Biserica Înălțarea Domnului Lungești

✨️🌺✨️"Când buzele-ți ating cerul, Dumnezeu îți atinge inima."

💎 Rugăciune:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu ești mântuirea neamului creștinesc.

SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA DE LA IAȘI

„Pentru Tine am lăsat toate și pe Tine te-am căutat toată viața. Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu." (Cazania lui Varlaam, 1643)
Este ultima rugăciune, sunt ultimele cuvinte aici, pe pământ, ale Cuvioasei Parascheva, sfânta pe care Biserica noastră o pomenește și o cinstește în ziua de 14 octombrie.

S-a născut în Epivata, în prima jumătate a secolului al XI-lea. Aflată pe malul nordic al Mării Marmara, la aproximativ 50 de kilometri distanță de Constantinopol, lângă vechea Kallicrateia, în fosta Tracie, pe actualul teritoriu al Turciei, localitatea Epivata se numește astăzi „Boiados” sau „Selim-Pașa”.
Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, oa­meni de neam bun și cre­dincioși. Se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o biserică a Precistei”, a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. Același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.
Moștenind o mare avere de la părinți, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și, „părăsind frumusețea acestei lumi", s-a retras „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului.
Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici, a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire.
Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
După ce a avut această vedenie, sfânta, „fără de voie, lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni”. Și mereu în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: „N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii în­dreptătoare, tu-mi fii folositoare... Că până am umblat în pustie, pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am”.

Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, unde a adormit in Domnul, la vârsta de numai 27 de ani. A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a arătat în chip minunat cine era acea străină, căci trupul ei a fost descoperit neputrezit și înduhovnicit. Sfintele moaște au fost așezate îndată în biserica „Sfinții Apostoli” din Epivata.
Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit curând în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică va fi procedat de timpuriu la canonizarea ei.
Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pre­tutindeni, sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva au răspândit sfințenie în întreaga Peninsulă Balcanică. La Iași au ajuns pe 13 iunie 1641 și au fost așezate în biserica „Sfinții Trei Ierarhi”. În anul 1888, după incendiul care a avut loc la această biserică, lăsând sfintele moaște neatinse de foc, acestea au fost mutate în Catedrala mitropolitană, loc în care se află și astăzi.

Numele „Parascheva” trimite cu gândul la pregătire. Ziua a şasea la greci se numeşte „paraschevi”, adică vineri. Mesajul numelui și al vieții Sfintei Parascheva este: viaţa nu ne-a fost dată să o petrecem oricum, după voia noastră cea atât de repede schimbătoare, ci după „cuviinţă”, de unde şi atributul de cuvioasă.
Cuviinţa este un fel de datorie, dar nu impusă cu forţa din afară, ci asumată cu inima, unde îşi are sălaş chipul lui Dumnezeu după care am fost făcuţi; este un imperativ al inimii. Am putea spune şi un anume fel de „normalitate”, pe care abia o recunoaştem sub haina cernită a „zilelor la fel”, un mod de a fi şi a ne petrece zilele peregrinării noastre pe pământul din care suntem făcuţi spre a-l sfinţi urmând lui Hristos.
După modelul său și prin rugăciunile Sfintei Parascheva cea mult folositoare, să ne pregătim și noi pentru înveşnicirea vremelnicei petreceri aici, pe pământ.

La mulți și mântuitori ani celor ce-i poartă numele și o cinstesc după cuviinţă pe Sfânta Cuvioasă Parascheva!
( Oltul ortodox )

Rugăciune puternică, făcătoare de minuni de Sfânta Parascheva de la Iași🤍

"Purtătoare de chinuri, Sfântă Parascheva, roagă-te Părintelui Ceresc ca pe mine, cel împovărat cu toate păcatele și neînfrânat, să mă ridice spre cuvântarea măririi Sale și să mă îndrepteze ca întotdeauna să am sus inima, să gândesc la cele cerești, iar nu la cele pământești.

Roagă-te la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că a auzit ruga ta cea cucernică, pentru ca și pe mine leneșul, cel ce mă trândăvesc spre rugăciune și spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, să mă îndrepteze și să-mi dea cuget, ca să doresc a mă ruga Lui neîncetat.

Cheamă și pe Duhul Sfânt – izvorul Care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta cea bună -, ca să-mi zidească mie inima curată și duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele și mai vârtos să mă cheme și să-mi dea osârdie ca să mă nevoiesc în viață curată și să mă întărească în lucrarea faptelor bune.

Cred că toate acestea mi le poți mijloci mie, o, Sfântă Parascheva!, la tronul Sfintei Treimi și de vei vrea, tu ai puterea de a-mi ajuta mie, ca una ce ai preamărit pe Dumnezeu cu faptele tale. Amin!"
🤍

Calendar Ortodox 6 August 2022

(✝) Schimbarea la Față a Domnului;

http://sinaxar.ro/6aug.mp3

Domnul nostru Iisus Hristos, în anul treizeci și trei al nașterii Sale și în al treilea an și cel de pe urmă al propovăduirii sale, apropiindu-se spre patima cea de bună voie pentru mântuirea noastră, s-a dus în laturile Cezareei lui Filip, după cuvintele pe care i le-a zis Petru: Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu..., și acolo a început a spune ucenicilor Săi că I se cade să meargă în Ierusalim, să pătimească mult de la bătrâni, de la arhierei și de la cărturari, și să fie ucis. Și a văzut pe ucenicii Săi mâhnindu-se pentru aceea, iar mai ales pe Petru, care Îl și oprea pe El, zicându-I: Milă să-Ți fie de Tine, Doamne. Să nu-Ți fie Ție aceasta. Atunci, ridicându-le mâhnirea sufletelor lor, a făgăduit unora dintre dânșii că, după puține zile, are să le arate lor slava Sa, zicând: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului întru slava Împărăției Lui.
Deci, trecând șase zile de la ziua aceea în care a grăit aceste cuvinte, Domnul a plecat din latura Cezareei lui Filip, în hotarele Galileei și a venit la Muntele Taborului, care este în Galileea, venind după el ucenicii și mult popor. Iar de vreme ce era obiceiul Domnului Hristos ca rugăciunile cele către Dumnezeu Tatăl să le facă singur, deosebi de ucenicii Săi, de aceea a lăsat sub munte poporul și pe ucenicii Săi și a luat numai pe trei din ei: pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și s-a suit cu dânșii în munte să se roage.
Acolo, depărtându-se puțin de cei trei ucenici la un loc înalt, se ruga; iar cei trei ucenici, fiind osteniți pe de o parte de suirea muntelui înalt, iar pe de alta, de lungimea rugăciunii, au adormit, precum zice evanghelistul Luca: Iar Petru și cei ce erau cu dânsul se îngreuiaseră de somn. Deci, dormind ei, Hristos S-a schimbat la față, strălucind cu slava dumnezeirii Sale și, din porunca Lui, I-au stat înainte doi proroci, Moise și Ilie, care grăiau cu Dânsul despre ieșirea Lui care avea să se săvârșească în Ierusalim. Și, deșteptându-se apostolii, au văzut slava Lui cea negrăită, fața cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe strălucind ca zăpada și doi bărbați stând și grăind cu dânsul întru slava aceea, și s-au înspăimîntat. Și îndată au cunoscut – Duhul Sfânt descoperindu-le lor –, pe bărbații aceia că erau Moise și Ilie, și au înțeles vorba lor pentru patima lui Hristos cea de bună voie.
Deci stăteau cu cutremur, ascultând cele ce se grăiau și îndulcindu-se de vederea slavei celei dumnezeiești, pe care au văzut-o pe cât putea vederea ochilor trupești să îngăduie, pentru că atât le-a arătat lor Domnul, cât firea omenească să nu se lipsească de vederea ochilor și de viață. Căci este cu neputință omului muritor să vadă dumnezeirea cea fără de moarte și nevăzută, precum și de demult lui Moise, care se ruga lui Dumnezeu să-i arate slava feței Sale celei dumnezeiești în vederea ochilor, Dumnezeu i-a răspuns: Nu va vedea omul fața Mea și să fie viu. Apoi, sfârșindu-se vorbirea lui Hristos cu Moise și Ilie și apostolii cunoscând prin duh plecarea lor, i-a fost jale lui Petru că prorocii au să se ducă de la vederea lor.
Și dorind să se îndulcească neîncetat de acea slavă a lui Hristos și de vederea sfinților proroci, Petru a luat îndrăzneală și a zis: Doamne, bine este nouă să fim aici și să facem trei colibe: una Ție, una lui Moise și una lui Ilie. Aceasta grăind-o Petru, norul luminos care a pus înaintea lui Hristos pe amândoi prorocii, și iarăși, prin voia Lui cea dumnezeiască, urma să-i ia pe dânșii și să-i ducă pe fiecare la locul său, acela a umbrit pe apostoli, înconjurând vârful muntelui. Atunci apostolii mai mult s-au temut, când, apropiindu-se de Hristos, au intrat în nor, și întru acel ceas s-a auzit glas din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultați! Un glas ca acesta venind de sus, de spaima aceea mare n-a mai rămas putere în apostoli, pentru că s-au temut foarte și au căzut cu fețele la pământ. Și căzând ei, slava Domnului s-a luat de la vederea lor și prorocii au fost duși la locurile lor; iar Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ucenicii care zăceau la pământ, zicîndu-le: Sculați-vă și nu vă temeți! Și ridicându-și ochii ucenicii, nu au văzut pe nimeni decât numai pe Iisus Hristos singur.
Și pogorându-se ei din munte, Domnul le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui despre vedenia aceea, până ce, după primirea patimilor și a morții, va învia a treia zi din mormânt. Deci dânșii au tăcut și întru acele zile nu au spus nimănui nimic din cele ce au văzut.

A Căruia este slava şi puterea în veci. Amin.

Preluare Doxologia.ro, calendar-ortodox.ro

De ziua Preafericitului Părinte Patriarh Daniel , (22 Iulie) rugăm pe Bunul Dumnezeu să îi dăruiască lungime de zile, sănătate, înțelepciune și bună chivernisire în misiunea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
Întru mulți ani, Preafericirea Voastră!

„Citind psalmii, se opresc relele de tot felul, citind zilnic minim 3 psalmi sau până la o catismă pe zi, se linişteşte ura, potoleşte duşmănia, îmblânzeşte oamenii, îi împacă atunci când sunt învrăjbiţi.

În momentul în care citim Psaltirea chemăm în casă pe Duhul Sfânt.”

9 Iulie

⚜️💦CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI DOMNULUI INDRUMATOAREA DE LA MANASTIREA NEAMT ⚜️💦

,,Această icoană a Maicii Domnului este considerată cea mai veche și mai frumoasă icoană din România, și cunoscută în toată lumea ca făcătoare de minuni. Timp de peste 600 de ani, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, monahilor și a credincioșilor din România"✝️

7 Iulie: Pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei Hușilor

"Adunându-ne să cerem ajutorul Sfintei Mucenițe Chiriachi în nevoile și necazurile ce ne cuprind pe noi, să o lăudăm pentru nevoințele sale cele purtătoare de biruință și să-i strigăm cu credință: Fecioară sfântă, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dea cuvânt luminat, pătrunderea minții și curăția în gând și în fapte bune, ca să preamărim cm se cuvine vitejia ta prin care ți-ai dat trupul jertfă fără de prihană lui Hristos Dumnezeu, și să-ți cântăm totdeauna: Bucură-te, Sfântă Muceniță Chiriachi, pentru Hristos mult pătimitoare!" (Condacul 1 din Acatistul Sfintei Mucenițe Chiriachi)

Rugaciunea de Marti

Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui.
Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu.
O, Proorocule, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca Imparatiei Sale. Amin.

Nădejdea celor deznădăjduiți, ajutorul celor neajutorați, sprijinul celor ce nădăjduiesc în tine, Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, trimite‑ne nouă ajutorul tău!

Astăzi cu Ajutorul Bunului Dumnezeu și a Maicii Domnului sa oficiat slujba de sfințire a troiții. Troița a fost reînnoită și îmbrăcată în haină de sărbătoare.
Cu o deosebita plăcere și cu o mare bucurie au și răspuns la invitație, Împreună cu Părintele Paroh Nacu Marian și Părintele Cirprian și Părintele Nifon Timofte, Fii ai satului Lungești.
Doamne Ajută, Și o seară Binecuvântată!

PENTRU RUGACIUNIILE TUTUROR SFIINTILOR TAI DOAMNE IISUSE HRISTOASE NADEJDEA SI SALVAREA NOASTRA MILUIESTE-NE SI NE IARTA PE NOI PACATOSII!

Biserica Înălțarea Domnului Lungești updated their phone number.

Sfanta Teodora de la Sihla

In fiecare an, pe data de 7 august, o praznuim pe Sfanta Teodora de la Sihla.

Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora. Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu d**a mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. D**a zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului.

Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit. Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca. Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici.

D**a un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie in pestera de alaturi, unde ramane pana la moarte, ostenindu-se in post si rugaciune, pentru ea si pentru toata lumea. Putina hrana si-o procura, fie din fructele ce i le oferea padurea, fie mai ales dintr-un fel de iedera, ce creste pana azi pe stancile Sihlei, numita "iarba dulce" sau "macrisul Sfintei Teodora".

D**a moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de cativa ani, nu a mai stiut nimeni de existenta ei. Traditia mentioneaza ca parintii Sihastriei observau cm pasarile intrau pe geamul trapezei si culegeau faramituri de paine de pe masa, cu care zburau spre Muntii Sihlei. Doi frati din Sihastria se invrednicesc sa o vada pe Teodora invaluita intr-o lumina de foc. Sfanta le marturiseste acestora ca Il rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca sa ii trimita un preot care sa o impartaseasca, intrucat simtea ca trebuie sa plece in curand la Hristos. Cei doi frati il aduc pe ieromonahul Antonie, insotit de diaconul Lavrentie. D**a ce si-a marturisit pacatele si a fost impartasita cu Sfintele Taine, Sfanta Teodora si-a ridicat privirile spre cer si, rostind cuvintele "Slava Tie Doamne pentru toate", si-a dat duhul.

Parintii citindu-i toata randuiala parastasului, au asezat sfantul ei trup in mijlocul pesterii, unde a stat multa vreme. D