea.
5. Conștiinciozitate- scala ordinii, a competenței, respectării îndatoririlor și disciplina de sine.
Mai jos vă atașăm linkul către un video pentru a putea afla mai multe despre aceast subiect care are o influență atât în viața personală cât și profesională 😊
https://www.youtube.com/watch?v=IB1FVbo8TSs

Bibliografie: PositivePsychology.com

❕ Astăzi abordăm conceptul de AUTONOMIE FUNCȚIONALĂ, așadar vă invităm să parcurgeți informațiile propuse pentru o mai bună înțelegere!!😃

Bună, bună!
Fiindcă dorim să vă facem să înțelegeți că sunteți mult mai puternici, că aveți abilități uimitoare pe care, dacă le exersați, veți reuși în domenii la care nu v-ați fi așteptat, vă recomandăm să lecturați mai multe despre autoeficacitate din cartea ,,Self-Efficacy” de Albert Bandura. Aici vor fi prezentate subiecte precum: perspectivele teoretice, natura și structura autoeficacității, surse de autoeficacitate, procese de mediere, analiza de dezvoltare a autoeficacității și relevanța autoeficacității pentru mai multe domenii specifice ale funcționării umane: funcționarea cognitivă, funcționarea sănătății, funcționarea clinică, funcționarea atletică, funcționarea organizațională și eficacitatea colectivă.

Astăzi vă vom vorbi despreee
😊
😊
😊
😊

AUTOEFICACITATE

Termenul de autoeficacitate reprezintă încrederea unei persoane în capacitatea sa de a realiza o sarcină sau de a atinge un obiectiv. Conceptul a fost inițial dezvoltat de Albert Bandura, reprezentant al paradigmei social-cognitive . Astăzi, psihologii susțin că sentimentul nostru de autoeficacitate poate influența dacă reușim efectiv la o sarcină. Conform lui Bandura, există doi factori care determina dacă cineva se angajează sau nu într-un anumit comportament: speranța de rezultat și autoeficacitatea.
Vă invităm să vizionați următorul video pentru a înțelege mai bine conceptul. Sugerăm studenților să urmărească acest videoclip întrucât îi va ajuta să își sporească autoeficacitatea pentru învățare, lucru care este extrem de binevenit mai ales că se apropie sesiunea :D

https://www.youtube.com/watch?v=5bLxFJnN3aE

Buna dimineata tuturor!!!
Astazi va prezentam teoria umanista promovata de Abraham Maslow
accesati linkul de mai jos and enjoy!!!!
https://www.powtoon.com/s/cpSyxZIDLms/1/m/s

Teoria Umanista | Created using Powtoon - The Visual Communication Platform Sign up for free to create engaging, inspiring, and converting videos with Powtoon. Make an Impact.

Carl R. Rogers, unul dintre fondatorii umanismului, dezvoltă teoria personalității, centrată asupra diferențelor interindividuale, a comportamentului ca funcție a modului propriu, unic al individului de a percepe mediul și experiențele prin care acesta trece.
In centrul teoriei rogersiene se află conceptul de sine, ce coordonează comportamentuul individului. Acesta este format din percepțiile, semnficațiile raportate la propria persoană („al meu”) pe care individul le atribuie experiențelor sale sau obiectelor exterioare.
Conform lui Rogers, individul acționează astfel încât să păstreze consistența între percepțiile de sine și experiența cu mediul. Așadar, ființa umană întreprinde acțiuni conforme cu imaginea de sine chiar si când comportamentul efectuat nu este unul optim, tocmai pentru a păstra această consistență. Ei bine,dacă individul acționează diferit față de ce presupune imaginea sa despre sine, se produce o stare de tensiune,anxietate.Spre exemplu dacă te consideri o persoană care tot timpul îi ajută pe cei în nevoie și realizezi faptul că au existat situații în care nu ai ajutat pe cineva care ti-a cerut ajutorul, va apărea o stare de anxietate.
Pentru a face față acestor stări s-au concretizat MECANISMELE DEFENSIVE:
-SUBCEPȚIA- mecanism de apărare ce impiedică accesul în sectorul conștient a experiențelor perceptute ca fiind diferite, în opoziție cu imaginea de sine.
-DISTORSIUNEA- se referă la modificarea experienței reale într-o formă denaturată ce să coincidă cu imaginea de sine ca mai apoi să îi perimtem accesul în conștiința noastră. Spre exemplu dacă un individ consideră faptul că este un student silitor , cu note excelente, iar la un examen nota obținută este una mediocră, în sfera conștientă nu va intra informația conform căreia nu s-a pregătit indeajuns ci ideea că profesorul nu a corectat intr-un mod corect testul.
-NEGAREA- refuzul de a accepta existența experienței.Aceasta este inhibată conștient deoarece este considerată vătămătoare imaginii de sine a individului. Spre exemplu, pentru a evita un eventual eșec, studentul refuză pe moment să consulte lista de admitere la facultatea dorită.
Asadar, mecanismele de apărare reprezintă ”fuga de realitate” a individului ce nu poate accepta discrepanțele intre imaginea de sine și experiențele reale din mediu.

Astăzi ne vom întâlni cu dna. psiholog Lelcu Gabriela Nicoleta pentru a discuta despre modul de aplicare corectă a sistemelor de recompensă de către părinți în momentul în care vizează dezvoltarea de comportamente la copil. Podcast-ul poate fi ascultat folosind link-ul de mai jos.
Enjoy!
https://drive.google.com/file/d/1zRNc8X3oPmPEd9t3KO97QPynCh1QUo9t/view?usp=sharing

Interviu psiholog - sisteme de recompensa.m4a

Behaviorismul este o perspectiva psihologica contemporana, Burrhus Frederick Skinner fiind cel mai cunoscut reprezentant al acestei paradigme. Ideea in jurul careia graviteaza behaviorismul este evident comportamentul. Daca inainte aveam psihanaliza lui Freud ce ne prezenta toate trairile interioare si traumele pe care le aveam, behaviorismul pune accent pe mediu. Astfel, acestia sunt cei care declanseaza si influenteaza comportamentul oamenilor, prin intermediul intaririlor si pedepselor.

Celebra idee care descrie intregul curent behaviorism ii apartine lui Skinner si spune: Dati-mi 12 copii sanatosi, bine dezvoltati si o lume izolata in care sa ii cresc si va garantez ca ii pot forma pentru orice domeniu: doctori, avocati, artisti, cersetori sau hoti, indiferent de talentele, inclinatiile si genetica pe care o au. Pe acest principiu si-a crescut copiii sai.

B. F. Skinner a propus o noua teorie a comportamentului, numita Conditionare Operanta. Cuvinte frumoase si de specialitate, dar ce anume inseamna acest lucru? Pai sa presupunem ca ai un animal de companie si ca vrei sa il inveti sa iti aduca batul, sa stea sezut, sa latre….pe scurt sa il dresezi. Si cm poti sa iti dresezi animalutul? Cu ajutorul unor recompense, pe baza de mancare si joaca sau a unor pedepse, ridici tonul, ii arati ce a gresit etc. Ei bine cu asta se ocupa Conditionarea Operanta: folosesti asa zise intariri si pedepse pentru a vedea cm se va comporta omul.

Ce este de retinut? In educatia copilului, parintii folosesc des aceste intariri si pedepse pentru a imbunatati comportamentul celui mic.

Sa luam un exemplu concret: copilul tau si-a facut curat in camera si esti surprins, asa ca ii oferi niste dulciuri sau ii dai o jucarie pentru a-i putea recompensa comportamentul bun si sa il ajute sa faca acest lucru in continuare. Ii intaresti pozitiv comportamentul pentru a putea sa devina ordonat.

Intarirea negativa presupune ca un copil sa isi faca temele pentru a evita sa fie pedepsit.(retragerea unui stimul neplacut)

Ca pedeapsa pozitiva avem acordarea temelor suplimentare unui copil indisciplinat (astfel scade frecventa de aparitie a temelor nescrise).

Pedeapsa negativa ar fi luarea telefonului copilului d**a ce obtine o nota proasta (astfel scade frecventa de a se juca pe telefon).

Pentru mai multe informatii intrati pe linkul de mai jos

https://www.youtube.com/watch?v=RuQvCxsa5Ns

Ființa umană este o ființă sociala și grupală ,cu nevoie de apartenență și suport,dar ce se intâmplă oare când din viața noastră dispar în neantul sumbru al morții persoane alături de care am învățat să trăim și care ne-au sprijinit la fiecare pas? Aceasta este și povestea lui Irvin Yalom, psihiatru, scriitor și psihanalist, doctor în medicină și autor al multor cărți centrate pe arta psihoterapiei, precum „Minciuni pe canapea”, ,,Plânsul lui Nietzsche”sau ,, Teoria și practica psihoterapiei în grup”, care ajuns la vârsta de 88 de ani, trăind o viață împlinită alături de cei 4 copii și soția sa,Marilyn, descoperă faptul că aceasta suferă de o boală incurabilă și că zilele îi sunt numărate.Astfel, pentru a păsta vie amintirea vieții petrecute împreună și pentru a ajuta alți cititori ce se confruntă cu aceeași problemă, decid să scrie împreună o ultimă carte, ,,O chestiune de viață și de moarte”, o operă despre durere,frică și neputință în fața problemelor vieții.
Se conturează pentru început viața celor doi soți Yalom, acum la vârstă înaintată având diferite probleme de sănătate și înțelegând faptul că sfârșitul inevitabil al vieții se arată la orizont .Deși Irvin a tratat în cabinetele sale numeroși pacienți care au pierdut persoane importante la rândul lor, în cazul lui nu reușește să conceapă faptul că soția alături de care a petrecut 65 de ani din viață în curând are să îl părăsească. La rândul ei, Marilyn este împăcată cu viața traită până acum și singura ei preocupare este legată de durerea pe care pierderea ei o va provoca celor apropiați dar și numeroșilor fani. În decurs de săptămâni, boala lui Marilyn se agravează, rapusă de durere apelează la sinucidere asistată și părăsește lumea celor vii, lăsând în urmă un soț împietrit de durere. Pentru Irvin urmează o perioadă de răscruce în care se confruntă deopotrivă cu durere profundă , depresie, gânduri obsesive chiar și împietrire sau negare ,pe care, de altfel le-a tratat la pacienții săi, însă pus în fața situației nu le poate depășii. Procesul vindecării este unul anevoios. Având probleme cu memoria,Irvin realizează că o parte din amintirile sale au dispărut împreună cu soția sa.
Este posibil să îți uiți iubirea de o viață după moartea sa? Se prea poate să tânjești, după o căsnicie de lungă durată, pentru o altă persoană? Chiar și cu o memorie șubredă, va reuși oare renumitul psihiatru să trăiască cu gândul că partenera sa nu mai este? Vă invităm să lecturați jurnalul de viață a soților Yalom pentru a înțelege și empatiza cu aceștia modul în care reușesc să facă față unui moment tragic din viață și ce semnifică viața și moartea din punctul de vedere a unor oameni importanți în societatea literară, academică și psihologică.
,,Şi totuşi faptul că eu, un fervent sceptic şi om de ştiinţă, sunt alinat de gândul de a mă alătura soţiei mele răposate este o dovadă a dorinţei extraordinar de puternice pe care o avem pentru dăinuire şi a groazei pe care noi, oamenii, o resimţim în faţa uitării. Am rămas cu un respect reînnoit pentru puterea şi virtutea tămăduitoare a gândirii magice.” ~I.D. Yalom

Dacă v-ați întrebat vreodată de ce reacționați într-un anume fel când vine vorba de o situație stresantă sau traumatizantă, răspunsul lui Freud ar fi fost următorul: cu siguranță aplicați un anumit mecanism de apărare. Dar la ce se referă aceste mecanisme de apărare? Ei, bine, din perspectiva psihanalitică, Conștientul nostru în momentul în care sesizează anumite amenințări care provin fie din partea Inconștientului, fie din partea Preconștientului sau a mediului extern, reduce anxietatea prin utilizarea acestor mecanism. Mai jos menționăm câteva dintre acestea:

Ca student la psihologie, un lucru este cert: de fiecare dată când menționezi într-o discuție specializarea aleasă, cineva va declara foarte entuziast: ”Ah da, și eu am citit despre Freud.” sau și mai bine de atât: ”Ah da, și eu am văzut serialul acela de pe Netflix despre Freud. Foarte interesant.”

Dincolo de portretizarea cel puțin absurdă a lui Sigmund Freud in seria menționată anterior și de misticismul în care este învăluită acestă personalitate arhicunoscută, cine este Sigmund Freud?

Pe scurt, Sigmund Freud a fost un medic neuropsihiatru de origine austriacă născut la 6 mai 1856 și decedat la 23 septembrie 1939. Acesta a înființat școala psihologica de psihanaliză, devenind părintele psihanalizei.

Interesat de înțelegerea mecanismelor de profunzime ale ființei umane, Freud a propus o teorie a personalității numită Modelul Topografic. Pentru a înțelege acest model, vă propunem o excursie la bordul Titanicului:
Privit pe verticală, se poate observa că aproximativ 90–92 % din întreg volumul al unui iceberg este subacvatic.

Asemenea unui iceberg, Freud sugerează faptul că mintea umană, in mare parte, este inaccesibilă. În concordanță cu această analogie, modelul topografic împarte mintea în trei niveluri: inconștientul, preconștientul și conștientul.

Inconștientul reprezintă cel mai profund nivel al minții. Asemenea nivelelor inferioare ale unui iceberg, inconștientul este entitatea care este cel mai greu de accesat, conținând tot felul de materiale semnificative și/sau tulburătoare precum dorințe primitive și impulsuri care sunt ținute departe de conștient.

Mintea preconștientă acționează ca punct de legatură între celelalte două secțiuni. Astfel, elementele din preconștient pot fi aduse în conștient cu ușurință prin intermediul atenției. Spre exemplu, numărul de telefon personal nu este un element prezent în permanență în conștient, însă poate fi adus în zona conștientă atunci când este nevoie de această informație.

În cele din urmă, conștiința constă în toate procesele mentale de care suntem conștienți și aceasta este văzută ca vârful aisbergului. De exemplu, s-ar putea să vă fie sete în acest moment și să decideți să luați o băutură. În acest caz, decizia este luată la nivelul conștientului.

Totuși, cât de relevant este modelul propus de Freud? Deși, în prezent, modelul topografic este considerat mult prea simplist pentru a putea explica complexitatea funcționării psihice, teoria lui Freud nu a fost invalidată.

Astfel, având în vedere faptul că elementele teoriei sunt prea abstracte și insuficient definite ca modelul să poată fi validat sau invalidat, structura propusă rămâne nevalidată.

În încheiere, este important de menționat faptul că faima lui Freud și a modelelor propuse de el nu este chiar anapoda. Teoriile Freudiene au inspirat generații întregi de psihologi gata să revoluționeze felul în care operaționalizăm psihicul uman și au stat la baza a numeroase cercetări. În ce fel și la ce au condus speculațiile lui Freud?

Salutare tuturor, ne bucuram ca v-ati alaturat unei comunitati ce promoveaza psihologia!!🎉🎉🎉
Suntem nerabdatori sa postam cat mai mult content creativ care sa va starneasca curiozitatea si sa va atraga in descoperirea acestei stiinte si a teoriilor sale din diferite perspective!!
Asadar, va oferim un sfat psihologic care va poate schimba atitudinea!!!

Lipsa increderii in tine ti se poate citi in privire si in tonul vocii. Mesajul corpului tau e nesigur/nehotarat

Sa aveti o zi faina si frumoasa!!!

PsyThoughts updated their website address.