Studioul de Terapie Lisa Lazar

Fereastra de toleranță ⬅️👤➡️ în psihologie se referă la intervalul optim de activare în care o persoană poate funcționa eficient și se poate adapta la stres, evitând atât hiper-arousalul (activarea excesivă/agitația/panica) cât și hipo-arousalul (amorțirea), iar extinderea acestei ferestre se poate realiza în terapie prin lucru somatic, care ajută la reconectarea cu corpul și reglarea fiziologică🧠🫀🫁, terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și terapia prin acceptare și angajament (ACT), care ne facilitează schimbarea modului în care ne abordăm🤔 gândurile si comportamentele, și dezvoltarea compasiunii, care promovează grija de sine ❤️‍🩹și autoreglarea emoțională.

William James spunea că munca unui psiholog este să deschidă porți către lumi interioare mai profunde și să ghideze călătorii spre o viață mai conștientă și mai autentică.

Iar eu, azi, de ziua psihologului simt multă recunoștință pentru faptul că de mică am avut mereu o poartă deschisă spre profesia de psiholog datorită mamei mele care și ea își începea atunci calea spre această profesie.

Mă bucur mult ca am crescut înconjurată de cărți și cazuri ce țin de psihicul uman, ceea ce mi-a hrănit constant curiozitatea și pasiunea pentru această știință fascinantă, mereu în evoluție.

La multi ani (colegi) de ziua psihologului din Romania!

Recuperarea e un aspect esențial pe care s-a pus prea puțin accent până recent în terapia traumei.

In cuvintele Dianei Vasile "Trauma nu se vindeca, ci se trăiește" iar scopul principal este dezvoltarea psihologica și creșterea reglajului după trauma (prin educare, practica și foarte important respectarea nivelul individual de toleranță)

Mi-e greu să găsesc cuvintele care să exprime ce simt pentru acest proiect de suflet❣️
Și totuși cel mai potrivit ar fi mulțumesc pentru șansa de a face parte din el.

Când începem să ne uităm la emoțiile noastre dintr-o perspectivă de curiozitate și explorare, nu doar că le recunoaștem existența, le acceptăm și le permitem să existe și să fie procesate în mod sănătos. 
Această conștientizare și acceptare a emoțiilor poate susține eliberarea tensiunilor și blocajelor fizice din corp rezultate în urma unor evenimente din viața de zi cu zi și care sunt adesea asociate cu aceste emoții. 

💌Mențiune importantă informațiile de pe această pagină au rol de educație și nu de înlocuire a psihoterapiei sau a altor forme de terapii.

Resurse folosite ⬇️
⚪Kearney, B. E., & Lanius, R. A. (2022). The brain-body disconnect: A somatic sensory basis for trauma-related disorders. Frontiers in Neuroscience, 16, 1015749.
⚪Price, C. J., & Weng, H. Y. (2021). Facilitating adaptive emotion processing and somatic reappraisal via sustained mindful interoceptive attention. Frontiers in Psychology, 12, 578827.
⚪Vouloutsi, V., & Verschure, P. F. M. J. (2018). Emotions and self-regulation. Living Mach. Handb. Res. Biomim. Biohybrid Syst, 10, 327.

O campanie atât de necesară, cu mult impact și adevăr. ❤️‍🩹

Auto-împlinirea (self-fulfilling) profetiei e un concept în psihologie și sociologie care se referă la tendința oamenilor de a acționa într-un mod care își îndeplinește propria predicție sau așteptare. Cu alte cuvinte, când oamenii cred că ceva se va întâmpla, aceasta poate afecta comportamentul lor în așa fel încât să facă acea previziune să devină realitate.
Același fenomen se poate întampla și atunci când oamenii din jur acționează în acord cu propriile judecăți despre o persoană sau un grup de persoane. Astfel ajungem să marginalizăm grupuri de oameni care și-ar dori să participe în anumite activități sau chiar să le trasmitem mesajul că ele nu pot, după care care vor ajunge să auto-îndeplinească acea profeție.

Mesajul campaniei? Întreabă, fii curios și nu presupune nicioadată că știi ceva despre o persoană.

Assume That I Can | Global World Down Syndrome Day Campaign 2024 Our negative assumptions about people with Down syndrome can lead us to treat them in such a way that these assumptions become reality. In sociology, this is...

“Abia aștept să vină weekend-ul să nu fac nimic” sau “o s-o las mai moale după ce termin proiectul”. Sună cunoscut? Cu toții o facem, am transformat odihna într-un privilegiu. Dar cm să nu facem asta când cultura muncii excesive(hustle culture) e omniprezentă în modul în care societatea noastră funcționează?

Să fim perseverenți și să ne menținem motivați sunt lucruri importante pentru a ne construi viața pe care ne-o dorim însă atunci când odihna devine un gând secundar, sau unul chiar ignorat e o rețetă sigură care duce la extenuare.

💌Mențiune importantă informațiile de pe această pagină au rol de educație și nu de înlocuire a psihoterapiei sau a altor forme de terapii.

De Ziua Internațională a Femeii, îmi doresc să ne eliberăm de influențele sociale aduse asupra ce înseamnă să fii femeie și să ne descoperim propria versiune autentică. ❣️

💌Mențiune importantă informațiile de pe această pagină au rol de educație și nu de înlocuire a psihoterapiei sau a altor forme de terapii.

Resurse folosite ⬇️ 
⚪Ball, L. C., Bazar, J. L., MacKay, J., Rodkey, E. N., Rutherford, A., & Young, J. L. (2013). Using psychology’s feminist voices in the classroom. Psychology of Women Quarterly, 37(2), 261-266.

⚪Barrett, S. E., Chin, J. L., Comas-Diaz, L., Espin, O., Greene, B., & McGoldrick, M. (2013). Multicultural feminist therapy: Theory in context. In The Foundation and Future of Feminist Therapy (pp. 27-61). Routledge.

⚪Pompper, D. (2016). Rhetoric of femininity: Female body image, media, and gender role stress/conflict. Lexington Books.

Cum ar fi? 🤍

Corpul și creierul nostru lucrează pentru a ne proteja. E ca și cm corpul nostru încearcă să se asigure că supraviețuim și funcționăm în mod optim.

Să ne uităm puțin la știința din spatele modului în care reacționăm:

Sistemul nervos autonom e sistemul prin care corpul nostru se ocupă de supraviețuire și menținerea funcționalității optime, reglând organele interne și modul în care reacționăm la schimbările din corp și situațiilor externe. 👤↔️🧠. Are două părți principale:

Sistemul nervos simpatic (SNS) care e responsabil pentru acele momente când simțim că suntem "în alertă" și pregătiți să facem față amenințărilor. 

Sistemul nervos parasimpatic (PNS) care are rolul de a ne "liniști" și de a comunica că suntem într-un mediu sigur sau că nu există amenințări. Este modul în care corpul nostru transmite că putem să ne relaxăm și să ne simțim în siguranță.

Prin urmare, chiar dacă uneori simțim că reacțiile noastre sunt dificile, este important să ne amintim că corpul nostru și creierul lucrează într-un mod care încearcă să ne protejeze și să ne mențină în echilibru.

💌Mențiune importantă informațiile de pe această pagină au rol de educație și nu de înlocuire a psihoterapiei sau a altor forme de terapii.

Mulți dintre noi ajungem să fim prinși în responsabilitățile de zi cu zi, iar în agitația zilnică și în fața numeroaselor responsabilități pe care le avem, e destul de ușor să uităm să ne acordăm atenția și îngrijirea de care avem nevoie.

Începând de acum, în procesul tău de căutare a ceea ce ai nevoie de la ziua de azi, îți sugerez să explorezi asta cu o abordare de auto-compasiune.
În loc să te concentrezi exclusiv pe cerințele și așteptările externe ale zilei, acordă-ți timp pentru a asculta nevoile tale interioare.

Fii înțelegător cu tine însuți și recunoaște că și tu meriți atenția și preocuparea ta. Când ești conștient de propriile tale nevoi și le tratezi cu compasiune, poți oferi mai bine sprijinul și contribuția ta la ziua de azi.

💌Mențiune importantă informațiile de pe această pagină au rol de educație și nu de înlocuire a psihoterapiei sau a altor forme de terapii.

💌

Motivul pentru care terapia poate fi uneori dificilă este același motiv pentru care este greu să fii propriul nostru terapeut. Chiar dacă suntem total dedicați în căutarea cunoașterii de sine, creierul 🧠 nostru poate face tot posibilul să ascundă anumite lucruri de noi, mai ales când sunt amintiri sau emoții dureroase 💔.
Procesul de descoperire a sinelui profund este mai degrabă asemănător cu navigarea într-un labirint decât cu privitul într-o oglindă.

Ideea principală este că există lucruri pe care nu vrem să le gândim, simțim sau să le amintim, mai ales când sunt într-o oarecare măsură neplăcute, astfel încât mințile noastre ne protejează de ele.

Creierul nostru este atât de eficient în a avea grijă de asta pentru noi încât o face complet în afara conștientizării noastre. Nici măcar nu avem ocazia să spunem: "Așteaptă, lasă-mă să simt, să gândesc sau să îmi amintesc asta." De cele mai multe ori, o problemă, un gând, emoție sau o amintire nici măcar nu ajunge să fie adusă în discuție pentru a o putea analiza, pentru că mintea are grijă să nu aducă durerea pe masă.

Astfel, când ajungem în terapie să explorăm un subiect bine ascuns de minte datorită nivelului ridicat de durere sau disconfort, se poate simții ca redeschiderea unei răni nevindecate. Însă doar prin prezență conștientă și plină de compasiune putem să începem să o vindecăm.

💌Mențiune importantă informațiile de pe această pagină au rol de educație și nu de înlocuire a psihoterapiei sau a altor forme de terapii.

Cu toții o avem - o voce interioară care exprimă critici, frustrare sau dezaprobare față de ceea ce facem, sau cm anume facem. Ea poate să sune: "ce-i greșit cu tine?," "nu ești în stare?" sau “trebuia sa faci asta deja”.

E aproape o normă culturală să credem că prin critică sau comentarii induse de vinovăție ne vom motiva comportamentul. Poate credem că, dacă ne dăm seama că acțiunile noastre nu sunt destul de bune sau ideale, vom schimba ceva.

Din păcate, acest tip de comunicare provoacă anxietate și jenă, stări care sunt opuse motivației. Ne determină să evităm, să reducem anxietatea și să rămânem în siguranță. Evitarea (reducerea anxietății) nu este același lucru cu motivația de a schimba. Evitarea include în general lucruri precum amânarea, comportamente de consum; comportamente precum verificarea constantă a telefonului sau vizionarea excesivă de video/filme/seriale.

Auto-compaiunea poate fi un mod conștient și sănătos prin care putem să amortizăm efectele autocriticii.❤️‍🩹

Perioada sărbătorilor aduce cu sine o combinație de emoții și așteptări, creând uneori și o doză considerabilă de stres. Cu toate că atmosfera festivă ne încurajează să visăm la momente perfecte, presiunea de a satisface așteptările, atât propriile noastre cât și ale celor din jur, poate deveni copleșitoare. 

Totuși, în mijlocul agitației, e important să nu uităm că cel mai de preț cadou pe care îl putem oferi nouă și celor dragi este starea noastră de bine. Să ne amintim că sărbătorile sunt despre bucurie, conexiuni autentice, atât cu ceilalți cât și cu noi înșine ❤️‍🩹.

Sărbătorile sunt momentul pentru luminițe, decoruri și petrecerea timpului alături de cei drag, totuși poate fi și un moment în care oamenii se simt singuri și izolați, iar mediul online poate amplifica emoțiile noastre în multe feluri ❤️‍🩹.

Notificările constante și imaginile cu prietenii care participă la petreceri mari sau sesiuni foto perfect realizate pot face ca oamenii să se simtă izolați și să intensifice teama de a rata ceva (FOMO) în timpul sărbătorilor, ca și cm nu sărbătoresc în mod "corect" 

Totuși, nu există o modalitate "corectă" de a petrece sărbătorile, și este important să descoperim ce ne aduce bucurie. Stabilirea priorităților și a limitelor ne poate ajuta să ne concentrăm asupra a ceea ce este important pentru noi pentru perioada festivă.

Atacurile de panică și tulburarea de panică afectează un număr mare de persoane și sunt mult mai comune decât pare. Atacurile pot părea înfricoșătoare, dar există tratamente eficiente ❤️‍🩹.

Un atac de panică provoacă sentimente bruște și temporare de frică și reacții fizice puternice și pot apărea subit ca răspuns la situații obișnuite și non amenințătoare. În timpul unui atac de panică, poți transpira abundent, puteți avea dificultăți în respirație și se poate simți că inima îți bate foarte tare încât poate părea că vei avea un atac de cord.

Dacă ești îngrijorat în legătură cu atacuri de panică sau tulburarea de panică este recomandat să cauți suport profesional. Obținerea suportului în stadiile incipiente poate ajuta la prevenirea agravării simptomelor și a apariției eventualelor complicații. 

Te-ai regăsit vreodată într-o situație calmă, simțind totuși o stare de anxietate fizică inexplicabilă? Ți s-a întâmplat apoi să te îngrijoreze reacția fizică de anxietate și să începi să o simți și la nivel mental? 

Ei bine, corpul nostru are abilitatea de a scana lumea de pericole printr-un proces numit neurocepție 👤↔️🧠.

În esență, neurocepția este procesul prin care circuitele neurale determină dacă o situație sau o persoană este sigură, periculoasă sau reprezintă o amenințare.

Spre deosebire de percepție, care are loc la nivel cognitiv, neurocepția implică procese cerebrale care funcționează în afara conștientizării. Evaluările neuroceptive pot avea loc extrem de rapid și fără cunoștința noastră. Iar corpul nostru uneori detectează și răspunde la semne de pericol chiar și în circumstanțe pe care le recunoaștem conștient ca fiind sigure.

Când începem să observăm reacții de anxietate sau nervozitate în situații care la nivel conștient și cognitiv știm că nu reprezintă un pericol real putem începe să ne scoatem din stare de alertă (luptă-fugă) prin practici care activează sistemul parasimpatic (exerciții de relaxare, reglare interpersonală, auto-reglare ș.a.m.d). Astfel putem prelua controlul asupra reacțiilor explorând metode de reglare a sistemului nervos.

Te-ai simțit vreodată prins în capcana reacțiilor de luptă-fugă în situații complet inofensive? Spune-ne într-un comment cm ai gestionat situația. 💬

Pentru că mulți dintre noi intrăm într-o cursă sub presiune în perioada aceasta a anului ❤️‍🩹

Declinurile în sănătatea mintală pot apărea din diverse motive și variază de la o persoană la alta. Putem ajunge într-un punct în viață în care ne simțim constant obosiți, incapabili să facem față problemelor și stresului, ne izolăm de prieteni și familie și pur și simplu nu ne simțim ca de obicei. Toate acestea sunt semne că trebuie să începem sau să reîncepem să avem grijă de sănătatea mintală înainte să evolueze către ceva mai serios.

În postare am inclus câteva semne care pot indica declinul în sănătatea mintală.

Recunoașterea schimbărilor subtile este primul pas în recuperarea și menținerea stării noastre de bine. ❤️‍🩹

Gândirea excesivă sau supra-analiza mentală poate fi un obicei greu de întrerupt. 🧠💬 Majoritatea dintre noi cădem în capcana în care ne convingem că doar atunci când gândim intens o problemă, din cât mai multe unghiuri,🔎 explorând cât mai multe scenarii, pentru o perioadă îndelungată, doar atunci putem să ne pregătim sau să găsim cele mai bune soluții. Dar, de obicei, nu este chiar așa.

De fapt, cu cât ne gândim mai mult la ceva, cu atât mai puțin timp și energie rămânem să și acționăm. În plus, reflectarea asupra tuturor lucrurilor pe care le-am fi putut face diferit, dubiile privind deciziile noastre și producerea continuă a scenariilor despre ce fel de probleme pot apărea pot fi foarte epuizante…

Indiferent dacă este vorba despre îngrijorarea cu privire la viitor, gânduri nesfârșite despre trecut sau hiper-critică, abilitatea noastră de a gândi critic este o sabie cu două tăișuri pe care avem nevoie să o manevrăm cu mai multă conștientizare.

Supra-analiza mentală este totuși diferită de gândirea critică sănătoasă. Supra-analiza are la bază teama, în timp ce gândirea critică se bazează pe curiozitate. 

Ca prim pas este util să înțelegem de ce avem tendința să supra-analizăm în primul rând.

Starea noastră este influențată de multe lucruri - atât de bune, cât și de rele.Petrecerea timpului partenerul(a) sau cu prietenii poate să o îmbunătățească ⬆️ pe când statul neașteptat în trafic poate să o înrăutățească ⬇️.

Totuși înțelegerea stării noastre psiho-emoțională este mai complicată decât situațiile pe care le întâmpinăm sau mediul care ne înconjoară. Trebuie să ținem cont și de chimia creierului 🧠🧪.

Între trăirea unei situații și răspunsul la aceasta, substanțele chimice numite neurotransmițători și hormoni ajută creierul să înțeleagă, evalueze și comunice ceea ce trăim. Acești diferiți neurotransmițători și hormoni au sarcini specifice - fiecare fiind activat într-un anumit mod, semnalând anumite emoții și stimulând anumite zone ale creierului. Ei călătoresc prin fluxul sanguin, acționând ca mesageri📨 și având un rol în multe procese corporale.

Una dintre funcțiile lor importante? Contribuirea la reglarea stării noastre emoționale.⚖️ Anumiți hormoni sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a promova sentimente pozitive, inclusiv fericirea și plăcerea.

Astfel, cu cât îi înțelegem mai bine putem să integrăm activități sau obiceiuri în viața noastră de zi cu zi prin care putem să contribuim la creșterea lor.

Referințe 
▫️Leng, G. (2018). The endocrinology of the brain. Endocrine Connections, 7(12), R275–R285. 
▫️Sheng, J. A., et al (2021). The Hypothalamic-Pituitary-Adrenal Axis: Development, Programming Actions of Hormones, and Maternal-Fetal Interactions. Frontiers In Behavioral Neuroscience. 

 

Movember ❤️‍🩹👥 este o mișcare internațională creată pentru a crește conștientizarea sănătății mintale și prevenirea suicidului din rândul bărbaților. 📊 Statisticile ne arată că 75% din totalul cazurilor de suicid sunt ale persoanelor de s*x masculin.

Cu toții știm vorba “Fii bărbat!” și cm vine de obicei cu un ton de judecată…Ei bine, adevărul este că există multă stigmă în jurul sănătății mintale a bărbaților, ceea ce face mai dificil pentru bărbați și băieți să caute ajutor. În continuare mesajul societății este că oamenii așteaptă de la ei să-și ascundă emoțiile, să "devină bărbați adevărați" sau să fie puternici pentru ceilalți. A avea sau a recunoaște o afecțiune de sănătate mintală este văzută ca un semn de slăbiciune sau de lipsă de masculinitate de către unii bărbați.

Dar afecțiunile de sănătate mintală nu sunt semne de slăbiciune personală - sunt afecțiuni de sănătate la fel ca oricare altele. Nu v-ați simți jenat de a cere ajutorul unui doctor pentru un braț rupt, iar contactarea unui terapeut nu este diferită.

E nevoie să creștem conștientizarea și să eliminăm stigma din jurul sănătății mintale a bărbaților! ❤️‍🩹

Este important să înțelegem că simptomele anxietății vin în diverse forme și sunt de diferite intensități și este important și util să știi că nu ești singur(ă) și că experiențele tale sunt valide ❤️‍🩹.

Conform Institutului American de Sănătate Mintală 📊, aproape 1 din 5 persoane va experimenta un tulburare de anxietate în fiecare an. Mai mult decât atât, există peste 100 de simptome posibile, multe dintre ele pe care nu le-ai aștepta să fie cauzate de anxietate. Din acest motiv, atunci când se întâmplă, ele adesea agravează anxietatea din cauza îngrijorării pe care simptomele o provoacă.

Lista din postare reprezintă câteva dintre simptomele mai puțin discutate, dar acest lucru NU înseamnă că ele sunt neobișnuite!⁠

*Dacă simptomele persistă, caută asistență medicală pentru a exclude o altă cauză medicală, deoarece toate simptomele anxietății pot fi, de asemenea, asociate cu diverse afecțiuni medicale.

Nu există o singură schema terapeutică universală.

O abordare maleabilă și holistică care permite explorarea mai multori tipuri de tehnici ia în considerare omul ca și întreg. Nu separat de corp, nu separat de minte în schimb lucrând la reechilibrarea relației și influenței minte-corp. ❤️‍🩹

Top-down și bottom-up se referă la părțile creierului care sunt utilizate în terapie pentru a procesa informațiile. Procesarea de tip top-down folosește părțile "superioare" ale creierului, cm ar fi lobii frontali și cortexul prefrontal, și se bazează în mare măsură pe limbaj, rațiune și logică. Abordările terapeutice de tip top-down se concentrează de obicei pe schimbarea modului în care gândim pentru a schimba modul în care ne simțim. Exemple de abordări de tip top-down includ schimbarea modului în care interpretăm o situație stresantă, înlocuirea gândurilor negative cu gânduri pozitive sau numărarea până la 10 și liniștirea atunci când simțim furie, în loc să strigăm sau să fim agresivi.

Procesarea de tip bottom-up utilizează regiunile inferioare ale creierului pentru a procesa informații senzoriale și emoționale. Aceste părți ale creierului includ trunchiul cerebral și sistemul limbic. Ele sunt, de asemenea, responsabile pentru stocarea amintirilor noastre, a reflexelor automate și a sistemului nostru intern de alarmă al corpului. Abordările terapeutice de tip bottom-up încep prin învățarea de a acorda atenție informațiilor senzoriale din interiorul corpului (de exemplu, sentimentele și senzațiile corpului) cu scopul de a reseta modul în care sistemul nervos răspunde la acele semnale.

Dezechilibrarea sistemului nervos este adesea cauza subiacentă a multor probleme comportamentale, iar această dezechilibrare se datorează adesea amintirilor stocate în părțile inferioare ale creierului și corpului. Atunci când ne simțim amenințați sau în pericol, aceste amintiri pot să se manifeste sub formă de gânduri și comportamente incontrolabile, cm ar fi "momente de criză" sau “meltdowns”. Astfel crescând conștientizarea noastră asupra senzațiilor putem intervenii în acest proces inconștient pentru a restabilii o stare de siguranță și calm.

Sistemul nervos joacă un rol în aproape fiecare aspect al sănătății și stării noastre de bine. Acesta ghidează activitățile noastre de zi cu zi, precum respirația, gândirea, cititul, memorarea și experiența emoțiilor.

Face asta printr-o succesiune de răspunsuri fiziologice pe care le inițiază pentru a reduce stările de alertă crescute și pentru a crește stările de liniște în perioadele de stres sau disconfort. Sistemul nostru nervos controlează fiecare sistem din corpul nostru prin intermediul unei complexe comunicări 🧠📨🩻 și integrări a semnalelor electrochimice între creier, măduva spinării și sistemul nervos periferic.

Prin reechilibrarea sistemul nervos, putem începe să ne recăpătăm și să ne creștem abilitatea de a crea siguranță în interior și de a trăi în prezent chiar și în situații stresante sau dificile, fără a ne simți furați de situații care ne declanșează sau de gânduri sau amintiri dificile. ❤️‍🩹

E important să înțelegem că anxietatea este o reacție naturală a organismului nostru la diferite situații stresante sau incerte. Nu este ceva de care ar trebui să ne fie rușine sau să ne simțim vinovați.

Cu înțelegere și compasiune pentru noi înșine, putem începe să gestionăm mai bine anxietatea ❤️‍🩹

Cercetările recente au scos în evidență cât de important este să dăm nume sentimentelor noastre atunci când vine vorba de gestionarea lor și interacțiunile sociale. Studiile ne arată că a da nume emoțiilor și sentimentelor pe care le avem poate avea efecte atenuante asupra modului în care simțim experiențele emoționale.

Deci, când spunem "Sunt nervos" sau "Mă simt trist", se pare că facem ceva foarte bun pentru creierul nostru. Cercetările cu scanare cerebrală (fMRI) 🧠 au arătat că atunci când ne numim conștient emoțiile, zonele din creier care se ocupă de controlul emoțiilor devin mai active. Asta înseamnă că numirea emoțiilor poate ajuta la reglarea lor și la scăderea nivelului de stres pe care îl simțim atunci când suntem loviți de o emoție puternică.

Aflăm că unul din modurile prin care facilităm reglarea emoțională atunci când numim emoția pe care o avem, proces care se mai numeste etichetarea afectului (afect labeling), este prin principiul familiarității. Atunci când realizăm ceea ce se întamplă, recunoaștem o emoție pe care am mai simțit-o (sau nu) în trecut și ne amintim sau înțelegem că nu este ceva necunoscut pentru noi sau amenințător.

Dar nu e asta tot, aflăm că numirea emoțiilor contribuie și la îmbunătățirea calității relațiilor noastre cu ceilalți. 👥Atunci când ne înțelegem propriile emoții și ale partenerilor noștri putem avea o mai bună înțelegere despre trăirile noastre și șansa de a alege o strategie potrivită de comunicare sau rezolvare de probleme.

Poți afla mai multe din studiul lui Torre și Lieberman 📄
Torre, J. B., & Lieberman, M. D. (2018). Putting feelings into words: Affect labeling as implicit emotion regulation. Emotion Review, 10(2), 116-124.

O parte semnificativă din procesul terapeutic este schimbarea modului prin care ne relatăm sau modul în care privim aspecte din viața noastră. Ți s-a întâmplat vreodată ca în timpul vizionării unui film sau din discuția cu un prieten să descoperi o nouă informație care apoi se simte ca și cm privești o situație prin “ochi noi”?

Wayne Dyer ne subliniază aici puterea perspectivei asupra realității. Ideea principală este că ceea ce privim nu este atât de important precum modul în care privim. Percepția noastră asupra lumii este ceea ce creează experiența noastră de viață.

Atunci când ne schimbăm modul de a privi lucrurile, acest lucru poate duce la o schimbare în modul în care percepem și interpretăm evenimentele, oamenii și circumstanțele din jurul nostru.

Una dintre metaforele pe care îmi place să o folosesc pentru a-mi ajuta clienții să înțeleagă sau să ia în considerare o schimbare este aceea a unui câmp deschis cu iarbă deasă 🏞

Când ne angajăm într-un comportament repetat și de multe ori automat este ca și cm am traversa un câmp pe aceeași cale. În timp, acea cale devine vizibilă, localizabilă fără efort și aparent „ușor” de parcurs. Spun „ușor”, dar această cale a reacțiilor automate ne poate conduce, destul de previzibil, la același punct final nedorit. 😶‍🌫️ Ca de exemplu când primim feedback negativ la locul de muncă și sărim direct pe calea spre anxietate sau frustrare.

Putem extinde metafora și mai mult și să considerăm acest domeniu ca peisajul creierului nostru. 🧠Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se adapta și de a se reorganiza prin modificarea conexiunilor dintre neuroni. De fiecare dată când repetăm ​​un comportament, întărim sinapsele (sau conexiunile) ⛓neuronale din creierul nostru, creând, la fel ca și în cazul unei cărări din câmp, o cale neurologică bine stabilită și ușor accesibilă.

Dar creierul, la fel ca un câmp de iarbă deasă, conține o mulțime de căi. Așa cm întărim conexiuni de fiecare dată când repetăm ​​un comportament, este adevărat și opusul. Când încetăm să o luăm pe o cale familiară, sau cel puțin o parcurgem mai rar, traseul devine prost definit, dificil de localizat și puțin mai incomod de parcurs.

Ce se întâmplă dacă, în loc să parcurgem călătoria familiară către un rezultat negativ, decidem să facem ceva diferit? Ceva mai asumat, dacă vrei. Acest nou traseu, va fi neclar la început, s-ar putea chiar să se simtă ciudat, inconfortabil sau chiar înfricoșător să creezi această nouă cale. Dar, în timp, noua cărare va deveni la fel de ușor de parcurs ca odinioară calea noastră veche, acum aproape acoperită.

Și pentru că creierul, similar cu formarea noilor cărări pe câmp, funcționează pe ideea de „folosește-l sau îl pierzi”, vechile modele de comportament nefolosite se vor slăbi și în cele din urmă ar putea chiar dispărea. Poate ne vom împiedica ocazional de ele și poate atunci ne vom aminti că ne conduc spre o prăpastie proverbială; și poate, într-o zi, vom fi complet incapabili să localizam acele cărări care duc spre locuri neplăcute.

Până atunci, continuăm să creăm noi cărări 🏞.