Dr. Sanda Alina Tagureanu - Medic primar Psihiatrie pediatrica

Încă o ediție a campaniei "MAI aproape de părinți" s-a încheiat.
A cuprins 4 ateliere cu diferite teme pentru părinții aflați la început de drum.
Sunt recunoscătoare să fac parte dintr-o mică comunitate de specialiști - psihologi, psihoterapeuți - mame la rândul nostru, dornice să împărtășim teme variate părinților receptivi la informare.

Am încheiat săptămâna trecută atelierele de psihoeducație “MAI aproape de părinți”, ediția a treia. Cu bucurie și recunoștință, ca în fiecare an ❤
Mulțumesc colegelor psihologi, psihiatri, profesori și medici grozavi, care au crezut în această idee încă din 2022, și au susținut campania prin informație, sprijin și găzduire.
Marketing-ul și fotografierea evenimentelor nu au fost niciodată punctele noastre forte. În schimb am reușit să ajungem mai aproape de 50 de părinți din comunitatea noastră, aflați la început de drum. Le mulțumim pentru prezență și îi felicităm pentru dorința de a construi relații sănătoase cu copiii lor norocoși ☺
Anul acesta am povestit cu participanții despre nevoile emoționale ale bebelușului. Am aflat despre relația de cuplu după venirea lui bebe cu Cabinet Individual de Psihologie Farc Marinela , despre furia și anxietatea post-partum cu Psihoterapeut Monica Popa și dezvoltarea abilităților în primii ani cu Dr. Sanda Alina Tagureanu - Medic primar Psihiatrie pediatrica . Mulțumim fetelor! Să ne revedem cu bine în mai 2025 🤗

Dragi părinți,

Am bucuria de a vă transmite că urmează în scurt timp a treia ediție a campaniei "MAI aproape de părinți".
Împreună cu Psiholog Ioana Tuță, Psihoterapeut Monica Popa, Cabinet Individual de Psihologie Farc Marinela - psihologi, psihoterapeuți, mame - am pregătit pentru voi patru ateliere de psihoeducație cu teme potrivite pentru primii ani de viață ai copiilor voștri și pentru relația voastră.

Link-ul pentru înscrieri e în comentarii, participarea e gratuită dar locurile sunt limitate.

Vă așteptăm cu drag să povestim despre provocările rolului de părinte.

💌

"Fericirea și nenorocirea doctorilor" - Cristina Gavrilovici, Camelia Anuții UMF "Grigore T. Popa" Iași

Un eveniment traumatizant poate fi un eveniment neplăcut pe care copilul l-a experimentat direct sau la care a asistat, sau chiar un eveniment despre care a aflat că s-a întâmplat unui membru apropiat al familiei sau unui prieten.
Sunt implicați mai mulți factori care contribuie la experimentarea ca fiind un eveniment traumatic:
- factori individuali care se referă la istoria personală a copilului, experiențele sale anterioare, precum și vulnerabilitățile lui biologice.
- factorii legați de eveniment: proximitatea, atât emoțională, cât și fizică de eveniment este mai probabil să-l facă traumatizant.
- factori care pot influența efectul după eveniment: dacă un copil are sprijin de la persoanele apropiate, în special familia lor, sau dacă există factori de stres suplimentari care sunt în curs de desfășurare și care interferează cu capacitatea lui de a procesa și de a se recupera.
Tindem să ne gândim la un eveniment ca fiind cauza unei traume, dar trauma este de fapt un proces ce are loc în timp.
În urma unui eveniment traumatizant, confortul oferit, sprijinul și reasigurarea dumneavoastră îi pot face pe copii să se simtă în siguranță, îi pot ajuta să-și gestioneze temerile, îi pot ghida prin durere și îi pot ajuta să se recupereze într-un mod sănătos.
Fiecare copil are nevoie de sprijin diferit în funcție de vârstă.

03.03.2024

Despre mine 👩
Sunt medic primar Psihiatrie pediatrică. Am absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca și am urmat rezidențiatul în Clinica Psihiatrie pediatrică Cluj-Napoca în cadrul căreia funcționează Compartiment de Addicții și Toxicomanii. Am început rezidențiatul de Neurologie pediatrică (din care am efectuat jumătate) până am obținut prin examen de concurs postul în Spitalul Clinic Municipal Oradea (orașul natal).
Mi-am completat studiile medicale cu formări în Psihoterapie Cognitiv - comportamentală și Terapie Familială Sistemică. Sunt psihoterapeut autonom sistemic acreditat de Federația Română de Psihoterapie.
Practic ca medic primar în sistemul medical public (de stat) în actualul Spital Clinic Județean de Urgență Bihor, în clădirea de pe str. Coposu. Îmi desfășor activitatea în cadrul Compartimentului Psihiatrie pediatrică și în Ambulatoriul integrat și efectuez gărzi la domiciliu. Avantajul, din punctul meu de vedere, constă în faptul că astfel pot aborda și cazuri cu grad de dificultate mai ridicat, având aproape colegi din celelalte specialități medicale, ca echipă multidisciplinară. Se pot efectua, în caz de nevoie, internări pentru monitorizare și tratament de specialitate, iar prin analize de laborator efectuate prin spitalizare de zi se pot exclude cauze endogene a simptomatologiei și monitoriza tratamentele cronice.
De-a lungul timpului mi-am menținut interesul pentru toate categoriile tulburărilor psihice ale copiilor și adolescenților, prezente de la vârste foarte mici, până la vârsta de 18 ani. Am participat la numeroase manifestări științifice pentru a-mi reîmprospăta informația, pentru a ține pasul cu tendințe actuale de diagnostic și tratament. În 2018 m-am implicat voluntar într-un foarte restrâns grup de lucru pentru întocmirea protocoalelor medicamentoase de specialitate valabile la nivel național.
Am colaborat cu grădinița dragă sufletului meu, Joyful Learning, locul în care băiețelul meu s-a integrat începând cu vârsta de 1an10luni.
Efectuez consultații de specialitate adolescenților, premergătoare intervenției bariatrice.
Urmez în prezent Masterul Managementul Serviciilor de Sănătate pentru a cunoaște și aspectul organizatoric în oferirea serviciilor optime celor care se adresează domeniului medical.
Din 01.01.2024 sunt medic coordonator al Compartimentelor neurologie și psihiatrie pediatrică, ale Spitalului Clinic Județean de Urgență Bihor, locația Staționar 2, str. Coposu.
Experiența de mamă m-a îmbogățit din multe puncte de vedere. Văd diferit lucrurile; acum știu că una e teoria și alta practica. Sunt mai flexibilă în a da sfaturi și mai îngăduitoare👩

Copiii mici, prin natura lor, testează în mod constant regulile adulților. Și nu din lipsă de respect, ci pur și simplu pentru că sunt foarte preocupați de propriile lor nevoi și dorințe. De asemenea, sunt foarte atenți la răspunsurile pe care le primesc. Le absorb ca niște bureți mici, împreună cu orice alte semnale trimise de părinți. Comportamentul copiilor servește următoarelor două scopuri: pentru a-și satisface nevoile și pentru a-și cunoaște părinții. Trebuie să-și dea seama ce anume le place și le displace părinților, ce anume vor și ce nu, ce vor accepta și ce nu vor accepta. În următorii trei-patru ani, încet, dar sigur, ei vor căuta răspunsuri până când își vor însuși ideile părinților despre ce este greșit și ce este corect, ce este bine și ce este rău etc. În acest fel ne copiază copiii conceptele morale.
Acest proces cere, înainte de toate, luciditate și repetiție din partea noastră. Trebuie să avem răbdare și să repetăm până ce lucrurile sunt foarte înrădăcinate în conștiința lor. În unele privințe procesul ține până la câteva săptămâni, în timp ce în altele durează ani și ani. Cu cât copilul este mai redus la tăcere și criticat, cu atât durează mai mult. Cu cât mediul este mai nesigur și mai critic, cu atât mai mult durează învățarea noilor moduri de interacțiune, dacă se va întâmpla vreodată.
Mintea copiilor lucrează ca a unor cercetători, nu ca a unor studenți. Trebuie să experimenteze pentru a putea reuși să ajungă la propriile lor concluzii. Tot ce le trebuie cu adevărat de la părinții lor sunt încrederea și îndrumarea făcută cu calm. O alternativă foarte nefericită este violența fizică și psihologică. Ea duce doar la lipsa de respect față de părinți, față de regulile și nevoile lor. Copiii învață să se îndoiască de ei înșiși și să se teamă de autoritate și de pedeapsă.

📖 "Arta de a spune "Nu!" cu conștiința împăcată" - Jesper Juul

Conferința Psihiatrie și Psihologie Medico-Legală

Articol publicat din grijă pentru copii, preadolecescenți și adolescenți. Numărul celor care cad victime ale consumului de substanțe psihoactive nu e cu adevărat cunoscut, însă e în continuă creștere.
În cazul consumului de substanțe numărul celor care solicită sau ajung de urgență în serviciile medicale este mult mai mic comparativ cu numărul real al celor care consumă substanțe psihoactive. Motive: teama de a nu suferi consecințe legale, teama de a nu fi stigmatizat, etichetat, teama de a nu afla cunoscuții, aparținătorii, minimalizarea sau negarea problemelor legate de consum etc.
Adolescenții încep consumul din mai multe motive: curiozitate, teribilism, dorința de a aparține unui grup, automedicația, când există o tulburare psihiatrică de fond pe care încearcă să o amelioreze. În cazul adolescenților vârsta de inițiere a consumului este în scădere.
Adolescenții nu vin din proprie inițiativă. Cel mai adesea se prezintă în serviciul de urgență aduși de Ambulanță, găsiți în stare de intoxicație acută, în stradă și foarte rar în urma consumului în grup când unul dintre ei se îngrijorează de starea altora și solicită SAJ. Vin de asemenea aduși de părinți, de aparținători, care suspicionează o problemă legată de consum observându-i schimbați în aspect, comportament, stare emoțională, cu scăderea randamentului școlar, deteriorarea relațiilor cu cei apropiați, dispariția bunurilor din casă sau a banilor etc.
Adolescenții cu consum de substanțe se află în faza precontemplativă a ciclului schimbării. Ei observă și recunosc doar efectele plăcute ale consumului fără a fi conștienți de efectele nocive pe termen scurt, mediu și lung. Majoritatea adolescenților au susținere socio-familială, fiind în grija unui tutore. Cu toate acestea, dacă motivația de schimbare nu-i aparține va fi greu, chiar imposibil să se obțină oprirea consumului.
Prin discursul social legat de consumul în scop medical de ex. adolescenții minimalizează riscurile consumului chiar dacă expunerea la substanțe psihoactive a creierului în dezvoltare influențează în sens negativ maturizarea cerebrală.
Din pricina costului scăzut, a disponibilității și pentru că testele de drog din urină nu le detectează par să prefere substanțele denumite etnobotanice, cu un conținut chimic necunoscut și cu efecte extrem de nocive.
La nivel național sunt mari deficiențe în privința serviciilor de specialitate în regim cronic pentru pacienții minori cu tulburări legate de consum, acestea fiind inexistente.

European College of Neuropsychopharmacology (ECNP)

💙 Cea mai îmbucurătoare veste pentru pacienții cu tulburări din spectrul autist și aparținătorii acestora 💕 🙏 Profesioniștii care erau alături de ei și până acum pot susține o parte din terapia necesară prin Programul Național care permite decontarea direct către prestator, cu condiția să îndeplinească criteriile impuse de CNAS 💙

𝐅𝐎𝐀𝐑𝐓𝐄 𝐈𝐌𝐏𝐎𝐑𝐓𝐀𝐍𝐓!

➡️ Începând cu data de 1 octombrie, copiii și adulții diagnosticați cu tulburări din spectrul autist (TSA) vor beneficia de tratament cu ajutorul unui program național de sănătate mintală derulat de CNAS - Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

👨‍👨‍👧‍👦Conform actului normativ, de program se estimează că ar putea beneficia circa 13.471 copii și 2.660 adulți diagnosticați de medicul psihiatru/psihiatru pediatru cu tulburări din spectrul autist.

𝐂𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭̦𝐢𝐢 𝐜𝐮 𝐓𝐒𝐀 𝐯𝐨𝐫 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐱𝐢𝐦 𝟐 𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̦𝐞 (𝐨𝐫𝐞) 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐳𝐢 𝐢̂𝐧 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚 𝐚 𝟒𝟎/𝟒𝟐/𝟒𝟒 𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̦𝐞/𝐥𝐮𝐧𝐚̆ (𝐢̂𝐧 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐧𝐫 𝐝𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐞𝐧𝐝𝐚𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐞). 𝐓𝐚𝐫𝐢𝐟𝐮𝐥 𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚̆𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝟏𝟑𝟓 𝐥𝐞𝐢 / 𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ / 𝟓𝟎 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞.

➡️ Prestatorii de servicii pentru persoanele cu TSA pot avea următoarele specializări: psihologie clinică, psihoterapie, psihologie educațională, psihopedagogie specială, consiliere psihologică.

"Relațiile între părți - iată factorul care poate crea o ambianță sinergică în cercul familial sau într-o organizație. Cu cât implicarea e mai autentică, cu cât participarea la analiza și rezolvarea problemelor e mai sinceră și mai susținută, cu atât o explozie generală de creativitate e mai probabilă, ca și o angajare reală față de ceea ce este creat.
Sinergia este un principiu atât operativ, cât și funcțional. Încununare a tuturor deprinderilor anterioare, operează eficient într-o realitate a interdependențelor - înseamnă muncă în echipă, construirea și consolidarea echipei, crearea unei uniuni între ființe umane, stimularea creativității."

-Stephen R. Covey-

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace - Lecții importante pentru schimbarea personală" 💌
"Când părinții văd în problemele copiilor lor ocazii de a întări legătura cu ei, și nu un prilej de supărare și iritare, relația dinte ei capătă o cu totul altă față. Se dovedesc doritori, chiar cu entuziasm, de a încerca să-și înțeleagă copiii, să le vină în ajutor. Când un copil apelează la ei, în loc de a gândi "Vai! Iarăși! Altă complicație!", paradigma lor sună așa: "Iată un minunat prilej să-mi ajut copilul" și ceea ce ar fi fost o tranzacție devine un prilej de transformare. Din clipa în care copiii simt interesul părinților pentru micile sau marile lor necazuri și pentru persoana lor, se nasc între ei puternice legături întemeiate pe dragoste și încredere."

Există mimim 4 motive fundamentale care motivează consumul frecvent de droguri în perioada adolescenței:
- experimentarea (încercarea unor lucruri noi),
- conectarea socială (pentru a se integra într-o rețea socială și a lua parte la o experiență comună),
- automedicația (când există o condiție psihiatrică de fond sau o situație dureroasă pe care încearcă astfel s-o atenueze) și
- dependența (nevoia de a crește cantitatea și frecvența pentru a obține același efect și consumul pentru a ameliora simptomele de sevraj).
Atunci când consumăm o substanță sau manifestăm un comportament adictiv, se petrece o creștere bruscă a nivelului de dopamină (DA) pe care o simțim palpitantă și fascinantă, care ne face să ne simțim bine și răsplătiți și pe care trebuie să o repetăm curând. Nu toți vom dezvolta o dependență, însă unora ni se va întâmpla atunci când suntem expuși la droguri, mai ales dacă se întâmplă devreme în viața noastră. Odată cu căderea rapidă din starea de euforie, nivelul de DA scade relativ brusc, iar după o vreme începem să ne simțim rău. Ne obișnuim cu emoția puternică provocată de nivelul maxim de DA și devenim plictisiți de nivelul minim. Plictiseala devine atât de monotonă și dureroasă în contrast cu starea maximă, încât curând trebuie să repetăm comportamentul care stimulează DA, foarte curând, chiar acum.
Având în vedere că nivelul minim de DA a unui adolescent este deja scăzut, observăm cm această perioadă este deosebit de vulnerabilă la dezvoltarea unei dependențe care caută atingerea nivelului maxim de DA.

Cuvintele folosite pot influența răspunsul puiului 💌

📖 "Vâltoarea minții - Puterea și rolul transformărilor cerebrale în adolescență" - Daniel J. Siegel:

" Este nevoie să creștem nivelul de înțelegere empatică și comunicare respectuoasă, permițând integrarea intergeneratională...
Provocarea pentru noi este să percepem puterea și potențialul creierului și mintea în formare a adolescentului ca puncte forte și nu ca dezavantaje."

Împărtășesc ceea ce am descris la propunerea Ioanei Tuță, în cadrul campaniei referitor la ce înseamnă pentru mine experiența de mamă.
Atelierele dedicate părinților vor începe peste o săptămână. Vă puteți înscrie în limita locurilor disponibile aici: https://facebook.com/events/s/ateliere-de-psihoeducatie-mai-/198962246242581/
Ioana Tuță - psiholog, psihoterapeut din Oradea, găzduiește grupul: Copii mici, provocări mari, cu conținut inspirat și folositor părinților și viitorilor părinți: https://www.facebook.com/groups/copii.mici.provocari.mari



În cadrul campaniei lunii mai, continuăm publicarea în grup a poveștilor psihologilor deveniți părinți, despre provocările acestui rol și cm le traversează. Mulțumim Sanda Alina pentru povestea ta! Sanda e medic psihiatru și mămica lui Ștefan 🥰

"🤰🏻👶🏻Experiența mea ca mamă a fost presărată cu muuulte frământări. 🤔"Oare e bine puiul? Fac bine ce fac acum? Sunt o mamă suficient de bună?".
Aș putea spune că nici pentru un cadru medical nu vine totul de la sine. Copilașii se nasc fără "instrucțiuni de folosire". Am trecut prin toate etapele cu îngrijorări de genul acesta, încă din timpul sarcinii. Mă gândeam foarte serios că ar fi bine să-mi iau un ecograf pentru a-i urmări dezvoltarea și starea puiului înafara controalelor periodice stabilite - noroc că prețul era inaccesibil🤦‍♀️
🥹😍🫠Momentul în care l-am ținut prima dată lipit de mine nu echivalează cu nimic. Au fost cele mai intense și prețioase emoții resimțite.
Dacă am avut un plan legat de îngrijirea și creșterea puiului, ei bine... Nu mânca și nu dormea după un orar intuit de mine. Primele săptămâni până să mă întremez după operația cezariană și până să ne găsim ritmul împreună, a fost foarte greu. 🤱🏻Am întâmpinat dificultăți în alăptarea lui, cu tot felul de complicații (dacă nu chiar toate). 😴 Nopțile erau toate nedormite și uneori număram 3 treziri pe oră, până am decis să mă opresc din numărat.
🔎Până să pricep ce transmite puiul prin plâns, care e motivul disconfortului, care e nevoia lui, treceam prin toate cele și emoțional și ca acțiune. 🎶Adesea ajungeam la dans și cântat cu el în brațe, după ce mă asiguram că nevoile fiziologice îi sunt îndeplinite. Nu funcționa întotdeauna. Nu reușeam să-l alin de fiecare dată.
🙋🏻‍♀️Îmi prindea bine să ies împreună cu el la plimbare alături de alte mame. Povestind între noi reușeam să normalizăm situația fiecăreia (nu e singurul care nu leagă ore de somn peste noapte, nu e singurul care nu acceptă orice aliment etc.) iar puiuții beneficiau de socializarea dintre ei.
Frământările au continuat în fiecare etapă: diversificarea, încadrarea în colectivitate, școala, activitățile extrașcolare. "Care or fi cele mai potrivite?"
Din tot ce am parcurs până acum, împreună, mi s-a confirmat că puii sunt mai adaptabili decât credem noi. Că deseori ajungem să ne îngrijorăm mai mult decât e cazul. E bine să apelăm la intuiția noastră dar și să ne sfătuim cu alte persoane. Ne cunoaștem cel mai bine copilașii. E important să avem încredere în ei dar și în noi.
Timpul a trecut repede. Fiecare etapă cu farmecul și provocările ei. Chiar dacă nu a fost ușor privesc cu nostalgie la tot parcursul nostru împreună.
Experiența de mamă m-a îmbogățit mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată. Am învățat și am primit lecția dăruirii necondiționate. Inocența copilului mi-a fost o regăsire a iubirii pentru lucruri care pot părea mărunte, dar care contează nespus de mult. Am oferit și am primit daruri neprețuite: iubire, îmbrățișare, sărut, mângâiere, zâmbet, încurajare, apreciere, complimente...
Acum Ștefan are 8 ani 💕"

Primesc din nou cu bucurie propunerea Ioanei Tuță - mămică, psiholog clinician și psihoterapeut, de a participa la atelierele gratuite , alături de Marinela Farc și Monica Popa, mămici, psihologi clinicieni și psihoterapeuți.
Atelierele se vor desfășura în a doua jumătate a lunii mai, la Oradea.
Vă puteți înscrie aici
google forms URL : https://forms.gle/CzchJh4bRKq9eXFS8
Locurile sunt limitate.

Despre mine 👩
Sunt medic primar Psihiatrie pediatrică. Am absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca și am urmat rezidențiatul în Clinica Psihiatrie pediatrică Cluj-Napoca în cadrul căreia funcționează Compartiment de Addicții și Toxicomanii. Am început rezidențiatul de Neurologie pediatrică (din care am efectuat jumătate) până am obținut prin examen de concurs postul în Spitalul Clinic Municipal Oradea (orașul natal).
Mi-am completat studiile medicale cu formări în Psihoterapie Cognitiv - comportamentală și Terapie Familială Sistemică. Sunt psihoterapeut autonom sistemic acreditat de Federația Română de Psihoterapie.
Practic ca medic primar în sistemul medical public (de stat) în actualul Spital Clinic Județean de Urgență Bihor, în clădirea de pe str. Coposu. Îmi desfășor activitatea în cadrul Compartimentului Psihiatrie pediatrică și în Ambulatoriul integrat și efectuez gărzi la domiciliu. Avantajul, din punctul meu de vedere, constă în faptul că astfel pot aborda și cazuri cu grad de dificultate mai ridicat, având aproape colegi din celelalte specialități medicale, ca echipă multidisciplinară. Se pot efectua, în caz de nevoie, internări pentru monitorizare și tratament de specialitate, iar prin analize de laborator efectuate prin spitalizare de zi se pot exclude cauze endogene a simptomatologiei și monitoriza tratamentele cronice.
De-a lungul timpului mi-am menținut interesul pentru toate categoriile tulburărilor psihice ale copiilor și adolescenților, prezente de la vârste foarte mici, până la vârsta de 18 ani. Am participat la numeroase manifestări științifice pentru a-mi reîmprospăta informația, pentru a ține pasul cu tendințe actuale de diagnostic și tratament. În 2018 m-am implicat voluntar într-un foarte restrâns grup de lucru pentru întocmirea protocoalelor medicamentoase de specialitate valabile la nivel național.
Colaborez cu grădinița dragă sufletului meu, Joyful Learning, locul în care băiețelul meu s-a integrat începând cu vârsta de 1an10luni.
Efectuez consultații de specialitate adolescenților, premergătoare intervenției bariatrice.
Urmez în prezent Masterul Managementul Serviciilor de Sănătate pentru a cunoaște și aspectul organizatoric în oferirea serviciilor optime celor care se adresează domeniului medical.
Experiența de mamă m-a îmbogățit din multe puncte de vedere. Văd diferit lucrurile; acum știu că una e teoria și alta practica. Sunt mai flexibilă în a da sfaturi și mai îngăduitoare👩

Sărbători în armonie cu noi și cu cei de lângă noi! 🎄🩶🌟

📖 "Vâltoarea minții - Puterea și rolul transformărilor cerebrale în adolescență" Daniel J. Siegel:

Dacă adulții combat caracteristicile fundamentale ale adolescenței e ca și cm ar lupta împotriva cursului natural al unei cascade. Nu poți opri cascada, dar poți învăța să-i direcționezi cursul și să-i valorifici puterea.
Dacă adulții încearcă să înlăture manifestările adolescentine firești, comunicarea va deveni cel mai probabil contaminată de tensiune și lipsă de respect, ceea ce va conduce la deconectare, secretomanie, izolare și multe alte răspunsuri sociale negative și dăunătoare.
Comunicarea constructivă, colaborativă, păstrează deschisă legătura, îmbunătățește viața tuturor și evită finaluri tragice ale unor comportamente riscante.

💌 "...atunci când acordăm atenție copiilor și ne concentrăm la ceea ce fac și simt, le împlinim o nevoie relațională și emoțională extrem de importantă care le oferă sentimentul că sunt conectați și alinați. Rețineți că sunt multe moduri în care ne putem răsfăța copiii - dacă le oferim prea multe obiecte, dacă îi salvăm din orice dificultate și nu le permitem niciodată să se confrunte cu înfrângerea sau dezamăgirea - , dar că nu vom răsfăța niciodată copilul cu prea multă iubire și atenție." 📖 Inteligența parentală - Disciplina dincolo de drame și haos emoțional - Daniel J. Siegel, Tina Payne Bryson

Cercetarea efectuată în domeniul neurodezvoltării de un profesionist pasionat - Dr. Pașca Sergiu - medic psihiatru, profesor la Universitatea Stanford, o direcție cu mari speranțe de intervenții terapeutice viitoare 👏

Sergiu P. Pasca: How we're reverse engineering the human brain in the lab Neuroscientist Sergiu P. Pasca has made it his life's work to understand how the human brain builds itself -- and what makes it susceptible to disease. In a mind-blowing talk laden with breakthrough science, he shows how his team figured out how to grow "organoids" and what they call brain "assemblo...