Psiholog Simona Ramulescu

Am văzut ideea aceasta la Nichola Mooney, dramaterapist din Dublin.

La începutul fiecărei zi scrie o afirmație pe tablă atât pentru ea cât și pentru clienții ce trec pragul camerei de joaca. Uneori afirmația dă tonul unor discuții interesante.

Am ales sa pun și eu în practica ideea ei și sa vad ce se întâmpla. Las aici mesajul zilei de azi.

Granițele personale ne ajută să spunem ce este și ce nu este acceptabil pentru noi. Stabilirea limitelor are diverse beneficii pentru promovarea sănătății mintale și a bunăstării generale.

În copiii invata și experimentează setarea de limite asa cm știu ei cel mai bine, prin joacă, creând personaje, ziduri, fortărețe etc. Astfel ei securisează părți din ei care au nevoie să se simtă în siguranță și explorează zone vulnerabile pe care altfel nu ar putea să le viziteze.

Cu drag și dor m-am reîntâlnit cu colegele mele. Mi-a fost dor de lucrul dramatic. De energia care este în astfel de grupuri, de creativitatea oamenilor din jurul meu, de bucuria jocului între adulți. Îmi e tare draga abordarea aceasta terapeutica în care vindeci și cresti, în care îți dezvolți un spațiu interior creativ din care te alimentezi.

Mai avem o săptămână și puțin pana la începutul grădiniței sau a școlii. E posibil sa va loviți de refuzul celui mic de a merge. Anxietatea de separare poate sa apară atât la copii cât și la părinți. Aici un fragment din cartea "Rețete împotriva îngrijorării " de Lawrence Cohen

Terapia prin joc – Calea către Sinele copilului Terapia prin joc este una dintre tipurile de intervenție terapeutică adresată copiilor și familiilor acestora, care începe să fie din ce în ce mai aplicată în mod științific și în România. Această abordare terapeutică are un lung istoric internațional, dar în ultimii ani a fost din...

"Everyday language is not
the natural language of feeling for children. Their natural language of feeling is that image and metaphor, as in stories and dreams" - Margot Sunderland

Dacă e joi e atelier creativ cu grupul de bătrâni. Azi am avut ca profesor principal o elevă talentată a liceului de artă din Ploiești. Teo le-a explicat cu emoție în glas si multă răbdare cm să miște pensula pe foaie astfel încât sa iasă un tablou abstract cu culorile lor preferate.
Bătrânii au privit-o cu mult drag și și-au amintit de copiii și nepoții lor la vârsta ei. Atmosfera a fost una de veselie și bună dispoziție!

Make studying enjoyable!

Sweet taste of free time

Final de spectacol, cu multe emoții, de toate felurile, cu frica, frustrare dar mai ales cu bucurie. Bucuria de a vedea copiii infruntandu-si propriile lor emoții și câștigând în fata lor! Bucuria de a fi pe scenă alături de ei, bucuria jocului și mai ales bucuria imensa pe care teatrul mi-o aduce indiferent în ce rol sunt fie el de spectator, de actor (amator) sau îndrumător!

Spectacolul de final de an pentru elevii clasei a III a este după colț! A fost un an interesant, a fost cu provocări, cu peripeții, cu multa munca din partea lor, cu curiozitate și pasiune din partea noastră. A fost prima data când am fost implicată intr-un astfel de proiect și am învățat enorm.
Îmi doresc ca teatrul sa apară în orarul cât mai multor elevi pentru ca beneficiile sunt multiple atât în zona cognitiva cât și în dezvoltarea creativității. Succes mâine copiilor. Abia aștept sa ii vad strălucind pe scenă!

Mind scapes A Conference on Consciousness,

Thought and Neurobiology of Perception

Ieri am încheiat procesul terapeutic cu o petrecere cu ceai la care au fost invitați toți prietenii ei. Pe rand, animalutele i-au spus care sunt super-puterile ei. La final copila m-a privit fix în ochi și mi-a spus ca și eu am o super-putere. Super-puterea mea e "nu spun niciodată NU ideilor". Este cel mai frumos compliment pe care l-am primit ca adult. M-am simțit foarte bine sa primesc aceasta remarcă.

Azi, de Ziua Copiilor, uitați-vă în ochii lor și spuneți-le care sunt super-puterile lor! Petreceți timp cu ei, ieșiți la o petrecere cu ceai și biscuiți, desenați pe asfalt, râdeți cu ei. Peste ani nu își vor aminti jucăria pe care au primit-o dar sentimentul ca sunt văzuți, apreciați, ca ei contează, o sa rămână cu ei toată viața!

LA MULTI ANI COPII MINUNATI! E o bucurie sa fiu printre voi în fiecare zi!

Mândră de ei, o parte din copiii mei cu care lucrez la optionalul de teatru în cadrul școlii de care ei aparțin. Au fost excepționali! Nu exista suficiente laude în vocabular care sa exprime calitatea reprezentatiei lor! Bucuria pe care am simtit-o când i-am văzut acolo, infruntandu-si temerile este imensă! Concurs Modus Vivendi

În anii de formare ca terapeut am învățat cea mai importanta lecție, lecția despre self care. Periodic simt ca ajung la prea plin și atunci îmi dau o pauza.

Marea pentru mine e cel mai rapid mod de a îmi liniștii mintea și a mă reconecta cu corpul și simțurile mele. Indiferent de anotimp, dacă am de ales, voi alege marea de fiecare dată.

Messy play! My favorite kind of play!

Sa lucrez cu grupurile de copii e ceva ce îmi aduce o enorma bucurie. Puterea transformatoare a grupului e minunata. Încă ma uimește cm o poveste poate fi primita de copiii în atât de multe moduri diferite.

About messy play and creativity: Because you present children with materials and only basic suggestions for use, they must use their imaginations to decide what actions to take.They will also reflect on their experiences and base future use on the outcomes of those encounters.

Evaluarea miofuncțională orofacială

Scopul principal al acestui screening este acela de a depista într-un stadiu incipient tulburarea miofuncțională orofacială. Dacă una sau mai multe dintre cele enumerate mai jos persistă pe o perioadă mai mare de 6 luni, indiferent de vârstă, este necesară o evaluare.

Dacă copilul dumneavoastră prezintă aspecte cm ar fi:
• nas congestionat în lipsa unei condiții medicale (răceala, gripă s.a.)
• respirație pe gură
• stare de repaus a gurii în poziție deschisă
• alergii respiratorii care încurajează respirația orală
• tonus muscular scăzut ce nu poate susține o poziție orală închisă, limba în cerul gurii
• malocluzie (alinierea incorectă a dinților în momentul mușcăturii)
• dinți înghesuiți si sau dinți încălecați d**a schimbarea dentiției
• văl palatin (cerul gurii) înalt și sau îngust
• fren lingual restrictiv (“ața de sub limbă” restricționează mobilitatea limbii, vârful acesteia fiind prins)
• hipersalivație (salivă abundentă)
• suge suzeta (18 luni +)
• suge degetul
• suge și/sau bagă în gură alte obiecte (18 luni+)
• îsi mușcă unghiile/ degetele și sau alte obiecte (18 luni+)
• cearcăne negre/ sclera vizibilă în partea de jos/ comis ochi răsturnat
…vă recomandăm să efectuați o evaluare miofuncțională orofacială. Aceasta are ca scop principal evaluarea funcției limbii și a muschilor faciali. Un tonus muscular scăzut la nivelul aparatului bucal (mușchii limbii, mușchii faciali) duce la patern de masticație și deglutiție necorespunzător, la o respirație necorespunzătoare, la o pronunție de sunete deficitară, la deformarea faciesului, la scăderea calității vieții.
SURSA: TONGUE TIED - Richard Baxter

Eu funcționez pe dos ca majoritatea oamenilor. Pentru mine Septembrie reprezintă momentul meu de tras linie, analizez ce a fost până acolo, pornesc proiecte noi, colaborări noi, îmi vin idei și lucrez cu toate motoarele turate.
Vara pentru mine e moment de repaos, ritm lent și chef de vacanțe. Ei bine, vacanța asta s-a conturat un drum nou. Aceste 3 cărți au stat pe noptiera mea, in bagajele mele, au fost cu mine la munte și la mare. Nu toate odată ci pe rand și nu am observat că abordează același subiect decât acum când le-am pus împreună.

Nu știu încă cm o sa arate acest drum, e la dospit ideea dar sigur o să aibă legătură cu lumea basmelor și cu teatrul. Stay tuned 😉

Pe vremea când lucram într-o corporație, prima zi de concediu însemna să zac în pat și să nu fac nimic.
Acum sunt la polul opus. Parcă nu am stare, parcă aș face și aia și ailaltă. Mă învârt în jurul cozii câteva ore până reușesc să încetinesc ritmul. Un compromis bun este să stau dar cu folos. Să stau dar să conturez idei, planuri, să visez la ce voi face pe mai departe. Aseară, pentru că în sfârșit puteam să respir și afară, m-am înarmat cu cartea asta și sprayul contra țânțarilor și doar întunericul m-a băgat în casă!

Zilele astea am resimțit multă anxietate. O resimțeam ca o neliniște, o nerăbdare, o agitație continuă în corp. In pauzele dintre sesiunile din cabinet am explorat aceste senzații și le-am pus pe hârtie. In prima faza am desenat linii multe și fără niciun sens pe hârtie. Am lăsat mana sa se miste fara sa incerc sa controlez, doar sa simt ce e de simțit. Când energia s-a consumat am rămas cu o coala plina cu cercuri ce semănau cu tornadele.

Am decis că vreau sa folosesc acuarelele sa îmblânzesc, sa pansez ceea ce desenasem. Pictatul îmi dă o senzație de libertate, de eliberare și mă duce într-o stare meditativă. La final am rămas cu acest desen ce mă duce cu gândul la Aurora Boreala și nori pufoși.

Odată calmată furtuna am putut sa văd ce e dincolo de anxietate. Emoțiile nu mai au aceeași intensitate, e ceva ce pot sa gestionez.

Daca e luni e grupul de creativitate la centrul de bătrâni. Azi am avut atelier creativ cu flori! A fost cu multa culoare, miros frumos, delicatețe, fragilitate și blândețe. La final am plecat de acolo mai bogată sufletește pentru că azi am adus bucurie în 5 perechi de ochi!

Jocul copiilor exprima lumea lor interioară - emoțiile lor, zbuciumul lor, dorințele și felul în care ei vad lumea.

Ieri am susținut împreună cu Ioana Plugaru workshop-ul creativ de strângere de fonduri. A fost o seara minunată, plina de emoții, joc, desen, povesti și vise împărtășite.

Le mulțumesc participantelor că au ales să petreacă 2 ore alaturi de noi. Sunt recunoscătoare pentru energia hrănitoare cu care am plecat acasă.

"Playing messily with earth, sand, water, dough, clay, finger paint, slimeand goo is a very necessary, physical and sensory experience.
Whereas toddlers all pass through a messy stage and take a delight in exploring substance without being constantly cleaned up, older children may need to re-visit this stage or indeed explore it for the first time, when it has not been available to them." - Sue Jennings 2005

Am acceptat o provocare și mă bucur enorm că am făcut-o. Timp de 10 săptămâni am onoarea să îmi petrec o oră pe săptămână în compania a 5 seniori deosebiți. Am ocazia sa aud povesti incredibile de viață, sa învăț să mă mișc mult mult mai încet și să vorbesc mai rar. Azi avem in program muzica și ritm pentru dezmorțirea mușchilor, activarea creativității și a bunei dispoziții.

In curând îmi voi delecta privirea cu acești copaci in fiecare zi de lucru ♥️

Final de program, final de săptămână, final de curs despre Lucrul cu grupurile cu copii și adolescenți. Pentru că un final poate reprezenta și un început pot spune și început de weekend, început de drum în lucrul cu grupurile de adolescenți (in curând) și aproape început de concediu!

Una din grupele de copii cu care lucrez a fost azi pe scena. Plini de emoții, plini de entuziasm, uniți și acordați unul la altul. Sunt fericită că am putut sa fiu parte din momentul lor și am avut privilegiul de a simții emoțiile de a fi pe scena alături de ei! Felicitări mici actori!

New toys, more fun at the playroom.

Aceste obiecte au fost pe rând tabăra din Supraviețuitorii, mașină de tocat, căsuța in copac, mașină și multe altele. Imaginația copiilor este limita când vine vorba de creat povești.

Otilia Mantelers scrie foarte frumos despre jocul agresiv și importanța lui în această perioadă, despre Lumia și Umbra ce există in fiecare din noi și despre uimitoarea capacitate a copiilor de a accesa resurse pentru a face față unei situații complicate.

de-a războiul. E o postare complicat de citit, de aceea scriu asta la început.

Câteva persoane mi-au scris zilele acestea să povestesc despre cm să abordăm jocul copiilor de-a războiul. Dacă să îl permitem, să îl oprim, să îl dirijăm către cm vrem noi să fie. Regula numărul unu în jocul terapeutic, așa cm îl povestesc eu părinților și specialiștilor care lucrează cu copiii este că jocul nu trebuie manipulat.

Așa cm terapia este una din cele mai profunde modalități pentru un adult să pătrundă în sufletul său, să privească în el, să rearanjeze, așa încât să nu mai doară ce e acolo și să se bucure tot mai mult de sine, fix la fel este jocul pentru copii. Cea mai înaltă formă de explorare a sinelui, cu tot ce are el acolo. Și nu mai e niciun secret că în sufletul unui copil, oricât de mic ar fi el, nu e doar dulceață, zâmbet și pozitivism, așa cm avem tendința de a zugrăvi copilăria, asemena scriitorilor care aveau nevoie de un loc idilic în care totul era bine. În sufletul copilului există și angoasă, furie, gelozie, agresivitate, spaimă. Iar noi, părinții avem tendința să le reprimăm, pentru că, așa ne-au învățat pe noi scriitorii nostalgici la școală, dar mai ales societatea micro și macro, că în sufletul unui copil e doar lumină.

Nu e. E și întuneric.

Iar în timpul acestor zile de război din Ucraina apare acest întuneric plin de bombe, oameni răi care vor să facă rău copiilor și celor mari, oameni buni și drepți. Iar copiii vor să deslușească acest întuneric, fiindcă atârnă prea greu. Așa că mulți dintre ei se joacă - cm altfel să înțelegi ce se întâmplă în sufletul tău de copil, dacă nu prin joc? Jocul este a patra formă de comunicare non verbală și profundă în ființa umană de orice vârstă, iar la copil e prima. Chiar dacă vorbește, e o comunicare primar emoțională.

Așa că, pentru a înțelege și a vă ghida în jocul de-a războiul, o să fac două lucruri. UNU - O să vă rog să le permiteți jocul și să participați la el, imediat vă explic cum. Și DOI - o să împrumut vocea de copil în continuarea postării, fiindcă știu că vă veți recunoaște mai mult copilul așa, și pe cel din voi, și pe cel al vostru.

Sunt două scenarii complicate și unul simplu pe care eu, copilul, le pot avea în jocul meu de-a războiul. În toate îmi e teribil de frică, doar că nu știu exact cm să trăiesc această emoție. Nu știu cm să dau sens că există un om așa de rău ca Putin și nu știu ce o să pățesc dacă o să fiu bombardat, sau dacă tata sau mama vor fi bombardați și eu rămân singur/ă pe lume. Sau mor și eu.

1. Încep să mă joc cu tata (prefer pe tata, că el nu se stresează de emoții mai agresive) sau cu mama, dacă promite că nu îmi zice că așa ceva nu e frumos de trăit, că oamenii trebuie să aibă un suflet bun și să nu se rănească. E doar un joc în care realmente vreau să înțeleg și vreau să îmi simt și eu frica, dar și agresivitatea mea proprie, care îmi dă energie. În el, ne împușcăm și dăm cu bombe. Unii sunt buni, rușii sunt răi - așa împart eu lumea la vârsta mea (îmi explică părinții mai târziu că doar Putin și cretinii lui orbi sunt răi, restul buni). Scenariul UNU e ăla în care eu sunt bun, cu armată de oameni buni. Iar tata sau mama sau figurinele cu care mă joc sunt răi. Iar dacă eu arunc o bombă, aș vrea ca ăla rău să moară. Și să mă implore, în mod teatral, să mă opresc. Fiindcă am nevoie să simt că eu, cel bun, am putere și că binele triumfă. Nu vă stresați că arunc bombe, eu aud asta în jurul meu și am nevoie să înâeleg. Jur că nu o să arunc în real life. E joc fantezie, totul se întâmplă în mine la nivel emoțional, în sistemul meu limbic, nu în cortex. Cortexul pre-frontal știe că nu voi face rău. Dar acum, îm joacă am nevoie să pricep ce simt. Frică. Dar și furie. Dar și putere la sfârșit de joc

(Ca Otilia psiholog aș vrea să vă spun că prin acest joc și prin următorul, copilul iese din starea de freeze și intră în fight. E nevoie de asta, ca să se simtă puternic copilul).

Scenariul 2 - Eu am un loc în care îi adun pe cei în pericol și îi adăpostesc acolo - acesta e jocul preferat de părinții mei. Îmi place mult acest joc, fiindcă îmi accesez partea mea empatică și am nevoie să o simt. Insă protecția și grija sunt doar două aspecte ale războiului, de aceea merg bărbații la război, că se descurcă mai bine cu el.

Scenariul 3 de joc e greu rău pentru mama și tata, de aceea trebuie să îl explic bine. Eu sunt Putin în jocul meu și o să arunc bombe. O să nimicesc. Vă rog, nu mă judecați, însă e o parte din Putin, așa cm o aud eu în jurul meu, pe care o am și eu. Sau la care visez. Vedeți voi, părinții mei, în general sunt un copl foarte docil, cuminte și înțelegător. Sau sunt un copil impulsiv și certat pentru că sunt rău. Dacă sunt cuminte, vreau să mă duc la polul opus, la Putin, fiindcă vreau să fiu și eu un pic rău. Și acum nu aleg maștera, Căpitanul Hook sau căpcăunul ca personaj negativ din jocurile mele. Ci pe Putin. Nu vă speriați de mine, sunt în continuare bun, dar am nevoie să simt acest personaj, ca să absorb un pic de putere și să las și eu bunătatea mea excesivă la o parte și să văd cm e să fiu altfel. Promit că, dacă mă lăsați și îmi permiteți această parte, până la sfrârșitul jocului (poate dura și o săptămână acest joc), mă fac un Putin bun. Fiindcă așa sunt eu. Promit că dacă îmi permiteți această oscilare interioară de la rău la bun, o să găsesc un echilibru în viața mea reală. Dacă însă, sunt un copil neînțeles și agresiv, tot am nevoie să joc rolul lui Putin, fiindcă măcar așa uite, vă mai arăt o dată că sunt rău. Poate, până la urmă, schimbați un pic optica asupra mea și mă acceptați și vedeți că, sub armura de copil dificil, sunt, de fapt, un copil mega-speriat. Părintele meu trebuie să reacționeze prin Au, mă doare, la acest joc al meu, fiindcă am nevoie să văd că răul meu produce suferință. Da, sunt un copil speriat, care are nevoie să simtă mai des, mai cald și mai profund, că sunt iubit.

Gata, am terminat cu vocea de copil. Știu că e greu tare ce am scris, însă luați de aici doar ce aveți nevoie și ce puteți digera. Aggression play e complicat. Cel mai important este să vedeți ce simțiți voi în tmpul jocului de-a războiulu, pe care realmente vă încurajez să îl lăsați. Și atunci când vă e greu, spuneți copilului că nu vă descurcați cu jocul. Nu ziceți că nu e frumos, ci că nu vă descurcați.

Apoi țineți copiii în brațe cât mai mult. Și ei, și noi avem nevoie de căldură de brațe.

Mulțumesc!

De joi mă lupt cu propria mea frică. Sunt zile când mă simt mai curajoasă și zile când aș vrea să mă ascund sub pătură. E obositor sa stai mereu in alertă. Uit lucruri, sunt ceva mai irascibila și simt cm anxietatea îmi invadează gândurile uneori. E normal! E o situație cu care eu nu m-am confruntat până acum. Îmi dau voie sa simt, sa conștientizez, să plâng, sa fiu furioasă.

Finalul de saptamana de lucru mi-a adus un apus minunat la geam, o atmosferă calmă in camera de joacă și o sesiune de joacă senzoriala pufoasa și sclipicioasă!

Activitățile senzoriale sunt placerea mea vinovată! Nu ratez nicio șansă să provoc copiii la experiențe noi. Sunt minunate pentru că ajută la reducerea stresului și anxietății, sunt distractive, sunt experiențe pe care poate nu le-au avut niciodată.

Noi ne-am distrat de minune și la final am implicat și părintele la distracția noastră oferind ocazia unui minunat moment de conectare între cei doi.

Cam așa arată o sesiune de messy play ținută online :) La celălalt capăt distracția a fost și mai mare. Pentru copil a fost mult mai ușor să se bucure de proces și să intre în coca până la coate (literalmente) decât a fost pentru mine. Pe de altă parte și nevoia copilului de a aduce structura in haos e mai mare decât la mine asa că procesul ei a fost intens savurat.

Colega mea de breaslă are o oferta faină. O recomand cu drag!

Art terapie & Consiliere pentru dezvoltare personală Ploiești Art terapia este un spațiu de exprimare liberă și creativă a emoțiilor, ideilor, frustrărilor, în forme și culori, cu suportul și însoțirea unui art terapeut, într-un cadru protector, bazat pe încredere.

Art terapeut Ioana Plugaru

Continuăm seria atelierelor senzoriale la care se adaugă exerciții pentru motricitatea fină și coordonare mana-ochi.

Apa este fluidă, nu are forma și nu poate fi controlată. Copiii au avut de făcut o pictură cu apa colorata folosind pipete. Acest lucru nu e ușor. Culorile se amesteca, curg, nu stau așa cm își doresc micii pictori. Copiii au experimentat frustrare, cm e sa stai cu ea, sa te adaptezi situației, sa accepți că nu poți avea cine știe ce control. Este un bun exercițiu pentru copiii cu tendința de a face totul perfect.

La final au făcut cunoștință cu noțiunea de feedback și ai avut ocazia sa mi-l ofere și să îl primească la rândul lor de la mine.

New toys for the Story room! It feels like Christmas all over again.