Razvan Socolov

Spitalul Sfânta Maria Iași, eroare de planificare sau de administrare?

Vin multe semnale în presă și de la părinți copiilor internați că în spitalul Sf Maria lucrurile nu merg bine. Asta în ciuda unei serii de proiecte pe care consiliul județean le propune și parțial finanțează din 2015, și ulterior din 2019, și care au valoare de circa 200 milioane lei.
Dacă multe din spatiile renovate și construite noi, inclusiv proiectul de extindere actual cu o clădire cu 12 etaje care ar creste cu mult suprafața erau necesare, totuși la nivelul circuitelor, dotărilor cu echipamente, service și cheltuielilor curente, lucrurile nu mai sunt la fel de clare.
Au fost plângeri legate de calitatea mâncării, a medicamentelor, iar cel mai nou, plângeri legate de funcționarea defectuoasă a serviciului de radiologie. De ani buni, încă din pandemie, pacienții copii trebuie sa meargă în alte spitale pentru a face radiografii. Merg cu ambulanța, cu costuri ridicate de transport, sau pe cheltuiala părinților, și așteaptă cu orele pe la spitale de adulți.
În maternitatea Elena Doamna, printre primele echipamente achiziționate în pandemie a fost un aparat de radiologie portabil. Ne-a fost foarte util atunci, acum din fericire mai puțin folosit, dar sunt convins ca și alte spitale și astfel de echipamente.
Nu știu dacă Spitalul Sf Maria are acest gen de aparatura. Ar fi de așteptat sa aibă, fiind și el, ca și maternitatea noastră, spital suport covid.
Dar chiar dacă nu are, de ce conducerea spitalului nu cere sprijinul altor spitale?

Aici ajungem la alta problemă, legata de această dată de administrația spitalelor ieșene. Ce strategie de dezvoltare are executivul Consiliului județean în continuare pentru acestea? Se construiesc multe clădiri noi, impresionante proiecte imobiliare, dar nu se reușește o coordonare a serviciilor medicale care ar putea fi făcută de cele 6 spitale din subordonarea CJului. Nu sunt întrebare autoritățile medicale, nici măcar comisia de sănătate a CJ nu este consultată.
Dincolo de situațiile acestea punctuale, mie ca medic îmi mai vine o mare întrebare. Când vom avea (eu încă mai sper că vom avea) un spital regional de urgență, cm va fi el integrat în sistemul medical ieșean, dacă în continuare se adopta aceasta politică de atomizare și management individual ? Vom ajunge cu un spital regional de urgență la fel de supraaglomerat ca Spitalul Sf Spiridon, dacă nu există un sistem de direcționare a cazurilor (navigare a pacienților, se numește în limbaj modern).

PS atașez o poza din urma cu 5-6 ani, când în urma problemelor la același spital, ne-am strâns medici și pacienți în fata spitalului. Ce repede trece timpul...

Astăzi este ziua internațională a medicului.
Cu conștiința limitelor umane și profesionale, medicul rămâne cel la care ne ducem când sănătatea ne este afectată. Când vizităm un medic, sa nu uităm că și azi e valabil ce spunea părintele medicinei, Hipocrate:
Medicul îngrijește, natura vindecă.

Cât mai poate suporta sistemul sanitar?
Ca medic mă uit siderat la nonșalanța cu care Ministerul Sănătății dă cu piciorul la 740 milioane de euro, bani nerambursabili prin PNRR!
Nu o să reamintesc nici starea sistemului medical, nici nevoia de investiții în spitale, nici condițiile de pe unele secții. Sunt lucruri pe care le știu toți oamenii... De aceea nu pot să înțeleg și mi-e greu să accept explicațiile emise de guvernanți.

Fondurile de la UE prin PNRR au fost revizuite negativ (în jos!) pentru că România ar fi declarat creștere economică mai mare decât s-a prognozat. Doar că acest lucru nu se vede deloc în viața românilor! Prin urmare, de bine ce merge economia, România a mai pierdut în total 2.1 miliarde de euro, bani gratis prin PNRR!

Și de unde a gândit Guvernul PSD să taie? De la SĂNĂTATE!
Ministrul Rafila a reușit performanța să piardă 740 milioane de euro din PNRR, bani pentru construcția de noi secții spitalicești extrem de importante! Unde este „reziliența” sistemului de sănătate dacă s-au pierdut aproape toți banii din PNRR? Mă mir sincer că tot sistemul sanitar, alături de pacienți, nu este în stradă la această oră, fiindcă guvernul PSD tocmai a sabotat poate cel mai important program de investiții în sănătate, aruncând la gunoi BANI GRATIS!
Nu mai spun că sunt proiecte deja semnate, în derulare, care vor rămâne fără finanțarea PNRR. Soluția? Statul se va împrumuta „cândva” de „undeva”. Este strigător la Cer...

Succes tuturor celor ce încep azi școala. Sper ca programul fragmentat cam mult pentru programa încărcată, examenele, simulările și toate celelalte modificări în scopul de a face schimbarea schimbării să vă ajute pe voi, copii, pe voi părinți, si nu pe politicienii care azi au făcut slalom printre deschideri festive.
Baftă și vremuri bune!

Se poate medicul odihni în gardă?

Recentele tragedii de la Târgu Jiu și de la Botoșani aduc din nou în discuție problema organizării timpului de muncă al medicilor în gardă. (Spun din nou pentru că asemănător a fost și în pandemie, când era evident ca resursele umane sunt insuficiente pentru a respecta circuitele și timpul alocat fiecărui caz.)

• Deci, cm este organizat sistemul de gardă?
Cel mai des, în majoritatea specialităților și în cele mai multe spitale, programul zilnic este de 7 ore pe zi. De exemplu 8-14 plus o oră care rămâne ca garda obligatorie, una pe lună. De la ora 14 activitatea în spital este preluata de echipa de gardă. În general, gărzile se desfășoară până a doua zi dimineața, deci 18 ore, pentru un medic care a efectuat de fapt și cele 6 ore program obișnuit. În total: 24 de ore.
În Codul muncii, însă, se specifică durata maximă a unei perioade de munca zilnică de 12 ore, cu condiția să nu depășească 40 de ore pe săptămână. Deci, legal vorbind, medicii muncesc peste norma prevăzută în codul muncii. Atunci, cm de se poate face atunci garda de 18 ore (câteodată și 24 de ore)? Modul în care se acceptă aceasta situație presupune că există și „perioade de odihnă” și lucrul în echipă (dar nu este specificat nicăieri cm se face această echilibrare!). Practic, pentru a exista legal gărzile, medicii sunt „obligați” de Codul muncii să aibă perioade de odihnă.

• Acum, are voie medicul să doarmă „în post”, când este de gardă?
Legal, nu se specifică cm trebuie să fie perioada de odihnă (prin urmare, nu se interzice nici „somnul”, nici odihna „activă”!). Uman, orice om devine afectat serios de oboseală după multe ore nedormite și petrecute în activitate (specialiștii au observat că un om obosit are reflexele și capacitatea cognitivă la fel ca un om beat!); nimeni nu cred că își dorește să aibă în gardă un medic extenuat, rupt de oboseală! Moral, este obligația medicului ca, indiferent dacă a dormit sau nu în gardă, să fie prezent, coerent și perfect capabil de a oferi pacienților actul medical la nivel optim! Până la urmă, boala și accidentul nu iau în considerare dacă ești odihnit sau nu - actul medical trebuie să fie la înălțime!

• Este munca în gărzi mai "ușoară" decât în timpul zilei?
Deși poate părea așa, gândiți-vă că nu este la fel: numărul de pacienți în îngrijire crește, posibilele urgențe se rezolvă în echipă redusă ca resurse umane și de îngrijire, dificultatea evaluărilor interdisciplinare este sporită.

Însă, în același timp, nimeni (de la autorități centrale la managementul unităților!) nu adaptează și reglementează corect activitatea de gardă în scopul menținerii calități actului medical! Și atunci, răspunderea cade pe medic... Este o loterie care creează stres și suprasolicitare, de aceea lista medicilor care au decedat în gardă sau imediat după este lungă (se strânseseră peste 50 recent în ultimul deceniu) și rămâne deschisă din păcate...

Soluții? Există specialități și spitale în care s-a implementat și pentru garda medicilor 'tura" de 12 ore. Asigurarea a două linii de gardă este posibilă, dar greu de realizat pentru unele specialități. Acoperirea cu medicii rezidenți, care salvează clinicile universitare, nu este aprobată în spitalele județene decât în condiții speciale.

De ce am scris aceste idei? Nu ca să scuz anumite situații, evenimente sau accidente! Până la urmă, nici o gardă nu este „ușoară” fiindcă diligența de a face un act medical de calitate rămâne, indiferent dacă este activitate de zi sau de gardă, pentru orice medic. În speranța că ați înțeles demersul meu exact așa cm este scris, un demers spre comunicare și găsire de soluții, sper să nu se repete alte tragedii, la care concluziile să fie tot punctuale și fără perspective de ameliorare.

Ce înseamnă educația pentru sănătate? Dincolo de înțelesul obișnuit, putem vorbi de o "alfabetizare" a populatiei în sănătate. Statistica recentă, in care românii merg de 4-5 ori la medic pe an în medie, față de țările europene (iar suntem la coadă), arată tocmai că nu se explică importanta prevenției și a înțelegerii despre cm se păstrează sănătatea.
Evident, dacă am pune social media ca vector de educație, pentru sănătate și altele asemenea, am fi poate pe primele locuri.
Din păcate, Facebook și altele nu sunt instrumente de educație. Sunt cel mult mijloace de comunicare mai rapidă, dar nu au valențe de formare de deprinderi, de explicare cu competență a noțiunilor, de "alfabetizare" cm spuneam mai sus.
Vă invit să citiți acest articol, preluat din presă, al unui specialist care argumentează cu statistici și cifre ce am scris și eu mai sus.

Articolul atinge și problema plecării medicilor din țară. Evident editorul a considerat ca aceasta din urma merită să dea titlul articolului, deși mesajele cele mai importante zic eu ca sunt în prima parte. Oricum despre aceasta problemă se poate vorbi mai mult, despre insecuritate și despre lipsa sprijinului instituțional și personal al medicilor tineri în carieră. Voi atinge într-o postare viitoare și acest aspect.

Un expert în sănătate publică explică de ce pleacă medicii: Dacă în momentul în care se afişează rezultatele, postul e de fapt ”al fiului sau al fiicei”, cei mai buni sunt descurajaţi şi aleg să plece/De ce stăm prost la educaţia Nepotismul şi corupţia, lipsa posibilităţii de a se dezvolta profesional sunt printre factorii care îi forţează pe medici să aleagă să lucreze în diferite spitale din străinătate, afirmă Marius Ungureanu, directorul Departamentului de Sănătate Publică de la Universitatea Babeş Boly...

Tragedii românești cu mari arși

Au trecut ani de la Colectiv dar parca a fost ieri.
Inconștiența unora, asociata cu erorile administrative (sau poate chiar corupția autorităților) determina astfel de catastrofe, asa cm s-a repetat și ieri la Crevedia.
O stație GPL fără autorizație, un personal neglijent, lucrând în perimetrul care era rezervorul de GPL, și iar au apărut morți și răniți, cu arsuri mari pe suprafață corpului.

Deja știm, de la Colectiv, ce înseamă mari arși.
- infecții grave prin rănile deschise
- tulburări hidro electrolitice prin lipsa tegumentelor pe suprafețe largi
- șoc termic prin pierderea mare de căldură
- insuficiență renală prin cascada inflamatorie determinată de celelalte complicații
- dacă supraviețuiesc, cicatrizarea este de cele mai multe ori parțială, determinând handicapuri estetice, neurologice și de alta natură
- despre stresul psihic, nu mai vorbesc.

Si cel mai grav este că toate acestea se termina deseori cu deces.
Se estimează că, în funcție și de suprafață, rata mortalității este: la peste 90% arși de 90%, la 50-90% în jur de 50% supraviețuiesc, iar la 25-50% undeva cam 20% se pierd. Bineînțeles asta depinde și de calitatea îngrijirilor, specifice marilor arși.

Si aici ne reamintim de promisiuni de mari centre de arși făcute după Colectiv și din păcate nici acum realizate.

Sper ca măcar de acum să se facă ceva. Atât în tratamentul marilor stai, cât și în control la toate stațiile de carburant, cine știe câte sunt și în Iași în aceeași situație?

PS: Când s-a petrecut tragedia de la Colectiv, în 2015, prim ministru era Victor Ponta, actualul consilier al premierului Marcel Ciolacu. Până în mai 2015, Marcel Ciolacu a fost consilierul premierului Ponta.

Ce înseamnă acel „n-am aer”?

Am scris recent o postare despre decesul tragic al Alexandrei din Botoșani, postare ce a stârnit multe valuri pe rețelele sociale. Deși am scris emoțional, la „cald”, formarea științifică în medicină m-a obligat (și mă obligă în continuare!) să scriu documentat și, poate, să aduc astfel un pic de claritate în acest caz ce produce atât de multă emoție și tristețe...
Ar trebui de la bun început să înțelegem acel „n-am aer”, strigătul atât de traumatizant al Alexandrei... Sunt două înțelesuri aici:
a. Unul cu relevanță mediatică (pentru presă) - o referință la tragicul și, totodată, celebrul „I can’t breath!” a unei persoane de culoare din SUA care a fost ucisă de excesul de zel al unor polițiști
b. Și al doilea cu relevanță strict medicală.
Mă voi referi doar la clarificarea aspectului medical unde am competență.

În tragedia de la Botoșani, acel "n-am aer" care a șocat pe toată lumea poate însemna, în termen medical, o insuficiență pulmonară. Trombembolia pulmonară înseamnă practic că un cheag blochează circulația sângelui în plămâni. Evoluția poate fi fulminantă, stopul cardio respirator se poate produce efectiv în câteva minute. Trombembolia este favorizată și de sarcină, din păcate.
Există semne care sa arate predispoziția la trombofilie: varicele, fumatul, zborul cu avionul (diferențele de presiune), consumul anumitor medicamente pot favoriza această afecțiune (adesea mortală). Doar că... analizele compensate la gravide nu includ aceste riscuri!
Totuși, pe noi, medicii, ne ajută măsurarea saturației sângelui, radiografie uneori, sau o ecografie pulmonară Doppler (când procesul embolic a pornit). Din păcate lucrurile evoluează extrem de rapid de la instalarea simptomelor, în minute de multe ori. Iar mortalitatea poate ajunge la o treime din cazuri!
Singurul examen care poate pune diagnosticul este computer tomografia pulmonară cu evidențierea vascularizației. Acest examen, însă, nu este disponibil în urgență nici măcar în toate centrele universitare.
În cazurile tragice, așa cm este cel al Alexandrei, necropsia poate pune diagnosticul, dar și aici poate fi dificil fiindcă după deces se formează cheaguri peste tot în organism, inclusiv în plămâni.
Mai multe date găsiți și aici:
https://ro.lifeafterjob.com/class-wie-sehen-die-ZZA
https://sfaturimedicale.ro/embolia-pulmonara/

CARE SUNT ȘANSELE DE SUPRAVIEȚUIRE CU O EMBOLIE PULMONARĂ? - MEDICINA INTERNA - portalul dvs. de informații medicale. O mulțime de informații utile pe tema „Care sunt șansele de supraviețuire cu o embolie pulmonară?” explicat clar.

Tragedia de la Botoșani, explicații și implicații

Impactul emoțional al decesului Alexandrei de la Maternitatea Botoșani a fost devastator, nu doar pentru familie și cei apropiați, dar la nivelul întregii societăți. O tragedie care îți rupe sufletul fiindcă o ființă umană și-a pierdut viața cerând insistent ajutor.
Ca om, am fost profund marcat de această pierdere a unei vieți omenești, iar empatia și sensibilitatea m-au făcut să meditez profund asupra celor întâmplate.
În același timp, ca medic și om de știință în domeniul medicinii, tragedia de la Botoșani m-a obligat să privesc lucrurile analitic, rațional și cu mintea deschisă.

Este important să înțelegem că fiecare deces matern este o catastrofă atât pentru familie, cât și pentru medicii implicați. Nu cunosc nici un caz în care cadrele medicale (medici și asistente) să nu fi fost afectate profund emoțional și psihologic de aceasta situație.

Cazul de la Botoșani este probabil unul din cele mai dificil de analizat fiindcă avem o mamă de 25 de ani cu sarcina oprită în evoluție și a cărei stare s-a deteriorat până la deces. Prin urmare, voi analiza mai mult teoretic, științific și din experiența profesională, încercând, așa cm este rațional, sa nu dau verdicte în lipsa informațiilor corecte și obiective.

- Oprirea în evoluție a unei sarcini la 13 săptămâni poate avea mai multe cauze, de la anomalii genetice la patologii ale mamei (diabet, trombofilie, infecții sau expunere la toxice). Identificarea cauzei și a factorilor asociați este dificilă, și necesita timp și resurse.
- Evacuarea unei sarcini oprite în evoluție depinde de mai mulți factori, cm ar fi sănătatea generală a mamei și opțiunile disponibile pentru procedura de îndepărtare a resturilor de sarcină. În multe cazuri, procedura poate fi realizată în termen de până la câteva zile sau o săptămână după confirmarea opririi în evoluție.
- Vorbind la cazul acesta, după bateria de analize care să confirme că nu au apărut complicații (infecții, tulburări de coagulare) se decide de obicei evacuarea sarcini prin chiuretaj dacă sarcina este în trimestrul 1. Manevra nu este simplă, are riscuri asociate, complicații imediate si la distanță pentru care pacienta trebuie să își dea acordul informat.
- Alegerea procedurii (poate fi necesara o pregătire medicamentoasa, apoi intervenția propriu-zisă) și momentul exact pentru evacuare vor fi discutate cu medicul și se vor baza pe situația medicală specifică a pacientei. .

Ce s-a întâmplat la cazul în speță este încă în curs de analiză. Putem însă să ridicăm o serie de întrebări:
• „Se putea face mai mult de către echipa medicală?” Posibil, din datele consemnate în documente se pare că a fost o perioada de timp în care supravegherea a fost absentă. De obicei, acesta supraveghere se face de către asistenta medicală coordonată de către medic, consemnată în foaia pentru urmărirea pacientei, iar orice agravare se menționează medicului care decide și scrie detaliile la evoluție. Aceste consemnări se pare ca lipsesc în documente.
• „A greșit medicul de gardă?” La fel, datele sunt incomplete. Un singur obstetrician (sau chiar și doi) de gardă la o maternitate de peste 150 paturi poate însemna urgente și monitorizare în paralel a mai multor cazuri. Se poate ușor determina, obiectiv, dacă in perioada respectivă au fost cezariene sau nașteri naturale, care sa implice o disipare a atenției.
• „A greșit medicul curant?” Aici, legea este clară, medicul nu are voie să aibă activitate în afara programului de lucru, ca orice salariat de altfel, decât la solicitarea de ore suplimentare făcută de administrația unității. Singura excepție o reprezintă șeful de secție sau directorul medical care pot fi solicitați la cazuri dificile.
• „Au dreptate opiniile apărute în online și din păcate duse și în realitate, de sancționare/arestare /molestare a celui "vinovat"?” Evident, într-o societate civilizată, într-o țară în care legea funcționează și în care autoritățile își respectă atribuțiile, aceasta este de neimaginat. Nu suntem în vestul sălbatic, deși și acolo exista un șerif care trebuia să apere legea.
• „De ce autoritățile din Botoșani, inclusiv președinta consiliului județean, inflamează spiritele depășind atribuțiile? De ce justiția se face pe Facebook?” Pentru ca suntem o societate bolnavă, obsedată de răzbunare și la care educația celor "șapte ani de acasă" și a celor ulterior atribuiți școlii este mult viciata.
Eu îmi păstrez opinia că acei care sunt vinovați, dacă sunt cu adevărat responsabili, vor plăti. Pe Alexandra, mama care a murit acum, nu o vor aduce înapoi răzbunările și injuriile proferate, dimpotrivă, pentru acum atenția ar trebui să fie spre alinarea și suportul psihologic al celor rămași, mai ales a copiilor, care sigur nu vor înțelege ușor ce s-a întâmplat.

Despre vaccinare azi:trebuie sau nu sa fie recomandată?

Vaccinurile esențiale, precum cele împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei (ROR), difteriei, tetanosului și tusei convulsive, sunt dovedite științific a fi cea mai bună variantă pentru a preveni boli grave și chiar decese. Aceste vaccinuri au demonstrat eficacitatea lor în controlul răspândirii bolilor și au contribuit la eradicarea sau scăderea semnificativă a numărului de cazuri.
În 1960, România a introdus vaccinarea obligatorie contra difteriei (boală care are aprox. 10-12% fatalitate!); în 1990, în țara noastră nu mai era nici un caz de difterie.
În secolul XX, peste 400 milioane de oameni au fost distruși sau chiar uciși de variolă. Doar în 1967, în lume, au fost infectate 15 milioane de oameni cu variolă, din care 2 milioane decedați. Vaccinarea obligatorie contra variolei a dus la dispariția completă a bolii zece ani mai târziu, în 1977.
Nenumărate sunt exemplele de boli care au fost eradicate sau ținute sub control prin vaccinare.
Am mai vorbit despre vaccinare, în vremea pandemiei de Covid 19. Și atunci, unii preferau riscul unei boli despre care nu știam ce efecte produce, unui risc ipotetic al unor vaccinuri care reprezentau tehnologie de vârf.
Acum iar se discuta despre vaccinuri, cu ocazia adoptarii unei legi a vaccinarii care sa prevadă un număr de 8 vaccinuri recomandate la copii. Autoritățile ezită sa le definească obligatorii, și de fapt în multe țări din UE nu este decât recomandare, mai ales în anumite condiții de risc epidemiologic, de exemplu la cei din zone endemice, sau în colectivități.
Cu toate acestea, există și riscuri asociate cu vaccinurile, deși acestea sunt rare și în general minore. Unele persoane pot prezenta reacții alergice sau efecte secundare ușoare, cm ar fi febră sau iritații locale. Dar asta sunt practic singurele riscuri demonstrate la aceste vaccinuri! Beneficiile vaccinării depășesc în mod clar riscurile, iar evenimentele severe sunt excepționale.
Pentru a concluziona, introducerea vaccinării recomandate pentru copii poate fi justificată în scopul protejării sănătății publice și a prevenirii răspândirii bolilor grave. Dar nu înțeleg, dacă ești părinte și vrei un copil sănătos, de ce sa il lași "sa facă boala"? Din păcate, responsabilitatea părinților nu acoperă și expunerea sănătății copilului, deși poate ar trebui, așa cm nu îl lași să fugă pe stradă, nici să nu îl expui la boala...

Cum generația mea și următorului nu știm ce inseamna poliomielita, iată o poza despre ce însemna pentru copiii
https://www.immunize.org/photos/polio-photos.asp

Cum am ajuns din nou (ca în 1985!) să avem femei care nasc pe trotuar în fața spitalului? Cine a fost atât de inuman să nu acorde asistență medicală de urgență unei femei gravide? Cine răspunde?

Cine este de vină?
Directorul medical pentru că nu a organizat primirea urgențelor.
DSP pentru că nu a urmărit acordarea asistenței medicale permanente.
Primăria Urziceni pentru lipsa finanțării liniei de gardă de Obstetrică.
Șeful gărzii pentru că a refuzat (dacă a știut de caz) evaluarea urgenței și asistența medicală.

Urgența este urgență!
A rezolva urgențe de bază este datoria fiecărui medic, fiecărui cadru medical. Asistentele, moașele, medici de familie, chiar studenții la medicină, învață să asiste o naștere naturală. De asemenea cm acordă prim ajutor sau cm recunosc un șoc alergic.
Nu există legal situația ca un medic să refuze asistența medicală de urgență. Atât Codul deontologic care stă la baza exercitării profesiei de medic, cât și legea 95 a sănătății precizează clar că medicul nu poate refuza sub nicio formă acordarea asistenţei medicale de urgență.
De altfel legea prevede expres că acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă, la toate nivelurile ei, este o DATORIE a Statului şi un DREPT al cetăţeanului.
Se întâmplă uneori ca medicul să fie supraaglomerat, să nu aibă timp să rezolve un caz imediat, pe loc. Dar nu trebuie să trimiți acasă femeia gravidă în urgență! Este responsabilitatea medicului, dincolo de factori de administrație.

La maternitatea Elena Doamna din Iași (unde lucrez de atâția ani!) se mai întâmplă să ajungă gravide și să nască în triaj, asistate totuși de medic și asistentă. Se întâmplă să nască și în ambulanță, rar, dar se întâmplă! În general cadrele medicale sunt pregătite și pentru această eventualitate și de aceea, la noi nu au fost probleme majore.
În concluzie, nu este legal și nu este etic să refuzi acordarea asistenței medicale în situație de urgență, indiferent că ești la Urziceni, Bivolari sau Iași. Însă, situația recentă de la Urziceni arată problemele asistenței medicale la toate nivelurile: minister și autorități locale, administrația spitalelor, dar și la nivel moral pentru cadrele medicale.

Înghesuiala sufocantă a ieșenilor (și nu numai!) de la Podu Iloaiei nu se mai simte când ești în aer... precum Costel Alexe!

Este absolut revoltătoare neputința administrativă a actualei conduceri a CJ Iași de a rezolva probleme concrete ale ieșenilor. Chiar dacă se vede și din avion blocajul de la Podu Iloaiei, Costel Alexe nu pare să aibă putința de a face o variantă ocolitoare a acestei localități...
Ilustrare cu ajutorul zdi online:
https://www.youtube.com/watch?v=TK__3FU7pCE

O nouă generație de absolvenți la Umf Grigore T Popa a încheiat astăzi lungul traseu al studiilor. Felicitări, succes mai departe, oriunde vă va purta soarta. Nu uitați de cei cărora le vei dedica o parte esențială din energia, inteligența și mai ales empatia voastră.
Medicii (și prin extensie personalul medical) sunt de 2 categorii: cei cărora le pasă și cei cărora nu le pasă.
Viața voastră și a celor asupra cărora vă veți apleca depinde fundamental cărei categorii aparțineți.
Fiți buni!

COȘMARUL COPIILOR DE LA ION HOLBAN VA CONTINUA... .
Situația recent adusă în fața opiniei publice a celor 62 de copii aflați în dificultate și „îngrijiți” de centrul Ion Holban din Iași are nevoie de intervenție rapidă, urgentă. Dar, totodată, este nevoie și de soluții pe termen mediu, conform unei strategii care sa privească interesul copiilor.
În calitatea mea de Președinte al Comisiei de sănătate și protecție socială a Consiliului județean Iași am desfășurat o serie de analize a acestei situații de la Ion Holban prin întâlnirile avute cu reprezentanții DGASPC, vizitarea centrelor din subordinea acestora, dar și cu ONG urile din domeniul serviciilor sociale grupate în FONSS. Rezultatele acestor întâlniri au scos la iveală mai multe probleme foarte serioase:
1. Copiii de la Ion Holban vor fi mutați în case speciale menite să creeze un mediu mai plăcut, mai asemănător cu cel din sânul familiei (spre deosebire de sistemul instituționalizat de până acum!). Problema este că, deși strategia de dezinstituționalizare este una teoretic mult mai bună, la Iași nu a fost adecvată pentru a asigura urmărirea eficientă a ceea ce se întâmplă cu acești copii după ce sunt mutați în case. Cum vor ajunge la școală? La Ion Holban școala era practic alături. Cum vor ajunge acești copii din locațiile din județ unde sunt mutați? Nu există nici o strategie de transport a acestor copii, nu sunt microbuze, nimeni nu și-a mai pus această problemă... Apoi, ce vor mânca acei copii? Cine îi va supraveghea? Deci, problema este că strategia de dezinstituționalizare a acestor copii nu este completă, nu este gândită până la capăt, iar coșmarul acestor copii abia acum va începe...
2. Inerția instituțiilor. Neregulile de la recentele controale erau cunoscute încă de dinainte, dar nu s-au remediat din diverse pretexte: fie că „urmează ca beneficiarii să plece, deci n-are rost să investim” sau că „oricum sunt puțini beneficiar care vor fi preluați de alte centre”. Este o lentoare îngrozitoare în reacția autorităților pe clasicul principiu „las` că merge și așa” sau „timpul trece, leafa merge”... Condițiile de la Ion Holban erau decente pentru copii, însă problemele erau la cantină unde nu s-a investit deloc (până s-a pierdut autorizația). Este clar vina conducerii DGASPC și a executivului Consiliului Județean pentru lentoarea și chiar dezinteresul manifestat în cazul acestui centru (și mai sunt încă 2 într-o situație similară!)
3. Recentele controale ale instituțiilor Statului suferă de aceleași metehne ca în trecut: în loc de „îndrumare și control” (cum scrie în atribuțiile legale), a rămas doar „control și amendă” fiindcă prima parte lipsește cu desăvârșire. Se vine în comando, se adună problemele, se dau amenzi... Și apoi? Fiecare controlat face cm crede numai să iasă basma curată până la următorul control când știe că iar vor fi nereguli și iar amenzi. În schimb, dacă ar exista și componenta de „îndrumare”, ar trebui sa fie un dialog permanent care sa asigure prevenirea și remedierea pe fond a problemelor.
4. Ultimul aspect problematic constatat de noi în analiza Comisiei este calificarea și adaptarea personalului, cerință prea puțin implementata în DGASPC. Organigrama rămâne aceeași deși structura unităților din subordine se schimbă (a se vedea mutarea copiilor dintr-o singură locație, în mai multe case dispersate în județ!). Nu și-a pus nimeni din DGASPC problema aceasta! În mod normal, cu un management preocupat de optimizarea activității ar putea folosi excesul de personal administrativ pentru a putea prelua funcția de autocontrol și rezolvarea în teren a problemelor, și nu din birouri.
În fine, acestea sunt costatările noastre! Propunerile pentru viitorul apropiat sunt la fel de concrete:
- asigurarea de mijloace de transport adecvate pentru nevoile beneficiarilor (a se vedea problema transportului la școală a copiilor de la Ion Holban!);
- calificarea, recalificarea și specializarea personalului din cadrul DGASPC pentru a fi pregătit corespunzător nevoilor și dinamicii din organizație;
- urmărirea standardelor și prevederilor legale cu privire la funcționarea corectă a instituțiilor de asistență socială

Propuneri pe termen mediu:
- reevaluarea strategiei de dezinstituționalizare. Aplicarea obtuză și rigidă a noilor principii de asistență socială din Uniunea Europeană duce la Iași la situații absurde în care „mai bine” se transformă în „mai complicat” și cu „mai multe probleme” decât soluții. Mutarea copiilor în case disparate în tot județul va ridica multe provocări față de care DGASPC nu pare pregătită să le facă față;
- colaborarea cu organele de control și instituirea mecanismelor proprii de autocontrol instituțional;
- o mai bună colaborare cu ONG-uri, cu mai multă autonomie a acestora;
- dezvoltarea bursei serviciilor sociale astfel încât să existe o concurență reală și echitabilă pe piața serviciilor sociale ca o garanție a îmbunătățirii calității acestora!