Cabinet Avocat Braila Huluba Vasile

𝗦𝗧𝗔𝗕𝗜𝗟𝗜𝗥𝗘 𝗗𝗢𝗠𝗜𝗖𝗜𝗟𝗜𝗨 𝗠𝗜𝗡𝗢𝗥 - 𝗖𝗿𝗶𝘁𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗮𝘃𝘂𝘁𝗲 î𝗻 𝘃𝗲𝗱𝗲𝗿𝗲

Trebuie ținut seama de faptul că în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și cu prevederile noului Cod civil, 𝗽𝗿𝗶𝗻𝗰𝗶𝗽𝗶𝘂𝗹 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀𝘂𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿 𝗮𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘃𝗮 𝗽𝗿𝗲𝘃𝗮𝗹𝗮 î𝗻 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲𝗺𝗲𝗿𝘀𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 ș𝗶 𝗱𝗲𝗰𝗶𝘇𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗶𝘃𝗲𝘀𝗰 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶, 𝗶𝗻𝗰𝗹𝘂𝘀𝗶𝘃 î𝗻 𝗰𝗮𝘂𝘇𝗲𝗹𝗲 𝘀𝗼𝗹𝘂ț𝗶𝗼𝗻𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝗲ș𝘁𝗶.

𝗖𝗿𝗶𝘁𝗲𝗿𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗽t avute în vedere la stabilirea locuinței copilului sunt următoarele ( fără a se limita la acestea):
 𝗰𝗼𝗻𝗱𝗶ț𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗼𝗳𝗲𝗿𝗶𝘁𝗲 pentru dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a minorului de fiecare dintre părinți;
 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁ăț𝗶𝗹𝗲 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗻𝗰𝗶𝗮𝗿𝗲 ale părinților;
 𝘃â𝗿𝘀𝘁𝗮 ș𝗶 𝘀𝗲𝘅𝘂𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿;
 c𝗼𝗻𝗱𝘂𝗶𝘁𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗳𝗮ță 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶;
 𝗹𝗲𝗴ă𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗳𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲 dintre copii și fiecare dintre părinți;
 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘀ă𝗻ă𝘁ăț𝗶𝗶 copiilor precum și cea a părinților;
 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗮 𝗮𝗹𝗼𝗰𝗮 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝗻𝗲𝗰𝗲𝘀𝗮𝗿 pentru creșterea și educarea copiilor și altele.

𝗟𝗮 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 instanța poate avea în vedere și alte aspecte precum:
 𝗱𝗶𝘀𝗽𝗼𝗻𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗳𝗶𝗲𝗰ă𝗿𝘂𝗶 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗮-𝗹 𝗶𝗺𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗽𝗲 𝗰𝗲𝗹ă𝗹𝗮𝗹𝘁 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲 î𝗻 𝗱𝗲𝗰𝗶𝘇𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶l și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
 𝘀𝗶𝘁𝘂𝗮ț𝗶𝗮 𝗹𝗼𝗰𝗮𝘁𝗶𝘃ă 𝗱𝗶𝗻 𝘂𝗹𝘁𝗶𝗺𝗶𝗶 𝟯 𝗮𝗻i a fiecărui părinte; proprietatea unei locuințe oferă un avantaj sau cel puțin existenta unei locuințe stabile in ultimii 2-3 ani ori un contract de închiriere pe termen lung, etc.
 i𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗰𝘂𝗹 𝗰𝘂 𝗽𝗿𝗶𝘃𝗶𝗿𝗲 𝗹𝗮 𝘃𝗶𝗼𝗹𝗲𝗻ț𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶𝗹𝗼𝗿 asupra copilului sau asupra altor persoane;
 𝗱𝗶𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗮 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗮 𝗳𝗶𝗲𝗰ă𝗿𝘂𝗶 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲 ș𝗶 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂ț𝗶𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗼𝗳𝗲𝗿ă 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮ț𝗶𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶.

𝗣𝗿𝗶𝗻𝗰𝗶𝗽𝗶𝘂𝗹 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁ăț𝗶𝗶 ș𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗶𝗻𝘂𝗶𝘁ăț𝗶𝗶 î𝗻 𝗰𝗿𝗲ș𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮 ș𝗶 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝘀𝗲𝗺𝗲𝗻𝗲𝗮 𝗳𝗼𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻t impunându-se ca minorul să nu fie supus unui stres psihic nejustificat, determinat nu numai de schimbarea mediului de viață în care se simte confortabil ci și de schimbarea părintelui care a avut grijă de el efectiv.

Chiar dacă 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮 𝗽𝗿𝗲𝘇𝘂𝗺ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮𝗿𝗲 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗺𝗮𝘁ă 𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿 î𝗻 𝗰𝗿𝗲ș𝘁𝗲𝗿𝗲 ș𝗶 î𝗻𝗴𝗿𝗶𝗷𝗶𝗿𝗲 𝗺𝗮𝗺𝗲𝗶, copilul de vârsta fragedă este ,în mod firesc, puternic legat afectiv de mamă iar prin îndepărtarea sa de mamă se poate ajunge la dispariția primului element de echilibru din viața copilului putând astfel traumatiza copilul din punct de vedere psihologic pe termen lung.

Astfel 𝗱𝗮𝗰ă 𝗺𝗮𝗺𝗮 𝗮 𝗱𝗮𝘁 𝗱𝗼𝘃𝗮𝗱ă 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝘁𝘂𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗶𝗰ă ș𝗶 𝗮𝗳𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃ă , 𝗮 𝗮𝘃𝘂𝘁 𝗴𝗿𝗶𝗷ă 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹, i-a asigurat condițiile firești de dezvoltare psihică și fizică armonioasa este 𝗽𝗿𝗮𝗰𝘁𝗶𝗰 𝗶𝗺𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹 𝗰𝗮 𝘂𝗻 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹 𝗱𝗲 𝘃â𝗿𝘀𝘁ă 𝗺𝗶𝗰ă 𝘀𝗮 𝗳𝗶𝗲 𝗮𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂𝗶𝘁 𝘁𝗮𝘁ă𝗹𝘂𝗶 indiferent de situația materiala a acestuia.

În cele precizate anterior 𝗮𝗺 𝗮𝘃𝘂𝘁 î𝗻 𝘃𝗲𝗱𝗲𝗿𝗲 𝘀𝗶𝘁𝘂𝗮ț𝗶𝗮 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗲𝗶 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 î𝗻 𝗶𝗽𝗼𝘁𝗲𝘇𝗮 î𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗲𝘅𝗲𝗿𝗰𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝗶𝘁ăț𝗶𝗶 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲ș𝘁𝗶 𝗿𝗲𝘃𝗶𝗻𝗲 𝗮𝗺𝗯𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶.

În cazul în care instanța dispune ca 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝘀ă 𝘀𝗲 𝗲𝘅𝗲𝗿𝗰𝗶𝘁𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝘂𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶, 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁ă î𝗻 𝗺𝗼𝗱 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗺𝗮𝘁 𝗹𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗹 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲.

𝗜𝗡𝗙𝗥𝗔𝗖Ț𝗜𝗨𝗡𝗜 𝗥𝗨𝗧𝗜𝗘𝗥𝗘 _ 𝗔𝗟𝗖𝗢𝗢𝗟

𝗨𝗻𝗮 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗳𝗿𝗲𝗰𝘃𝗲𝗻𝘁𝗲 ș𝗶 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗲 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻i în domeniul rutier este conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive

Pe lângă pedeapsa la care este predispusă persoana care săvârșește această faptă penală, legiuitorul a mai stabilit câteva 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗰𝗶𝗻ţ𝗲 𝗰𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲𝗿 𝗮𝗱𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝗮𝘁𝗶v care se iau în momentul săvârșirii infracțiunii - 𝗿𝗲ţ𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲/ imobilizarea vehiculului), 𝗱𝗮𝗿 ș𝗶 după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare - 𝗮𝗻𝘂𝗹𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲.

Testarea șoferilor cu aparate alcooltest se face frecvent de către poliția rutieră. D𝗮𝗰𝗮 𝗮𝗶 𝘂𝗻 𝗿𝗲𝘇𝘂𝗹𝘁𝗮𝘁 𝗮𝗹 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗲𝗺𝗶𝗲𝗶 î𝗻 𝗮𝗲𝗿𝘂𝗹 𝗲𝘅𝗽𝗶𝗿𝗮𝘁 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝟬.𝟰0 𝗺𝗴/𝗟 𝘃𝗲𝗶 𝗳𝗶 𝘀𝘂𝗽𝘂𝘀 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝘁𝗲𝘀𝘁 𝗱𝗲 𝘀â𝗻𝗴𝗲.

𝗗𝗮𝗰ă 𝗲ș𝘁𝗶 𝗽𝗿𝗶𝗻𝘀 conducând sub influență, 𝘀𝗳𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗮𝗿 𝗳𝗶 𝘀ă 𝗰𝗼𝗼𝗽𝗲𝗿𝗲𝘇𝗶 cu poliția și să dai probele de sânge solicitate, cooperarea fiind u𝗻 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃 𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝘁𝗶𝘃 𝗮𝗹 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝘂ș𝗼𝗮𝗿𝗲 în asemenea situații.

În continuare vom prezenta principalele aspecte privitoare la această infracțiune, în ceea ce privește delimitarea acesteia de sfera contravențională, pedeapsa aplicabilă și situația permisului de conducere.

𝗖𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ţ𝗶𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ţ𝗶𝘂𝗻𝗲?

Fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ț𝗶𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲, 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹𝘂𝗹 𝗱𝗲 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗶𝗻 𝘀â𝗻𝗴𝗲 𝗳ă𝗰â𝗻𝗱 𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻ț𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗼𝘂𝗮.

Când vine vorba de 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻𝘁𝗮 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗮𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲, 𝘀𝗶𝗺𝗽𝗹𝗮 𝗱𝗲𝗽𝗶𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲 a acestora în sânge înscrie fapta în sfera 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿, fără să mai conteze cantitatea.

𝗖𝗼𝗻𝗱𝗶ț𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ț𝗶𝗲𝗶:

Conducerea sub influenta băuturilor alcoolice 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ț𝗶𝗲 atunci când conducătorul auto are o î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰ă 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗶𝗰𝗮 𝘀𝗮𝘂 𝗲𝗴𝗮𝗹𝗮 𝗱𝗲 𝟬,𝟴𝟬 𝗴/𝗹 alcool pur în sânge.

Ȋn acest caz fapta 𝘀𝗲 𝘀𝗮𝗻𝗰ţ𝗶𝗼𝗻𝗲𝗮𝘇ă 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱𝗮 ș𝗶 𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗻𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗲𝘅𝗲𝗿𝗰𝗶𝘁ă𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗮 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝗱𝗲 𝟵𝟬 𝗱𝗲 𝘇𝗶𝗹𝗲.

𝗔𝗧𝗘𝗡𝗧𝗜𝗘 : Dacă acum câțiva ani 𝗼 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗱𝗲 𝗽𝗮𝗻𝗮 𝗹𝗮 𝟬,𝟭𝟬𝗴/𝗹 𝗲𝗿𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗶𝗱𝗲𝗿𝗮𝘁𝗮 𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗰𝗲𝗽𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹ă și nu atrăgea neapărat sancțiuni , acum 𝗼 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗱𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝟬,𝟬𝟯 𝗴/𝗹 ( 𝗹𝗶𝗺𝗶𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝗱𝗲𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲) 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗮𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲 𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗻𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶.
Dacă îmbibația alcoolică este foarte mica ( ex.0,03g/l ) și știi ca nu ai băut poți cere recoltarea probelor de sânge, astfel eviți multe neplăceri.

𝗖𝗼𝗻𝗱𝗶ţ𝗶𝗶, 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗶𝗶:

– fapta de conducere trebuie 𝘀𝗮 𝗳𝗶𝗲 𝘀ă𝘃ȃ𝗿ş𝗶𝘁ă 𝗽𝗲 𝗱𝗿𝘂𝗺𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗲;

– la momentul depistării, conducătorul vehiculului trebuie să aibă o îmbibație alcoolică de 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝟬,𝟴𝟬 𝗴/𝗹 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹 𝗽𝘂𝗿 î𝗻 𝘀â𝗻𝗴𝗲 sau să se afle sub influența unor substanțe psihoactive.

𝗥𝗲𝗳𝘂𝘇𝘂𝗹 𝘀𝗮𝘂 𝘀𝘂𝘀𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗽𝗿𝗲𝗹𝗲𝘃𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗼𝘀𝘁𝗿𝗲 𝗯𝗶𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲.

Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive 𝗿𝗲𝗽𝗿𝗲𝘇𝗶𝗻𝘁ă 𝗹𝗮 𝗿â𝗻𝗱𝘂𝗹 𝘀ă𝘂 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲.

𝗧𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝘂𝘁 𝗳𝗮𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮 î𝗻 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝘂𝗿𝗺ă𝗿𝗶𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗶, ș𝗼𝗳𝗲𝗿𝘂𝗹 𝗻𝘂 𝘃𝗮 𝗮𝘃𝗲𝗮 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗮 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲. 𝗗𝘂𝗽ă 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲, 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹 𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁ă 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗱𝗶𝗰ț𝗶𝗲 𝘀ă 𝗳𝗶𝗲 𝗽𝗿𝗲𝗹𝘂𝗻𝗴𝗶𝘁ă.

Î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲 𝗮𝗳𝗹𝗮𝘁𝗲 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻ț𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗼𝗿𝗶 𝗮 𝘂𝗻𝗼𝗿 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗮𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲.

Persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive, 𝘀ă𝘃ȃ𝗿ş𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗹𝗮 𝗿â𝗻𝗱𝘂𝗹 𝘀ă𝘂 𝗼 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲 𝗱𝗮𝗰𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗮 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮 𝗮𝗿𝗲 𝗼 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝟬,𝟴𝟬𝗴/𝗹.

𝗖𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗹𝗲?

Pentru faptele enumerate mai sus legea prevede următoarele pedepse:

– 𝗖𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻ț𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗮 𝗮𝗹𝘁𝗼𝗿 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲 𝘀𝗲 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲ș𝘁𝗲 𝗰𝘂 î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝘂𝗻𝘂 𝗹𝗮 𝟱 𝗮𝗻𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱ă. Dacă persoana aflată sub influenta alcoolului sau a altor substanțe efectuează 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲, 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ţ𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝘀𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗰𝘂𝗹𝗼𝗮𝘀𝗲 ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane , 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗮𝗽𝘀𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟮 𝗹𝗮 𝟳 𝗮𝗻𝗶

– 𝗥𝗲𝗳𝘂𝘇𝘂𝗹 𝘀𝗮𝘂 𝘀𝘂𝘀𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗽𝗿𝗲𝗹𝗲𝘃𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗼𝘀𝘁𝗿𝗲 biologice se pedepsește cu închisoarea 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝘂𝗻𝘂 𝗹𝗮 𝟱 𝗮𝗻𝗶 𝗻𝗲𝗺𝗮𝗶𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱 𝗽𝗿𝗲𝘃ă𝘇𝘂𝘁ă 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗮𝗽𝘀𝗮 𝗮𝗹𝘁𝗲𝗿𝗻𝗮𝘁𝗶𝘃ă 𝗮 𝗮𝗺𝗲𝗻𝘇𝗶𝗶.

– Î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲 𝗮𝗳𝗹𝗮𝘁𝗲 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻ț𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 ori a unor substanțe psihoactive se pedepsește cu î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟲 𝗹𝘂𝗻𝗶 𝗹𝗮 𝟯 𝗮𝗻𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱ă.

𝗦𝗼𝗹𝘂ț𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗻𝘂𝗻ţ𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ţ𝗲𝗹𝗲 𝗿𝗼𝗺ȃ𝗻𝗲 𝘃𝗮𝗿𝗶𝗮𝘇ă, în funcție de mai multe criterii, avându-se în vedere, printre altele, 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹𝘂𝗹 𝗱𝗲 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰ă, 𝗮𝗻𝘁𝗲𝗰𝗲𝗱𝗲𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶, 𝗻𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮 ș𝗶 î𝗻𝘁𝗶𝗻𝗱𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗿𝗺ă𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝘀𝗲 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝘇 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁 , 𝗲𝘁𝗰.

Deși pedepsele aplicate pentru această infracțiune sunt adesea suspendate și nu ajung să fie executate , în 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗰𝗼𝗻𝗰𝗲𝗻𝘁𝗿𝗮ț𝗶𝗶 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗲 𝗳𝗼𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗶𝗶 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗮𝗰𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗰𝗶𝗿𝗰𝘂𝗹𝗮ț𝗶𝗲 𝗼𝗿𝗶 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝘇 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗰𝗶𝗱𝗶𝘃ă este posibil ca pedeapsa să nu mai fie atât de ușoară.

𝗖â𝗻𝗱 𝘀𝗲 𝗮𝗻𝘂𝗹𝗲𝗮𝘇ă 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲?

𝗔𝗻𝘂𝗹𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲, pentru faptele de mai sus, se dispune atunci 𝗰â𝗻𝗱 𝘁𝗶𝘁𝘂𝗹𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝘂𝗶𝗮 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗰𝗼𝗻𝗱𝗮𝗺𝗻𝗮𝘁 𝗽𝗿𝗶𝗻𝘁𝗿-𝗼 𝗵𝗼𝘁ă𝗿â𝗿𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝗿ă𝗺𝗮𝘀ă 𝗱𝗲𝗳𝗶𝗻𝗶𝘁𝗶𝘃ă, 𝘀𝗮𝘂 𝗶 𝘀-𝗮 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝘁 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗮𝗽𝘀𝗮 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿ă 𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝘇𝗶𝗰𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗮 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁𝗲 𝗰𝗮𝘁𝗲𝗴𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ță 𝗽𝗿𝗲𝘃ă𝘇𝘂𝘁ă 𝗹𝗮 𝗮𝗿𝘁. 𝟲𝟲 𝗮𝗹𝗶𝗻. (𝟭) 𝗹𝗶𝘁. 𝗶) 𝗖. 𝗽𝗲𝗻.

𝗜𝗻 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝗮𝗺â𝗻ă𝗿𝗶𝗶 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰ă𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗶, 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗿𝗲𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝘁 𝘁𝗶𝘁𝘂𝗹𝗮𝗿𝘂𝗹𝘂i, atunci când instanța nu dispune pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce.

𝗖𝘂𝗺 𝘀𝗶 𝗰â𝗻𝗱 𝗽𝗼ț𝗶 𝗼𝗯ț𝗶𝗻𝗲 𝘂𝗻 𝗻𝗼𝘂 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲?

Persoana al cărei permis de conducere a fost anulat, se 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗹𝗮 𝗲𝘅𝗮𝗺𝗲𝗻 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗼𝗯ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗻𝗼𝘂 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲 astfel

– 𝗮𝘂 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝟲 𝗹𝘂𝗻𝗶 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗲𝘅𝗲𝗰𝘂𝘁ă𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗶 𝗮𝗺𝗲𝗻zii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă;

– 𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝘂𝗻 𝗮𝗻 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗴𝗿𝗮ț𝗶𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗮 𝗿ă𝗺â𝗻𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗲𝗳𝗶𝗻𝗶𝘁𝗶𝘃𝗲 𝗮 𝗵𝗼𝘁ă𝗿â𝗿𝗶𝗶 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝗲ș𝘁𝗶 prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

𝗣𝗘𝗡𝗦𝗜𝗘 𝗗𝗘 Î𝗡𝗧𝗥𝗘Ț𝗜𝗡𝗘𝗥𝗘 𝗠𝗜𝗡𝗢𝗥𝗜
𝗖𝗘 𝗣𝗢𝗦𝗜𝗕𝗜𝗟𝗜𝗧ĂȚ𝗜 𝗔𝗩𝗘𝗠 𝗗𝗔𝗖Ă 𝗡𝗨 𝗦𝗘 𝗔𝗖𝗛𝗜𝗧Ă

Caracterizată ca 𝘂𝗻 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁 𝗮𝗹 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂i 𝗽𝗲𝗻𝘀𝗶𝗮 𝗱𝗲 î𝗻𝘁𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 se poate defini ca fiind 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂ț𝗶𝗮 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲 𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗹𝗮 𝗰𝗵𝗲𝗹𝘁𝘂𝗶𝗲𝗹𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗰𝗿𝗲ș𝘁𝗲𝗿𝗲 ș𝗶 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 care se manifesta în mod solidar și continuu, până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar în cazul continuării studiilor, pana la împlinirea vârstei de 26 de ani.

𝗨𝗻 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹 𝗻𝘂 𝗮𝗿𝗲 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗱𝗲 î𝗺𝗯𝗿ă𝗰ă𝗺𝗶𝗻𝘁𝗲, î𝗻𝗰ă𝗹ță𝗺𝗶𝗻𝘁𝗲 ș𝗶 𝗮𝗹𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲, 𝗰𝗶 𝗮𝗿𝗲 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗲 ș𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝗶ț𝗶𝗶 𝗱𝗲𝗰𝗲𝗻𝘁𝗲 ș𝗶 𝗼𝗽𝘁𝗶𝗺𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝘁 – ceea ce presupune o locuință adecvată creșterii unui minor, curată, mobilată și utilată, luminoasă și călduroasă , are nevoie de o bună pregătire școlară și educațională, de jucării și de cărți potrivite vârstei sale .

Dar cel mai important, un copil are nevoie de afecțiune și atenție permanentă și constantă, de cineva care să se ocupe de educația și îngrijirea sa permanentă și constantă, de cineva care să se joace cu el, să-și petreacă timpul cu el, să-i explice și să-l învețe tot ceea ce este necesar și tot ceea ce copilul dorește să afle, de cineva care să-i citească o poveste seara la culcare, de cineva care să ducă copilul la grădiniță/școală și să aducă copilul de la grădiniță/școală, ori la activități extrașcolare, de cineva care să-l ajute să-și facă temele și lecțiile, de cineva care să fie tot timpul alături de copil și împreună cu acesta.

Or, 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁 𝗱𝗲𝗰â𝘁 𝗲𝘃𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁 𝗰ă 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲 „î𝗻𝗱𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶𝗿𝗶” 𝗺𝗮𝗶 𝘀𝘂𝘀 𝗲𝗻𝘂𝗺𝗲𝗿𝗮𝘁𝗲 𝗿ă𝗺â𝗻 î𝗻 𝘀𝗮𝗿𝗰𝗶𝗻𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝘂𝗶 𝗹𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁ă 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗮 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂i, la fel de evident este faptul că aceste „îndatoriri” reprezintă contribuția exclusivă a acelui părinte la creșterea și întreținerea minorei.

O𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮ț𝗶𝗮 𝗱𝗲 î𝗻𝘁𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝘂𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗲ș𝘁𝗲 𝗰𝘂 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝘂𝗹 / 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗿𝗲𝗽𝗿𝗲𝘇𝗶𝗻𝘁ă 𝗱𝗲 𝗼𝗯𝗶𝗰𝗲𝗶 𝘂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗰𝗲𝗻𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝘃𝗲𝗻𝗶𝘁𝘂𝗹 𝗰𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲𝗿 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗮𝗻𝗲𝗻𝘁 obținut de acesta raportat la o perioada de 6 luni anterioare astfel: 𝗽â𝗻ă 𝗹𝗮 𝗼 𝗽ă𝘁𝗿𝗶𝗺𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝘃𝗲𝗻𝗶𝘁𝘂𝗹 𝘀ă𝘂 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘂𝗻 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹, 𝗼 𝘁𝗿𝗲𝗶𝗺𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝟮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶 ș𝗶 𝗼 𝗷𝘂𝗺ă𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝟯 𝘀𝗮𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹ț𝗶 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶.

Din perspectiva îndeplinirii obligației de întreținere, noțiunea de „venituri cu caracter permanent” are un sens mult mai larg decât acela de venituri salariale, prin aceasta înțelegându-se toate acele sume de bani incluse ori nu în salariu care se dovedesc a fi plătite în mod constant și periodic de către angajator( sporuri) ori având o altă sursă decât raporturile de muncă (ex: redevențe, chirii, drepturi de autor și alte asemenea) și care sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale debitorului și a celor aflați în întreținerea sa.

𝗖𝗘 𝗙𝗔𝗖𝗘𝗠 𝗗𝗔𝗖Ă 𝗡𝗨 𝗘𝗦𝗧𝗘 𝗔𝗖𝗛𝗜𝗧𝗔𝗧Ă 𝗣𝗘𝗡𝗦𝗜𝗔 𝗗𝗘 Î𝗡𝗧𝗥𝗘Ț𝗜𝗡𝗘𝗥𝗘?

𝗖𝗲𝗹 𝗺𝗮𝗶 î𝗻𝘁â𝗹𝗻𝗶𝘁 𝗰𝗮𝘇 𝗱𝗲 𝗮𝗯𝗮𝗻𝗱𝗼𝗻 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗮 𝗮𝗹 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝘂𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲, 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗮 𝗱𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰𝗮𝘁𝗮 𝗹𝗮 𝗽𝗹𝗮𝘁𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘀𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 î𝗻𝘁𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹 𝘀𝗮𝘂/𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶 𝘀ă𝗶, 𝗻𝘂 î𝗻𝗱𝗲𝗽𝗹𝗶𝗻𝗲ș𝘁𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮ț𝗶𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁ă î𝗻 𝘀𝗮𝗿𝗰𝗶𝗻𝗮 𝘀𝗮.

𝗡𝗲𝗽𝗹𝗮𝘁𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘀𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 î𝗻𝘁𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗶𝗱𝗲𝗿𝗮𝘁𝗮 𝗜𝗡𝗙𝗥𝗔𝗖Ț𝗜𝗨𝗡𝗘.

Astfel, dispozițiile art. 378 alin. (1) lit. c) din Noul Cod Penal arata ca “(1) săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte: (…) c) 𝗻𝗲𝗽𝗹𝗮𝘁𝗮, 𝗰𝘂 𝗿𝗲𝗮-𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮, 𝘁𝗶𝗺𝗽 𝗱𝗲 𝟯 𝗹𝘂𝗻𝗶, 𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘀𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 î𝗻𝘁𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗲 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗹𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝗲𝗮𝘀𝗰ă, 𝘀𝗲 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲ș𝘁𝗲 𝗰𝘂 î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟲 𝗹𝘂𝗻𝗶 𝗹𝗮 𝟯 𝗮𝗻𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱ă”.

Cu prioritate, trebuie sa aveți în vedere faptul că pentru ca infracțiunea de abandon de familie sa existe, 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗻𝗲𝗰𝗲𝘀𝗮𝗿 𝗰𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗮 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁𝗮 𝗹𝗮 𝗽𝗹𝗮𝘁𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘀𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 î𝗻𝘁𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝘀𝗮 𝗡𝗨 î𝗻𝗱𝗲𝗽𝗹𝗶𝗻𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁ă 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮ț𝗶𝗲 𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱ă 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝟯 𝗹𝘂𝗻𝗶.

O alta condiție ar fi aceea ca 𝗻𝗲𝗽𝗹𝗮𝘁𝗮 𝘀𝗮 𝗳𝗶𝗲 𝗰𝘂 𝗿𝗲𝗮-𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ță.

A treia condiție este aceea ca 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝗳𝗶 𝘁𝗿𝗮𝘀 𝗹𝗮 𝗿ă𝘀𝗽𝘂𝗻𝗱𝗲𝗿𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝗳ă𝗰𝘂𝘁ă 𝗼 𝗽𝗹â𝗻𝗴𝗲𝗿𝗲 𝗽𝗿𝗲𝗮𝗹𝗮𝗯𝗶𝗹𝗮.

SFAT Juridic pentru cei care sunt în situația de a nu-și plăti obligațiile ce rezida din obligațiile de întreținere: De preferat sa solicitați diminuarea pensiei de întreținere, decât sa nu plătiți.

𝗗𝗮𝗰ă 𝗽𝗲𝗻𝘀𝗶𝗮 𝗮𝗹𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗮 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗽𝗹ă𝘁𝗶𝘁ă, 𝗰𝘂 𝗿𝗲𝗮-𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮, 𝘁𝗶𝗺𝗽 𝗱𝗲 𝗰𝗲𝗹 𝗽𝘂𝘁𝗶𝗻 𝘁𝗿𝗲𝗶 𝗹𝘂𝗻𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝗲 𝗼 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲 ș𝗶 𝘀𝗲 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲ș𝘁𝗲 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱𝗮 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝘂 î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 ș𝗮𝘀𝗲 𝗹𝘂𝗻𝗶 𝗹𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗶 𝗮𝗻𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗳𝗼𝗿𝗺𝘂𝗹𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗹â𝗻𝗴𝗲𝗿𝗶 𝗽𝗿𝗲𝗮𝗹𝗮𝗯𝗶𝗹𝗲.

𝗢 𝗮𝗹𝘁𝗮 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗮 𝗿𝗲𝗰𝘂𝗽𝗲𝗿𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘀𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲𝘁𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗮 𝘃𝗮 𝗮𝗱𝗿𝗲𝘀𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗲𝘅𝗲𝗰𝘂𝘁𝗼𝗿 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰𝗮𝘁𝗼𝗿𝗲𝘀𝗰.

𝗩𝗜𝗢𝗟𝗘𝗡Ț𝗔 𝗜𝗡 𝗙𝗔𝗠𝗜𝗟𝗜𝗘. 𝗖𝘂𝗺 𝗼𝗯𝘁𝗶𝗶 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰𝘁𝗶𝗲 𝗖𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮 ș𝘁𝗶𝗶.

𝟭. 𝗖𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲?
𝗢𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲 𝘀𝗲 𝗲𝗺𝗶𝘁𝗲 î𝗻 𝘀𝗰𝗼𝗽𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝗿𝗶𝗶 ș𝗶 𝗰𝗼𝗺𝗯𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗶 𝘃𝗶𝗼𝗹𝗲𝗻ț𝗲𝗶 î𝗻 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲. Acesta este un mijloc care asigură protecția persoanei, în mod specific a integrității sale corporale (fizice) sau psihice.
𝗢𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗲𝗺𝗶𝘁𝗲 î𝗻 𝗱𝗼𝘂ă 𝗺𝗼𝗱𝗮𝗹𝗶𝘁ăț𝗶:
𝗳𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗮 𝗱𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰𝗮𝘁ă,p𝗲 𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝘅.𝟲 𝗹𝘂𝗻𝗶
𝗳𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝗽𝗼𝗹𝗶ț𝗶ș𝘁𝗶 - 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘃𝗶𝘇𝗼𝗿𝗶𝘂, 𝗽𝗲 𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝗱𝗲 𝟱 𝘇𝗶𝗹𝗲

𝟮. 𝗖𝗲 𝘀𝗲 î𝗻ț𝗲𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝘃𝗶𝗼𝗹𝗲𝗻ță î𝗻 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲?
𝗣𝗿𝗶𝗻 𝘃𝗶𝗼𝗹𝗲𝗻ță î𝗻 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲 𝘀𝗲 î𝗻ț𝗲𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗼 𝗮𝗰ţ𝗶𝘂𝗻𝗲 𝗳𝗶𝘇𝗶𝗰ă 𝘀𝗮𝘂 𝘃𝗲𝗿𝗯𝗮𝗹ă, 𝘀ă𝘃â𝗿ş𝗶𝘁ă 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝘂𝗻 𝗺𝗲𝗺𝗯𝗿𝘂 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲 î𝗺𝗽𝗼𝘁𝗿𝗶𝘃𝗮 𝗮𝗹𝘁𝘂𝗶 𝗺𝗲𝗺𝗯𝗿𝘂 𝗮𝗹 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗲𝗶𝗮ş𝗶 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗶, care provoacă suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice.
Totodată se circumscriu acestei noțiuni și ameninţarea cu acte de violență, constrângerea sau privarea de libertate precum și împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

𝟯. 𝗖𝗲 𝘀𝗲 î𝗻ț𝗲𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗺𝗲𝗺𝗯𝗿𝘂 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲?
Intră în categoria 𝗺𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲 𝘂𝗿𝗺ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲: 𝘀𝗼ț𝘂𝗹, 𝘀𝗼ț𝗶𝗮, 𝗳𝗼ș𝘁𝗶𝗶 𝘀𝗼ț𝗶, 𝗮𝘀𝗰𝗲𝗻𝗱𝗲𝗻ţ𝗶𝗶 ş𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝗱𝗲𝗻ţ𝗶𝗶, 𝗳𝗿𝗮ţ𝗶𝗶 ş𝗶 𝘀𝘂𝗿𝗼𝗿𝗶𝗹𝗲, 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗼𝗿𝗮, precum şi persoanele devenite prin adopţie astfel de rude.
Sunt asimilați membrilor de familie tutorele sau curatorul persoanelor care se află sub interdicție precum ș𝗶 𝗰𝗼𝗻𝗰𝘂𝗯𝗶𝗻𝗶𝗶 𝗰𝗵𝗶𝗮𝗿 𝗱𝗮𝗰ă 𝗮𝗰𝗲ș𝘁𝗶𝗮 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗶 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗲𝘀𝗰 î𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻ă la momentul formulării cererii.

𝟰. 𝗖𝗶𝗻𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗼𝗿𝗺𝘂𝗹𝗮 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗲𝗺𝗶𝘁𝗲𝗿𝗲 𝗮 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲?
Cererea poate fi introdusă atât de victimă personal, cât şi prin reprezentantul legal, de procuror sau de autorităţile cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie .

𝟱. 𝗖𝗲 𝗺ă𝘀𝘂𝗿𝗶 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝘁 𝘀𝗼𝗹𝗶𝗰𝗶𝘁𝗮 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗿𝗲?
Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței să emită un ordin de protecție.
Prin acest ordin 𝘀𝗲 𝘃𝗮 𝘀𝗼𝗹𝗶𝗰𝗶𝘁𝗮 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲𝗶 𝘀ă 𝘀𝗲 𝗱𝗶𝘀𝗽𝘂𝗻ă 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁𝗲 𝗺ă𝘀𝘂𝗿𝗶, 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮ț𝗶𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗱𝗶𝗰ț𝗶𝗶:
• 𝗲𝘃𝗮𝗰𝘂𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗲𝗺𝗽𝗼𝗿𝗮𝗿ă 𝗮 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗮 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶 - indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
• 𝗿𝗲𝗶𝗻𝘁𝗲𝗴𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗶𝗺𝗲𝗶 ș𝗶, 𝗱𝘂𝗽ă 𝗰𝗮𝘇, 𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿, î𝗻 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗮 𝗳𝗮𝗺𝗶𝗹𝗶𝗲𝗶;
• 𝗹𝗶𝗺𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀𝗶𝗻ță 𝗮𝗹 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗻𝘂𝗺𝗮𝗶 𝗮𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽ă𝗿ț𝗶 𝗮 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗲𝗶 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗲 atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
• 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗹𝗮 𝗽ă𝘀𝘁𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗱𝗶𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲 𝗺𝗶𝗻𝗶𝗺𝗲 𝗱𝗲𝘁𝗲𝗿𝗺𝗶𝗻𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗮ță 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗶𝗺ă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
• 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗱𝗶𝗰ț𝗶𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗮 𝘀𝗲 𝗱𝗲𝗽𝗹𝗮𝘀𝗮 î𝗻 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁𝗲 𝗹𝗼𝗰𝗮𝗹𝗶𝘁ăț𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝘇𝗼𝗻𝗲 𝗱𝗲𝘁𝗲𝗿𝗺𝗶𝗻𝗮𝘁𝗲 pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
• 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝘇𝗶𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗼𝗿𝗶𝗰ă𝗿𝘂𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗮𝗰𝘁, 𝗶𝗻𝗰𝗹𝘂𝘀𝗶𝘃 𝘁𝗲𝗹𝗲𝗳𝗼𝗻𝗶𝗰, 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗰𝗼𝗿𝗲𝘀𝗽𝗼𝗻𝗱𝗲𝗻ță sau în orice alt mod, cu victima;
• 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗮 𝗽𝗿𝗲𝗱𝗮 𝗽𝗼𝗹𝗶ț𝗶𝗲𝗶 𝗮𝗿𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲ț𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲;
• î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗿𝗲ș𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗲𝗶 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗼𝗿𝗮.
În completare, instanța poate să dispună și 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿 𝗳𝗶𝗲 𝗮 𝗰𝗵𝗶𝗿𝗶𝗲𝗶, 𝗳𝗶𝗲 𝗮 î𝗻𝘁𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗻ț𝗮 𝘁𝗲𝗺𝗽𝗼𝗿𝗮𝗿ă 𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗮𝘁â𝘁 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗶𝗺𝗮, 𝗰â𝘁 ș𝗶 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝗶 sau alți membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască, dat fiind imposibilitatea de a putea române în locuința de familie. De asemenea, instanța poate să 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗲 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿𝘂𝗹 𝘀ă 𝘂𝗿𝗺𝗲𝘇𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗶𝗹𝗶𝗲𝗿𝗲 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰ă, 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗲, 𝘀𝗮𝘂 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀ă 𝗿𝗲𝗰𝗼𝗺𝗮𝗻𝗱𝗲 𝗹𝘂𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗼𝗿 𝗺ă𝘀𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗼l, sau efectuarea unui tratament, a unei forme de îngrijire (cu precădere în scopul dezintoxicării).

Pentru 𝗰𝗮 𝘂𝗻 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲 𝘀ă 𝗳𝗶𝗲 𝗮𝗱𝗺𝗶𝘀 de către instanța de judecată, trebuie să fie întrunite criteriile următoare:
• 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻ț𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗿𝗶;
• 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻ț𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝘀𝘁ă𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗰𝗼𝗹;
• 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗰𝗼𝗹 𝗿𝗲𝘇ulta 𝗱𝗶𝗻 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻ț𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗮𝗰𝘁 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗼𝗹𝗲𝗻ță.
Conform instanței de judecată, violența poate să se manifeste sub mai multe forme. Aceasta poate să fie 𝘃𝗶𝗼𝗹𝗲𝗻ță 𝘃𝗲𝗿𝗯𝗮𝗹ă (injurii), 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰ă (prin impunerea voinței ori controlului personal), 𝗳𝗶𝘇𝗶𝗰ă (prin vătămare corporală), 𝗲𝗰𝗼𝗻𝗼𝗺𝗶𝗰ă (prin privarea de mijloacele economice, sau interzicerea activității profesionale), sexuală (prin acte de agresiune sexuală), socială (prin impunerea izolării față de familie sau comunitate) și spirituală (prin subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților de natură moral-spirituală).

𝟲. 𝗢𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘃𝗶𝘇𝗼𝗿𝗶𝘂 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝗽𝗼𝗹𝗶ț𝗶ș𝘁𝗶.
În cazul ordinului de protecție provizoriu emis de către polițiști, 𝘀𝗲 î𝗻𝘁𝗼𝗰𝗺𝗲ș𝘁𝗲 𝘂𝗻 𝗳𝗼𝗿𝗺𝘂𝗹𝗮𝗿 𝗰𝗲 𝗽𝗼𝗮𝗿𝘁ă 𝗱𝗲𝗻𝘂𝗺𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗳𝗼𝗿𝗺𝘂𝗹𝗮𝗿 𝗱𝗲 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗿𝗶𝘀𝗰𝘂𝗹𝘂i, 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘃𝗮 𝗶𝗻𝗱𝗶𝗰𝗮 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻ț𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗿𝗶𝘀𝗰 𝗶𝗺𝗶𝗻𝗲𝗻𝘁 𝗰𝗮 𝘃𝗶𝗮ț𝗮, 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗴𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗳𝗶𝘇𝗶𝗰ă 𝘀𝗮𝘂 𝗹𝗶𝗯𝗲𝗿𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗶𝗺𝗲i să fie pusă în pericol.
Astfel, polițistul care întocmește formularul de evaluare a riscului, va emite un ordin de protecție provizoriu, atunci când există un risc iminent cu privire la aspectele precizate anterior. 𝗢𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗼𝘃𝗶𝘇𝗼𝗿𝗶𝘂 𝘀𝗲 𝗲𝗺𝗶𝘁𝗲 𝗽𝗲 𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱ă 𝗱𝗲 𝟱 𝘇𝗶𝗹𝗲 /𝟭𝟮𝟬𝗼𝗿𝗲.

𝟳. 𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱ă 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘃𝗮𝗹𝗮𝗯𝗶𝗹 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲?
𝗠ă𝘀𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗶𝘀𝗽𝘂𝘀𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲 𝘀𝗲 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰ă 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝗶𝗻𝗱𝗶𝗰𝗮𝘁ă 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗮 𝗱𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰𝗮𝘁ă 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗵𝗼𝘁ă𝗿â𝗿𝗲𝗮 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝗽𝗿𝗼𝗻𝘂𝗻ț𝗮𝘁ă, 𝗳ă𝗿ă î𝗻𝘀ă 𝗮 𝘀𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲𝗽ăș𝗶 𝟲 𝗹𝘂𝗻𝗶 de la data pronunțării.
În situația în care nu este precizată, în cuprinsul hotărârii, perioada pentru care se se dispun măsurile, acestea se vor aplica pentru cel mult 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.

𝟴. 𝗖𝗲 𝘀𝗲 î𝗻𝘁â𝗺𝗽𝗹ă î𝗻 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝗻𝗲𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁ă𝗿𝗶𝗶 𝗺ă𝘀𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝘀𝗽𝘂𝘀𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲?
Nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune.

𝟵. Î𝗻 𝗰𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝗶ț𝗶𝗶 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗼𝗿𝗺𝘂𝗹𝗮 𝗼 𝗻𝗼𝘂ă 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗲𝗺𝗶𝘁𝗲𝗿𝗲 𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗰ă𝘁𝗿𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗲𝗮ș𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻ă?
𝗗𝘂𝗽ă 𝗲𝘅𝗽𝗶𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝘂𝗿𝗮𝘁𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀-𝗮𝘂 𝗱𝗶𝘀𝗽𝘂𝘀 𝗺ă𝘀𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗳𝗮ță 𝗱𝗲 𝗮𝗴𝗿𝗲𝘀𝗼𝗿 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲, 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗶𝗺𝗮 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗼𝗿𝗺𝘂𝗹𝗮 𝗼 𝗻𝗼𝘂ă 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗿𝗲 dacă există indicii din care să rezulte faptul că în absența măsurilor de protecție, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea acesteia ar fi puse în pericol.

𝗗𝗥𝗘𝗣𝗧𝗨𝗟 𝗕𝗨𝗡𝗜𝗖𝗜𝗟𝗢𝗥 𝗗𝗘 𝗔 𝗔𝗩𝗘𝗔 𝗟𝗘𝗚Ă𝗧𝗨𝗥𝗜 𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗡𝗔𝗟𝗘 𝗖𝗨 𝗖𝗢𝗣𝗜𝗜𝗜

Legea consacră dreptul bunicilor precum si a celorlalte rude din familia extinsa de a avea legături personale cu minorii.

Exista o decizie la nivel european în care CJUE subliniază că legislatorul UE „𝘢 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘳𝘦𝘴𝘵𝘳â𝘯𝘨ă 𝘯𝘶𝘮ă𝘳𝘶𝘭 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘢𝘯𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘴𝘶𝘴𝘤𝘦𝘱𝘵𝘪𝘣𝘪𝘭𝘦 𝘴ă 𝘦𝘹𝘦𝘳𝘤𝘪𝘵𝘦 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘰𝘯𝘴𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘱𝘢𝘳𝘦𝘯𝘵𝘢𝘭ă 𝘴𝘢𝘶 𝘴ă 𝘣𝘦𝘯𝘦𝘧𝘪𝘤𝘪𝘦𝘻𝘦 𝘥𝘦 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵 𝘥𝘦 𝘷𝘪𝘻𝘪𝘵𝘢𝘳𝘦”.

𝗡𝗼ţ𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 𝗱𝗲 „𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝘇𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲” 𝘀𝗲 𝗿𝗲𝗳𝗲𝗿ă, 𝗮ş𝗮𝗱𝗮𝗿, 𝗻𝘂 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗹𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ţ𝗶 𝗰𝗶 ş𝗶 𝗹𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲𝗹𝗲 „𝗰𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁 𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹 𝘀ă î𝗻𝘁𝗿𝗲ţ𝗶𝗻ă 𝗿𝗲𝗹𝗮ţ𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲, 𝗺𝗮𝗶 𝗮𝗹𝗲𝘀 𝗯𝘂𝗻𝗶𝗰𝗶𝗶 𝘀ă𝗶”, 𝗽𝗿𝗲𝗰𝗶𝘇𝗲𝗮𝘇ă 𝗖𝘂𝗿𝘁𝗲𝗮.

Solidaritatea familiei trebuie să-și găsească expresia juridică nu numai în sprijinul material ce bunicii sunt obligați expres prin lege a-l da pentru crearea condițiilor necesare creșterii și dezvoltării nepoților, ci și î𝗻 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗺𝗼𝗿𝗮𝗹 𝗱𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗯𝘂𝗻𝗶𝗰𝗶𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗰𝗮𝗽𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶, 𝘃𝗶𝗮ț𝗮 𝗿𝗲𝗹𝗲𝘃â𝗻𝗱 𝗰ă 𝗻𝗲𝗽𝗼ț𝗶𝗶, 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗴𝘂𝗹ă, 𝗮𝘂 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗳𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮, 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝘂𝗹 ș𝗶 î𝗻𝗱𝗿𝘂𝗺𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗼𝗿 𝗰𝗮𝘁𝗲𝗴𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗿𝘂𝗱𝗲 𝗮𝗽𝗿𝗼𝗽𝗶𝗮𝘁𝗲.

O modalitate de sprijin din partea bunicilor este și aceea de a vizita pe nepoți și, dacă sunt condiții, de a-i lua cu ei, în cadrul unui program ce trebuie stabilit, în fiecare caz concret, astfel încât să existe o deplină concordanță între îndatoriri și, corelativ, drepturi fără nici o prejudiciere a intereselor copilului.

𝗔𝗳𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗯𝘂𝗻𝗶𝗰𝗶 ș𝗶 𝗻𝗲𝗽𝗼ț𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝗲 𝗯𝗮𝘇𝗮 𝗹𝗲𝗴ă𝘁𝘂𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗮𝗰𝗲ș𝘁𝗶𝗮, 𝗼𝗿𝗶 𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗳𝗶 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁ă 𝗱𝗲𝗰â𝘁 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗺𝗲𝗻ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗮𝗽𝗿𝗼𝗽𝗶𝗲𝗿𝗶 î𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗲𝗶, 𝗮 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗯𝘂𝗻𝗶𝗰𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗮 𝗮𝘃𝗲𝗮 ș𝗶 𝗽ă𝘀𝘁𝗿𝗮 𝗹𝗲𝗴ă𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗰𝘂 𝗻𝗲𝗽𝗼ț𝗶𝗶 𝗹𝗼𝗿, contribuind, în felul acesta și ei la educarea nepoților.

Este în interesul minorilor să păstreze și să consolideze aceste relații, bunicii fiind rude în linie directă.

Cu atât mai mult aceasta se impune, cu cât, lipsa acestor relații poate într-adevăr determina dezechilibre emoționale copiilor.

Acest gen de relații fiind necesare pentru a le asigura totodată acestora un climat de dezvoltare echilibrat și normal, prin încurajarea acestor relații cu rudele firești.

𝗣𝗲 𝗰𝗮𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗰𝗶𝗻ță 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹 𝘀𝘂𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿 𝗮𝗹 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗲ș𝘁𝗶𝗮 𝘀𝗮 𝗮𝗶𝗯ă 𝗹𝗲𝗴ă𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗰𝘂 𝗯𝘂𝗻𝗶𝗰𝗶𝗶 𝗱𝗮𝗿 𝘀𝗶 𝗰𝘂 𝗰𝗲𝗹𝗲𝗹𝗮𝗹𝘁𝗲 𝗿𝘂𝗱𝗲 𝗶𝗮𝗿 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗽ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗿𝗲𝘇𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁, 𝗰ă𝗿𝘂𝗶𝗮 𝗶-𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮𝘁 𝗺𝗶𝗻𝗼𝗿𝘂𝗹 , 𝗿𝗲𝗳𝘂𝘇𝗮 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗹𝗲𝗴ă𝘁𝘂𝗿𝗶 𝘃𝗮 𝗽𝘂𝘁𝗲ț𝗶 𝗮𝗱𝗿𝗲𝘀𝗮 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰𝗮𝘁𝗮.

𝗔𝗟𝗖𝗢𝗢𝗟𝗨𝗟 𝗟𝗔 𝗩𝗢𝗟𝗔𝗡

Conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive reprezintă 𝘂𝗻𝗮 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗳𝗿𝗲𝗰𝘃𝗲𝗻𝘁𝗲 ș𝗶 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗲 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻i în domeniul rutier.

Pe lângă pedeapsa la care este predispusă persoana care săvârșește această faptă penală, legiuitorul a mai stabilit câteva 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗰𝗶𝗻ţ𝗲 𝗰𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲𝗿 𝗮𝗱𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝗮𝘁𝗶v care se iau în momentul săvârșirii infracțiunii - 𝗿𝗲ţ𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲/ imobilizarea vehiculului), 𝗱𝗮𝗿 ș𝗶 după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare - 𝗮𝗻𝘂𝗹𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲.

Testarea șoferilor cu aparate alcooltest se face frecvent de către poliția rutieră. D𝗮𝗰𝗮 𝗮𝗶 𝘂𝗻 𝗿𝗲𝘇𝘂𝗹𝘁𝗮𝘁 𝗮𝗹 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗲𝗺𝗶𝗲𝗶 î𝗻 𝗮𝗲𝗿𝘂𝗹 𝗲𝘅𝗽𝗶𝗿𝗮𝘁 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝟬.𝟰0 𝗺𝗴/𝗟 𝘃𝗲𝗶 𝗳𝗶 𝘀𝘂𝗽𝘂𝘀 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝘁𝗲𝘀𝘁 𝗱𝗲 𝘀â𝗻𝗴𝗲.

𝗗𝗮𝗰ă 𝗲ș𝘁𝗶 𝗽𝗿𝗶𝗻𝘀 conducând sub influență, 𝘀𝗳𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗮𝗿 𝗳𝗶 𝘀ă 𝗰𝗼𝗼𝗽𝗲𝗿𝗲𝘇𝗶 cu poliția și să dai probele de sânge solicitate, cooperarea fiind u𝗻 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃 𝗷𝘂𝘀𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝘁𝗶𝘃 𝗮𝗹 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝘂ș𝗼𝗮𝗿𝗲 în asemenea situații.

În continuare vom prezenta principalele aspecte privitoare la această infracțiune, în ceea ce privește delimitarea acesteia de sfera contravențională, pedeapsa aplicabilă și situația permisului de conducere.

𝗖𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ţ𝗶𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ţ𝗶𝘂𝗻𝗲?

Fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ț𝗶𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲, 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹𝘂𝗹 𝗱𝗲 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗶𝗻 𝘀â𝗻𝗴𝗲 𝗳ă𝗰â𝗻𝗱 𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻ț𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗼𝘂𝗮.

Când vine vorba de 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻𝘁𝗮 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗮𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲, 𝘀𝗶𝗺𝗽𝗹𝗮 𝗱𝗲𝗽𝗶𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲 a acestora în sânge înscrie fapta în sfera 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿, fără să mai conteze cantitatea.

𝗖𝗼𝗻𝗱𝗶ț𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ț𝗶𝗲𝗶:

Conducerea sub influenta băuturilor alcoolice 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗻ț𝗶𝗲 atunci când conducătorul auto are o î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰ă 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗶𝗰𝗮 𝘀𝗮𝘂 𝗲𝗴𝗮𝗹𝗮 𝗱𝗲 𝟬,𝟴𝟬 𝗴/𝗹 alcool pur în sânge.

Ȋn acest caz fapta 𝘀𝗲 𝘀𝗮𝗻𝗰ţ𝗶𝗼𝗻𝗲𝗮𝘇ă 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱𝗮 ș𝗶 𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗻𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗲𝘅𝗲𝗿𝗰𝗶𝘁ă𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗮 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝗱𝗲 𝟵𝟬 𝗱𝗲 𝘇𝗶𝗹𝗲.

𝗔𝗧𝗘𝗡𝗧𝗜𝗘 : Dacă acum câțiva ani 𝗼 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗱𝗲 𝗽𝗮𝗻𝗮 𝗹𝗮 𝟬,𝟭𝟬𝗴/𝗹 𝗲𝗿𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗶𝗱𝗲𝗿𝗮𝘁𝗮 𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗰𝗲𝗽𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹ă și nu atrăgea neapărat sancțiuni , acum 𝗼 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗱𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝟬,𝟬𝟯 𝗴/𝗹 ( 𝗹𝗶𝗺𝗶𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝗱𝗲𝘁𝗲𝗰ț𝗶𝗲) 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗮𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲 𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗻𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶.
Dacă îmbibația alcoolică este foarte mica ( ex.0,03g/l ) și știi ca nu ai băut poți cere recoltarea probelor de sânge, astfel eviți multe neplăceri.

𝗖𝗼𝗻𝗱𝗶ţ𝗶𝗶, 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗲𝘅𝗶𝘀𝘁𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗶𝗶:

– fapta de conducere trebuie 𝘀𝗮 𝗳𝗶𝗲 𝘀ă𝘃ȃ𝗿ş𝗶𝘁ă 𝗽𝗲 𝗱𝗿𝘂𝗺𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗲;

– la momentul depistării, conducătorul vehiculului trebuie să aibă o îmbibație alcoolică de 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝟬,𝟴𝟬 𝗴/𝗹 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹 𝗽𝘂𝗿 î𝗻 𝘀â𝗻𝗴𝗲 sau să se afle sub influența unor substanțe psihoactive.

𝗥𝗲𝗳𝘂𝘇𝘂𝗹 𝘀𝗮𝘂 𝘀𝘂𝘀𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗽𝗿𝗲𝗹𝗲𝘃𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗼𝘀𝘁𝗿𝗲 𝗯𝗶𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲.

Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive 𝗿𝗲𝗽𝗿𝗲𝘇𝗶𝗻𝘁ă 𝗹𝗮 𝗿â𝗻𝗱𝘂𝗹 𝘀ă𝘂 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲.

𝗧𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝗿𝗲ț𝗶𝗻𝘂𝘁 𝗳𝗮𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮 î𝗻 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝘂𝗿𝗺ă𝗿𝗶𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗶, ș𝗼𝗳𝗲𝗿𝘂𝗹 𝗻𝘂 𝘃𝗮 𝗮𝘃𝗲𝗮 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗮 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲. 𝗗𝘂𝗽ă 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲, 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹 𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁ă 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗱𝗶𝗰ț𝗶𝗲 𝘀ă 𝗳𝗶𝗲 𝗽𝗿𝗲𝗹𝘂𝗻𝗴𝗶𝘁ă.

Î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲 𝗮𝗳𝗹𝗮𝘁𝗲 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻ț𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗼𝗿𝗶 𝗮 𝘂𝗻𝗼𝗿 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗮𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲.

Persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive, 𝘀ă𝘃ȃ𝗿ş𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗹𝗮 𝗿â𝗻𝗱𝘂𝗹 𝘀ă𝘂 𝗼 𝗶𝗻𝗳𝗿𝗮𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲 𝗱𝗮𝗰𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗮 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮 𝗮𝗿𝗲 𝗼 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗮 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝟬,𝟴𝟬𝗴/𝗹.

𝗖𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗹𝗲?

Pentru faptele enumerate mai sus legea prevede următoarele pedepse:

– 𝗖𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻ț𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗮 𝗮𝗹𝘁𝗼𝗿 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ț𝗲 𝘀𝗲 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲ș𝘁𝗲 𝗰𝘂 î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝘂𝗻𝘂 𝗹𝗮 𝟱 𝗮𝗻𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱ă. Dacă persoana aflată sub influenta alcoolului sau a altor substanțe efectuează 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲, 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗽𝗼𝗿𝘁 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗯𝘀𝘁𝗮𝗻ţ𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝘀𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗰𝘂𝗹𝗼𝗮𝘀𝗲 ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane , 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗮𝗽𝘀𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟮 𝗹𝗮 𝟳 𝗮𝗻𝗶

– 𝗥𝗲𝗳𝘂𝘇𝘂𝗹 𝘀𝗮𝘂 𝘀𝘂𝘀𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗽𝗿𝗲𝗹𝗲𝘃𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝗼𝘀𝘁𝗿𝗲 biologice se pedepsește cu închisoarea 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝘂𝗻𝘂 𝗹𝗮 𝟱 𝗮𝗻𝗶 𝗻𝗲𝗺𝗮𝗶𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱 𝗽𝗿𝗲𝘃ă𝘇𝘂𝘁ă 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗮𝗽𝘀𝗮 𝗮𝗹𝘁𝗲𝗿𝗻𝗮𝘁𝗶𝘃ă 𝗮 𝗮𝗺𝗲𝗻𝘇𝗶𝗶.

– Î𝗻𝗰𝗿𝗲𝗱𝗶𝗻ț𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲 𝗮𝗳𝗹𝗮𝘁𝗲 𝘀𝘂𝗯 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻ț𝗮 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶 ori a unor substanțe psihoactive se pedepsește cu î𝗻𝗰𝗵𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟲 𝗹𝘂𝗻𝗶 𝗹𝗮 𝟯 𝗮𝗻𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝘂 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗱ă.

𝗦𝗼𝗹𝘂ț𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗻𝘂𝗻ţ𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ţ𝗲𝗹𝗲 𝗿𝗼𝗺ȃ𝗻𝗲 𝘃𝗮𝗿𝗶𝗮𝘇ă, în funcție de mai multe criterii, avându-se în vedere, printre altele, 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹𝘂𝗹 𝗱𝗲 î𝗺𝗯𝗶𝗯𝗮ț𝗶𝗲 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰ă, 𝗮𝗻𝘁𝗲𝗰𝗲𝗱𝗲𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶, 𝗻𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮 ș𝗶 î𝗻𝘁𝗶𝗻𝗱𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗿𝗺ă𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝘀𝗲 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝘇 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁 , 𝗲𝘁𝗰.

Deși pedepsele aplicate pentru această infracțiune sunt adesea suspendate și nu ajung să fie executate , în 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗰𝗼𝗻𝗰𝗲𝗻𝘁𝗿𝗮ț𝗶𝗶 𝗮𝗹𝗰𝗼𝗼𝗹𝗶𝗰𝗲 𝗳𝗼𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗶𝗶 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗮𝗰𝗰𝗶𝗱𝗲𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗰𝗶𝗿𝗰𝘂𝗹𝗮ț𝗶𝗲 𝗼𝗿𝗶 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝘇 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗰𝗶𝗱𝗶𝘃ă este posibil ca pedeapsa să nu mai fie atât de ușoară.

𝗖â𝗻𝗱 𝘀𝗲 𝗮𝗻𝘂𝗹𝗲𝗮𝘇ă 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲?

𝗔𝗻𝘂𝗹𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲, pentru faptele de mai sus, se dispune atunci 𝗰â𝗻𝗱 𝘁𝗶𝘁𝘂𝗹𝗮𝗿𝘂𝗹 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝘂𝗶𝗮 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗰𝗼𝗻𝗱𝗮𝗺𝗻𝗮𝘁 𝗽𝗿𝗶𝗻𝘁𝗿-𝗼 𝗵𝗼𝘁ă𝗿â𝗿𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝗿ă𝗺𝗮𝘀ă 𝗱𝗲𝗳𝗶𝗻𝗶𝘁𝗶𝘃ă, 𝘀𝗮𝘂 𝗶 𝘀-𝗮 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝘁 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗮𝗽𝘀𝗮 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿ă 𝗮 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝘇𝗶𝗰𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗿𝗲𝗽𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗮 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗶𝘁𝗲 𝗰𝗮𝘁𝗲𝗴𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗲𝗵𝗶𝗰𝘂𝗹𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻ță 𝗽𝗿𝗲𝘃ă𝘇𝘂𝘁ă 𝗹𝗮 𝗮𝗿𝘁. 𝟲𝟲 𝗮𝗹𝗶𝗻. (𝟭) 𝗹𝗶𝘁. 𝗶) 𝗖. 𝗽𝗲𝗻.

𝗜𝗻 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝗮𝗺â𝗻ă𝗿𝗶𝗶 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰ă𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗶, 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗿𝗲𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝗶𝘁 𝘁𝗶𝘁𝘂𝗹𝗮𝗿𝘂𝗹𝘂i, atunci când instanța nu dispune pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce.

𝗖𝘂𝗺 𝘀𝗶 𝗰â𝗻𝗱 𝗽𝗼ț𝗶 𝗼𝗯ț𝗶𝗻𝗲 𝘂𝗻 𝗻𝗼𝘂 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲?

Persoana al cărei permis de conducere a fost anulat, se 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗹𝗮 𝗲𝘅𝗮𝗺𝗲𝗻 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗼𝗯ț𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗻𝗼𝘂 𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲 astfel

– 𝗮𝘂 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝟲 𝗹𝘂𝗻𝗶 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗲𝘅𝗲𝗰𝘂𝘁ă𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗶 𝗮𝗺𝗲𝗻zii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă;

– 𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝘂𝗻 𝗮𝗻 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗴𝗿𝗮ț𝗶𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗲𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗮 𝗿ă𝗺â𝗻𝗲𝗿𝗶𝗶 𝗱𝗲𝗳𝗶𝗻𝗶𝘁𝗶𝘃𝗲 𝗮 𝗵𝗼𝘁ă𝗿â𝗿𝗶𝗶 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝗲ș𝘁𝗶 prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

𝗣𝗔𝗥𝗧𝗔𝗝𝗨𝗟 𝗠𝗔𝗧𝗥𝗜𝗠𝗢𝗡𝗜𝗔𝗟 - Î𝗠𝗣Ă𝗥Ț𝗜𝗥𝗘𝗔 𝗕𝗨𝗡𝗨𝗥𝗜𝗟𝗢𝗥 𝗗𝗨𝗣Ă 𝗗𝗜𝗩𝗢𝗥Ț

𝗥𝗘𝗚𝗨𝗟𝗜𝗟𝗘 𝗚𝗘𝗡𝗘𝗥𝗔𝗟𝗘 Ș𝗜 𝗖𝗔𝗥𝗘 𝗦𝗨𝗡𝗧 𝗔𝗦𝗣𝗘𝗖𝗧𝗘𝗟𝗘 𝗜𝗠𝗣𝗢𝗥𝗧𝗔𝗡𝗧𝗘 𝗣𝗘 𝗖𝗔𝗥𝗘 𝗧𝗥𝗘𝗕𝗨𝗜𝗘 𝗦𝗔 𝗟𝗘 𝗔𝗜𝗕Ă Î𝗡 𝗩𝗘𝗗𝗘𝗥𝗘.

Partajul reprezintă împărțirea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei , astfel putem clasifica bunurile părților după divorț in : bunuri proprii care NU fac obiectul partajului și bunuri comune care fac obiectul partajului.
Exista anumite bunuri care nu se pot împarți prin partaj, fiind denumite de Codul Civil bunuri proprii , aceste bunuri proprii sunt următoarele :
• 𝗯𝘂𝗻𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗼𝗯â𝗻𝗱𝗶𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗺𝗼ș𝘁𝗲𝗻𝗶𝗿𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗮𝗹ă, 𝗹𝗲𝗴𝗮𝘁 𝘀𝗮𝘂 𝗱𝗼𝗻𝗮ț𝗶𝗲, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
• 𝗯𝘂𝗻𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲, 𝘀𝘂𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗯𝗮𝗻𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝘃𝗮𝗹𝗼𝗿𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 î𝗻𝗹𝗼𝗰𝘂𝗶𝗲𝘀𝗰 𝘂𝗻 𝗯𝘂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝘂, precum și bunul dobândit în schimbul acestora;
• f𝗿𝘂𝗰𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗯𝘂𝗻𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝗶
• si altele
Toate celelalte bunuri dobândite în timpul căsătorii sunt bunuri comune și se vor împărți prin partaj.

𝗖𝘂𝗺 𝘀𝗲 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘇𝗲𝗮𝘇ă 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗷𝘂𝗹 𝗶𝗻 𝘀𝗶𝗻𝗲 ?
Este important de știut ca partea care solicita partajul, (reclamantul) trebuie sa achite 𝗼 𝘁𝗮𝘅𝗮 𝗷𝘂𝗱𝗶𝗰𝗶𝗮𝗿𝗮 𝗱𝗲 𝟯 % 𝗱𝗶𝗻 𝘃𝗮𝗹𝗼𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗺𝗮𝘀𝗲𝗶 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗷𝗮𝗯𝗶𝗹𝗲 conform Ordonanței de Urgenta nr 80/2013 𝗽𝗹𝘂𝘀 𝗲𝘃𝗲𝗻𝘁𝘂𝗮𝗹𝗲 𝗮𝗹𝘁𝗲 𝘁𝗮𝘅𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗶𝗰𝗶𝗮𝗿𝗲 𝗿𝗮𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝘁 𝗹𝗮 𝗰𝗮𝗽𝗲𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗰𝗲𝗿𝗲𝗿𝗲 𝗮𝗰𝗰𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗶 , cm ar fi cota majorata.

𝗖𝗲 𝗮𝗰𝘁𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗼𝗯𝗹𝗶𝗴𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶𝗶 ș𝗶 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁𝗲 î𝗻 𝗰𝗮𝘇𝘂𝗹 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗷𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗷𝘂𝗱𝗶𝗰𝗶𝗮𝗿 ?
• sentința definitivă de divorț/ certificatul de divorț
• certificatele de atestare fiscala de la Organul fiscal pentru a arata judecătorului valoarea bunurilor imobile ce fac obiectul partajului nu mai vechi de 30 zile
• contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile
• extrase de carte funciara actualizate
• actele de identificare ale Autovehiculelor, bunuri comune
• contracte de credit, dacă existe datorii comune
• contracte de împrumut, dacă exista împrumuturi comune.

𝗖𝘂𝗺 𝘀𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲 î𝗺𝗽ă𝗿ț𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗯𝘂𝗻𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗲 ?
De cele mai multe ori, bunurile comune se împart în procentaj de 50% pentru fiecare soț.

În practica instanțelor de judecata există situații, în 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘂𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻 𝘀𝗼ț𝗶 𝗱𝗼𝘃𝗲𝗱𝗲ș𝘁𝗲 𝗰𝗮 𝗮 𝗮𝘃𝘂𝘁 𝗼 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂ț𝗶𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗹𝗮 𝗱𝗼𝗯â𝗻𝗱𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗯𝘂𝗻𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗲, situație în care acesta cere judecătorului să stabilească o cota mai mare de contribuție.
De exemplu, dacă unul din soți nu lucrează o mare perioada de timp, iar celalalt lucrează și are venituri considerabile , atunci poate cere judecătorului să stabilească ca a avut o cota mai mare de contribuție.

Atenție : 𝗖𝗼𝗻𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂ț𝗶𝗮 𝘀𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗲ș𝘁𝗲 𝗻𝘂 𝗻𝘂𝗺𝗮𝗶 𝗶𝗻 𝗳𝘂𝗻𝗰ț𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗽𝗼𝗿𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗼𝗿𝗱𝗶𝗻 𝗺𝗮𝘁𝗲𝗿𝗶𝗮𝗹 𝗮𝗹 𝘀𝗼ț𝗶𝗹𝗼𝗿, 𝗰𝗶 ș𝗶 î𝗻 𝗳𝘂𝗻𝗰ț𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗺𝘂𝗻𝗰𝗮 𝗽𝗿𝗲𝘀𝘁𝗮𝘁ă î𝗻 𝗴𝗼𝘀𝗽𝗼𝗱ă𝗿𝗶𝗲 ș𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗿𝗲ș𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿,mai mult decât atât se ține seama de orice alte împrejurări de natură să contribuie la determinarea corectă și echitabilă a participării soților la patrimoniul comun, cm ar fi:
• 𝗮𝗷𝘂𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗶𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲𝗮 𝗽ă𝗿𝗶𝗻ț𝗶𝗹𝗼r la asigurarea locuinței și a întreținerii gospodăriei soților,
• de împrejurarea dacă 𝘂𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝘀𝗼ț𝗶 𝘀-𝗮 𝘀𝘂𝘀𝘁𝗿𝗮𝘀 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗽𝗿𝗲𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗺𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀𝗶𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲, ori că a irosit o parte din bunurile comune,
• 𝗶𝗻𝗲𝗴𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝘃𝗲𝗻𝗶𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀𝗼ț𝗶𝗹𝗼r,
• 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂ț𝗶𝗮 𝗳𝗶𝗲𝗰ă𝗿𝘂𝗶 𝘀𝗼ț 𝗹𝗮 𝗹𝗶𝗰𝗵𝗶𝗱𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗮𝘂 𝗿𝗲𝗱𝘂𝗰𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗮𝘀𝗶𝘃𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗶𝘁𝗮𝗿,
• sumele de bani pe care unul din soți le-a cheltuit cu întreținerea copiilor săi, sau dacă soțul a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț
• orice alte asemenea împrejurări.

Astfel, 𝗱𝗮𝗰𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻 𝘀𝗼ț𝗶 𝗮 𝘃â𝗻𝗱𝘂𝘁 𝘂𝗻 𝗮𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗯𝘂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝘂 , 𝗶𝗮𝗿 𝗮𝗰𝗲ș𝘁𝗶 𝗯𝗮𝗻𝗶 , 𝗶-𝗮 𝗶𝗻𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝘁 𝗶𝗻𝘁𝗿-𝘂𝗻 𝗮𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗯𝘂𝗻 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻, 𝗮𝘁𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗼𝗹𝗶𝗰𝗶𝘁𝗮 𝗷𝘂𝗱𝗲𝗰ă𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀𝗮 𝗶𝗶 𝘀𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝗰𝗮 𝗮𝘃𝘂𝘁 𝗼 𝗰𝗼𝘁𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂ț𝗶𝗲 𝗹𝗮 𝗱𝗼𝗯â𝗻𝗱𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗯𝘂𝗻𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗲.

𝗕𝘂𝗻𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗲 𝘀𝗲 î𝗺𝗽𝗮𝗿𝘁 𝗶𝗻 𝗻𝗮𝘁𝘂𝗿ă, conform Codului civil. De exemplu, 𝗱𝗮𝗰𝗮 𝗼 𝗰𝗮𝘀𝗮 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗷𝗮 𝗰𝗼𝗺𝗼𝗱 𝗶𝗻 𝗱𝗼𝘂𝗮 𝗽𝗮𝗿ț𝗶, 𝗱𝗶𝘀𝘁𝗶𝗻𝗰𝘁𝗲 , 𝗮𝘁𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗼ț 𝘃𝗮 𝗯𝗲𝗻𝗲𝗳𝗶𝗰𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗼 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗰𝗮𝘀𝗮.
𝗗𝗮𝗰𝗮 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗰𝗮𝘀𝗮 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗷𝗮, 𝗮𝘁𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗲𝗮 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝗮𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂𝗶𝘁𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗶𝗮 𝗱𝗶𝗻 𝘀𝗼ț𝗶, 𝗶𝗻 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗴𝗿𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲, 𝗶𝗮𝗿 𝗰𝗲𝗹ă𝗹𝗮𝗹𝘁 𝘀𝗼ț 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗽ă𝗴𝘂𝗯𝗶𝘁, prin plata unei sulte ce reprezintă echivalentul cotei sale de coproprietate.

Î𝗻 𝗰𝗼𝗻𝗰𝗹𝘂𝘇𝗶𝗲
Partajul judiciar , atunci când soții (când soții nu se înțeleg și ajung în fața justiției), are 𝘂𝗿𝗺ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗿𝗲𝗴𝘂𝗹𝗶 𝗴𝗲𝗻𝗲𝗿𝗮𝗹𝗲:
• în caz de divorț bunurile comune se împart;
• bunurile obținute înaintea căsătoriei nu se împart;
• regula este ca în cazul partajului bunurile să se împartă in mod egal, dar acest lucru nu se aplică în cazul în care unul dintre soți face dovada că a contribuit mai mult;

𝗔𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁ă 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗿𝗶𝗲𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗰𝗰𝗶𝗻𝘁ă 𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗰𝗲𝗱𝘂𝗿𝗶𝗶 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗮𝗷𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝘂𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗮𝗰𝘁𝗲𝗿 𝗼𝗿𝗶𝗲𝗻𝘁𝗮𝘁𝗶𝘃 , 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘀𝗶𝘁𝘂𝗮ț𝗶𝗮 𝗱𝘃𝘀. 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗶𝗰𝘂𝗹𝗮𝗿𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘂𝗹𝘁𝗮ț𝗶 𝘂𝗻 𝗮𝘃𝗼𝗰𝗮𝘁.