Evanghelia ZILEI

12 noiembrie 2024

✝ Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu
Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei

SINAXAR

✝ Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu; Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei; Sfântul Cuvios Nil Pustnicul; Sfântul Cuvios Nil Athonitul; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Milostiva”.

APOSTOL

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 15: 3, 8 )

Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Stih: Văzut-am mai înainte pe Domnul, înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin.

1. Apostolul de rând pentru astăzi - marți, 12 noiembrie, în săptămâna a 21-a după Rusalii

DIN EPISTOLA CĂTRE COLOSENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(1: 1-11)

„Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, sfinților și credincioșilor frați întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos! Mulțumim lui Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, căci am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus și despre dragostea ce aveți către toți sfinții, pentru nădejdea cea pregătită vouă în ceruri, de care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum și în toată lumea, aduce roadă și sporește întocmai ca la voi, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut întru adevăr harul lui Dumnezeu, precum ați primit învățătură de la Epafras, iubitul, împreună-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos, și care ne-a arătat iubirea voastră cea întru Duhul. De aceea și noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoașterea voii Lui, întru toată înțelepciunea și priceperea duhovnicească, ca voi să umblați cu vrednicie întru Domnul, plăcuți Lui întru toate, aducând roadă în orice lucru bun și sporind în cunoașterea lui Dumnezeu, întăriți fiind cu toată puterea, după tăria slavei Lui, spre toată stăruința și îndelunga-răbdare, cu bucurie.”

2. Apostolul Sfinților Năsăudeni

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(6: 10-17)

„Fraților, întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului, pentru că lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea și, pe toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați, deci, tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcați fiind cu platoșa dreptății, și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”

3. Apostolul Ierarhului

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(9: 6-11)

„Fraților, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. Fiecare să dea cm socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau din silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.”

Aliluia, glasul al 5-lea (Psalm 96: 12, 13)

Stih 1: Lumina a răsărit dreptului și celor drepți cu inima, veselie.
Stih 2: Veseliți-vă, drepților, în Domnul și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.

Sursa textelor Apostolului - Platforma Doxologia aparținând Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și volumul „Apostol” - Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București - 2014; rânduiala pericopelor Apostolului și Sfintei Evanghelii conform Anuarului liturgic și tipiconal – 2024.

SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE

1. Sfânta Evanghelie de rând pentru astăzi - marți, 12 noiembrie, în săptămâna a 21-a după Rusalii

DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA, CITIRE:
(8: 1-3) - Femeile mironosițe – întâlnirea cu Hristos

„În vremea aceea a început a umbla Iisus prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El, și unele femei care fuseseră vindecate de boli, de grele suferințe, de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele, care le slujeau din avutul lor.”

Curajul femeilor

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 97-99

„(…) În această zi se face pomenire de marea luptă dusă în trup femeiesc de Iulita, cea mai fericită dintre femei, dacă este bine să numim femeie pe aceea care, prin măreția sufletului ei, a lăsat în urmă slăbiciunea firii omenești. A dus cea mai vitejească luptă. I-a umplut de uimire atât pe cei care au fost de față la lupta ei, cât și pe cei care mai târziu au auzit istorisirea încercărilor la care a fost supusă.

Socot că Iulita l-a rănit mai ales pe diavol, vrăjmașul nostru ob­ștesc, care nu suferă să fie biruit de femei. Diavolul, care se laudă că va zgudui lumea, că va pune mâna pe lume ca pe un cuib, că va ridica lumea ca pe niște ouă părăsite (Isaia 10, 14) și că va pustii orașele, el s-a văzut biruit de virtutea unei femei. Căuta să dovedească, în vreme de prigoană, că Iulita nu poate, din pricina slăbiciunii firii femeiești, să păstreze până la sfârșit credința sa în Dumnezeu; dar a aflat, prin încercarea la care a fost supusă, că Iulita și-a întrecut firea, că și-a bătut joc de amenințările lui tot atât pe cât diavolul se aștepta să se plece în fața chinurilor.

(…) Prin toate le îndemna pe femeile care erau de față să nu se moleșească atunci când este vorba să îndure suferințe pentru credință și nici să nu se scuze că sunt făpturi slabe. Ea spunea: «Suntem din același aluat ca și bărbații; am fost făcute ca și ei după chipul lui Dumnezeu; destoinice spre virtute, la fel ca pe bărbat le-a creat Dumnezeu și pe femei! Oare nu suntem întru totul înrudite cu bărbații? Dumnezeu n-a luat numai carne când a făcut-o pe femeie, ci și os din oasele lui (Facerea 2, 21-23). De aceea suntem și noi, ca și bărbații, datoare Stăpânului cu statornicie, cu tărie de caracter și cu răbdare!». Spunând acestea, a sărit în foc, iar focul, învăluind trupul Sfintei ca o cămară de nuntă luminoasă, a trimis sufletul ei la cer și la moștenirea cuvenită ei, iar cinstitul ei trup l-a păstrat nevătămat pentru cei apropiați ai ei. Acesta, așezat în cea mai frumoasă Biserică a orașului, sfințește și locul și-i sfințește și pe cei care se apropie de el; iar pământul, binecuvântat prin petrecerea Sfintei Iulita pe el, a izvorât din sânurile sale apă plăcută la gust. Astfel fericita, ajungând în loc de mamă muceniță, îi hrănește pe locuitorii orașului cu apă, ca și cm i-ar hrăni cu lapte. Apa aceasta este păzitoare pentru cei sănătoși, povățuitoare celor ce se bucură cu cumpătare de plăceri și mângâiere celor bolnavi.”

Cuvânt patristic, Preot Narcis Stupcanu

2. Sfânta Evanghelie a Sfinților Năsăudeni

DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA, CITIRE:
(21: 12-19) - Iisus își pregătește ucenicii

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar niciun păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.”

Răbdarea, cheia înțelepciunii

Tertulian, Despre răbdare, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 182-183

„(…) Buna stare a credinței și a învățăturii Domnului nu-l ajută ușor pe cel ce n-are cu el răbdare. În așa fel este rânduită aceasta în lucrurile lui Dumnezeu, încât cel lipsit de ea nu poate îndeplini niciun precept și niciun lucru plăcut Domnului. Chiar cei care trăiesc în întuneric o cinstesc, pentru binefacerile ei, cu numele de virtute supremă. Filosofii cu oarecare înțelepciune a vieții îi atribuie un rol atât de important, încât, chiar când au neînțelegeri între ei din cauza diferențelor de opinii și de orientare a curentelor filosofice, totuși, când amintesc de răbdare, au vederi comune și-i acordă același interes în studiile lor. Ea îi adună, ea îi unește, ea îi face să se străduiască toți la fel în a o defini ca virtute, în a afirma că toată înțelepciunea se cuprinde în răbdare.”

Tertulian, Despre răbdare, XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 195

„Dar care este funcția răbdării în corp? În primul rând înfrânarea cărnii, jertfă plăcută Domnului prin sacrificiul umilinței ori de câte ori pentru Domnul suportă mizeriile și greutățile traiului, mulțumindu-se cu o hrană simplă și cu apă curată, ori de câte ori ține posturile, ori de câte ori viața îi este în cenușă și în sac. Această răbdare a corpului recomandă închinăciunile și întărește rugăciunile, aceasta deschide urechile lui Hristos (și ale lui) Dumnezeu, alungă asprimea și cheamă blân­dețea. (…) Iar dacă luăm în considerare treptele mai înalte și mai fericite ale răbdării corporale, tot ea pregătește pentru sfințenie înfrânarea cărnii. Ea apără pe văduvă, cinstește pe fecioară și ridică în Împărăția cerului pe cel devenit famen de bunăvoie. Ceea ce se desăvârșește în carne vine din puterea sufletului. Răbdarea cărnii duce lupta în persecuții. Dacă este neapărat necesară fuga, carnea rezistă la neajunsurile fugii. La închisoare, carnea e în lanțuri, carnea în obezi, carnea în pământ. Ea în închisoare n-are lumină, nu vede cerul. Dar când ajunge la cunoașterea fericirii, la primirea celui de-al doilea botez, la însăși urcarea către sălașurile divine, nimic n-ajută mai mult pentru aceasta decât răbdarea corpului.”

Cuvânt patristic, Preot Narcis Stupcanu

3. Sfânta Evanghelie a Ierarhului

DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA, CITIRE:
(6: 17-23) - Fericirile

„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.”

Cine se poate considera fericit

Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea a IV-a, XII, (18), în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1985), vol. 64, p. 110

„Căutați ceea ce căutați, dar nu este acolo. Căutați viața fericită într-un ținut al morții. Nu este acolo. Căci cm poate fi viață fericită acolo unde nu este viață?”

Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea a X-a, XXVIII- XXIX, (39), (40), în Părinți și Scriitori Bisericești (1985), vol. 64, p. 225

„Vai de fericirile veacului, iară și iară vai, din cauza temerii de nenorociri și de nimicirea bucuriei! Vai de fericirile veacului, iară și iară de trei ori vai, din cauza dorinței de fericire și pentru că nenorocirea este dură și există teama să nu frângă răbdarea! Oare nu este o încercare viața omenească pe pământ fără nici o încetare?
Și toată speranța mea nu este decât în mila Ta cea prea mare.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXIX-a, 19, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 153

„Fericirea nu constă în a te folosi de bogății, ci în a-L vedea pe El ca să le disprețuiești pe ele, și să respingi cele potrivnice adevărului, să le socotești deșarte și zadarnice, să iubești acea frumusețe a adevărului curat, care arată cât de mincinoase sunt culorile acestui veac.”

Boethius, Mângâierile filozofiei, Cartea II, II, Proza VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, p. 98

„Eu cred că o soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă totdeauna, sub masca fericirii, când se arată blândă, minte; cea dintâi însă este totdeauna adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. Una înșală, alta instruiește; una, sub masca unor bunuri mincinoase, înlănțuie mințile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoașterea fericirii fragile, liberează. Astfel, pe una o vezi alergând vântoasă și întotdeauna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reținută și prudentă în exercitarea adversității sale. În sfârșit, soarta fericită, prin mângâierile ei, abate și pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăște cu cârligul la adevăratele bunuri pe cei rătăciți.”

Boethius, Mângâierile filozofiei, Cartea II, II, Proza IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, p. 87

„De câte amărăciuni nu e stropită dulceața fericirii umane! Chiar dacă ar părea plăcută pentru cel ce se bucură de ea, n-ar putea totuși s-o oprească de a pleca atunci când vrea ea. Se vede limpede deci cât de slabă e fericirea lucrurilor pieritoare, care nici nu-i desfătează în întregime pe cei lipsiți de cumpăt. De ce, așadar, o, muritori, căutați în afară o fericire care se găsește în voi? Rătăcirea și neștiin­ța vă întunecă. Îți voi arăta pe scurt punctul de căpetenie al celei mai înalte fericiri. Ai ceva mai prețios decât pe tine însuți? Nimic, vei spune; așadar, dacă tu vei fi stăpân pe tine, vei poseda ceva ce nici tu n-ai vrea să pierzi vreodată, nici soarta n-ar putea să-ți răpească. Și, ca să-ți dai seama că nu poate exista fericire în aceste lucruri întâmplătoare, ascultă: Dacă fericirea este supremul bine al unei ființe ce trăiește conform rațiunii și dacă supremul bine nu e ceva care să poată fi răpit, fiindcă este între cele dintâi care nu pot fi răpite, este clar că instabilitatea sorţii n-ar putea duce la dobândirea fericirii. Apoi, cel ce este furat de această fericire nestatornică sau știe, sau nu știe că ea este schimbătoare. Dacă nu știe, ce fel de fericire poate exista într-o ignoranță oarbă? Iar dacă știe, mereu se teme să nu piardă ceea ce știe că poate fi pierdut; de aici o continuă îngrijorare care nu-i îngăduie să fie fericit.”

Boethius, Mângâierile filozofiei, Cartea III, II, Proza II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, p. 101

„- Orice strădanie omenească, pe care o hrănește chinul dorin­țelor de tot felul, pleacă pe căi deosebite, dar caută totuși să ajungă la singurul țel al fericirii. Aceasta, însă, e un bun pe care dacă îl dobândești, nu mai poți dori nimic altceva. El este culminația tuturor bunurilor, conținând în sine toate bunurile, căruia dacă i-ar lipsi unul, n-ar putea fi astfel, fiindcă ar rămâne în afară de el ceva ce ar putea fi dorit. Se vede, așadar, că fericirea este o stare rezultată din reuniunea tuturor bunurilor.”

Cuvânt patristic, Preot Narcis Stupcanu

Sursa textelor Sfintelor Evanghelii, explicațiile Sfinților Părinți: Ziarul Lumina - cotidianul oficial al Bisericii Ortodoxe Române și volumul SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE - tipărită la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București - 2013; rânduiala pericopelor Apostolului și Sfintei Evanghelii conform Anuarului liturgic și tipiconal – 2024.

TAINELE SFINTEI SCRIPTURI

VECHIUL TESTAMENT

IEȘIREA - A DOUA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 28 - Veşmintele lui Aaron şi ale preoţilor - ultima parte (versetele 27 - 39)

27. Vei face şi o mantă, tot de mătase vişinie.

28. Gura ei va fi la mijloc, sus, tăiată dintr-însa, şi va avea împrejur un guler lucrat cu măiestrie şi făcând un singur corp cu manta, ca să nu se deşire.

29. Iar pe la poale îi vei face de jur-împrejur un fel de rodii mărunte, rodii înflorate în mătase violetă, stacojie, vişinie şi în in topit; asta, pe poalele mantei;

30. Iar printre rodii vei pune în acelaşi chip clopoţei de aur, de jur-împrejur: o rodie de aur şi-un clopoţel de aur, ca o floare rotită pe poalele mantei.

31. Ea va fi pe Aaron când acesta va face slujbă, şi auzit le va fi clinchetul cân el va intra în sfânta, înaintea Domnului, şi când va ieşi, aşa ca el să nu moară.

32. Vei face o tăbliţă de aur curat (a) şi vei săpa în ea, ca într-o pecete: Sfinţenia Domnului,

a - Cuvântul original indică o placă alungită, în formă de potcoavă (aşa cm îl traduce Biblia din 1688); în fapt, o diademă, menită să-i ateste marelui preot un rol nu numai sacerdotal, ci şi princiar.

33. Și s-o prinzi de tiară (b) cu un şnur de mătase violetă, în partea din faţă a tiarei.

b - Tiară; coroana sacerdotală a marelui preot. Între ebraicul kidar, grecescul mitra şi echivalentul occidental turban, versiunea de faţă preferă, ca mai potrivit, termenul lui Ieronim, tiara (Vulgata).

34. Ea va fi pe fruntea lui Aaron, şi Aaron va purta păcatele celor ce au adus jertfe – prinoasele afierosite de fiii lui Israel şi toate darurile din jertfele lor; ea le va fi pe fruntea lui Aaron ca o jertfă de-a pururi bineprimită înaintea Domnului.

35. Tunica cu ciucuri o vei face din in topit, şi tot din in topit vei face tiara; şi brâu vei face, totul lucrat cu măiestrie.

36. Şi fiilor lui Aaron le vei face tunici şi brâie; şi tiare le vei face, spre cinste şi mărire.

37. Cu acestea îl vei îmbrăca pe Aaron, fratele tău, precum şi pe fiii lui; îi vei unge, le vei umple mâinile (c) şi-i vei sfinţi ca să-Mi fie preoţi.

c - Ritualul prin care, pentru prima oară, în mâinile preotului erau puse bucăţile de carne ce trebuiau aduse ca jertfă.

38. Le vei face pantaloni de in, de la brâu până sub genunchi, ca să-şi acopere goliciunea trupului (d);

d - La început, preotul israelit care aducea jertfa avea pe el doar o bucată de pânză împrejurul coapselor, după modelul egiptean. Mai târziu, când altarele erau înalte şi cu trepte de acces, preoţii erau obligaţi să poarte pe dedesubt pantaloni. Porunca presupune existenţa unui altar cu trepte, aşa cm va fi mai târziu în templul din Ierusalim.

39. Aaron şi fiii săi îi vor purta ori de câte ori vor intra în cortul mărturiei sau când vor merge să slujească la jertfelnicul din sfânta, ca să nu-şi atragă asupră-le păcat şi să moară. Lege veşnică va fi aceasta pentru el şi pentru urmaşii săi de după el.

Sursa textelor Vechiului Testament - Biblia sau Sfânta Scriptură - versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania - Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București - 2024

VIEȚILE SFINȚILOR

† Viața Sântului Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei și a Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (†619), a fost cipriot de neam, fiul lui Epifanie, domnul ţării, din Amatunda Ciprului, şi a trăit pe vremea împăratului Heraclie (610-641). La vârsta cuvenită s-a căsătorit şi a avut doi copii, dar, murindu-i soţia şi copiii, Ioan şi-a împărţit averea săracilor şi a hotărât să trăiască în slujba lui Dumnezeu şi a celor lipsiţi şi în suferinţă, de unde şi numele de cel Milostiv. Vestea despre el ajunsese în toată partea de răsărit a creştinătăţii astfel încât, atunci când scaunul Patriarhiei de Alexandria rămăsese vacant, la cererea poporului, Ioan a fost înălţat la această treaptă de patriarh, cu toate că nu dorea acest lucru. Odată ajuns patriarh, Sfântul Ioan a dorit să-i cunoască pe toţi săracii din Biserica sa, pe care i-a numit „stăpânii şi domnii mei”, ca unii cărora Hristos le-a dat puterea de a deschide porţile cerului celor ce fac milostenie. În 619, voind Sfântul să meargă la Constantinopol, pe drum l-au părăsit puterile şi abătându-se pe la Cipru, a trecut la Domnul în Amatunda, locul naşterii sale.

Astăzi, Biserica noastră îi pomeneşte şi pe Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni. Sfântul Mucenic Atanasie s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei. A luptat pentru Ortodoxie într-o vreme când aceasta era ameninţată de uniaţie. În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Împreună cu alţi români a mers la Viena, unde li s-a dat asigurarea că românii din ţinutul Năsăudului nu vor fi siliţi să-şi lepede credinţa ortodoxă. Aşteptând roadele înţelegerii, fericitul Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut cont de dorinţa românilor şi atunci a început a se opune pe faţă convertirii la catolicism. La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirlă”, erau organizate sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului, în prezenţa episcopului unit. Atunci, „moş Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, i-a convins pe grăniceri că Ortodoxia este adevărata credinţă şi pentru aceasta a fost omorât împreună cu alţi trei tovarăşi de-ai săi: Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu.

Preot Ștefan Sfarghie

Sursa textelor din rubrica Viețile Sfinților + foto - Ziarul Lumina - cotidianul oficial al Bisericii Ortodoxe Române

November 12, 2024

✝ Holy Martyrs and Confessors from Năsăud: Atanasie Todoran from Bichigiu, Vasile from Mocod, Grigore from Zagra and Vasile from Telciu
Saint Hierarch John the Merciful, Patriarch of Alexandria

SYNAXARY

✝ Holy Martyrs and Confessors from Năsăud: Atanasie Todoran from Bichigiu, Vasile from Mocod, Grigore from Zagra and Vasile from Telciu; Saint Hierarch John the Merciful, Patriarch of Alexandria; Saint Pious Nile the Hermit; Saint Pious Nile the Athonite; Veneration of the Icon of the "Merciful" Mother of God.

APOSTLE

Prochimen, the 4th voice (Psalm 15: 3, 8 )

Through the saints who are on His earth, the Lord has made all His wills wonderful.

Verse: I have seen the Lord before, always before me, for he is at my right hand, that I may not be moved.

1. The common apostle for today - Tuesday, November 12, in the 21st week after Pentecost

FROM THE EPISTLE TO THE COLOSSIANS OF THE HOLY APOSTLE PAUL, READING:
(1: 1-11)

"Paul, apostle of Christ Jesus by the will of God, and Timothy, our brother, to the saints and faithful brothers in Christ who are in Colossae: Grace to you and peace from God our Father and from our Lord Jesus Christ! We give thanks to the God and Father of our Lord Jesus Christ, always praying for you, for we have heard of your faith in Christ Jesus and of the love you have for all the saints, for the hope prepared for you in heaven, of which you heard before in the word of the truth of the Gospel, which, reaching you, as well as throughout the world, bears fruit and increases just as it did with you, from the day you heard and truly knew the grace of God, as you received instruction from Epaphras, the beloved, our fellow-servant, who is for you a faithful servant of Christ, and who showed us your love which is in the Spirit. That is why we too, from the day we heard this, do not stop praying for you and asking that you be filled with the knowledge of His will, in all wisdom and spiritual understanding, so that you may walk with dignity in the Lord, pleasing Him in all, bearing fruit in every good thing and increasing in the knowledge of God, being strengthened with all power, according to the strength of his glory, to all perseverance and long-suffering, with joy."

2. The Apostle of the Saints from Năsăud

FROM THE EPISTLE TO THE EPHESIANS OF THE HOLY APOSTLE PAUL, READ:
(6: 10-17)

"Brothers, be strong in the Lord and in the power of his might. Put on the whole armor of God, that you may be able to stand against the wiles of the devil, for our struggle is not against flesh and blood, but against principalities, against principalities, against the rulers of the darkness of this age, against the spirits of wickedness, which are in the air . Therefore take the whole armor of God, that you may be able to withstand in the evil day, and having overcome them all, may stand. Stand firm therefore, having your loins girded with truth, and being clothed with the breastplate of righteousness, and having shod your feet, being ready for the gospel of peace. In all things take the shield of faith, with which you will be able to quench all the fiery darts of the wicked one. Take also the helmet of salvation and the sword of the Spirit, which is the word of God."

3. The Apostle of the Hierarch

FROM THE SECOND EPISTLE TO THE CORINTHIANS OF THE HOLY APOSTLE PAUL, READING:
(9: 6-11)

"Brethren, he who sows stingily will also reap stingily, and he who sows generously will also reap generously. Let each one give as he thinks with his heart, not grudgingly or out of force, for God loves the one who gives willingly. And God can multiply all grace in you, so that, always having all sufficiency in everything, you may abound to every good thing, as it is written: "He divided, he gave to the poor; His righteousness endures forever." And He who gives seed to the sower and bread to eat will give you and multiply your seed and cause the fruits of your righteousness to grow, so that you may be rich in everything, for all the generosity that brings thanks to God through us."

Hallelujah, the 5th voice (Psalm 96: 12, 13)

Verse 1: The light has dawned on the righteous and the upright in heart, joy.
Verse 2: Rejoice, ye righteous, in the Lord, and praise the remembrance of his holiness.

The source of the Apostle's texts - the Platform Doxologia belonging to the Metropolitanate of Moldavia and Bucovina and the volume "Apostol" - Publishing House of the Biblical and Orthodox Mission Institute, Bucharest - 2014; the order of the pericopes of the Apostle and the Holy Gospel according to the Liturgical and Typical Yearbook - 2024.

THE HOLY AND DIVINE GOSPEL

1. Holy Ordinary Gospel for today - Tuesday, November 12, in the 21st week after Pentecost

FROM THE HOLY GOSPEL ACCORDING TO LUKE, READ:
(8: 1-3) - The fragrant women - meeting Christ

"At that time Jesus began to walk through the cities and villages, preaching and announcing the kingdom of God, and the twelve were with him, and some women who had been healed of diseases, of heavy sufferings, of evil spirits and infirmities: Mary , named Magdalene, from whom seven demons had come out, and Joanna, the wife of Huza, a steward of Herod, and Susanna, and many others, who served them out of their possessions."

The courage of women

Saint Basil the Great, Homilies and speeches, Homily V, I-II, in Church Fathers and Writers (2009), vol. 1, pp. 97-99

"(...) On this day we commemorate the great fight carried out in a female body by Iulita, the happiest of women, if it is right to call her a woman who, through the greatness of her soul, left behind the weakness of human nature. He fought the bravest fight. It filled with astonishment both those who were present at her fight and those who later heard the story of the trials to which she was subjected.

I believe that Iulita especially wounded the devil, our public enemy, who does not suffer to be conquered by women. The devil, who boasts that he will shake the world, that he will lay his hand on the world like a nest, that he will raise the world like abandoned eggs (Isaiah 10, 14) and that he will lay waste the cities, he saw himself overcome by the virtue of a woman . He sought to prove, in the time of persecution, that Iulita could not, because of the weakness of the female nature, keep her faith in God until the end; but he found, by the trial to which she was subjected, that Iulita had surpassed her nature, that she mocked his threats as much as the devil expected to bow to his torments.

(…) Through everything he exhorted the women who were present not to be discouraged when it comes to suffering for the faith, nor to excuse themselves for being weak creatures. She said: «We are made of the same dough as men; we were made like them in the image of God; fit for virtue, just as God created men and women! Aren't we all related to men? God did not only take flesh when he made the woman, but also bone from his bones (Genesis 2, 21-23). That is why we, like the men, are indebted to the Master with constancy, with strength of character and with patience!». Saying this, she jumped into the fire, and the fire, enveloping the Saint's body like a bright wedding chamber, sent her soul to heaven and to her due inheritance, and her honest body preserved it unharmed for those close to her. This one, placed in the most beautiful Church of the city, sanctifies the place and sanctifies those who approach it; and the earth, blessed by the feast of St. Juliet on it, sprang from its bosoms water pleasant to the taste. Thus the blessed one, arriving in the place of a martyred mother, feeds the inhabitants of the city with water, as if feeding them with milk. This water is a guardian for the healthy, a guide for those who enjoy pleasure sparingly, and a comfort for the sick."

Patristic word, Priest Narcis Stupcanu

2. The Holy Gospel of the Saints from Năsăud

FROM THE HOLY GOSPEL ACCORDING TO LUKE, READ:
(21: 12-19) - Jesus prepares his disciples

"The Lord said to His disciples: Beware of men, because they will lay hands on you and persecute you, putting you in synagogues and prisons, bringing you to kings and governors for My name's sake. And it will be an opportunity for you to confess. Put it in your hearts, then, not to think beforehand what you will answer; for I will give you mouth and wisdom, which all your adversaries will not be able to answer, nor stand against. And you will be given up by parents and brothers and relatives and friends, and they will kill some of you, and you will be hated by all for My name's sake; but not a hair of your head will perish. By your patience you will gain your souls.”

Patience, the key to wisdom

Tertullian, On Patience, I, in Church Fathers and Writers (1981), vol. 3, pp. 182-183

"(...) The good state of the Lord's faith and teaching does not easily help the one who has no patience with him. In such a way is it ordained in the things of God, that he who lacks it cannot fulfill any precept and any thing pleasing to the Lord. Even those who live in darkness honor her, for her benefits, with the name of supreme virtue. Philosophers with some wisdom of life assign it such an important role that, even when they have disagreements among themselves due to differences of opinion and orientation of philosophical currents, yet, when they remember patience, they have common views and give it the same interest in their studies. It gathers them, it unites them, it makes them strive all the same in defining it as virtue, in affirming that all wisdom is contained in patience."

Tertullian, On Patience, XIII, in Church Fathers and Writers (1981), vol. 3, p. 195

“But what is the function of patience in the body? First of all, the restraint of the flesh, a sacrifice pleasing to the Lord through the sacrifice of humility whenever for the Lord he endures the miseries and hardships of life, contenting himself with simple food and clean water, whenever he keeps the fasts, whenever his life is in ashes and sack. This patience of the body commends the worships and strengthens the prayers, it opens the ears of Christ (and his) God, drives away harshness, and calls forth gentleness. (…) And if we consider the higher and happier stages of bodily patience, it also prepares for holiness the restraint of the flesh. She defends the widow, honors the virgin, and raises to the Kingdom of heaven the one who has become famous willingly. What is perfected in the flesh comes from the power of the soul. The patience of the flesh leads the fight in persecutions. If flight is absolutely necessary, flesh resists the shortcomings of flight. In prison, the flesh is in chains, the flesh in the fat, the flesh in the ground. She has no light in prison, she can't see the sky. But when it comes to the knowledge of happiness, to the reception of the second baptism, to the very ascent to the divine abodes, nothing helps more for this than the patience of the body."

Patristic word, Priest Narcis Stupcanu

3. Holy Gospel of the Hierarch

FROM THE HOLY GOSPEL ACCORDING TO LUKE, READ:
(6: 17-23) - The happiness

"At that time Jesus sat down and a great crowd of his disciples and a great crowd of people from all Judea, from Jerusalem and from the coast of Tire and Sidon, who had come to listen to him and be healed of their diseases . And those tormented by unclean spirits were healed. And the whole crowd sought to touch Him, because power was coming out of Him and healing them all. And He, raising His eyes towards His disciples, said: Blessed are you, the poor, for yours is the Kingdom of God. Blessed are you who are hungry now, for you will be satisfied. Happy are you who weep now, for you will laugh. Happy will you be when people hate you and drive you out from among them and mock you and reject your name as evil because of the Son of Man. Rejoice in that day and be glad, for, behold, your reward is great in heaven."

Who can consider himself happy?

Blessed Augustine, Confessiones - Confessions, Book IV, XII, (18), in Church Fathers and Writers (1985), vol. 64, p. 110

"Look for what you're looking for, but it's not there. Seek the happy life in a land of death. It's not there. For how can there be happy life where there is no life?”

Blessed Augustine, Confessiones - Confessions, Book X, XXVIII-XXIX, (39), (40), in Church Fathers and Writers (1985), vol. 64, p. 225

"Woe to the happiness of the age, again and again woe, because of the fear of misfortunes and the destruction of joy! Woe to the felicities of the age, again and again thrice woe, because of the desire for happiness and because misfortune is hard and there is fear of breaking patience! Isn't human life on earth a never-ending trial?
And all my hope is in Your great mercy."

Saint Ambrose of Milan, Letters, letter XXIX, 19, in Church Fathers and Writers (1994), vol. 53, p. 153

"Happiness does not consist in using riches, but in seeing Him to despise them, and to reject those contrary to the truth, to consider them vain and vain, to love that beauty of pure truth, which shows how false are the colors of this age."

Boethius, The Comforts of Philosophy, Book II, II, Prose VIII, in Church Fathers and Writers (1992), vol. 72, p. 98

"I believe that an unhappy fate is more useful to people than a happy fate. The latter always, under the guise of happiness, when she shows herself gentle, lies; the former, however, is always true, when it is shown to be fickle by its change. One deceives, another instructs; one, under the guise of false goods, chains the minds of those who enjoy it, the other, through the knowledge of fragile happiness, liberates. Thus you see the one running breezy and always forgetting herself, the other you see sober, restrained, and prudent in the exercise of her adversity. Finally, the happy fate, by its consolations, diverts even the weak from the path of true good, the unhappy one often drags with its hook to the true goods those who have gone astray."

Boethius, The Consolations of Philosophy, Book II, II, Prose IV, in Church Fathers and Writers (1992), vol. 72, p. 87

"The sweetness of human happiness is not sprinkled with bitterness! Even if she seemed pleasant to the one who enjoys her, he still could not stop her from leaving when she wanted to. It is therefore clearly seen how weak is the happiness of perishable things, which do not even fully delight the intemperate. Why then, O mortals, do you look outside for a happiness that is found within you? Wandering and ignorance darken you. I will briefly show you the supreme point of the highest happiness. Do you have anything more precious than yourself? Nothing, you will say; therefore, if you will be master of yourself, you will possess something that neither you would ever want to lose, nor fate could rob you. And, that you may realize that there can be no happiness in these random things, listen: If happiness is the supreme good of a being who lives according to reason, and if the supreme good is not something that can be snatched away, because it is among the first which cannot be kidnapped, it is clear that the instability of fate could not lead to the acquisition of happiness. Then he who is robbed of this fickle happiness either knows or does not know that it is changeable. If he does not know, what kind of happiness can there be in blind ignorance? And if he knows, he is always afraid of losing what he knows can be lost; hence a constant worry that does not allow him to be happy."

Boethius, The Comforts of Philosophy, Book III, II, Prose II, in Church Fathers and Writers (1992), vol. 72, p. 101

"- Every human endeavor, which is nourished by the torment of desires of all kinds, departs on special paths, but still seeks to reach the one goal of happiness. This, however, is a good that if you acquire, you cannot desire anything else. He is the culmination of all goods, containing in himself all goods, which, if he lacked one, could not be so, because something would remain apart from him that could be desired. It is seen, therefore, that happiness is a state resulting from the gathering of all goods."

Patristic word, Priest Narcis Stupcanu

The source of the texts of the Holy Gospels, the explanations of the Holy Fathers: Lumina newspaper - the official daily newspaper of the Romanian Orthodox Church and the HOLY AND DIVINE GOSPEL volume - printed at the Publishing House of the Biblical and Orthodox Mission Institute, Bucharest - 2013; the order of the pericopes of the Apostle and the Holy Gospel according to the Liturgical and Typical Yearbook - 2024.

MYSTERIES OF THE HOLY SCRIPTURES

THE OLD TESTAMENT

EXODUS - THE SECOND BOOK OF MOSES

Chapter 28 - The garments of Aaron and the priests - the last part (verses 27 - 39)

27. You will also make a mantle, also of cherry silk.

28. Her mouth will be in the middle, at the top, cut from her, and she will have a collar around it, made with skill and making one body with the mantle, so that it does not come apart.

29. And at his lap you shall make a kind of small pomegranates all around, pomegranates flowered in purple silk, scarlet, cherry, and fine linen; this, at the foot of the mantle;

30. And among the pomegranates you will place golden bells in the same way, all around: a golden pomegranate and a golden bell, like a flower turned on the hem of the mantle.

31. It will be on Aaron when he does service, and the bell will be heard when he enters the sanctuary, before the Lord, and when he comes out, so that he does not die.

32. You will make a tablet of pure gold (a) and you will engrave in it, as in a seal: Holiness of the Lord,

a - The original word indicates an elongated, horseshoe-shaped plate (as the 1688 Bible translates it); in fact, a diadem, intended to attest to the high priest's not only sacerdotal, but also princely role.

33. And fasten it to the tiara (b) with a purple silk cord, in the front part of the tiara.

b - Tiara; the sacerdotal crown of the high priest. Between the Hebrew kidar, the Greek mitra and the Western equivalent turban, the present version prefers, as more appropriate, Jerome's term, tiara (Vulgate).

34. It will be on Aaron's forehead, and Aaron will bear the sins of those who offered sacrifices - the offerings made by the children of Israel and all the offerings from their sacrifices; it shall be on Aaron's forehead as a perpetual offering before the Lord.

35. You will make the tunic with tassels from melted linen, and also from melted linen you will make the tiara; and you will make a belt, everything worked with mastery.

36. And for the sons of Aaron you shall make tunics and girdles; and tiaras you shall make them, for honor and glory.

37. With these you shall clothe Aaron your brother, as well as his sons; you will anoint them, you will fill their hands (c) and you will sanctify them to be My priests.

c - The ritual through which, for the first time, the pieces of meat to be offered as a sacrifice were placed in the hands of the priest.

38. You will make them linen trousers, from the waist to below the knees, to cover the nakedness of their bodies (d);

d - In the beginning, the Israelite priest who brought the sacrifice wore only a piece of cloth around his loins, according to the Egyptian model. Later, when the altars were high and had access steps, the priests were obliged to wear trousers underneath. The commandment presupposes the existence of an altar with steps, as it will be later in the temple in Jerusalem.

39. Aaron and his sons will wear them whenever they enter the tent of testimony or when they go to serve at the altar in the sanctuary, so that they do not incur sin and die. This will be an eternal law for him and for his descendants after him.

The source of the texts of the Old Testament - the Bible or the Holy Scripture - diortosite version according to the Septuagint, edited and annotated by Metropolitan Bartolomeu Valeriu Anania - Publishing House of the Biblical and Orthodox Mission Institute, Bucharest - 2024

THE LIVES OF THE SAINTS

† Life of the Holy Hierarch John the Merciful, Patriarch of Alexandria and of the Holy Martyrs and Confessors of Năsăud: Atanasie Todoran of Bichigiu, Vasile of Mocod, Grigore of Zagra and Vasile of Telciu

Saint Hierarch John the Merciful, Patriarch of Alexandria (†619), was a Cypriot by birth, the son of Epiphanius, lord of the country, from Amatunda of Cyprus, and lived during the time of Emperor Heraclius (610-641). At the right age he married and had two children, but when his wife and children died, John distributed his wealth to the poor and decided to live in the service of God and the needy and in suffering, hence the name Merciful. The news about him had reached the whole eastern part of Christendom so that, when the seat of the Patriarchate of Alexandria remained vacant, at the request of the people, John was elevated to this level of patriarch, although he did not want this. Once he became patriarch, Saint John wanted to know all the poor in his Church, whom he called "my masters and lords", as those to whom Christ gave the power to open the gates of heaven to those who give alms. In 619, the Saint wanted to go to Constantinople, on the way his strength left him and, deviating to Cyprus, he went to the Lord in Amatunda, the place of his birth.

Today, our Church also commemorates the Holy Martyrs and Confessors of Năsăud. Saint Martyr Athanasius was born in Bichigiu, a village on the Sălăuţi Valley. He fought for Orthodoxy at a time when it was threatened by the union. In the years 1761-1762, he negotiated with the government in Vienna the militarization of 21 communes in Valea Bichigiului, Sălăuţi and Someşului Mare. Together with other Romanians, he went to Vienna, where they were given the assurance that the Romanians from the Nasăud region would not be forced to renounce their Orthodox faith. Waiting for the fruits of the agreement, the blessed Athanasius realized that the desire of the Romanians was not taken into account and then he began to openly oppose the conversion to Catholicism. On May 10, 1763, in Salva, on the plateau called "La mocirlă", the consecration of the battle flags and the taking of the oath were organized, in the presence of the united bishop. Then, "old man Tănase Todoran", aged 104, convinced the border guards that Orthodoxy was the true faith and for this he was killed together with three other companions of his: Vasile from Mocod, Grigore from Zagra and Vasile from Telciu .

Priest Stefan Sfarghie

The source of the texts from the Lives of the Saints column + photo - Lumina Newspaper - the official newspaper of the Romanian Orthodox Church