Camelia Radu

re-reinterpretare literara ….

daca inaite natura era sursa majora de inspirarie (si natura umana, desigur) azi avem poezie si, de fapt literatura inspirata din arta.

a fost orasul ca sursa de inspiratie inca neepuizata as zice, apoi relatiile umane, de la ganduri despre ganduri, pana la razboi

si ARTA,

adica azi taim in biblioteca si sursa de inspiratie sunt cartile.

de aceea cartile vor fi citite tot de cei care traiesc in biblioteca si nu de catre ceilalti

eu & poetul Stefan Sandru
n-am stat in camera de zi, ci la bucatarie,
pe modelul aici avem voie sa fumam,
nu a baut din vinul pe care l-a adus, ca era cu masina,
a zis
lasa-l pentru cand va fi frig
si am vorbit
si am citit din cartile aduse de la Biblioteca.
Stratan, Iaru, Vlasie si Nora.
da, si o cafea a mers dar facuta la presa italiana,
aia franceza nus pe unde este,
n-am mai avut timp, ca eu as fi preferat cu gheata,
dar nu am avut gheata
m-amgandit in ultimul moment

Stefan, sa mai...
si daca nu esti, dau o fuga la Iedera, bine?

https://actualitateaprahoveana.ro/actual/52730-nu-te-cunosc-fa-ma-sa-te-tin-minte-primul-atelier-literar-norr-si-actualitatea-prahoveana

„Nu te cunosc, fă-mă să te țin minte”: Primul Atelier literar Norr și Actualitatea Prahoveană „Nu te cunosc, fă-mă să te țin minte”: Atelier organizat de Cenaclul literar Norr, Actualitatea Prahoveană și UAP sub egida Ploiești Capitala Tineretului.

https://actualitateaprahoveana.ro/aph-cultural/52687-norr-un-nou-cenaclu-literar-dedicat-tinerilor-se-dezvolta-la-ploiesti

Norr, un nou cenaclu literar, dedicat tinerilor, se dezvoltă la Ploiești Norr este un nou cenaclu literar, dedicat pasionaților de literatură, care a luat ființă la Ploiești cu scopul de a încuraja tinerele talente literare.

LECTURA PLACUTA
🥰

IN UNUL DIN NUMERELE REVISTEI RAMURI din acest an, a aparut cronica poetei Gela Enea d**a lectura volumului meu SCHIMB DE NOAPTE, ed AVALON,, editie bilingva (romano - germana), in traducerea Manuelei Klenke, Volumul este prefatat de scurt de istoricul si scriitorul Ovidiu Pecican
Multumesc si regret ca revista nu ajunge si la Iedera

Paza bună a Poeziei
Camelia Iuliana Radu este o poetă care a semnat, de-a lungul timpului, circa douăzeci de volume, așa cm aflăm din prefața actualei cărți intitulate Schimb de noapte, prefață semnată de Ovidiu Pecican.
Această carte, în ediție bilingvă, limba română-limba germană, a apărut la Editura Avalon din Cluj-Napoca, traducerea textelor aparținând Manuelei Klenke.
Despre Schimb de noapte prefațatorul spune astfel: „Schimbul de noapte este o antologie de autor (...) Conținuturi și forme, complicații retorice și decantări, selectarea anumitor unghiuri- și nu altele!-ale frazării poetice, amestecul de cotidian și de salt în afara cotidianului(...) toate recomandă pe autoare ca membră a unei generații de poete și de poeți ce au depășit bâjbâielile și acum surprind o stare interioară cu reverberații profunde asupra unui întreg mediu uman”.
Adaug, în plus, pe lângă atitudinea Iulianei, în problemele civice ale urbei, și calitatea de coordonator al cenaclului pentru tineret, Norr, ca și pe cea de redactor al revistei LA MONGOLU.
Titlul, Schimb de noapte, face trimitere la nevoia de supraveghere a ceva, a cuiva, vizând o terapie ocupațională, cel puțin așa anticipez eu.
Primul capitol din volum se intitulează Întredeschis și este selectat de autoare din volumul Trilogia, apărut în 2015, constituit fiind dintr-o succesiune de micropoeme/ secvențe lirice, ca un conglomerat de idei, de mesaje și de imagini, ce acoperă, alături de varianta tradusă, treizeci și șapte de pagini ale volumului, un fel de macro-poem, dacă-l pot numi așa, cu o inovație lexicală provocată mie de lectura acestuia și în care sunt incluse, printre altele, următoarele titluri: scrijelim, la înălțimea la care ai stat doar o clipă, trupul meu a încetat să mai asculte de mine, în lumea leproșilor cu pielea ciuruită de vise, de ceva vreme culorile s-au limpezit, dar și despre mine ar fi bine să spun, mă întorceam de la ziar doar noaptea, etc.
În ansamblu, din punct de vedre ideatic, aceste texte, în relație metaforică directă cu semantica cuvântului întredeschis, sugerează un posibil manifest liric, o poziționare a sinelui într-un univers fără chingi existențiale, justificată prin faptul că: „inima ta ține în brațe/ o existență ieșită din observabil / te desprinzi/ și habar nu ai”.
Continuarea este și mai evidentă ca artă poetică, accentuând ideea travaliului artistic, deseori supus eroziunii timpului, dar cu un preț nu tocmai ușor de suportat pentru creator: „scrijelim/ pe un zid de omăt/ ușor ca atingerea de femeie/ avid ca atingerea de bărbat/ apoi răsucim curioși cerul/ avid ca atingerea de femeie/ ușor ca atingerea de bărbat”.
Paradigma acestei atingeri ar putea semnifica momentul revelației artistului, căci, continuă Iuliana,„ noi ne țineam de mână prin culoarul îngust/ treceam pe stradă și luminam trotuarele/ depărtarea aluneca aprinsă/ cerul trosnea și pocnea în artificii/ doar unii vedeau/ surescitați și emotivi/ orașul flambat”.
A doua parte a antologiei se numește Dincolo de fugă și conține, ca și prima, mai multe titluri, ca de exemplu:lumea s-a micșorat când ai venit acasă, în banca de date străzile curg răsucite, te așteptam ca un copil, am început să coborâm.
Volumul are, în continuare, texte din Vântul în oglindă, respectiv, cinci poeme, excluzând cel mai sus amintit, continuă cu O idee suedeză, Stocholm, Ce femei frumoase și bălaie, Efectul Ploiești, apoi alte și alte titluri incintante, cu un final care conține poemul În același război, axat, ca mesaj, pe tripticul mamă-tată-copil, dar ce relevă histrionismul unui tată pe jumătate prezent sau nici atât, întrucât: „brațele tatălui meu / le priveam dintr-o depărtare scundă/ marele absent/ ocupat cu destinele lumii”.
Îmi pare justificată întrebarea, având în vedere contextul metaforic, despre cine este acest tată? Dumnezeu și cerul plin de îngeri păzitori sau Diavolul cu tot harnașamentul iadului, căci însăși poeta se întreabă, retoric: „brațele tatălui meu/ le priveam întrebându-mă/ pe cine apără și pe cine ucid”.
Am citit poeme scrise într-o notă de viziune sumbră, Iuliana nu putea să fie indiferentă la dramele colective din lumea contemporană cu ea: „eu sunt soldatul pentru care lumea este / doar un război insipid/ în care moartea va arunca petarde/ sărbătorind”.
Cum vede Iuliana realitatea transpare din majoritatea textelor incluse în acest volum, scris cu o tușă sufletească evidentă, cu ochii larg deschiși, către o panoramă a deșetăciunilor prezentului: „calc pe iarbă artificială/ zi de zi/ până la moarte/ într-un cimitir e mai mult freamăt/ decât într-un ziar provincial/ sau în biroul unui director”.
Cred, în concluzie, că, deși scrisă nu în notă contempaltiv-admirativă, ci, mai degrabă, ca o incizie de bisturiu în stomacul de cămilă al realității, poezia Iulianei Cameliei Radu are un țel sigur: să ne ilumineze drumul spre noi înșine, pentru a construi un altfel de viitor.
Recomand!
Gela Enea

VECHIUL MNLR - cu T.T. Cosovei si Ioan Grosan.
niste ani, lansare volum OMAN

interviul este de ceva vreme luat, iar eu pe vremea aceea demonstram ca sunt in stare sa lucrez in echipa.
timpul a trecut, evenimentele m-au luat pe sus, eu am ramas la fel

INTERVIU CU POETA CAMELIA IULIANA RADU | Ziarul Gandacul de Colorado Interviu INTERVIU CU POETA CAMELIA IULIANA RADU De către Redactie - Mar 25, 2024 0 62 „O carte bună se va remarca la răsfoirea fugară, are ceva indescriptibil”   Camelia Iuliana RADU – este poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din Romania, autoare a 20 de volume de poezie și a câtorva...

https://www.telegrama.ro/social/cultura/%E2%80%9Edoar-%C3%AEn-starea-poetic%C4%83-te-%C3%AEnt%C3%A2lne%C5%9Fti-cu-cititorul-t%C4%83u-interviu-cu-poeta-camelia-iuliana-radu.html

IAR ACEASTA VAD CA ESTE DE AZI. MULTUMESC

Camelia Iuliana Radu - Poetă, autoare de proză scurtă, jurnalist cultural - xArte.RO Camelia Iuliana Radu, Ploiești, România. Poetă, autoare de proză scurtă, jurnalist cultural, grafician, consilier psihologic. Licențiată în pshologie la

CE AM MAI GASIT PE NET DIN INTAMPLARE..

PASĂREA SINGURATICĂ - Gheorghe Burdujan La o privire atentă, consideraţiile cititorului se vădesc oscilante între două criterii de a defini...

dragostea la etajul 6

primul NORR. ne vedem?? 😍

rasfoim? citim? martisor nou nout,

chrome-extensio://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://revistarexpublica.files.wordpress.com/2024/03/rexpublica-1-5-2024.pdf

uneori e suficient sa schimbi locul pentru ca rutina care te ucide sa devina evidenta

la cativa ani de la lansare... o cronica beton

https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13191%3Atoluen-4-fete-ale-mortii&catid=14&Itemid=117&fbclid=IwAR34iqcbqysVmq3dxs-o-1XQG-q3zln6K0wZUSG23NINlYsxKgE-ZqM4Wyo

Toluen - 4 fețe ale morții     Volumul de poezii ,,Toluen” al scriitoarei Camelia Iuliana Radu este o meditație profundă pe tema morții. Puțini scriitori de astăzi au curajul de a scrie despre problemele reale ale societății și rar putem întâlni o conștiință atât de lucidă în tratarea directă...

https://revistarexpublica.com/

am gasit o carte.. o antologie veche de pe vremea cand am aveam abia 9 ani, volumul asta incepe cu o poezie de a mea, de pe vremea cand eram o gagalice.. este realizat de cel ce era numit descoperitorul de talente... scriitorul Tudor Opris...
e drept, purtam alt nume...

printre tinerii autori antologati, am regasit Magda Carneci, Ion Muresan, Florin Iaru, Ovidiu Papadima, si da, fostul actor Adrian Pintea...
am fost prinsa la coada generatiei lor, cu toate ca diferentele de varsta sunt remarcabile intre mine si ei

ieri am avut o curiozitate, am recitit poemele publicate de cei de mai sus ... ei bine, fiecare poezie are samburele a ceea ce a devenit mai tarziu fiecare dintre poeti....
Magda Carneci deep mind, in proza- un vis
la Florin Iaru, gandirea din mai multe perspective,
la Ion Muresan, acelasi stil de monolog retoric,
la Adrian Pintea ceva retorica a formei dar nu doar atat...
la mine, gandirea reflexiva, nu aia rationala, etc
va sa zica, Arghezi avea dreptate, in timp, rabdarea face diferenta, sigur, acumularile intelectuale, lecturile,
dar este de-a dreptul fascinant sa vezi cm un sambure, un miez, o schema functionala ramane aceeasi de-a lungul unei vieti. orice si oricum ar deveni acel om, dominanta din felul sau de a vedea lucrurile ramane neschimbat...
volumul cuprinde cam 240 de pagini, este scos la editura Ion Creanga din Bucuresti si are doua parti, una de poezie, iar a doua de proza. multe nume acolo, pe care nu le cunosc, poate unii... sau poate toti, au ramas si au scris o viata.

Cristi mi-a colorat amintirile. multumesc 🤩

https://revistarexpublica.com/?fbclid=IwAR1Px1Y5ew1l9dtjocDZci0oCs8Grnziz0unc7kk0tni5AWNfdsMMSsTrEQ 😍

https://ploiestii.ro/recomandare-revista-rexpublica-hub-independent-de-cultura-urbana-si-literatura?fbclid=IwAR0s3J_WPAzPCXsQ6fJVAmJMC_5k1-2wzeVDPG2hHkt-uy6o2-VZzgeENtw

Recomandare: Revista REXPUBLICA, Hub independent de cultură urbană și literatură | Ploiestii | Totul despre Ploiesti În acest număr al revistei găsiți o bogată colecție de articole și creații literare semnate de Șerban Tomșa, Octavian Soviany, Pavel Șușară, Christian Crăciun, Bogdan Lucian Stoicescu, Miki Vieru, Petra Ceke, Ioan Vintilă Fintiș, Dan Iancu, Veronica Pavel Lerner, Romeo Aurelian Ilie...

si doamna a spus, cititi-o, ca uite ce spune, esti ceea ce ascunzi. deci, v-a vorbit aici dar nimic din ce a spus nu este despre ea.
mai bine o cititi, ca nu a spus nimic din ce este

fusesem politicoasa si ma amuzasem pentru ca aveam cu cine. lucru rar si mai rara atentia lor, din cate am aflat. ma bucuram si eu, ca unul insetat de petul cu apa, si ne-am lasat toti furati de poveste. atat ca eu ii priveam in ochi (pe furis, caci am strabism) si daca unul ar fi dat semne de plictiseala, m-as fi oprit. oricum m-am oprit inainte ca ei sa vrea.

desi, in sinea mea, o femeie fermecatoare este cea care tace. nu de tot. spune asa doar cate un cuvant sau o fraza, aceea care nu ii dezvaluie gandul, dar lasa o dara spre un loc pe care nu il dezvaluie. si tot orbecaind pentru a o intelege, te trezesti in hatisuri si incepe obsesia sau amintirea puternica.

nu eram sigura ca as fi fost asa in poezie, mai degraba facusem acea greseala existentialista de a spune ce gandesc. am fost putin mirata, dar n-am mers mai departe cu gandul. nici atunci, nici azi.

dar azi nu imi place aproape nimic din poezia citita. poeti buni si foarte buni, uneori exceptionali in unele fragmente, imi par intr-un loc comun din care nu reuseste nimeni sa iasa. si nici eu nu fac exceptie, fireste, de aceea nu imi vine sa mai scriu.
de para poezia ar fi in alta parte, in nici un caz pe aici, si parca poemul
este intrezarit de toti, ca printr-o ceata translucida si nimeni nu poate ajunge la el, se tot indeparteaza, se tot duce, ori de cate ori pornesti spre el, si ingaimi cuvinte.

si nu este vorba de perfectiune. ci de consistenta. ceva consistent din care sa nu poti inghiti decat trei strofe pe zi cel mult, si totusi usor ca un fulg.

sau ceva de care nu poti scapa ca de magnetism, sau ceva care se infiltreaza ca apa. sau ceva care te tinteste ca sageata, pe loc, sau ceva care pare de neinteles, ascuns, iar intr-o zi sa iti pice fisa si sa zambesti ca prostul in papusoi. ceva.

acum intelegeti de ce, din toata tristetea asta, abia pot iesi, de ce politetea si placerea de a ne amuza impreuna. o gura de aer.
macar atat.

la MUZANT

himera în oglindă

locul nașterii țesut străveziu
înghesuit fără glas
mă privea din oglindă
o versiune cu care nu știam ce să fac

o altă versiune
între două imagini îmi cerea să fug
tot felul de vectori ai puterii
mă îmboldeau

haos ca intr-un varf de con