muzeul_cublesean

"Sfantul Alexandru este praznuit pe 30 august. Sfantul Alexandru a fost episcop in Constantinopol in timpul imparatului Constantin cel Mare (313-337). A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, dovedindu-se un aparator al dreptei credinte. La acest sinod l-a combatut pe Arie, unul din preotii sai slujitori, care incepuse sa predice o invatatura neconforma cu traditia si credinta Bisericii."~ iconiță din colecția personală ro

Pieptar din Maramureș, cusut cu lână ~ colecția personală

Din colecția personală
Cruce de lemn huțulă ~ Ucraina

"Ziua Crucii sau Înălțarea Sfintei Cruci, este una din sărbătorile cele mai mari ale poporului nostru, dacă nu „cea mai mare, că ea (crucea)-i arma cea mai puternică a Domnului Hristos și a omului”. Prin cruce s-a sfințit, s-a blagoslovit pământul, când Diavolul a dus pe Dumnezeu în cele patru părți ale noului pământ, cu gând ca să-l arunce în apa cea fără sfârșit; prin cruce s-a sfințit carul ce era al diavolului, luându-se acum din stăpânirea lui; prin crucea ferestrei – cerceveaua, s-a sfințit casa, izgonindu-se Diavolul dintr-însa; prin cruce se sfințește în fiecare zi omul, făcându-și semnul ei și tot crucea ajută la orice împrejurare, când Necuratul și duhurile rele stau să primejduiască pe creștin.

Când pe om îl cuprinde o spaimă, scapă numaidecât dacă își aduce aminte în ce zi a săptămânii a fost în anul acela Ziua Crucii.
În această zi se cade ca toată lumea să postească, să nu mănânce frupt; pe alocuri se spune că-i bine să postească omul toată ziua, numâncând nimic. Numai femeile însărcinate pot gusta din ce le va poftă în această zi. În niciun chip nu se vor mânca fructe care au ceva cu înfățișare de cruce într-însele, precum usturoiul, nucile, pepenii.

De muncit nu se muncește nimic și fiecare este dator să meargă la biserică, ducând colive și poame pentru sufletele celor răposați. Măcar în această zi fiecare creștin trebuie să intre în făgașul dreptăților, spre cinstirea Sfintei Cruci; minciuna nu este îngăduită.
Vremea răcindu-se pe la această sărbătoare, prin unele părți Ziua Crucii se socotește ca zi de soroc, când turmele de oi trebuie să scoboare din munte.

Dacă după Ziua Crucii se întâmplă și mai tună, acest fapt se socotește ca un semn că toamna va fi lungă."

Sursa: Tudor Pamfile – Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului – studiu etnografic (1913)

IC XC
Detaliu ~ colecția personală

Icoană lipovenească pe lemn, în patru registre, ”Maica Domnului cu Pruncul (Kazanskaia), Sfântul Nicolae, Sfântul Arhanghel Mihail și Sfântul Gheorghe ucigând balaurul” ~ colecția personală

Detaliu icoană Arhanghelul Mihail ~ scenă apocaliptică

artaveche.podoabe

Icoane rusești și un pristolnic de bronz (1802) ~ detalii

Fragment de cruce de altar cu scenele "Botezul Domnului - Boboteaza" și "Răstignirea".
Aproximativ sfârșitul sec XIX.

Detaliu ~ Furcă de tors din Țara Moților (jud. Alba), datată 1952

Din colectia personală
Denumire populară: Blid
Farfurii vechi din lut si ceramică

Din colecția personală
Perie de haine
Denumire populară: Chefe

Info:
Periile de haine erau folosite la curățatul (periatul hainelor) și al pălariilor. .

Din colecția personală
Râșnița de cafea

Din colecția personală
Capăt de pernă

Info:
Captele (fundurile) de pernă sunt părțile ornamentate ale fețelor de pernă. Partea ornamentală era orientată spre exteriorul patului pentru a fi vizibilă.

Din colecția personală
Furcă de tors
Zona: Țara Moților ~ Alba

Info:
Chiar dacă în procesul torsului furca este o piesă statică pe lângă fus (care este răsucit cu mâna pentru a înfășura firul tras din caierul legat de furcă), este un obiect care iese în evidență când este folosit. Fiind o unealtă nelipsită femeilor (era folosită acasă, la șezătoare, pe câmp sau pe stradă, în mers) a devenit un obiect cu un rol social important, în anumite zone era primul obiect confecționat/făcut cadou fetei de către feciorul cu care urma să se logodească. Asta este și principala cauză a calității estetice superioare a furcilor, confecționate cu scopul de a transmite niște informații simbolice în comunitate despre statutul celui care o folosește. În ultimul sfert al secolului 19 apar inscripții pe furci, inițiale, nume sau anul în care erau confecționate, uneori chiar și mici texte sau versuri. Este important de menționat că aceste furci-cadou erau folosite o perioadă relativ scurtă, transmițând informația despre angajamentul social al celui care o folosea către comunitate, ca apoi să devină un obiect de decor în casă.

Din colecția personală
Ie de cânepă femeiască, țesuta în casă cu închidere la spate.
Împodobita cu mărgele de sticlă cusute manual și încrețituri.
Denumire populară: Spăcel
Zona Sălajului

Info:
Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu margele sau paiete.

Din colecția personală
Pristolnic de piatra
Zona: Sălaj
Alte denumiri: prescurnicer, pecetar, pistornic, pristornic...

Cumpar 0724989005

Info:
Pristolnicul este considerat obiect de preţ, de artă, curat; nu este considerat obiect sfânt. Sunt puţine cazurile când se ştie că imediat după ce a fost confecţionat să fie ţinut 40 zile în biserică (asemănător sfinţirii icoanelor). În gospodărie locul de păstrare – chichiţa lăzii. Textul ştampilei este universal acceptat: IC XC NI KA = IIsus Hristos biruie.
muzeulcublesean