Alexandra Juncanariu

Uneori avem nevoie să ne amintim că odihna nu înseamnă doar dormit.

De-a lungul călătoriei mele de vindecare și cunoaștere am trecut prin multe cărți și practici, (începând cu cele ale lui Eckart Tolle pe care le-am recomandat și continui să le recomand mereu și mereu - Eckart Tolle și Mooji sunt doi dintre cei mai dragi maeștri ai sufletului meu), dar nu știu cm se face că azi mi-a venit în gând amintirea cu mine din vara lui 2018, dintr-o noapte albă în care am sorbit cu nesaț "Omul care voia să fie fericit", de Laurent Gounelle.

O carte pe care o recomand cu toată inima, amintirea acelei nopți mă face și acum să zâmbesc, mai citeam, mă mai uitam la ceas, mă gândeam "la 7 sună alarma", "ei, las' că mai citesc câteva pagini și gata". dar paginile alea îmi aduceau atâta bucurie și entuziasm, ce somn, nu mai exista niciun somn, eram gata să pun în practică, gata să-mi trăiesc viața, gata să trec prin orice frică, gata să trec prin orice "nu" sau orice "da" care nu-mi este folos, gata să mă regăsesc.
Recomand cartea asta minunată și nu numai pe ea, multe cărți ale lui sunt excelente pentru procesul de reîntoarcere, regăsire de sine.

Povestea este a unui profesor care se află în vacanță în Bali și vrea să viziteze un vindecător, un bătrân înțelept. Bătrânul îi spune că bărbatul nu e bolnav, e doar foarte nefericit. Și uite așa începe o serie de întâlniri și discuții între ei în care bătrânul îi dă și exerciții practice de făcut. Cu fiecare întâlnire, cu fiecare exercițiu, bărbatul ajunge să-și (re)cunoască fricile și credințele limitative pe care le are, ceea ce stă ascuns în subconștient, dar care nu este, de fapt, adevărat, ajungând pas cu pas, de la a fi nefericit la a trăi o viață cu adevărat împlinită.

Just un kind reminder ❤

Nu te pierde prea mult în poveștile minții, nu da ascultare vocilor din capul tău care îți spun că nu știi, că nu poți, că nu va ieși bine.
Nu te compara cu nimeni, fă doar cât poți tu de bine, exact așa cm poți în acest moment.

Lasă poveștile inventate de minte să treacă, ascultă-ți vocea inimii și mergi cu tot curajul înainte!

"The best version of yourself is when there's Ease"

Când dăm drumul la efort și dorință obsesivă, ușurința apare. Când apare ușurința, apărem noi, așa cm suntem cu adevărat.
Mai puțin efort.
Mai multă bucurie!

Indiferent ce facem astăzi, să facem cu mai multă bucurie!

În lucrul meu cu ceilalți am observat că cel mai des au apărut în fața mea tineri și adulți “perfecționiști”, acest perfecționism ducând cel mai des la o mai mică încredere în sine. M-am recunoscut în ei toți, activând și eu prin zona « perfecționismului » și lucrând constant cu stima de sine. Chiar la un moment dat, făcând un exercițiu pe tema asta și întrebându-i pe cei mai apropiați mie ce calități văd ei la mine, unul dintre răspunsuri a fost chiar “ești perfecționistă”. Aiaiai 😊Nu doresc nimănui să fie perfectionist, oameni dragi, e greu de dus și mult mai mult decât atât, nu putem fi niciodată perfecți sau, poate, paradoxal, suntem déjà. Și cred mai mult a doua variantă, cred că suntem deja, dar prin esența noastră și nu prin chestiile pe care le îndeplinim noi pe aici pe pământ.
Și pentru a ușura un pic momentele în care tindem să fim perfecționiști las mai jos niște idei-exercițiu de susținere pe care le-am notat și care pe mine mă ajută să-mi amintesc o parte din adevăr. Sper să vă fie și vouă de folos!

❤Sunt atent/ă la gândurile mele și nu le mai dau crezare chiar așa repede, cu una cu două. Le pun la îndoială și aleg să le cred pe cele care chiar îmi inspiră încredere și vin din inimă.

❤Renunț la suprasolicitare și îmi iau scurte pauze de la activități sau renunț de tot la anumite activități, fără a mă mai simți vinovat/ă din cauza asta.

❤Sunt conștient/ă de slăbiciunile (minusurile) mele, le accept și nu le mai compar cu ce consider eu că ar fi plusurile altora. De fapt, nu știu nimic despre minusurile și plusurile altora și toți suntem într-o continuă învățare.

❤Mă consider egal/egală cu ceilalți, nu există persoane inferioare sau superioare.

❤Sunt foarte conștient/ă de nevoile mele și mi le exprim deschis și asumat, fără teama de a deranja pe cineva. Mi-aduc aminte că sunt egal/ă cu ceilalți și nu am cm să deranjez prin exprimarea nevoii mele.

❤Lucrez la evoluția mea și îmbunătățirea domeniilor mele de interes fără să mai aduc asupra mea presiunea perfecționismului. Știu că și dacă eșuez, pot învăța din acel lucru și dacă vreau să mai încerc și o dată viitoare, voi ști déjà ce anume să nu mai repet.

❤Nu “trebuie” să fac perfect, ci îmi aduc mereu aminte să fac cât mai bine, cât de bine pot eu în acel moment.

Gândul zilei de luni:

În dimineața aceasta, prin bucătărie, pregătindu-mă să încep ziua, m-am surprins că simt să cer binecuvântare pentru ziua de Luni.

Binecuvântarea zilei este un lucru firesc, ce m-a pus pe gânduri este că la un moment dat în trecut am decis să consider toate zilele la fel, să nu le mai tratez pe zile "Oh, azi e luni, de-abia începe săptămâna... oh, azi e miercuri, mai e până vine weekendul..." și tot așa... ci să consider fiecare zi la fel de importantă, de frumoasă, de unică, o zi din viața noastră, care ne-a fost dăruită și astfel poate că o putem respecta, iubi și fi recunoscători că încă mai putem lucra la noi, mai putem iubi, mai putem simți, mai putem dărui, mai putem primi, mai putem crea și ne bucura.

Și când mi-am amintit acest lucru, parcă ceva în mine s-a mai așezat. 😇

Tu cm vezi zilele săptămânii, ce simți față de ele?

fotografia este făcută de _photobia (Sean Fernandes), mulțumesc pentru treaba minunată pe care o face

Bun găsit, oameni luminoși! Revin astăzi către voi, după o perioadă mai lungă de timp în care am simțit mare nevoie să mă ocup și de mine și de nevoile mele cele mai urgente. Și revin cu o temă adusă des în discuții și care mi se pare una dintre cele mai importante.

În ultima vreme am adresat o întrebare oamenilor cu care am lucrat, indiferent dacă am lucrat individual sau în grup.

🌼Care sunt relațiile cele mai importante din viața ta acum?

Răspunsurile au fost cam aceleași, mai toate persoanele mi-au răspuns în felul următor:

1. relația cu partenerul
2. relația cu familia (în acest caz, familia însemnând părinții pe primul plan, apoi frați, surori, etc)
3. relația cu prietenii.

Au mai fost câteva persoane care au așezat printre relațiile importante și pe cea cu colegii (ceea ce este natural, ne dorim toți să lucrăm în medii armonioase, nu? acest lucru înseamnă că ar fi plăcut să îngrijim și relațiile cu colegii pentru a lucra cât se poate de mult într-un spațiu plăcut).

Ce m-a surprins, totuși, este că nimeni nu a considerat printre cele mai importante, relația cu propria persoană, absolut nimeni.
Și, totuși, relația cu noi înșine chiar este cea mai importantă, de acolo pleacă, practic, relația cu toți ceilalți.

Cum știi să crești, să hrănești o relație frumoasă cu ceilalți dacă nu o faci cu tine însuți mai întîi?
Cum știi să identifici corect nevoia persoanei din fața ta dacă relația cu tine nu este atât de importantă și s-ar putea să nu identifici foarte bine chiar nevoile tale?
Cum știi să pui limitele corecte cu ceilalți dacă nu-ți tratezi cu seriozitate relația cu tine?
Cum știi să-ți asculți clar sufletul, nevoile, dorințele autentice atunci când relația cu tine este pe ultimul loc sau poate inexistentă?

Relațiile pe care le avem cu ceilalți, cu oamenii dragi nouă, dar și cu restul oamenilor, sunt foarte importante, e adevărat. Prin ele putem crește, prin ele putem învăța ce să schimbăm la noi uneori, unde să fim mai atenți, prin ele putem primi inspirație și multe alte lucruri mai plăcute sau chiar mai puțin plăcute, dar care ne ajută să creștem, să experimentăm. Suntem continuu în colaborare cu restul lumii, suntem aici împreună.
Dar relația cu noi înșine este la fel de importantă și poate că a venit momentul să o privim mai cu atenție și chiar să începem să construim una, dacă nu o avem deja.

Pentru voi cm este relația cu voi?
Pe ce loc se situează?
Ce importanță îi oferiți?

Printre altele, eu hrănesc relația cu mine oferindu-mi timp în natură, acolo unde îmi place atât de mult să fiu și unde mă pot "pune la încărcat" cel mai bine! ❤

Vorbeam zilele trecute cu cineva, îmi povestea cm a fost vacanța la mare, a mâncat pe plajă în fiecare zi, a dormit pe plajă în fiecare zi, a mers Doar o singură seară să danseze și după dans, dimineața, s-a dus să vadă răsăritul. Cum și mie îmi place mult să merg să văd răsăritul, următoarea mea întrebare firească a venit imediat “Doar o dată te-ai dus să vezi răsăritul?”. Mi-a răspuns cu un fel de tristețe și jenă în glas ‘’Da…am fost leneșă…’’

I-am spus că lenea nu este același lucru cu oboseala cronică. Lenea înseamnă atunci când te simți în formă maximă, când ai putea face o mulțime de lucruri și totuși alegi să nu le faci.

Oboseala, în schimb, este când îți dorești să faci o mulțime de lucruri și nu mai găsești puterea să le faci, oboseala este când corpul, mintea, sufletul strigă după odihnă. Când îi spuneam asta simțeam cm i se luminează fața, parcă părea că cineva înțelege.

Ce nu am zis este că persoana cu care vorbeam este medic, un fel de înger pe pământ, are gărzi și muncește mult, petrece mult ore în spital. M-am conectat cu ea destul de des în ultimele luni și i-am putut vedea oboseala așezându-i-se pe umeri.

Povestea ei m-a dus cu gândul la mine, acum câțiva ani, era o perioadă în care lucram ca angajat program normal, trebuia să scriu o lucrare pentru alte studii și în același timp, descopeream o lume cu totul altfel, așa că eram însetată să citesc mult, mult, să aflu din acea lume. Descopeream și ce înseamnă corpul durere de care vorbește Eckart Tolle, descopeream și ce înseamnă să fi trăit viața până atunci anesteziat de tot felul de traume emoționale. Fiind o fire sportivă, îmi doream în același timp să ies la alergat, să merg cu bicicleta, să, să, să… Mintea mea făcuse déjà programul pentru toate activitățile fără să ia în considerare nevoia adevărată a sufletului meu.
Și iată-mă într-o seară, în mijlocul patului, cu vreo 7 cărți dintr-un anumit domeniu lângă mine în partea stângă și alte 7, din alt domeniu, în partea dreaptă. Le priveam și mi se perindau prin gânduri, prin fața ochilor, prin suflet, toate momentele emoționale grele neprocesate, neintegrate, ascunse acolo undeva și singurul lucru pe care îl simțeam profund în mine atunci era nevoia de eliberare, de pauză, de odihnă fără absolut nicio judecată, niciun gând că ar fi vorba de lene sau de orice altceva. Și am ales să fac asta. Să renunț la judecata către mine însămi, să renunț și la a mai vrea să le fac pe toate, acum, poate chiar ieri dacă cumva se poate.

Fă și tu asta, alege-te pe tine chiar și pentru 10 minute pe zi sau și, mai bine, o zi întreagă. Sau cât poți. Tu cu tine, tu cu sufletul tău! Alege să asculți nevoia ta cea mai profundă❤

Care este nevoia ta cea mai profundă acum?
Care este modalitatea ta de a te alege pe tine, chiar și pentru câteva minute?
Las o fotografie frumoasă, nu cu un răsărit ci cu apusul, să lăsăm și noi să apună toate momentele pe care le-am cărat cu noi atâta timp și de care nu mai avem nevoie acum. ❤

Totul pleacă de la atenția pe care ne-o oferim nouă, devotamentul și dorința de a ne vindeca emoțional și de a crea sănătate și stare de bine din toate punctele de vedere în viețile noastre.
Tu când ai fost ultima oară cu adevărat atent la ce ai nevoie să vindeci, să privești cu atenție, curiozitate și drag?

Într-o sesiune pe tema schimbării obiceiurilor, discuția purtându-se în jurul reducerii și poate eliminării consumului de Coca-Cola, omul din fața mea îmi spune:

‘’Mă crezi, nici nu îmi dau seama când cumpăr. Mă trezesc că am ieșit deja din magazin și sunt cu doza de Cola în mână.‘’

Și totuși, întreb eu, unde ești când cumperi doza de Cola? Cine cumpără doza aceea, cine ia decizia?

Atunci când nu suntem în momentul prezent, complet conștienți de acesta, complet conștienți de decizia și alegerea din fiecare clipă a vieții noastre, complet conștienți de cine suntem, de ce vrem, subconștientul preia conducerea și în cazul în care nu ai lucrat déjà cu tine, s-ar putea ca subconștientul tău să fie programat, obișnuit cu niște plăceri, dorințe, nevoi care nu sunt neapărat cele mai potrivite sau sănătoase pentru starea ta reală de bine, pe termen lung. S-ar putea să-ți ceară îndeplinirea unor dorințe care nu fac decât să te satisfacă pe moment, dar pe termen lung să nu-ți aducă niciun beneficiu, din contră.

Aceeași persoană, într-o altă sesiune îmi spune:

‘’Știi, există momente când sunt la volan și ajung déjà la destinație, dar nu-mi dau seama cm am ajuns acolo, nu țin minte drumul și nici ce s-a întâmplat pe drum.’’

Din partea mea vine aceeași întrebare, și totuși, unde ești în timp ce conduci?

Pentru majoritatea dintre noi, aceste momente în care suntem prin alte părți decât în momentul prezent, în clipa de Acum, sunt foarte dese. Iar când mintea noastră zburdă așa pe unde vrea, când se concentrează pe complet alte lucruri care, de fapt, nu au nici cea mai mică importanță, pe lângă faptul că pierdem energie, de cele mai multe ori ne îndepărtăm de ceea ce poate însemna bunăstare, liniște, cale potrivită, claritate, chiar și sănătate. De ce? Pentru că lăsându-ne purtați de toate poveștile acestea, alegerile din fiecare clipă sunt superficiale, bazate pe dorințele acestea mai degrabă false.

În afară de asta, când nu suntem prezenți, de cele mai multe ori suntem ori prin trecut, ori prin viitor. Și ce ne aduce statul în trecut sau în viitor atunci când doar rătăcim sau ne tot învârtim în minte aceleași povești? De cele mai multe ori ne poate aduce stări de anxietate, frică, neliniște, amărăciune, confuzie, depresie, regrete. Ne dorim asta cu adevărat? S-ar putea să nu.

Ne dorim să fim mereu conștienți de alegerile noastre și să luăm fiecare decizie în acord cu sufletul nostru și cu ce este mai bine în mod autentic pentru noi? S-ar putea să da.

Bineînțeles că, chiar și atunci când cultivăm starea de prezență, poate că tot ne vom duce din când în când în trecut, dar hai să alegem să o facem conștient, să mergem acolo doar pentru a privi mai bine sau din alt unghi o situație, pentru a o vindeca, pentru a învăța din acea experiență și a aduce mai multă înțelepciune în clipa prezentă și alegerile din prezent.

Ne vom mai duce și în viitor, dar hai să nu o facem cu anxietate sau frica zilei de mâine (oricum nu știm exact cm va fi), ci să o facem cu entuziasm, curiozitate și să ne folosim de ele pentru a seta obiective și idei noi pe care vrem să le ducem la îndeplinire.
Să cultivăm și să rămânem în prezent este poate cel mai frumos cadou pe care ni-l putem dărui.

Se vorbește mult despre asta și, de obicei, se practică puțin. Hai să practicăm mai mult starea de prezență, hai să o facem împreună.
Cum putem lucra cu noi pentru a cultiva starea de prezență?

La mine funcționează cel mai bine meditatia, cea clasica, cea mai simplă și poate cea mai grea, în același timp. Practica zilnică a meditației.

Meditația în care, pentru a ne calibra, conștientizăm respirația și încet-încet pătrundem mai adânc în starea noastră pură. Meditația în care nu ne lăsăm distrași de culori, forme, dimensiuni, zei, avatar, senzații, ci mergem mai departe, le lăsăm pe toate să vină, să plece și noi rămânem în nimic.

Meditatia zilnica face minuni. Tu cât de des o practici?

Cultivarea stării de prezență este un proces. Și putem în acest proces folosi orice tehnică ni se pare potrivită.

Un alt mod de cultivare a stării de prezență este auto-observarea.

Mă împrietenesc cu mine. Îmi observ fiecare gest, fiecare alegere, fiecare reacție, fiecare acțiune. Nu le judec, doar mă uit la ele. Clipă de clipă, zi de zi. Fac asta o perioadă.

Un alt mod de cultivare a stării de prezență și, mai mult decât atât, conștientizării și cunoașterii de sine este auto-chestionarea.
“Hmm, mi-e poftă de Cola și chiar am tendința să cumpăr doza asta. De ce fac asta? Ce-mi aduce?’’

‘’Îmi place mult înghețata de ciocolată, oare de ce îmi place? Dacă încerc altă aromă, ce ar fi?’’

‘’Îmi place mult mai mult să merg la munte decât la mare, oare de ce?’’

‘’Îmi place să mănânc mămăligă cu brânză, dar nu să le amestec, ci așa separat’’

‘’Ce îmi place mie? Mmm, îmi place să fac scufundări. Îmi place să stau singur. Îmi place să fiu mereu înconjurat de oameni. Nu-mi place să mi se pună întrebări. Nu-mi place să se intre prea mult în spațiul meu. Nu-mi place să mănânc gogoși. Și nici pește.’’

Ce-mi mai place?

Ce nu-mi place?

Ție ce îți place? Și ce practică folosești pentru a te readuce în prezent? Cum faci tu să revii în prezent și să stai cât mai mult aici?

📷by_photobia

Săptămână frumoasă vă doresc, oameni dragi!

Îmi iau uneori pauze să mă pot încărca și reveni la mine și, cu ocazia asta, vă invit și pe voi să vă mai luați pauze din când în când, să reveniți mereu la voi, oricât de mult ați simți vreodată că v-ați îndepărtat!

Astăzi vin spre voi cu chef de joacă și vă las mai jos 4 întrebări diferite, fac parte dintr-un joc (Inside hero) care îmi place mult și care mă provoacă mereu, așa că vă provoc și eu pe voi. 😃

Dintre cele 4 întrebări, alegeți-vă doar una singură la care să răspundeți cu toată sinceritatea ❤️ Vă invit să și împărtășim! 🙂

❤️1. Mental:
Crezi că o minte haotică poate fi educată? De ce?

❤️2. Emoțional:
Dacă ai fi într-o luptă cu emoțiile tale, pe care ai alege-o drept coechipier? De ce?

❤️3. Spiritual:
Ce înseamnă dragostea față de sine?

❤️4. Fizic:
La ce folosesc călcâiele tale? Ești recunoscător/oare că le ai?

Let's play! 🙂
Încep eu, aleg întrebarea 1 și răspunsul este "Cred!", deoarece am testat pe propria piele, poate fi educată prin tehnica meditației conștiente.
Ce întrebare vă atrage cel mai mult?

Aseară vorbeam cu cîteva femei despre extracunoscuta carte a lui Gabor Mate, ’’Când corpul spune nu’’ și despre cât de important este să ne ascultăm semnalele corpului, vorbele lui, atenționările lui.

Boala, burn out-ul se instalează de-abia după ce corpul ți-a dat nenumărate semnale despre nevoia de a lua o pauză, de a te relaxa, de a te opri un pic, de a revizui anumite aspecte.

Astăzi vorbeam cu altcineva despre nevoia mea de a îmi oferi timp de calitate mie, eu cu mine (de a face o baie caldă sau a sta în natură fără niciun device la îndemână, fără povești, fără nimic altceva) și care sunt efectele în momentele în care nu fac asta, uneori se ajunge direct la boală, alteori la nesomn, alteori la multe gânduri, alteori la mici conflicte exterioare. Asta e diferența între a ne cunoaște cu adevărat și a fi în echilibru cu nevoile noastre sau a le ignora și a crea în viața noastră tot felul de situații care ne fac rău.

Are românul o vorbă « Eu și când nu mai pot, mai pot un pic. »

Ce-ar fi dacă am schimba vorba asta și atunci când nu mai putem, ne-am lua un moment pentru un pic de odihnă și relaxare (the real one), și de-abia apoi am continua?

Ce-ar fi să ne ascultăm nevoile și să le oferim întâietate?

Ce-ar fi să reîncepem să ne bucurăm cu inima de cele mai simple lucruri ale vieții?

Ce-ar fi dacă ne-am iubi mai mult pe noi înșine și am reînvăța cm să facem asta și cm să ne ascultăm nevoile?

Ce-ar fi dacă ne-am auto-observa constant și am ajunge să ne cunoaștem cu adevărat?

Fii bine cu tine și totul va fi bine în jurul tău!

Am format un grup aici pe facebook, un grup de susținere în care vom vorbi, vom face practici, exerciții și meditații pentru a reînvăța iubirea pentru noi, aducerea în prezent, dar și a readuce încrederea în noi și potențialul nostru nemărginit.
Dacă vrei să fii și tu în grup, trimite-mi, te rog un mesaj privat sau scrie într-un comentariu.

Anunț cu mare bucurie că dau startul înscrierilor pentru următorul program pe care l-am pregătit cu mult, mult drag și iubire, « Înapoi către mine », program de 4 săptămâni în care vom lucra împreună 4 teme, foarte cunoscute, dar foarte puțin puse în aplicare cu adevărat. Am ales aceste teme tocmai pentru că sunt cele principale în lucrul cu ființele minunate care vin către mine, dar și cele la care am avut și eu cel mai mult de lucrat în viața mea.

La mine a durat ceva să învăț ce înseamnă să mă iubesc cu adevărat, de fiecare dată când îmi spuneam « gata, acum știu, mă ascult și aleg așa » etc, venea către mine câte o situație care verifica « Ia sa vedem, chiar te iubesti asa cm spui?». Și au fost dăți când am picat testul, au fost momente când nu am știut să pun limite, când am tot oferit și tot făcut fără să văd clar că nu este reciproc, și tot așa.

Mai mult decât atât, pentru că mulți tindem spre iubirea necondiționată (și eu vorbesc mult despre asta, despre a acționa din acest tip de iubire) nu avem cm să ajungem la ea decât dacă trecem prin celelalte etape, prin temele principale 😊

Din perspectiva mea și cm am simțit și trăit eu lucrurile, Iubirea neconditionata este acea energie a lui Iisus, energia în care îl iubim pe celălalt(indiferent cine e celălalt) acceptându-l exact așa cm e și în același timp fără a ne uita pe noi, fără a avea resentimente, regrete, energia este pură, curată și sinceră. Și ca să ajungem la ea trecem prin starea de prezență, prin învățarea iubirii sinelui și a propriei persoane și prin celelalte aspecte. Și sunt încă mult mai multe de spus.

În afară de aceste lucruri, am observat că încă mulți oameni au atât de multe convingeri... hai să le numim Opuse stării de iubire, încredere, prosperitate, încat nici nu au cum, nu-și dau seama că poate să existe și altceva în viața lor. Alții au accesat cunoștințe despre aceste concepte, le cunosc teoretic, dar nu știu cm se simt aceste stări, nu le-au trăit niciodată, nu știu despre ce e vorba.
Astfel, ce vom face împreună este mai întâi să discutăm despre aceste concepte, căutăm, conștientizăm, aducem la suprafață convingerile noastre despre acestea, apoi începem să lucrăm la ele și prin tehnica meditației, prin tehnica Theta healing.

După cm spuneam, programul se desfășoară pe parcursul a 4 săptămâni, în fiecare săptămână lucrăm o singură temă. Și lăsăm spațiu de integrare, alte conștientizări și continuarea conștientă a lucrului cu convingerile până la următoarea temă.

Cine te va ghida? Eu 😊
Cine sunt eu? Numele meu este Alexandra și activitățile mele sunt de trainer, life coach și practician Theta healing, ajut oamenii care vin spre mine să înțeleagă mai bine anumite aspecte, întîmplări din viața lor, să se cunoască mult mai bine, să-și cunoască propriile convingeri, credințe și să lucreze în a le schimba, astfel schimbând și viața lor prin propriile acțiuni și responsabilitate.

Alte lucruri despre mine: În 2018 am descoperit cărțile lui Eckart Tolle care m-au fascinat și am început să caut mult, mult mai mult, am explorat filozofii diferite, religii, tot ce m-a atras și mi-am direcționat atenția către a cultiva starea de prezență în viața mea și a lucra conștient, activ cu mine. Interesele mele s-au îndreptat mult spre zona buddhismului, hinduismului și practicile Tao, practicile yoga și am ales să integrez filozofia yoga în viața de zi cu zi. Din nevoia de a înțelege mai bine propria viață și experiențe, suferințe din copilărie, am aplicat și foarte multe noțiuni din psihologie practică, dețin astfel vastă cunoaștere și din acest domeniu.

Cred că cel mai frumos lucru este experiența și dacă e să cred în ceva sunt exact experiențele mele, de acolo învăț cel mai mult.

Ca pasiuni mai pământești, îmi plac foarte mult activitățile în natură, conectarea cu natura, dar și anumite sporturi care hrănesc energia mea masculină, ca drumețiile pe munte, motociclismul, snowboardingul și hoinăritul cu bicicleta prin păduri.

Energia feminină mi-o hrănesc prin dans, pictat, scris, prin a-mi asculta corpul foarte bine și nevoile lui și prin conectarea și armonizarea cu ciclurile naturii. Respect mult natura și planeta noastră și încerc cât pot de mult să am grijă de ea și să țin echilibrate acțiunile mele.

Dacă rezonezi cu mine și simți că vrei să lucrăm împreună, te aștept cu mare drag să te înscrii la programul de 4 săptămâni « Înapoi către mine » și să pornim împreună în călătoria această minunată!

« Înapoi către mine »
Durată: 4 săptămâni, dată începere 8 iunie
Desfășurare : În fiecare joi, de la 19h.
Online, pe platforma zoom.
Număr limitat de participanți: 20
Pentru detalii legate de plată îți voi trimite datele după înscriere.

Temele lucrate în acest program vor fi:
1. Iubirea sinelui, iubirea pentru propria persoană. Cu mici aspecte legate de iubirea pentru celălalt.
2. Încrederea În Sine. Stima de sine
3. Starea de prosperitate și belșug
4. Integrarea acestor aspecte în viața de zi cu zi

Ordinea de lucru:
1.Discuție, observare, conștientizarea convingerilor, alegerea celor cu care lucrăm – pe tema săptămânii
2.Meditație tehnica Theta healing – accesarea subconștientului, lucru pe schimbarea convingerilor.

Ce este Theta healing? Este o tehnică de meditație cu care eu rezonez, unde accesăm anumite frecvențe ale creierului, undele theta de 4-7 cicli pe sec, adică o stare de relaxare mai profundă prin care avem acces mai ușor la subconștient. Astfel putem lucra mai ușor la o reprogramare a subconștientului nostru.

Când? Începem pe 8 iunie și ne vedem în fiecare seară de joi, de la 19h.

Te rog să te înscrii în program doar dacă îți asumi responsabilitatea pentru lucru conștient cu tine și te rog să te conectezi pe zoom mereu la timp.
Cum te poți înscrie ? Prin mail, la [email protected].

Dacă ți se pare că nu e pentru tine dă, te rog, mai departe, să ajungă mesajul la cine are nevoie. Mulțumesc!

Oaaameni frumoși, mi-e atât de drag când văd că persoanele cu care lucrez ajung să găsească sau să facă exact ceea ce au nevoie în fix acel moment din viața lor! Și simt atâta bucurie când văd că își iau puterea înapoi și acționează, merg înainte, decid pentru ele sau au conștientizări care le permit să vadă frumosul din viața lor! Ce frumos! ❤️❤️❤️

Noi, oamenii, avem uneori nevoie să fim ajutați. Toți, la un moment sau altul, simțim asta și ne îndreptăm către cineva să ne ajute. E instinctual și natural, suntem aici împreună, suntem aici să ne sprijinim unii pe alții, să colaborăm, să ne reamintim să ne apreciem și să ne dăruim unii altora tot ce avem mai bun. Este mereu un schimb permanent între noi, fie că suntem conștienți de asta sau nu.

Și unii dintre noi au nevoie ca cineva să îi ajute doar să se întoarcă în prezent și să vadă cu luciditate cât de frumoasă este viața lor déjà și cât de multe lucruri au deja de apreciat. Uneori, fericirea este chiar în fața noastră, în cele mai simple lucruri și noi nu o vedem pentru că ne concentrăm la cu totul altceva.

Alții au nevoie de un push ca apoi să acționeze și să se pună pe treabă, pe a face ceea ce au de făcut, ceea ce, dintr-un motiv sau altul, încă nu fac.

Iar alții se simt complet dezorientați și au nevoie de o ghidare pe o durată mai lungă și un proces de lucru cu sine un pic mai îndelungat.

Așa este și în poveștile femeilor cu care lucrez, femeile care au spus déjà ’’da’’ întoarcerii către sine. Las aici câteva feedback uri minunate! ❤️❤️

La nivel de suflet toți știm ce avem de făcut, toți știm cine suntem, ce vrem, ce e nevoie să facem. Dar uităm. Stăm în frici, în povești spuse de mintea noastră, stăm în lene, în orice altceva ce ne ține departe de creștere. Și ne luăm cu ce se întâmplă prin viață și începem să luăm totul personal ca și cm chiar ar fi personal. Și poate chiar este personal, pentru că de la noi pleacă totul, noi suntem cei care avem responsabilitatea pentru ceea ce facem, pentru viața noastră, pentru gândurile noastre, noi ne putem crea o viață plină de bucurie, de împliniri, dar și invers, la noi este cheia.

Dacă simți că vrei să faci schimbări în viața ta, că ai nevoie de îndrumare, că îți dorești anumite rezultate, te aștept și pe tine să lucrăm împreună! ❤️

Îți pot fi alături prin sesiuni de coaching 1:1 pe nevoile tale sau prin sesiuni de Theta healing care includ, binențeles, și o parte de meditație. Îmi poți scrie direct aici în mesaj privat sau poți arunca un ochi pe site și mă contacta direct acolo.
https://alexandramjuncanariu.ro/lucreaza-cu-mine/

În 2015 am decis că vreau să fiu fericită, că merit asta! Astfel mi-am tatuat pe deget cuvântul "bonheur" pentru a-mi aduce mereu aminte că am venit aici să fiu fericită, să trăiesc în fericire, în armonie.

Dar ce înseamnă a trăi în fericire? Pentru mine înseamnă a trăi în sinceritate maximă, în primul rând cu mine, și cu toți ceilalți din jurul meu.

Pentru fiecare s-ar putea să fie diferit.

Unele studii spun că fericirea este de trei feluri :
Fericirea temporară, adică atunci când mănânc înghețată de fistic sărat de la « Velocita » sau plăcinta cu ciuperci de la « Gust din Maramureș », mi-aduce satisfacție temporară pentru o perioadă foarte scurtă.

Fericirea globală care e, cumva, legată de aspectele la care visează majoritatea oamenilor, o carieră împlinitoare, un partener cu care te înțelegi, o stare de sănătate bună.

Fericirea profundă, adică acel moment în care facem exact ceea ce ar trebui să facem, exact în momentul potrivit și asta nu se referă doar la carieră, meserie, misiune, ci la fix acel moment în care faci “ce trebuie “, poate să însemne să ai grijă cu toată compasiunea și iubirea de cineva apropiat, poate să însemne să asculți cu toată atenția și prezența un prieten când îți mărturisește un moment important pentru el, poate să însemne momentul în care gătești pentru toată familia ta și îi vezi déjà pe toți la masă, râzând și bucurându-se de ceea ce tu ai pregătit pentru ei sau poate să fie un moment în care faci cu toată pasiunea tot ceea ce faci. Ca de exemplu, prin 2018, la festivalul de jazz din București era un pianist care făcea, pur și simplu, să se oprească timpul, cânta cu atât de multă pasiune și atâta dăruire încât nu aveai cm să te gândești la altceva, să faci altceva, să fii altundeva, erai complet absorbit de iubirea pe care omul acela o punea în muzica dăruită nouă, numele lui este Grégory Privat.

Acum, eu cel puțin, am preferat să învăț să accesez fericirea profundă. Ce a însemnat asta pentru mine în ultimii ani, de când am început să lucrez mult mai conștient cu mine ?

A însemnat să nu mă mai păcălesc și mint cu tot felul de mâncăruri sau nevoi care nu m-ajută la nimic, a însemnat să renunț la ce nu-mi aduce deloc sănătate, fie că e vorba de mâncare procesată, de amestecul alimentelor într-un mod nebenefic, de mâncat la ore târzii, de consumat alimente acide și tot așa, de schimbat programul somnului, de schimbat obiceiurile legate de somn sau orice alt obicei care împiedica o bună creștere și stare de bine.

A însemnat să-mi privesc direct emoțiile, să le îmbrățișez atât pe ele cât și pe mine și să le accept cu ușurință, indiferent dacă era vorba despre o emoție de frecvență mai joasă sau una mai frumoasă.

A însemnat să renunț la foarte multe discuții care nu erau deloc productive și nici nu duceau nicăieri.

A însemnat să analizez relațiile din viața mea, pe toate, fie cele foarte apropiate fie celelalte, a însemnat să renunț la unele dintre ele și să le hrănesc conștient pe altele. De asemenea, a însemnat să port discuții mult mai sincere atît cu mine, cât și cu ceilalți. Să învăț să spun ce mă deranjează și cm aș prefera un anumit lucru, și să învăț să-l privesc și accept pe celălalt exact așa cm este el, chiar dacă mie nu-mi convine.

A mai însemnat să-mi iau inima în mâini și să port acele discuții inconfortabile, dar care erau necesare pentru a schimba complet dinamica unei relații, de orice fel ar fi. Când facem asta, la început s-ar putea să nu se simtă chiar atât de plăcut, dar apoi totul se așază și armonizează exact așa cm e nevoie să fie.

Voi la ce simțiți că v-ar face bine să renunțați acum?

Yago zice că renunță la a mai cere mai multe recompense decât e cazul.