Homeopatie Veterinara

Homeopatie Veterinara updated their business hours.

PSIHOLOGIE CANINĂ

Prezenta carte etologică se ocupă exclusiv cu psihologia câinelui. Este o lectură de specialitate, dar cu un limbaj accesibil pentru toţi prietenii câinelui.
Prima parte urmărește dezvoltarea socială din perioada copilăriei până la maturitate, subliniind factorii fiziologici şi psihologici care influenţează personalitatea câinelui, și prezintă diferitele scheme de mişcare, problemele inteligenţei şi ale învăţării, comportamentul social şi sexual.
Primul capitol al părţii a doua prezintă deviaţiile comportamentale, iar capitolul al doilea este o lectură liberă grupată în jurul unor teme ca fidelitatea, prietenia, bucuria, gelozia, conştiinţa, ruşinea, etc.
A se nota că problemele comportamentale pot fi rezolvate cu mare succes printr-un tratament homeopatic fără efecte secundare perturbatoare.

Cartea poate fi comandată pe [email protected]
Există și o variantă în limba maghiară.

SCURTĂ INFORMARE DESPRE METODA TERAPEUTICĂ HOMEOPATICĂ
(CU REFERIRI LA RELAȚIA CU MEDICINA CONVENȚIONALĂ)

Esența terapiei homeopatice este să contribuie la vindecarea bolii prin stimularea specifică a organismului, folosind medicamente speciale, metoda având la bază principiul similitudinii. Aceasta înseamnă că se folosesc medicamente din substanțe care în doză toxică ar produce simptome specifice de boală într-un organism sănătos, dar diluate și potențate (energetizate) vor avea capacitatea să vindece boala, care are simptome asemănătoare.

Descrierea de mai jos, foarte concisă, nu este de ajuns pentru înțelegerea metodei de terapie homeopatică, cei interesați vor trebui să apeleze la ajutorul specialiștilor în acest domeniu (înțelegerea semnificației cuvintelor nu înseamnă totodata și înțelegerea metodei, aceasta necesită o abordare mai aprofundată).

Principiul similitudinii se poate exemplifica foarte simplu prin faptul că la o degeratură folosim frecționarea cu zăpadă (deci tratăm boala produsă de frig cu zăpadă, care este de asemenea rece, ca și factorul cauzal). Organismul va răspunde la aplicarea zăpezii prin intensificarea circulației sanguine, deci se va produce inițierea regenerării țesuturilor, în final autovindecarea, ca rezultat al stimulului aplicat. Medicamentele homeopatice (numite și remedii) au la bază acest efect asupra organismului. Principiul este într-adevar simplu, însă variațiile efectelor medicamentelor homeopatice sunt multiple și foarte complexe.

Se poate constata deci o deosebire fundamentală între metoda medicinei convenționale și a celei homeopatice, prima bazându-se pe principiul contrariului (numită și metodă alopatică), folosind medicamente împotriva bolilor, contrar simptomelor (în exemplul nostru simplificat, căldura contra degeraturii, sau mergând mai departe, substanțele antipiretice împotriva febrei, antibioticele contra infecțiilor bacteriene, etc.).

Implicit se pune întrebarea: care este metoda cea buna? Din păcate această întrebare a produs în trecut și produce și în zilele noastre multe neînțelegeri și obiecții între susținătorii celor două principii. Răspunsul corect este, ca de obicei, « la mijloc »: fiecare dintre metodele bazate pe cele doua principii fundamentale poate fi eficace, cu condiția să se utilizeze la locul și la momentul potrivit. Se înțelege că luarea unei asemenea decizii implică și cunoașterea ambelor metode.

Medicina convențională are merite de netăgăduit și chiar impresionante în anumite domenii, mai ales în urgențe, în chirurgie, în prevenția multor boli infecțioase, etc., dar se confruntă cu dificultăți și multe insuccese în cazul bolilor cronice (boli infecțioase cronicizate, diabetul, cancerul, boli psihice, etc.). În multe din aceste cazuri, când încă nu s-au produs modificări anatomice ireversibile, homeopatia poate să reprezinte o alternativă eficace. Însă și homeopatia este ineficace în situațiile când organismul nu mai are resurse proprii să răspundă la stimulii produși de medicamentele homeopatice, în aceste cazuri fiind binevenită iarăși așa-numita metodă alopatică, medicina convențională. Astfel, medicul (veterinar) poate să aleagă cea mai buna cale în situația dată, sau chiar să combine cele două metode de terapie.

Medicina homeopatică merită învățată. În cazul în care, de exemplu, un specialist dintr-un domeniu al medicinei veterinare convenționale dorește să rămână strict la specialitatea lui pentru o cât mai bună perfecționare, aceasta este o decizie perfect logică și demnă de respect, însă în același timp se recomandă să fie respectat și medicul veterinar specialist în homeopatie – ca urmare este de dorit o consultare, eventual o cooperare între reprezentanții celor două metode de tratament; de exemplu, medicul veterinar homeopat trimite pacientul cu fractură la chirurg, care operează animalul, iar primul poate să reia tratamentul pacientului prin adminstratrea de medicamente homeopatice care reduc substanțial hemoragiile, durerea și timpul de vindecare, administrându-se mai puține medicamente de sinteză (ale căror efecte secundare sunt bine cunoscute).

Homeopatia are la bază principii funcționale în natură, care se pot verifica. Există si studii stiintifice care dovedesc eficacitatea medicamentelor homeopatice. Nu este o terapie « ezoterică » (precum cred unii care nu s-au documentat din surse credibile – adică de la cei care se pricep la această medicație). Constat cu bucurie că homeopatia, această terapie de o vârstă venerabilă deja, se răspândește și în România, redevenind de actualitate atât în domeniul uman, cât și în cel veterinar.