Romina Stanca

3 bărbați în trei zile diferite au ridicat, mai în glumă, mai în serios, problema ”pentru femei mărimea contează !”

Irelevant de cât de mult timp sunt în relație. Pentru că e o convingere după care s-au ghidat până acum.

Vreau să demistificăm progrămelul ăsta.

Pentru femei contează mai mult preludiul și postludiul decât mărimea; mai mult durata și calitatea decât mărimea.

Nu înseamnă că dacă la fiecare trei zile o învârți pe toate pozițiile timp de două ore va fi toată un zâmbet și va radia de fericire. Da, se poate întampla asta când-și-când (și asta decideți voi cât de des pentru că e diferit de la cuplu la cuplu) dar nu înseamnă că dacă nu se întâmplă de fiecare dată nu puteți avea parte de o viață sexuală de calitate.

Sunt mai importante pentru femeie atingerea, mângâierea dinainte de actul în sine, din timpul actului și de după act decât mărimea. Poți face sondajul ăsta în cercul tău de cunoștințe, nu tre să mă crezi pe cuvânt (dar mi-ar plăcea să-mi dai de veste ce afli).

Să mai spun și eu câte studii arată că noi, ca ființe umane suntem interconectați ? Ști deja asta, așa că trec direct la subiect.

Să presupunem că tu ai o zi proastă, în care starea ta de spirit nu e una tocmai bună. Nervii tăi sunt întinși aproape de maxim și te irită cam orice și oricine. Ce să vezi, partenera ta simte cam același lucru.

Ce faci cu două stări proaste ? Le transformi într-una bună.
Cum ? Îți schimbi tu starea.
De ce ? Ca să (re)găsiți puterea de a vă susține unul pe celălalt și de a vă aduce în poziția în care puteți discuta detașat despre ce vă supără.

Tu îi transmiți ei starea ta, ea îți transmite ție starea ei și uite-așa se formează un bulgăre de energie. Care energie o puteți folosi într-un mod constructiv pentru voi sau într-un mod distructiv. Ce alegi ?

Multe Mării în familie, prietene, colege… mulți ani, 15 August a fost pentru mine doar Sfânta Maria. Mesaje, telefoane, un gratarel, un tortulet și un pahar închinat în cinstea Mariei.

Însă azi, 15 August e despre Fecioara Maria - Maica Domnului. Principiul feminin din fiecare dintre noi, indiferent că tu, care citești ești bărbat sau femeie.

Și mai înseamnă iubire ! După care tânjim cu toții, mai mult sau mai puțin în secret.

Fă ca sărbătoarea zilei de azi și toată energia generată de oameni cu această ocazie să o folosești în repararea relației cu Divinul Feminin și cu Maica Domnului.

Cere-i iertare, cere-i să îți îndrume pașii. Și mai cere-i să îți dea putere să te ierți pe tine ! Să îi ierți pe cei de lângă tine și să primești iertare !

Și când se lasă întunericul mulțumește Maicii Domnului pentru toate de care te păzește și pentru toate pe care ți le oferă !

Îți doresc să fii iubire… azi și în fiecare zi a vieții tale !

“În brațele ei mă simt acasă, oriunde am fi în lumea asta. Mă consider un bărbat norocos să fie EA partenera mea de viață !”

Am întâlnit încă un .

P.S. N-are poza nimic de-a face cu cuplul pomenit anterior.

- Acum pot să îți spun și de ce ne-am despărțit. Am intrebat-o. Nu mi-a fost ușor să fac asta, dar mi-am luat inima în dinți. Aveam nevoie să aud de la ea, pentru că în capul meu mi-am făcut o grămadă de scenarii. Răspunsul ?

Râde zgomotos, dar e mai mult un plâns înfundat.

- Nu se simțea în cu mine ! Habar n-am ce înseamnă asta.

Încep povestea:
“Ajunge acasă după o zi proastă. O vezi că nu-i în cea mai bună formă a ei. Glasul îi e stins. Are nevoie de câteva minute bune ca să se detașeze, să chiar ajungă acasă și cu mintea și cu sufletul, nu doar cu trupul.

Începe să îți povestească ce s-a întâmplat. Cum proiectul ăla pentru care a lucrat în ultimele 2 săptămâni ca o nebună a fost respins. De ce ? Pentru că i-a împărtășit unei bune cunoștințe câteva idei la care lucra. Iar acesta i-a luat-o înainte, a prezentat proiectul înaintea ei, a fost acceptat. Însă ea a fost acuzată că nu e originală, că a copiat și acum are tupeu să prezinte o idee care nici măcar nu îi aparține.

Îi curg lacrimile șiroi pe obraz în timp ce îți povestește asta. Ști cât de entuziasmată era proiectul ăla și cât de mult conta acea ”bună cunoștință”. Două lovituri grele într-o singură zi parcă e cam mult.

Ridică ochii mari și plânși către tine, își suflă nasul cu putere și se asează în brațele tale. Aici se simte în siguranță...
..în siguranță că o accepți cu tot cu ziua proastă prin care trece, cu nasul roșu și cu ochii plânși.
În fața ta se simte în siguranță să își dezvăluie și cele mai profunde vulnerabilități... pentru că tu nu o judeci, însă o susții.
Alături de tine se simte protejata.
Da, se simte în siguranță chiar și atunci când ajungeți în conflict. Pentru că ați învățat să vă certați frumos.

Chiar și atunci când ție ți s-au înecat corăbiile într-o zi, se simte în siguranță alături de tine. Pentru că tu ai curajul să te deschizi în fața ei, să fii onest în orice situație.”

- Asta-i ceva nou față de ce am crezut eu ca înseamnă siguranță pentru o femeie.

Ce înseamnă pentru tine siguranța în relație ? La ce se referă ?

„În ultima perioadă a căsniciei noastre nici nu mai aveam ”curajul” să mă apropii de ea, că știam ce urmează... ea mă respingea, eu căutam în altă parte... un cerc vicios.”

Bărbatul care a scris asta are o poveste lungă și tare plină de învățăminte. O să mai folosesc spusele lui în postări. Nu pentru că ”îmi mut tabăra”, ci pentru bărbații care mă citesc și mă vor citi. Ca să înțeleagă că:
- nu-i nimic în neregulă cu ei să își dorească afecțiune din partea iubitei lor;
- relația se bazează și pe ei și pe ceea ce aduc ei în relație;
- e perfect în regulă să își arate vulnerabilitățile în fața iubitei lor;
- au puterea și capacitatea de a contribui la ”binele” din relația de cuplu;
- emoțiile și sentimentele pe care le au sunt valide și că nu-s niciun specimen pe cale de dispariție pentru că simt și mărturisesc ce simt;
- nu se face gaură-n cer dacă spun ”nu știu” atunci când chiar nu știu. Dar se pot informa și reveni cu noi date ale problemei sau soluției;
- să îți asumi atunci când greșești, să recunoști și să îți ceri iertare nu e semn de ”bărbat slab”, din contră chiar, e semn de bărbat matur.

M-am cam întins cu cât de multe îmi doresc să întelegi tu, care citești acum. Mnah... io-s femeie, câteodată vorbesc mult 🙃

Bărbatul de mai sus a găsit în altă parte. A găsit în alte părți, mai bine spus. Dar în niciuna din părți nu era pe care o iubea.

Înainte să ajungi să cauți în altă parte, sau să rupi de tot relația - fă tot ce ține de tine pentru a repara. Nu-i nicio rușine să întrebi, să apelezi la cineva specializat care te poate îndruma, să îți iei partenera și să vă așezați la o poveste despre voi. Poate decideți împreună să recreați scânteia dintre voi sau poate decideți să mergeți pe drumuri separate. Și e în regulă, oricare ar fi varianta aleasă.

Amintește-ți doar că e nevoie de răbdare și de implicare !

O vorbă românească spune despre partenerii de cuplu care au o relație misto ca “trag amândoi la aceeași căruță”. Evident, în aceeași direcție.

Cu alte cuvinte, sunt implicați amândoi în bună funcționare a relației lor ca să le fie bine amândurora, să trăiască frumos și să simtă iubirea pe care și-o poartă unul altuia.

Bineînțeles ca au și ei , dar au învățat să le gestioneze.

Pe de altă parte, atunci când doar unul “trage”, fie obosește la un moment dat și depune armele, fie o ia pe un alt drum. De ce ? Pentru ca a ajuns în punctul în care simte ca e singur in relație.
Pentru ca a pus la bătaie toate abilitățile și cunoștințele lui “ca să fie bine” și tot nu e.
Pentru ca a dat atât de mult din el încât s-a pierdut pe sine.

Oprește-te preț de o clipă și uită-te la relația ta ! Ce funcționează ? Ce ai vrea să schimbi ? Care sunt valorile pe care ați construit relația ? Cum te simți tu, cm se simte partenera ta în relația asta ?

Amintește-ți ca se poate repara atâta timp cat vă doriți ! Si ca meriți să trăiești frumos, să iubești și să fii iubit !

Am cerut să primesc un semn într-o chestiune importantă pentru mine. Și iaca-ta-l !

O fi de bine ? 🫣 (retorica întrebarea)

Am mai spus-o și-o mai spun: timpul petrecut împreună creează conexiunea aia după care tânjești și tu, și ea.

Poate fi o jumătate de oră pe zi, dar să fie de calitate. Lasă-te să o (re)descoperi, să vezi cm s-a schimbat femeia de lângă tine, fii prezent la cm te-ai schimbat tu în raport cu ea.

Plătești cu cea mai importantă monedă din viața ta, ! Fă-l să merite, să îți aducă !

Să ai o zi cu ! ❤️

Să mai aduc vreo completare la ce scrie în poză ? Aș putea să nu, dar aleg totuși să o fac. (Așa suntem noi, femeile, vorbim mai mult 🙃)

Nu pot să nu observ căutarea asta frenetică de între parteneri. Acum, după ani de relație, îți pare ”normal” că nu vă mai simțiți atât de aproape unul de celălalt, deși îți dorești să restabilești legătura. Și cauți, și întrebi, și cercetezi și tot nu afli vreun răspuns care să îți fie util, ba mai mult, nici măcar să te mulțumească.

Uite, eu îți propun ceva foarte simplu și la îndemână. Și nu-ți cer să mă crezi pe cuvânt, doar să pui în practică și să te convingi singur.

Atingeri, mângâieri, îmbrățișări... îți amintești cm era ”la început” când îți venea să nu te mai dezlipești de iubita ta ?! Foloseai și inventai orice ocazie ca să o atingi; o țineai în brațe și ea stătea acolo culcușită în cel mai liniștitor loc din lume...

Contactul fizic e unul din cele mai la îndemână gesturi pe care le poți face cu beneficii de ambele părți. Mintea se relaxează, se liniștește, corpul începe să elibereze hormonii fericirii și astfel îți dă o stare de bine. Nu, nu mă refer la contactul fizic sexual. Ci la atingerii. La o lungă... în care pur și simplu să fiți prezenți unul la celălalt, să vă ascultați bătăile inimii.

Acolo, în găsești conexiunea... cu tine, în primul rând !

Ești sătul de critici până peste cap. Ba că nu aia, ba că de ce cealalaltă. Doar că, vezi tu, de cele mai mult ori, critica la adresa celuilalt este o critică adusă propriei persoane ca și proiecție a propriei uri față de aspectele sinelui care au fost negate, respinse sau blocate în anii copilăriei.

DAR și opusul este la fel de adevărat.

Și pentru că afirmările sunt proiecții pozitive despre sine, ”îmbăierea” partenerului cu aprecieri și complimente este egal cu ”îmbăierea” sinelui cu mesaje pozitive. Altfel spu, oferă și vei primi.

Unul dintre beneficiile majore ale aprecierilor și complimentelor este faptul că amplifică energia pozitivă din relație. Te face, de asemenea, să te reconectezi cu ceea ce admiri la partenera ta.

Da, începe tu ! Și fii perseverent. Oricât de dificil ar părea la început, cu cât practici mai mult exercițiul ăsta cu atât vei (re)găsi lucrurile care te-au adus alături de partenera ta și bucuria de a fi împreună.

Am mai spus: unde se duce atenția - acolo se duce energia. Așa că de ce să nu se ducă înspre ceva frumos ?! Cu atât mai mult cu cât stă în puterea ta.

„Mă simt iubit când îmi trimiți un mesaj în mijlocul zilei în care îmi spui că ți-e dor de mine !”
„Mă simt iubit când intru în casă și miroase a cozonac cu nucă cm numai tu ști să faci !”
”Mă simt iubit când ajung acasă și îmi sari în brațe ca și când nu ne-am mai văzut de săptămâni.”

Ce-ar fi să împărtășești felurile în care te simți iubit și cu partenera ta ? Ascultă și cm se simte ea iubită și fă acele gesturi.

Nu-i nevoie de nicio baghetă magică să reaprindeți în , dar e nevoie să fiți prezenți și atenți unul la celălalt. Și mai e nevoie și de exercițiu. Inclusiv de exercițiul de a împărtăși ce simți și ce ai nevoie.

Tu cm te simți iubit ?

Ziua începe cu dreptul atunci când te trezești dimineața și miroase a cafea proaspăt pregătită. Dar stai un pic ! Ai spus oare ” !” ?

Da, oricum făcea cafea pentru ea, dar uite că s-a gândit și azi să fie cafeaua gata făcută pe când te dai jos din pat.

Alege tu să vezi ce a făcut pentru tine și ai ”uitat” să-i mulțumești. E normal, în cuplu, să faci ce-i place partenerei tale și invers, dar e normal și să spui ”mulțumesc !”. Pentru că transmiți că ai văzut gestul pe care l-a făcut și apreciezi.

Oare nu-i aprecierea unul din lucrurile pe care ni le dorim ?

P.S. Îți multumesc pentru că acum, ești aici !

Azi, în ziua a doua din provocarea de 7 zile e despre ceea ce îți place.

Vezi tu, spunem destul de des ce nu ne place și ”uităm” să scoatem în evidență ce ne place. Cu siguranță sunt multe gesturi, atitudini și comportamente pe care partenera ta le face cu drag și care ție îți fac plăcere.

Pe măsură ce devii mai conștient de ceea ce îți place, vei observa în timp cât de multe chestii faine sunt, de fapt, în relația ta. Ține doar de exercițiu.

Energia se duce acolo unde se duce atenția. Ori dacă te uiți mereu la ce nu îți place, clar că nu mai vezi ce-i frumos. Un fel de „nu mai vezi pădurea de uscături”.

Așa că, hai să evidențiem ce îți place. Și mai mult decât atât, întreab-o și pe partenera ta ce îi place.

Să-ți fie ziua pe placul tău ! 😉

Ce-i mai fain decât o provocare ?

O nouă ! 🙃

Te invit, timp de o săptămână (doar 7 zile), să schimbi atmosfera în relația ta. Destul cu împunsăturile, cu tăcerea aia apăsătoare, cu lălăitul pe la serviciu sau pe oriunde altunde numa` să ajungi acasă cât mai târziu.

Hai să vedem dacă poate fi și altfel ! Nu ca la început, dar pe-aproape.

Las aici, în fiecare zi, timp de șapte zile o idee despre ce poți face în acea zi.

Azi, despre . Spune-i pentru ce o apreciezi. Cel puțin un lucru, ideal ar fi sa fie 3. După atâta amar de vreme împreună, ”se subînțelege” că apreciezi ce face pentru tine, pentru relație, pentru voi, ca și cuplu. Dar dacă acest subînțeles ar fi exprimat în cuvinte ?!

Sunt atât de importante aprecierile, atât de la îndemâna noastră și totuși, atât de rar folosite.

P.S. Eu, astăzi, te apreciez pentru că ai ales să fii parte din provocarea asta !

Sfârșit de săptămână... ieeeeiiiii 🤩

De unde „ieeeeiiiii 🤩”, Romina, când am atâtea de făcut ?! Să tund gazonul, să repar robinetul ăla de care îmi tot aduce aminte iubita mea de vreo săptămână, să spăl mașina... pfuuu... și pe căldura asta tot ce-aș vrea e să stau la umbră.

Noh bine... sunt multe de făcut în weekend. Dar stai ! Sunteți un , ce-ar fi dacă v-ați pune și pe voi pe lista cu ”de făcut” ? Adică să vă rezervați un doar pentru voi doi !

Un timp în care să faceți chiar și nimic, dar să fiți , fără telefoane, fără televizor, fără nimic ce v-ar putea distrage atenția unul de la celălalt.

Ce zici, pui și asta pe listă ?

„Mă duc acasă, avusesem o perioadă dificilă cu fosta. Vine seara, mă pun în pat lângă ea, chiar îmi era dor să o țin în brațe cel puțin, atât vroiam... să o țin în brațe și să aud de la ea un cuvânt frumos, doar atât, nimic mai mult... mă gonește.
Am repetat aceeași poveste de n-șpe ori... încercam să rămân îndrăgostit de ea. Îi aduceam flori și... nu pot să vă reproduc răspunsul.
Să știți că și bărbații simt nevoia... nu știu, de momente tandre, de o strângere în brațte, să audă un ”TE IUBESC”...”

Într-o relație care se află în punctul descris mai sus, de un bărbat în toată firea, sunt deja multe la mijloc. Nu mă refer la femei. Ci la lucruri necomunicate, la vorbe „grele”, la promisiuni neîndeplinite, la nepăsare... și lista poate continua.

E greu, când omul lângă care ai trăt niște ani și te-a devalorizat constant de o vreme încoace, să te mai uiți la el cu iubire și cu respect. Dar nu imposibil.

Ăsta e punctul în care începe munca ta cu tine, ca bărbat. Și e un întreg proces de reconectare la tine. Pentru că am spus-o și am să o repet: nu poți să dai din ce n-ai.

P.S. Probabil că poza are mai mult lipici la femei, dar e un buchet primit de la un BĂRBAT !

Am trecut, la pas fiind, pe lângă o macara în lucru. Oi mai fi trecut și până acum, dar atât de fascinată de o macara cm am fost azi - nu am fost niciodată.

Eram la nici jumate de metru de greutățile de la baza acestei imense construcții metalice care ridica bucăți din ceea ce urma a fi o schelă. De partea cealaltă, ”conducătorul” macaralei dădea direcția înspre care aceasta să se îndrepte.

N-aș ști să îți spun ce m-a fascinat mai mult... imensitatea blocurilor de ciment de la baza care au rol de ancorare (să nu se huluie macaraua, cm s-ar zice 🙃) sau cât de important este un om (extrem de mic în comparație cu înălțimea și greutatea unei macarale) în buna funcționare a lucrurilor.

”Mnah bine, Romina ? Și ce vrei să spui cu asta ?”

Vreau să spun, cu asta, că nu m-am putut abține să nu fac o analofie între o macara și o relație de cuplu.

”Pe bune ? 😲Ai luat-o pe ulei ? 🤦‍♂️”

Nope ! Stai să-ți spun !

Cu cât suportul de la bază e mai solid, cu atât macaraua e mai puțin probabil să se răstoarne. În relația de cuplu, cu cat baza, fundația, temelia sau cm vrei tu să o numești e mai bine ancorată, cu atât relația e mai predispusă să facă față greutăților, e mai rezistentă în fața ”intemperiilor”. De-asta e important să construiești în jurul unor cm ar fi , încrederea, onestitatea, fiecăruia.

Și ”dirijorul” (da, bine... conducătorul) macaralei are un rol foarte important. El dă . La fel ca și tine. Tu direcționezi relația. Vrei să fie bine și frumos ? Pune gânduri pozitive, acționează în conformitate cu valorile pe care le-ați pus la bază, gândește-te la cm puteți rezolva o anume situație dintre voi, în loc să aduni nemulțumiri că s-a întâmplat sau a zis știu-io-ce.

O macara se poate răsturna când e prost dirijată. O relație se poate destrăma când direcția care i se dă e ”la vale”.

P.S. Nu ma confundati cu un echipament de ridicat greutati !!! 😂

„Am dat totul pentru ea !”

„M-am lăsat pe mine ca să îi fie ei bine !”

„Încerc să tac, să fiu o umbră, și ușor-ușor, umbră ajung...”

Faci tot ce îți stă în putință ca să fie bine, ca să îi fie ei bine. Chiar dacă asta înseamnă să te lași pe tine deoparte, să taci și să înghiți alte nemulțumiri. Și speri ca mâine să fie mai bine, să îi fie ei mai bine.

Orice, ca să nu o pierzi.

Dar, de fapt, pe zi ce trece pierzi câte o bucățică din tine. O bucată pierdută, cu înc-o bucată pierdută și încă una și tot așa până nu mai ști tu însuți cine ești si ajungi să plutești în derivă, să nu mai ști ce îți dorești, cine ești.

Încurajez „să faci” într-o relație, deși mai mult încurajez „să faceți”. Însă, mai presus de toate, încurajez „SĂ FII” într-o relație.

Să fii autentic, să fii deschis, să fii vulnerabil, să îți spui durerea atunci când o simți, să comunici despre nevoile și despre limitele tale...

Să te descoperi în relație, mai degrabă decât să te pierzi...

Ai lua trafaletul să dai cu lavabilă „de bine” peste toate momentele alea care au dus la deconectarea voastră ca și cuplu. Să fie mai multă culoare, că acum e mai mult negru. Și nu mai ști cm să te întorci la când a fost bine, că nici nu mai ști când a fost ultima oară bine.

Și te-ntreb pe tine: ce înseamnă să fie bine ? Cum arată să fie bine în relație ? Dar să te simți bine cu partenera ta ?

În orice relație intervine o perioadă în care pare că nimic nu merge bine. Orice ai face tot ajungeți să vă certați ca chiorii... și-ncă din nimicuri, nu chestii de însemnătate.

În punctul ăsta devine important felul în care gestionați conflictele, cm vă raportați unul la celălalt și fiecare din voi la relație. Ce ați construit până acum poate să fie dărâmat într-o ceartă puternică. Și cuvintele spuse într-o astfel de ceartă nu le poți șterge nici cu trafaletul, nici cu buretele.

Tocmai în perioada de conflict a relației e important să aveți ca și rutină cel puțin un ritual care să vă țină conectați. O îmbrățișare dimineața și una seara care durează cel puțin 30 de secunde, o îmbrățișare și un sărut, un timp de 10 - 15 minute doar pentru voi doi în care să vorbiți despre cm vă simțiți, mergeți la cumpărături ținându-vă de mână... orice vă aduce aproape unul de celălalt (și nu mă refer doar la aproape în sensul fizic).

Uitându-te în urmă la felul în care au decurs lucrurile între voi - ce lecții ai învățat ?

Îi simțeam durerea în timp ce îmi povestea prin ce a trecut în ultimii ani. Cum îi era groază să ajungă acasă ca sigur începea iar circul. Tot avea ea ceva de băgat de vină. S-au spus cuvinte grele și de-o parte și de alta.

Nu a fost mereu așa, ba din contră, au început , cu atenție, cu tandrețuri, cu , cu împărtășit și susținut unul pe celălalt. Chiar credeau că vor face casă bună împreună.

Până când nu au mai crezut. Pe rând fiecare și apoi amândoi. Nici nu știa cm au ajuns aici. Dar clar voia să facă o .

Dinamica dintr-o relație nu se schimbă peste noapte. Nici în bine, nici în rău. Ambii contribuiți și la și la conflict.

Important e și felul în care te raportezi tu la tine și la relație și la partener... ce îți spui ție, în căpșorul tău, despre tine, despre partenera ta, despre felul în care decurge relația dintre voi (cu alte cuvinte, filmele pe care ți le faci 🙃).

Când s-a dus relația la vale pentru o bucată de timp are nevoie de cel puțin tot atâta timp și un pic mai mult ca să se repare. Bineînțeles că asta depinde și de implicarea ta și a partenerei.

Binele într-o relație e direct proporțional cu implicarea.

Când te pălește duminica inspirația, dar fix azi nu ai internet acasă 😡 și te duci să “furi” de la alții… mai primești și flori… 🏖️

„Cum e posibil să fie atât de sociabilă și de plină de viață de fiecare dată când ieșim afară ? Că în casă, după ce am închis ușa după noi e stană de piatră.

Vorbim foarte puțin și cam strictul necesar, nu ne prea întindem la povești despre noi. Îmi lipsește să o văd , să văd că se bucură de ceva, că se bucură să mă vadă.”

E una dintre greșelile des întâlnite într-o relație. Afară, cu prietenii sau la job să fie tot un râs și-o voie bună, iar acasă parcă e o cu totul altă persoană. Străină și rece.

Vă îndepărtați tot mai mult pe zi ce trece. Ai vrea să faci ceva, dar ce ? De unde să o apuci ?

Revin la . Din nou și din nou. Aceeași comunicare deschisă și autentică. Nu zic să îți verși toate nemulțumirile deodată, dar poți începe prin a vorbi despre ce îți dorești, ce ți-ar plăcea să primești, ce are nevoie să îi oferi.

Și adu-ți aminte: comunicarea se face prin dialog, adică atunci când unul vorbește - celălalt ascultă (și tace, implicit 😉). Și nu o ia la modul personal.

Dialogul, la fel ca și relația, necesită din partea ambilor parteneri !

“ Ea: - De ce te uiți așa la mine ?
El: - Ești frumoasă !”

După 20 de ani de relație.

Hai ca se poate ! 🥰

Ești în drum spre casă și te simți ca un adolescent la prima întâlnire. Abia aștepți să o vezi, să o strângi în brațe și să o săruți, după care să vă povestiți unul altuia cm a decurs ziua.

Intri în casă și-i întâlnești privirea. O privire rece și distantă… ca un duș rece.

Ți-a pierit tot cheful de a mai fi drăgăstos și de a povesti. Cu ocazia asta îți amintești ca și ieri a fost la fel… și alaltăieri… și… nici nu mai ții minte când a fost “bine”.

Intri la duș și lași apa să curgă pe tine sperând că va spăla și toată durerea pe care o simți; durerea ca v-ați îndepărtat unul de celălalt, durerea ca nu va mai vorbiți “ca la început”, durerea ca nu mai este conexiune între voi.

“Lasă, poate mâine va fi mai bine !” - îți spui.

Dar mâine e la fel cm a fost și azi și ieri și alaltăieri.

Pentru ca “iubirea învinge tot” atunci când e (re)construită zi după zi după zi. Prin felul în care ne purtăm, prin felul în care reacționăm, prin felul în care vorbim unul cu celălalt.

Iubirea e ca un foc. Dacă nu pui lemne în continuare pe el ajunge să se stingă și devine un fum înecăcios.

Stă în puterea ta să alimentezi iubirea. Să o reconstruiești chiar, pe o fundație solidă, cărămidă cu cărămidă.

Este ceva ce ține de tine și poți face ca să îmbunătățești ?

“Să cu ea mă liniștea ! De trei ani durează relația asta și până la ultima tot ca un mă simțeam de fiecare dată când urma să ne vedem. Așa, cu fluturi în stomac și cu praf de zâne, cm zici tu.
Nu-nteleg ! Așa de înțelegător și de răbdător nu am fost cu nimeni. A fost o limită pe care o aveam și am depășit-o, da’ pentru asta mă bucur, parcă am mai crescut.
De trei luni de zile nu ne-am văzut, nu am vorbit și nici măcar nu știu de ce.
La nimic nu mă pot concentra, îs cu gândul tot acolo și încă mă trezesc cu lacrimi în ochi din senin.
Mă-mpachetează asta. N-o mai pot duce de unul singur și băieții (din gașca) n-ar înțelege dacă le-aș povesti.”

Știa și el, la nivel rațional toată teoria pe care i-am spus-o. Și o știm cu toții, dar când te lovește câte o durere parcă uiți tot ce poți face care te poate ajuta să ieși din stare.

Ce îl ajută pe el acum ?
- să facă exercițiile pentru deblocarea furiei pe care a ținut-o captivă atâția amar de ani;
- să fie pentru ce a trăit alături de femeia respectivă;
- să se pună pe el pe primul loc în viața lui și să înceapă să trăiască ! Asta sună ca citat motivațional, știu, și e mai greu în practică decât în teorie, dar cu asta începi ! De fiecare dată, în fiecare zi !

Și ce îl mai ajută ? Să știe ca nu e singur, pentru ca NU e singur ! Pentru ca a apelat la mine, iar eu am promis ca sunt lângă el să îl susțin, și ție îți promit același lucru ! Ca pun la bătaie toate cunoașterea mea ca tu să te întorci la tine ! Să îți (re)găsești pofta de viață și să fii în relație din dorința de a fi acolo, nu din nevoie !

P.S. Poate ca băieții ar înțelege dacă ar vorbi cu ei ca-ntre băieți. Și ar fi surprins să afle ca și ei trec prin chestii relativ asemănătoare, chiar dacă vor să arate cat de fericiți par.

În cuplu sau în afara cuplului, la baza avem aceleași fundamentale.

Le avem copii fiind, apoi adulți și îmbătrânim cu ele. Și e vital să ni le împlinim. Pentru sănătatea emoțională, psihică și chiar fizică.