Călător.Povestitor

Fetița căreia nu-i plăcea numele său, de Elif Shafak.
"Nu uita, iubitorii de cărți sunt peste tot. Nu contează dacă sunt bogați sau săraci, de la sat sau de la oraș, femei sau bărbați, tineri sau bătrâni.Îi recunoști imediat. SUNT UN PIC RETRAȘI. AU O IMAGINAȚIE FOARTE BOGATĂ. OAMENII DIN JURUL LOR NU-I POT ÎNȚELEGE DE FIECARE DATĂ. DIN CAUZA ASTA SUNT UN PIC CAM SINGURI. EI SPUN CELE MAI FRUMOASE POVEȘTI."

Am luat cartea pt că mai citisem ceva de Elif Shafak și-mi plăcuse mult. Și pentru că am fost surprinsă, nu mă așteptam să scrie cărți și pentru juniori. Când am ajuns la jumătatea cărții am zis că nu e pentru mine, deja era prea mult fantastic și prea pentru copii, dar am zis că o citesc până la capăt. Și bine am făcut, căci am găsit câteva pasaje încurajatoare, scrise special - sunt sigură - pentru acei (copii, tineri) care nu cred suficient în ei, în ceea ce ar putea dacă nu s-ar da bătuți cu ușurință și ar încerca până la capăt. Până la urmă e un mesaj frumos pentru fiecare cititor, indiferent de vârstă.
"- Nu renunțați! E greșit să renunțați! Continuați-vă drumul. Dacă renunțați încă de la prima înfrângere, nu veți putea înainta deloc. Omul nu trebuie să se supere imediat. Trebuie să muncească mai mult."

Cu siguranță nu voi uita ușor numele Sakız Sardunya. :)

, o insulă verde, cu plaje frumoase, cu locuri de un farmec aparte.

Corfu | Album de călătorie | Andreea Albu Nu uita sa dai like 👍 daca iti place acest videoclip. Publicam videoclipuri noi in fiecare saptamana. Abonează-te la canalul nostru pentru a fi notificat de...

Despre , așa, într-o prin .

Vama Buzaului | Album de călătorie | Andreea Albu Nu uita sa dai like 👍 daca iti place acest videoclip. Publicam videoclipuri noi in fiecare saptamana. Abonează-te la canalul nostru pentru a fi notificat de...

În prima poză se vede creasta munților Măcin, mai mare, și în fața ei, în centru, mai mici, stâncile Mariei. Cred că abia acum mi-am dat seama cât de mititele sunt de fapt stâncile acelea, care stau așa în mijlocul câmpului. Câmpul este un loc plăcut. Dar imaginea muntelui îl face cu adevărat frumos.
Depărtându-te de Stâncile Mariei, ajungi la un alt munte - deal, mai mic, parcă crescut acolo în terase. Seamănă ușor cu munții Trascăului cu terasele lui mai de la poale. Acolo e tot un cântec, păsări care mai de care, nici nu le vezi pe toate.
Ce să mai, o minunăție locul acela.

La munte încă sunt flori de primăvară.
Valea Sâmbetei este unul din locurile acelea frumoase unde le poți găsi, chiar dacă recent locul poartă urmele unui șantier.
Natura se reface, așa că nimic nu-i poate lua cu adevărat din frumusețe.

Valea Sambetei | Album de călătorie | Andreea Albu Nu uita sa dai like 👍 daca iti place acest videoclip. Publicam videoclipuri noi in fiecare saptamana. Abonează-te la canalul nostru pentru a fi notificat de...

, din este un loc de pus pe listă, de văzut neapărat, de recomandat și altora.
Am încercat într-o toamnă de la cabana Valea Neagră. Nu știu de ce, ori că s-a întunecat prea repede, că noi am plecat prea târziu, dar am ajuns numai până la ieșirea din pădure, puțin după stână. Ne-am întors.
După câțiva ani am mers din nou, din Crasna. Cam 3 ore dus, 2h10 min întors. Aproximativ. Triunghi albastru pana la Poarta Vânturilor, triunghi albastru și cerc roșu până la Lacul Sec și mai departe.
!Merită!

Un loc aparte, satele Colțești și Rimetea, cu muntele Piatra Secuiului. Ca și Măcin, ceva tare frumos!

Coltesti si Rimetea | Album de călătorie | Andreea Albu Nu uita sa dai like 👍 daca iti place acest videoclip. Publicam videoclipuri noi in fiecare saptamana. Abonează-te la canalul nostru pentru a fi notificat de...

Brândușele de pe Valea Sâmbetei merită să te trezești devreme pentru a porni la drum, iar în curând vapot fi admirate în toată splendoarea lor.

Munți din România: Valea Sâmbetei și milioane de brândușe în aprilie - munții Făgăraș. La sfârșitul lunii martie am văzut din întâmplare câteva fotografii de pe Valea Sâmbetei pe internet. De acolo am căutat alte câteva i...

:) Armenia e de mult pe lista mea. :)

Prima carte scrisă de Narine Abgarian, atât de amuzantă în mare parte, îți dă o stare de bine. O carte pentru copii, dar eu zic totuși că pentru copii mai mari.
Maniunea este prietenă cu Narine, iar povestirile sunt din copilăria lor și te transpun cumva într-o Armenie ❤ de acum mai mulți ani, cu legături de familie și de prietenie strânse și vieți ușor diferite de ale noastre. Poate datorită lipsei telefoanelor mobile, jocurilor video... În carte, fetele au zile așa de pline cu năzbâtiile pe care le fac, și, mi se pare mie, uneori așa de frumoase!
Păcat că personajele nu gândesc mai profund și despre Dumnezeu (pentru că tot exprimă asta)...

"Îmi voi aminti mereu de acel iunie și de cerul dens al nopții peste Adler, de străzile sale pline de viață, de zilele în care eram cu toții împreună și nimănui nu-i păsa dacă erai georgian sau rus, evreu, ucrainean sau armean și ni se părea că va fi mereu așa și că această prietenie nu se va sfârși vreodată.
Îmi voi aminti mereu de gustul acelor cireșe dulci-acrișoare și de felul în care Natela își țuguia caraghios buzele și o povățuia pe mama: " Nadia, reține că este mai bine să pisezi nucile într-un castron decât să le dai prin mașina de tocat"; de Goghi, care se uita cu teamă la Ba și îi explica lui nenea Mișa: "Trebuie să fii mai dur cu femeile, chiar dacă femeia aceea este mama ta."
Nu îndemn la nimic.
Vă rog doar să vă opriți o clipă și să vă amintiți cât de minunat este să fim prieteni.
Așa ar trebui să fie acum. Și mâine. Și poimâine. Întotdeauna.
Vă mulțumesc."
Narine Abgarian - Maniunea

La întâmplare, din Paris. Și vânt cu ploaie, și grevă la turnul Eiffel. Mi-a plăcut că la monumentul ridicat în cinstea armatei franceze din timpul primului război mondial, aproape de Trocadero (de unde se vede, poate cel mai frumos, turnul), erau puse flori și fotografii în memoria lui Navalnîi.

Puțin din Chania - orașul vechi, la sfârșit de octombrie.
Creta surprinde. Știi, e ca un loc cu magnet, odată ce ai mers acolo se întâmplă ceva, de te face să vrei să te întorci.
Distanțele sunt mari, mereu ar fi câte un loc pe care ai vrea să-l vezi, și altele pe care ai vrea să le revezi. Poate de aceea vrei să te întorci. Nu e vorba de nostalgie, ci de o bucurie...

. . .
O noapte la cabană, pe munte, în mijlocul naturii.

O noapte la cabana Malaiesti | Album de călătorie | Andreea Albu Nu uita sa dai like 👍 daca iti place acest videoclip. Publicam videoclipuri noi in fiecare saptamana. Abonează-te la canalul nostru pentru a fi notificat de...

Câteva cuvinte despre "Ce mi-au spus munții".


://youtu.be/o0eztgrVuE8?si=2dUfVqSC2gguEtsU

Munții vorbesc | Ce mi-au spus munții În volumul său de debut, Andreia Albu ne povesteşte despre cm am putea învăţa şi noi limba aceasta şi ne istoriseşte întâmplări adevărate, trăite pe munte a...

Azi mă gândesc la o de lemn cu un cimitir mai vechi în jurul ei. Mie îmi place să citesc mesajele de pe cruci, să le privesc cu mirare pe cele mai vechi, în timp ce încerc să-mi imaginez cm se trăia în anii vieții respectivului om.
Este vorba despre biserica Buna Vestire din satul , comuna Blăjeni, județul Hunedoara. În mare parte, bisericuța este tencuită, doar turla se mai vede că este din lemn. A fost construită, din câte am citit, în jur de 1855, și se înalță, așa, în mijlocul unei pădurici de fagi și frasini.
Mormintele din micul cimitir ce o înconjoară au, majoritatea, inscripția cu "aici odihnește..." Și este drept, căci moartea este un somn. O cruce mi-a atras atenția pentru că avea altfel de cuvinte, la fel de adevărate, dar răsunătoare prin melancolia pe care o transmit: "Pământ avar, puțin din tine este în noi, și prea curând îți iei puținul înapoi"...
Pe un mormânt crescuse un prun înalt, iar altul, împrejmuit cu un gard de sârmă, avea un arbust mare crescut din mijlocul lui, ale cărui ramuri se înghesuiau în gardul tare - acolo se odihnea cineva din 1963, alături de soția lui; el se născuse în ultimii ani ai secolului 19. A prins două războaie, o viață înainte de primul război, apoi între războaie și după cel de-al doilea război... "Dormiți în pace" spunea inscripția de pe cruce...
Nu era singura cruce cu date care te făceau să-ți urmezi gândurile înapoi în timp...
În Grosuri nu am găsit morminte pe dealurile răsfirate, ci numai în cimitir. În alte sate de munte am întâlnit cruci în curțile vechi ale oamenilor ce le-au locuit odinioară (de exemplu în Poiana Mărului)
Ori sunt nostalgică la ora asta, datorită ploii, ori nu știu...

Pornind de la un fapt real, o fotografie apărută în anul 1948 într-un ziar, în care se vedea o mamă acoperindu-și fața, 4 copii stând pe scările casei și o tablă pe care scria mare "4 children for sale", autoarea a scris un roman istoric, cu date puțin diferite, dar încercând să ofere un alt final unei povești tragice.
Este roman, nu este povestea exact cm a fost în realitate, dar te face să te gândești puțin la alegerile pe care le faci, la prioritățile pe care le ai și care te duc la acele alegeri, la povestea din spatele fiecărui om, la poverile din suflet, la greșeli... unele fără voie, neștiind unde pot duce.
Mi-a plăcut firul poveștii, acțiunea din carte se întamplă prin anii 1930, este vorba despre 2 copii și nu 4, și este o poveste mai blândă, mai frumoasă decât a fost, probabil, cea a copiilor din fotografia originală.

"Fotografia este arta observației. Are prea puțin de-a face cu lucrurile pe care le vezi și totul de-a face cu felul în care le vezi." Elliott Erwitt

Capul Sithonia este un loc mai greu accesibil, dar nu este imposibil să ajungi acolo, fie cu o mașină cu gardă mai înaltă și un bun șofer, fie pe jos, într-o frumoasă drumeție.
Oricum ar fi, merită tot efortul.