Aleg să fiu de partea mea

Uneori ne ajung momente in viata in care trebuie sa ne alegem regretele. A regreta este ceva inevitabil pentru oameni si viata, insa viata noastra este mult mai usoara atunci cand dezvoltam capacitatea de a ne alege regretele.

Greseala pe care o facem, in procesul de reconstructie si cladire a persoanei care ne-am dori sa fim, este aceea ca ne judecam atunci cand ne nu comportam ca si cm deja suntem.

Sa devi cea mai buna, stabila si sanatoasa versiune a ta necesita rabdare, necesita determinare si de ce nu “ fake it until you make it”.

Noi ne dorim ca, atunci cand ne-am propus sa crestem, doar gandul ca ne-am propus sa fim asta sa ne transforme deja, ori sa construiesti un om necesita rabdare, intelegere, iertare, aprecierea micilor eforturi si intelegerea neputintelor si limitarilor.

Fii bland cu tine!

Cu omenie, caldura si grija.

Astazi vreau sa reflectam asupra ceva ce adesea luam de-a gata: valoarea de a ne simti apreciati.

Aceasta imagine imbratiseaza o adevarata intelepciune: oamenii pot simti atractie pentru un loc sau o persoana care ii intampina, dar aprecierea autentica este ceea ce ne determina sa ramanem sau nu...

In relatiile noastre, fie ele personale, profesionale sau de orice fel, a ne simti valorizati depaseste cu mult un simplu salut sau un zambet. Este vorba despre a fi recunoscuti pentru eforturile noastre, respectati pentru opinii si apreciati pentru esenta noastra. Atunci cand apreciem pe cineva, nu facem doar ziua sau starea de spirit a persoanei respective mai buna, ci construim si o legatura de incredere si respect reciproc.

Dar a aprecia pe cineva nu ar trebui sa fie un act pasiv. Necesita o actiune constienta, o decizie de a observa, a asculta si a recunoaste cealalta persoana.

Asadar, te invit sa te intrebi: Cum ii apreciezi pe cei din viata ta? Iei prezenta lor ca pe ceva garantat sau le arati activ aprecierea ta?

Tine minte, un mediu in care oamenii se simt valorizati este un loc in care infloresc bucuria, creativitatea si angajamentul.

Haide sa facem din interactiunile noastre de zi cu zi un spatiu pentru aceasta inflorire.

Cu omenie, caldura si grija.

Am gasit explicatia psihologica a “atrasului” partenerului abuziv, a narcisistului.

Nu imi sariti prea repede in cap, nu fac victim blaming, de fapt fac clarificarea de ce nu ar trebui sa invinovatim victima spunandu-i ca a atras.

Nu este vorba de atractie ci de constructie psihica.

In terapia Imago, de fapt in carte, autorii explica cm indragosteala e o imagine, o holograma a ceea ce am invatat despre iubire de la parintii nostri. Daca sunt anumite rupturi, fisuri in relatia cu unul sau ambii parinti, Imago-ul nostru nu contine anumite componente, continem doar ce am inregistrat in aceasta holograma prin relatia cu ei (trauma, abuz, suferinta, etc).

Cand ne indragostim, ne indragostim de omul care se potriveste cu aceasta holograma si subconstient credem ca o sa ne dea in sfarsit ceea ce nu ne-au dat parintii, bineinteles ca acel om nu are aceste calitati, pentru ca noi in Imagoul nostru nu le avem ca se le putem citi in celalalt, citim ce stim, nu le recunoastem, noi nu le avem, partenerul nu le are.

Dar prin terapie/ psihoterapie, cand se lucreza cu sine si cand are loc transferul si rescrierea relatiei cu parintele (de data asta psihologul) noi vom putea sa rescriem acel Imago pe o baza sanatoasa si sa fim capabili sa alegem un partener diferit, in bine, cladit pe alta holograma care nu mai vine din trauma.

Este un subiect pe care inca il studiez, pentru mine are sens. Am simtit sa impartasesc si cu voi aceasta informatie.

Cu omenie, caldura si grija.

😴

Dezvoltare personala este o imbunatatire a constiintei personale si o consolidare a identitatii.

Este legata de imbunatatirea abilitatilor si competentelor, dincolo de darurile personale.

Are ca scop obtinerea unui CAPITAL UMAN mai mare, imbunatatirea calitatii vietii si atingerea obiectivelor strategice si a visurilor personale.

Sunt imbunatatite capacitatile, aptitudinile, calitatile, atitudinile, abilitatile si procesul de luare a deciziilor, pentru a obtine o imbunatatire personala si o mai buna calitate a vietii.

Tu cel transformat va putea sa se aleaga pe sine fara frica de a fi catalogat drept egoist.

De multe ori sinele, eu si relatia mea cu mine sunt capitole la care omul ajunge, din pacate doar fortat.

Inceputul e bun oricand, niciodata nu e tarziu in viata sa te alegi pe tine.

Cu omenie , caldura si grija te astept sa exploram impreuna acest TOT PLIN DE VIATA care esti tu!

Tu esti proiectul tau de viata!

Dialoguri cu demoni

Exista moduri de a-ti ingriji COPILUL INTERIOR la care poate nu te-ai gandit…

Uneori pare ca avem dubla personalitate insa, ce se intampla de fapt este ca, anumite nevoi neimplinite ale copilului nostru interior ies la suprafata pentru ca adultul din noi sa i le implineasca si sunt total diferite de ceea ce noi in mod normal alegem ca adulti.

In loc sa dam drumul la criticul interior, uneori, ar fi bine sa ii mai facem si mofturile acestui copil.

Am sa va dau un exemplu: de multe ori eu ma simt satisfacuta sa imi cumpar o rochie frumoasa, eleganta sau o poseta, un fard, lucruri dragute pentru casa, un parfum, femeia din mine este multumita.

Alteori insa simt nevoia sa cumpar o pereche de tenesi colorati si un rucsac sau un pix absolut inutil, agende si caiete, nu fac cumparaturi compulsiv insa stiu ca in acel moment iese la suprafata nevoia neimplinita a copilului meu interior abuzat si sarac, care a trebuit sa aleaga mereu doar lucruri ieftine nu si ceea ce i—a placut.

“ Pai tu ai pretentii de Printesa, nu am eu bani sa cumpar d**a pretentiile tale cand o sa fii pe banii tai sa cumperi ce vrei tu” ……………la o pereche de pantaloni care se potriveau mai bine pentu corpul meu firav de 12 ani dar care poate erau cu 50 de lei mai scumpi.

Am invatat de-a lungul anilor sa imi ascult copilul interior fara sa il judec asa de aspru si sa ii dau atentia de care are nevoie.

O alta nevoie d-ale copilului meu interior a fost Popcorn.

Atunci cand eram mica, eram fericita sa mananc Popcorn, am asociat iubirea de tata cu momentul de Popcorn.

*Tips pentru cei care vor sa ma iubeasca, daca vrei sa stiu ca ma iubesti fa-mi Popcorn 😜 # scurt paragraf din limbajele iubirii #😜

Problema era ca, eu crescand cu un tata zgarcit si ipohondru, fricile lui nu ma lasau sa mananc suficient Popcorn, intotdeauna macam putin.

“Ca sa nu ti se faca rau de la fiere”.

La maturitate i-am dat copilului meu interior Popcorn pana cand nu a mai avut nevoie, uneori mai cere, ce daca logica spunea ca nu e sanatos, copilul meu interior isi implineste nevoia.

Copilul tau interior ce nevoi are, stii sa le asculti, poti sa fii pentru el parintele sanatos, care il cuprinde si il contine cu grija si caldura?

Dialoguri cu demoni Exista moduri de a-ti ingriji COPILUL INTERIOR la care poate nu te-ai gandit… Uneori pare ca avem dubla personalitate insa, ce se intampla de fapt este ca, anumite nevoi neimplinite ale copil…

Cu bucurie anunț ca luna aceasta ofer ședințe cu plata pe bază de donație, pentru două persoane norocoase și curajoase, care vor să exploreze tărâmurile dezvoltării și transformării personale.

Pentru detalii și programare, vă invit să trimiteți un mesaj privat.

Haideți să explorăm împreună căile spre echilibru și creștere personală! 🌈💖

"

Această pagină este dedicată consilierii și transformării personale, fiind moderată cu grijă pentru a oferi un spațiu sigur și sprijinitor.

Alătură-te comunității pentru a descoperi resurse și sfaturi utile, și pentru a împărtăși experiențe într-un mediu în care creșterea personală este încurajată și aplaudată.

Hai să construim împreună un loc de evoluție și susținere pentru tine sunt, aici să te ghidez și îndrum spre drumul către tine!🌱💬


"

Despre victima “puternica” si iluzia de a te crede mai puternic decat esti

Pornind de la articolul lui Petre Barlea din primul comentariu, ma opresc astazi asupra evolutiei copiilor care isi intra in rolurile care-i ajuta sa supravietuiasca traumelor in tipologii de victime ale abuzului.

Las intentionat la o parte narcisicul sau tiranul, despre care am tot vorbit in alte articole si fac referinta la celelalte roluri, pe care un copil abuzat (si, mai tarziu, un adult abuzat) le tot joaca, alternandu-le intr-un dans al supravietuirii:

• “copilul invizibil: nu-l vezi, nu-l auzi. E in camera lui, cu revistele lui colorate, cu cartile lui, cu tableta lui. Nu face cereri, nu protesteaza, nu exprima nevoi, nu creaza valuri si probleme.” Mai tarziu in viata e victima "ideala", nu comenteaza, nu carcteste, incaseaza lovitura d**a lovitura, de la parintii care nu s-au oprit niciodata din a o abuza, de la sot, apoi si de la copii, de la sef la serviciu etc. Isi duce crucea in tacere, se imbolnaveste si dispare, uneori pe neobservate.

• “copilul slab, neputincios, bolnavicios: “nu poate, saracul”, nu stie, e stangaci, mereu se autosaboteaza si devine o victima a circumstantelor vietii.” Evolueaza intr-o perpetua victima manipulatoare, care-ti starneste compasiunea si asteapta mereu o mangaiere pe cap si pe cineva sa o salveze dintr-o situatie grea, pentru a ajunge intr-o alta situatie grea si a o lua de la capat.

• “Gica-contra, rebelul: cel care sfideaza, face exact invers, creaza probleme la tot pasul.” Articolul de fata este exact despre aceasta tipologie care, d**a parerea mea, are cel mai mult de suferit.

• “salvatorul, copilul parentificat: devine adult inainte de vreme, are grija de fratiori, surori si chiar de parinti, care nu pot sa isi poarte de grija pentru ca sunt inecati in propria depresie, alcoolism, s.a.m.d. Vrea sa salveze pe toata lumea, sa medieze conflicte, sa impace, “sa faca sa fie bine”. Acesta tipologie este una care se poate regasi in subsidiarul tuturor rolurilor de mai sus, este modul cel mai la indemana de a fugi de propriile dureri incercand cu obstinatie sa le alini la ceilalti.

Caracteristicile Rebelului:

• Este o persoana spontana, creativa si jucausa

• Ii place sa comunice folosind un stil energetic, exprimandu-ti aprecierea fata de lucuri, persoane, locuri (imi place/nu-mi place)

• Este eficient atunci cand este stimulat prin elemente creative, distractive, oameni noi, locuri noi, iar prima ta reactie este sa te exprimi in legatura cu aceste schimbari (imi plac/nu-mi plac).

• Atunci cand intra in stres poti spune ca nu intelege lucrurile („nu stiu”). Lucrurile pot deveni plictisitoare daca nu sunt creative si distractive. Daca nivelul sau de stres creste, muta responsabilitatea catre alte persoane si devine nesincer cu responsabilitatile sale.

• Pentru a reveni intr-o stare de echilibru (a iesi din stres) are nevoie de „joaca”. Face ceva distractiv, se maimutareste sau spune o gluma, care il vor aduce inapoi in starea ta de „jucaus”.

Asii sai din maneca:

• Este foarte creativ, gaseste solutii chiar si cand ceilalti vad doar probleme

• Are capacitatea sa transforme orice lucru plictisitor in ceva foarte placut, intr-un joc

• Este spontan, plin de energie si entuziasm, ludic, creativ, dar si pasiv-agresiv, obstructiv, cu tendinta de a face usor acuzatii

Se pliaza oare aceste caracteristici pe rolul de victima? Sigur ca nu!

Cine si-ar imagina ca in spatele persoanei expansive, care spune glume, rade cu pofta, danseaza in ploaie, ajuta fara sa fie intrebata de doua ori, emana buna-dispozitie si energie pozitiva se afla un suflet care sufera si care este abuzat?

Cine ar putea sa se gandeasca ca o persoana dealtfel puternica, cu o minte ascutita, gata sa ia apararea celor slabi, sa faca dreptate si sa readuca ordinea in haos este abuzata acasa, in spatele usilor inchise, de catre parinti sau partenerul de viata?

Cine ar putea sa creada ca persoana asta, care vorbeste doar despre cat e viata de frumoasa si cat de mult isi iubeste copilul si slujba si preocuparile de zi cu zi are acasa un partener care o critica constant, care o umileste, care o devalorizeaza?

Cine ar putea sa creada ca ea sufera abuzul acesta emotional, violenta aceasta psihologica fara sa aiba puterea sa lupte, fara sa carcteasca, fara sa se apere?

Asa cm masculinitatea este confundata cu violenta, puterea unei persoane, forta ei sunt asociate cu orice altceva, mai putin cu potentialul statut de victima. Este o confuzie uriasa vizavi de “trasaturile” atribuite eronat fiecarui rol.

O persoana puternica n-ar putea fi victima.

O persoana respectata pe mai toate palierele vietii, n-ar putea fi victima desconsiderata tot timpul acasa.

O persoana care a luat viata in piept de la o varsta frageda si e absolut independenta financiar n-ar putea fi victima acasa.

O persoana care tine casa si isi creste si copilul de una singura (desi casatorita) n-ar putea fi si victima.

O persoana cu principii solide de viata n-ar putea fi victima.

O persoana cu valori n-ar putea fi victima.

Confuzia generala e ca victimele ar fi, prin definitie, slabe, fara vlaga, fara putere, fara forta, fara directie. Asa cm prejudecata comuna este ca barbatul e barbat daca mai da si cu pumnul in masa din cand in cand.

In realitate, insa, nu e nicio diferenta intre o victima care intra mereu in fuga/inghet/supunere (deci perceputa a fi slaba) si una care raspunde intotdeauna prin LUPTA (deci perceputa a fi puternica). Niciuna. Ambele sunt victime! Ambele sunt la fel de afectate fizic, psihic si emotional de abuz. Ambele sunt terorizate. Ambele dezvolta CPTSD. Ambele au aceleasi frici, doar exprimate diferit.

E o iluzie sa credem ca o victima care PARE mai puternica pentru ca e vocala si ii tine piept abuzatorului e mai putin afectata de ce-i face acesta sau e mai putin victima.

Victima, la randul sau, traieste aceeasi confuzie. Are impresia ca ea nu e (chiar) o victima, din moment ce lupta, isi apara punctul de vedere, se apara, uneori pana la punctul de “abuz de reactie”.

Astfel ca, daca intr-o situatie de conflict reactionezi cu fuga/inghet/supunere (in special supunere!), te percepi tu insuti ca victima (deci slaba), ati observat? Intra in scena cu surle si trambite criticul interior si-ti spune ca esti slab/a, ca asa meriti, ca trebuia sa spui asa si asa, ca trebuia sa lupti, sa-i tii piept, sa-i zici si tu cateva inapoi, sa faci ceva, nu sa stai asa, “ca proasta”. Pe cand daca lupti, daca zici si tu inapoi, daca nu te lasi, daca te cucereste greu, ai aceasta iluzie ca nu esti slaba, ca “macar ai incercat”, ca macar i-ai zis si tu vreo doua, nu ai stat doar si ai incasat.

In realitate, sa fugi/sa ingheti/sa te supui vine de cele mai multe ori cu pagube psihologice mai mici. Ceea ce tu percepi ca facand din tine o persoana puternica, respectiv “lupta” cu agresorul nu face decat sa mareasca gradul violentei psihologice, sa escaladeze conflictul si sa-ti produca pagube psihologice mult mai mari.

Si culmea este ca narcisistul isi ia la fel de multa hrana narcisica de la tine si daca esti “slaba” si te zbati intr-o durere muta si daca esti “puternica” si te lupti cu el parte in parte. Insa cand esti “puternica” te tine intr-un razboi psihologic greu de imaginat, unul care are potentialul de a te termina psihic mult mai repede decat banuiesti.

Nu odata am auzit victime care indemnau la a ramane in abuz, desigur, insa nu oricum, ci “impunand limite” si “punand la punct” agresorul, ca “de aia te trateaza cm te trateaza, ca tu esti slaba si il lasi sa-ti faca asta”. In realitate, insa, singurul raspuns la abuzul de orice tip este sa iti iei copiii si sa pleci, sa fugi, sa te rupi si sa te pui la adapost de violenta psihologica.

O victima e o victima indiferent cm se manifesta! Puterea/forta pe care unele persoane o arata este, de cele mai multe ori, o masca, un rol pe care-l joaca in fata celorlalti. Pentru a ascunde faptul ca sunt la fel de vulnerabile si sufera la fel de mult ca orice alt tip de persoana in atare situatie. Sau pentru a se convinge ca sunt chiar atat de puternice pe cat par.

Alungand confuzia asta, eliminand prejudecata asocierii puterii si fortei cu lupta, victimele abuzului au mai mari sanse sa-si ridice valul autogaslightingului pe care-l practica cu succes mintindu-se ca sunt puternice, ca abuzul nu e chiar asa de grav si ca abuzatorul nu le poate dobori. Cu cat constientizeaza mai devreme pozitia de victima in care se afla, cu atat au sanse mai mari sa scurteze iadul abuzului si sa faca ceva pentru a iesi de acolo.

Singura ta putere e sa spui STOP abuzului.

Singura ta putere e sa iesi din abuz.

Singura ta putere este sa impui no contact/limited contact cu abuzatorul, oricine ar fi el.

Singura ta putere e sa te tii departe de abuz.

Nu exista alt raspuns la abuz decat plecarea, iesirea, ruperea legaturii.

Nimic altceva nu functioneaza, asa ca fii puternica spunand STOP abuzului, nu incercand sa spui stop in abuz!

Autor: Claudia Popescu

Vina………bat-o vina

De multe ori persoanele care au fost abuzate de un narcisist spun:

“Dar am vazut , simtit ca se simtea vinovat/a. “

A te simti vinovat iti da importanta, cand te simti vinovat tu devi important pentru ca ai produs ceva dureros in viata cuiva, si ce ii place narcisistului cel mai mult?

Ai ghicit, sa stie ca este si sa se simta important.

De aceea el/ ea poate sa ramana agatat doar in sentimente se vina dar niciodata sa nu isi asume responsabiliatea pentru situatia creata.

Da, narcisistul uneori poate sa simta sau sa arate vina, poate face asta. Si ce?

Te intreb, si-a asumat vreodata responsabilitatea? A facut ceva cu vina aia?

Este suficienta vina pentru a ierta comportamentele inadecvate ale unei persoane?

Doar simplu fapt ca cineva se simte uneori vinovat pentru ceea ce a facut nu inseamna ca persoana respectiva are si capacitatea de a-si asuma responsabilitatea.

Cu omenie, caldura si grija.