Cărți de psihologie pentru minte și suflet

Cand o emotie nu este traita, corpul, prietenul tau cel mai loial, te va atentiona intr-un mod extrem de concret – prin tensiuni, diferite simptome sau chiar boala – ca se instaleaza un dezechilibru. Astfel, boala ajunge sa fie un semnal pe care il primesti pentru a intelege ca esti pe cale sa te pierzi, sa te tradezi si sa te simti in neregula in propria piele.

Pentru dr. Daniel Dufour, cauzele reale ale bolilor sunt emotiile neexprimate care se acumuleaza si ajung sa ne distruga viata sau sa o tulbure, ingreunandu-ne existenta sau chiar punandu-i capat, in cazuri extreme. Atunci cand ne confruntam cu probleme, deprinderea de a exprima ceea ne simtim este solutia pentru a depasi blocajele, frustrarile si respingerile care ne mistuie.

Recunoasterea emotiilor, acceptandu-le si traindu-le fara a le lasa sa ne copleseasca, reprezinta calea pe care trebuie sa o alegem daca vrem sa fim sanatosi sau sa ne vindecam. In loc sa luptam impotriva emotiilor, trebuie sa invatam sa actionam pentru noi insine, pentru ceea ce suntem, ca sa fim nu numai sanatosi, ci, totodata, fericiti, impliniti si in armonie cu tot ce este in jurul nostru.

Daniel Dufour

Chirurg, iar ulterior coordonator al Comitetului international al Crucii Rosii, dr. Daniel Dufour a efectuat peste 2.000 de interventii pe pacienti raniti in razboi.

Creator al metodei OGE (inversul cuvantului EGO), este adeptul medicinei integrative, care trateaza atat cauzele, cat si simptomele bolii. De asemenea, are o experienta indelungata in lucrul cu victimele sindromului de stres posttraumatic, patologie de care el insusi a suferit.

Reasumarea istoriei personale si familiale, inscrierea mai corecta intr-o descendenta sau intr-o legenda si punerea in ordine a "santierului" lasat de stramosii nostri: acesta este obiectul psihogenealogiei clinice analizat in detaliu in volumul "Psihogenealogia. Vindecarea ranilor familiale si regasirea de sine", de Anne Ancelin Schutzenberger.

Psihogenealogia ne ofera posibilitatea sa ne pastram loialitatile familiale care ne convin; sa scoatem la iveala tot ceea ce a fost vesel, onorabil, agreabil si linistit in familia noastra; sa lasam deoparte povara erorilor, a suferintelor, a ranilor si a "pacatelor" din trecut; sa acceptam ca in familia noastra pot exista si lucruri rele, rusinoase si nespuse, drame nerezolvate, pierderi pe care nu le putem admite si sa ne putem distanta astfel, ca sa ne traim, in sfarsit, propria viata.

Anne Ancelin Schutzenberger abordeaza aspectele esentiale ale loialitatilor familiale invizibile, sindromul de aniversare, memoria trupului, precum si cel mai bun mod de a trasa un arbore genealogic semnificativ. Ea ne ajuta sa ne punem cele mai potrivite intrebari ca sa traim, si nu doar sa supravietuim, subliniaza capcanele pe care trebuie sa le evitam si ne deschide calea care ne permite "sa culegem nectarul din gradina familiei, pentru a face din el miere".

Pierderea unui job, o despartire sfasietoare, moartea cuiva drag sau o boala crunta iti va da intreaga viata peste cap. Cum poti, totusi, sa faci fata absurdului, neprevazutului, lucrurilor pe care nu le poti controla?

In timp ce unele abordari facile te invita sa privesti "partea plina a paharului", cartea de fata propune o alta abordare, bazata pe "acceptare". Dar nu in sensul de resemnare si impacare, ci de disponibilitate pentru a te confrunta cu emotiile negative (furie, frustrare, anxietate), pentru a tine doliu si pentru a procesa evenimentele implacabile intr-un mod care sa aiba sens pentru tine.

Procesul hipnotic este unul complex si variat ca trairi, care de-a lungul timpului si-a dovedit eficienta in psihoterapie.

Volumul de fata porneste de la ideea ca hipnoza reprezinta o metoda adjuvanta cu caracter dinamic in contextul terapeutic. Caracteristicile legate de identificarea unui anume nivel de sugestibilitate, alaturi de manifestarile traite in stare de transa vor avea ecou diferit, in functie de fiecare client, cat si de situatia pe care acesta o aduce in cadrul terapeutic.

Volumul "Hipnoza in psihoterapie" contribuie la literatura de specialitate cu rezultate ale unora dintre ultimele cercetari in domeniu, prezinta modele inedite de scenarii de inductie hipnotica si de adancire a transei, precum si studii de caz elocvente pentru o serie de tulburari si de conjuncturi intalnite in cabinet.

Este structurat intr-o parte teoretica si o parte practica, avand numeroase exemple ce atesta aplicabilitatea hipnozei in multiple afectiuni.

Ca noutate, lucrarea de fata abordeaza hipnoza in situatii precum nasterea, infertilitatea, dependentele, stima de sine scazuta, afectiuni oncologice, tulburari de stres postraumatic si nu numai.

Volumul se adreseaza in primul rand specialistilor si apoi publicului larg, cu intentia de a-l familiariza cu acest instrument de lucru activ in psihoterapie, care a fost si ramane hipnoza.

Cercetarile de psihologie clinica, si in special cele de evaluare a eficacitatii unui tratament psihoterapeutic, ridica o problema complexa care se formuleaza in felul urmator: Ce tratament, aplicat de catre cine, este mai eficace pentru un anumit pacient, cu anumite probleme, in conditii specifice? Tratamentul unui pacient este unic. Nu putem extrapola acelasi plan de interventie de la un copil la altul doar pentru ca cei doi sufera de acelasi tip de tulburare psihica. Nu vom folosi cu doi copii (sau cu doua grupuri de copii) cu aceeasi tulburare exact aceleasi tehnici, dintr-o schema terapeutica riguros respectata. Deci scopul cercetarii mele nu este de a alcatui un plan terapeutic ideal pentru copiii cu hiperactivitate cu deficit de atentie, riguros structurat, de a preciza o ordine stricta a tehnicilor de interventie sau, cu alte cuvinte, de a furniza o reteta pentru tratarea acestei tulburari. Fiecare copil este unic, iar un terapeut eficient trebuie in primul rand sa inteleaga care sunt valorile culturale ale mediului in care traieste copilul, care sunt evenimentele cele mai importante din viata lui, care sunt persoanele seminficative din viata lui, ce teorii psihologice descriu cel mai bine dezvoltarea personalitatii si a intelectului. Psihologul clinician american Robert Leve (1993) considera ca nu este suficient ca un psihoterapeut care trateaza copii sa cunoasca bine tehnicile terapeutice si teoriile personalitatii. El trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. Sa fie un bun cunoscator al bazei teoretice a tuturor tipurilor de tratamente.
2. Sa aiba capacitatea de a intelege baza psihologica a copilului si a familiei lui.
3. Sa cunoasca intelesul simptomelor copilului si cm se relationeaza acestea cu procesul de diagnostic.
4. Sa aiba capacitatea de a intelege relatia dintre diagnostic si tratament.
5. Sa inteleaga asumtiile care stau la baza metodelor particulare de tratament.

Hiperactivitatea cu deficit de atentie la copil (ADHD) este cel mai recent termen utilizat pentru a defini o tulburare specifica de dezvoltare atat a copiilor, cat si a adultilor, compusa din deficite in sustinerea atentiei, controlul impulsului si reglarea nivelului de activitate la cerintele situationale. Aceasta tulburare a cunoscut in ultimul secol etichetari diferite si variate, printre care: reactia hiperkinetica a copilariei, hiperactivitatea sau sindromul hiperactivitatii copilului, disfunctia cerebrala minimala si hiperactivitatea cu deficit de atentie.

Majoritatea parintilor acestor copii se simt singuri, crezand ca problemele pe care ei si copiii lor le traiesc sunt unice. in special mamele cu copii hiperactivi se simt instrainate de alti parinti, dezvoltand sentimente de neincredere in propriile aptitudini parentale si pierzandu-si speranta in privinta posibilitatilor de ameliorare a situatiei. Acesti copii, datorita inerentei lor mobilitati, excitabilitati, exuberante, nerabdare si neatentie, pot transforma cea mai obisnuita familie sau clasa intr-o situatie problema. Cele mai evidente dificultati intampinate de copiii hiperactivi se manifesta in procesul de adaptare la activitatea scolara, performantele lor scolare nefiind la nivelul varstei si capacitatii lor intelectuale.

Daniel Tammet este un autist savant, un adevarat geniu al numerelor, capabil sa efectueze calcule uluitoare in doar cateva secunde. Pentru el, numerele au culori. A devenit celebru d**a ce a recitat in public, timp de cinci ore, primele 22.514 zecimale ale numarului Pi.

Abilitatea sa de a invata limbi straine este iesita din comun: a invatat islandeza in cinci zile, vorbeste fluent 10 limbi, printre care si romana. Neurologi eminenti s-au aplecat asupra cazului sau si l-au cercetat indeaproape.

Desi diagnosticat cu autism, Daniel Tammet traieste ca orice alt om: locuieste singur si se descurca in toate aspectele vietii. Are prieteni, o viata intima si coordoneaza un site unde cei ce doresc sa invete limbi straine pot beneficia de o metoda inventata de el. A scris si publicat trei carti, dintre care una tradusa chiar de el in limba franceza.

M-am nascut intr-o zi albastra incepe cu descrierea copilariei la Londra, intr-o familie foarte numeroasa. Tammet evoca aici intreg parcursul sau: anii de scoala, constientizarea diferentelor fata de ceilalti copii, sprijinul parintilor pana la varsta de 19 ani, cucerirea independentei, drumul spre celebritate.

Prin aceasta marturie, Daniel Tammet a reusit sa stabileasca o punte dinspre o lume necunoscuta noua, inaccesibila pana de curand: lumea interioara a unui autist savant.

Lucrarea "Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate", de Robert A. Leahy si Stephen J. Holland, este conceputa pentru a fi utila terapeutilor adepti ai diverselor abordari teoretice si cu diverse nivele de experienta.

Terapeutilor formati in cadrul interventiilor cognitiv-comportamentale acest volum le poate oferi informatii utile despre cele mai recent concepute interventii ale unor tulburari specifice, precum si o varietate larga de fise de lucru pentru pacienti. Terapeutilor adepti ai altor orientari teoretice, volumul de fata le ofera un ghid al interventiilor de scurta-durata, preferate de majoritatea pacientilor si de casele de asigurari.

Tehnicile de interventie descrise in lucrarea "Planuri de tratament si interventii pentru depresie si anxietate", de Robert A. Leahy si Stephen J. Holland, sunt compatibile si cu alte abordari teoretice decat cea cognitiv-comportamentala.

Nu in ultimul rand, acest volum poate reprezenta o introducere utila in terapiile cognitiv-comportamentale atat pentru masteranzi, cat si pentru doctoranzi.

Fiecare pachet de interventie prezentat in acest volum include:

(1) descrierea tulburarii;
(2) instructiuni privind evaluarea pacientilor;
(3) fise de evaluare;
(4) descrierea detaliata a interventiilor psihoterapeutice folosite in tratarea fiecarei tulburari in parte;
(5) plan detaliat de interventie;
(6) exemple de simptome, scopuri de interventie si interventii utile in conceperea rapoartelor pentru sistemele de ingrijire institutionalizata;
(7) fise de lucru cu informatii utile pacientului, precum si fise pentru temele de casa.

Volumul include si un CD cu fise de lucru multiplicabile, care ofera posibilitati deosebite prin care terapeutul poate cauta rapid informatiile necesare generarii planurilor individuale de interventie, poate multiplica rapid fisele de lucru, poate obtine informatii despre tratamentul farmacologic prescris pacientului si informatii complexe despre diverse tehnici de interventie cognitiv-comportamentala.

Stephen J. Holland isi desfasoara activitatea in cadrul cabinetului sau privat din Washington, SUA. Stephen J. Holland a fost membru al Institutului American de Terapie Cognitiva din New York. De asemenea, el a predat cursuri la scoala doctorala din cadrul Universitatii Columbia, New York, in cadrul Scolii Americane de Psihologie a Muncii.

Robert A. Leahy a primit titlul de doctor in psihologie la Universitatea Yale, d**a care a urmat cursurile postdoctorale la Centrul de Terapie Cognitiva de la Universitatea din Pennsylvania, Philadelphia, unde a colaborat cu Aaron T. Beck. Robert A. Leahy este profesor asociat de psihologie clinica si psihiatrie la Colegiul Medical al Universitatii Cornell, New York. Este fondator si director al Institutului American de Terapie Cognitiva din New York si este editor al revistei Journal of Cognitive Psychotherapy. De asemenea, Robert A. Leahy face parte din comitetul executiv al Asociatiei Internationale de Psihoterapie Cognitiva si al Academiei de Terapie Cognitiva.

Aaron T. Beck este considerat parintele psihoterapiei cognitive. Nascut in 1921, profesorul emerit al Universitatii din Pennsylvania a publicat peste 20 de carti si a adus contributii insemnate in tratamentul si evaluarea anxietatii si depresiei. Este presedintele Institutului Beck de Cercetare si Terapie Cognitiva si presedinte de onoare al Academiei de Terapie Cognitiva.

Arthur Freeman

Arthur Freeman, doctor in stiinte ale educatiei, membru al Consiliului American al Psihologilor Profesionisti, este coordonatorul programului doctoral de psihologie clinica din cadrul Midwestern University.
ehnici cognitiv-comportamentale de tratament a tulburarilor de personalitate. Fundamente stiintifice si clinice ce stau la baza terapiei cognitiv-comportamentale pentru tulburarile de personalitate. Aspecte practice ale diagnosticului diferential in interventia terapeutica. Obstacole frecvent intalnite in practica clinica in lucrul cu pacientii si modalitati de depasire a acestora.

Cartea neagra a psihanalizei …istoria oficiala a psihanalizei este incriminata de descoperiri incomode. Eficacitatea sa terapeutica se dovedeste a fi slaba. Competenta sa ca filozofie este contestata. Cartea cuprinde marturiile a 40 de filozofi, psihologi, medici, cercetatori si chiar pacienti. A mintit oare Freud? Are oare psihanaliza capacitatea de a vindeca? Este ea cea mai buna metoda de a intelege ceea ce suntem cu adevarat? Cum sa-i educam pe copiii nostri departe de teama de a le face rau? Ce sa credem despre celelalte terapii? ........................... Nu e vorba doar de cuvinte, de idei sau dezbateri de cameră. Conform mai multor studii internaţionale, tulburările psihice se află într-o constantă creştere. O persoană din două este sau va fi confruntată de-a lungul vieţii, cu o boală psihică, şi una din cinci va prezenta o formă gravă de tulburare psihologică. A cunoaşte mai bine aceste tulburări, a le îngriji mai bine are o importanţă vitală. Cei care suferă trebuie să cunoască pertinenţa şi eficacitatea terapiilor propuse. La cine să apelezi în caz de depresie sau de tulburări anxioase? Ce tratamente se dovedesc mai eficace în schizofrenie? Cum să faci faţă anorexiei? Sunt lucruri care, într-un fel sau altul, ne privesc pe toţi. Dincolo de toate acestea, speranţa noastră, publicând această carte, este să ajutăm cititorul să vadă mai limpede în interiorul său. In ce fel suntem determinaţi de trecutul nostru? Ce educaţie să le oferim copiilor noştri? Cum să înfruntăm traumele vieţii şi nedreptăţile condiţiei umane? Se poate trăi, se poate gândi, poţi să o duci mai bine fără psihanaliză? Care este partea de ştiinţă, de filosofie şi de iluzie care veghează asupra acestei concepţii a omului? Fără nici o îndoială, Sigmund Freud ne-a influenţat modul de a trăi. Psihanaliza face parte din trecutul nostru şi ne modelează prezentul. Rămâne însă de văzut în ce măsură va face ea parte şi din viitorul nostru.“ (Catherine Meyer) CUPRINS: De ce o carte neagra a psihanalizei? Autorii Prima parte. FAŢA ASCUNSA A ISTORIEI FREUDIENE Mituri si legende ale psihanalizei A fost odata … Adevarul despre cazul domnisoarei Anna O. Teoria seductiei: un mit al timpurilor noastre Teoria seductiei: o idee care nu a mers Era Freud un impostor? Freud reciclator: criptobiologie si pseudo-stiinta Falsele vindecari Freud cocaino-terapeut Doctorul imaginar Analiza interminabila sau cm sa nu te vindeci din motive gresite Fabricarea datelor psihanalitice Un cetatean in afara oricaror banuieli Omul cu vulturul: Freud si Leonardo da Vinci Jurnalul unei adolescente Etica psihanalizei? Partea a doua. DE CE A REPURTAT PSIHANALIZA UN ASEMENEA SUCCES? Cucerind lumea Splendoarea si decadenta psihanalizei Psihanaliza, marca inregistrata O teorie zero Literatura, cinematograf si psihanaliza: un joc de oglinzi Puterea de seductie a psihanalizei Beneficiile psihanalizei Mitologia terapiei in profunzime Psihanaliza populara si psihanaliza pentru initiati Exceptia franceza Cronica unei generatii: cm a preluat psihanaliza puterea in Franta? Lacan ventriloc De ce este Lacan atat de obscur? Viitorul unei deziluzii sau cm sa te vindeci de psihanaliza in zece lectii Dubla exceptie franceza: prea mult Prozac, prea mult divan… Partea a treia. PSIHANALIZA IN INCURCATURA Este psihanaliza o stiinta? Epistemologie si rea-credinta: cazul freudismului Este psihanaliza o psihoterapie? Psihanaliza poate ingriji? Analiza terminabila. Este psihanaliza un instrument al cunoasterii de sine? Disputa despre sugestie. Conditionarea freudiana. Vizionarii. O epidemie printre psihiatri Cum s-a imunizat psihanaliza impotriva criticii Mecanismele de aparare ale freudienilor Partea a patra. VICTIMELE PSIHANALIZEI Victimile istorice. Sangerarea Emmei Parinti si copii, primele victime Educatie si psihanaliza. Mamele, vinovate prin forta imprejurarilor. Drama autismului Bettelheim, impostorul. Sa intelegi si sa ingrijesti altfel: despre autism. Raniti de psihanaliza Pacatoasa, mormolocul si Gorgona. Sapte ani de psihanaliza. Psihanalistii mei si cu mine. Ar fi trebuit sa stiti: Odile, sora mea. Cincisprezece ani de convingere freudiana. Traumatism bis. Un caz exemplar: toxicomania Cum au blocat teoriile psihanalitice tratamentul eficace al toxicomanilor si au contribuit la moartea a mii de indivizi. Partea a cincea. EXISTA VIATA SI D**A FREUD Revolutia neurostiintelor. Psihanaliza cu riscul neurostiintelor. Si medicamentele? Tabuul medicamentelor. Medicamentele ingrijesc depresia sau o genereaza? Psihoterapiile astazi Forta constientului sau cm sa ne reconsideram inconstientul Terapiile cognitv-comportamentale; psihologia stiintifica in serviciul naturii umane. Terapia de cuplu. Sexualitatea fara psihanaliza? Aceasta nu este o psihoterapie…

…despre constelaţia Freud Adler Jung, cu psihologia lor abisală, nu s a scris la noi cu atâta competenţă…; lucrarea celebră a lui Ludwig Klages, Spiritul ca tăgăduitor al sufletului, va fi cunoscută abia prin relatările de aici; asupra lui Nietzsche ca „precursor al psihologiei abisale“ nu se scrisese încă defel… De câteva ori în cursul lucrării sale, autorul se referă, ca la un egal al clasicilor sau al cvasiclasicilor comentaţi, la Blaga, ajungând chiar până la a socoti, în legătură cu problemele inconştientului, că procesul de trezire a conştiinţei filosofice la reprezentanţii orientărilor abisale îşi atinge punctul culminant la Blaga cu a sa „noologie abisală“… La fel va interesa, prin noutatea şi siguranţa interpretării ei, încercarea intitulată „O superstiţie a poporului român în lumina etologiei“. Folclorul şi basmele noastre pot fi cercetate şi altfel decât cu mijloacele etnografiei, mai ales în lumina ideilor veacului (inconştient colectiv, arhetip, psihologie abisală, simbolism), pe care un Mircea Eliade a ştiut atât de bine să le prefacă în instrumente de cunoaştere şi validare a culturilor folclorice. Autorul de faţă, interpretând cu mijloace moderne o superstiţie populară, reuşeşte să găsească înţelesuri în neînţelesul folcloric. Constantin Noica
…………………………
Dacă există într-adevăr o logică a inimii, cm gândea Pascal, atunci ambivalenta afectivă este unul dintre capitolele sale importante. Vechii moralisti au înregistrat fenomenul cu mult înainte de aparitia psihanalizei, dar formulările lor devin pe deplin transparente si se îmbogătesc cu sensuri noi abia într-o lectură psihanalitică. Asa cm reiese din Totem si tabu, Freud a descoperit topografia bietajată a ambivalentei afective prin studiul nevrozei obsesionale. Excesul de afectiune fată de o persoană apropiată, care se manifestă în această disfunctie psihică, trebuie pus pe seama existentei unei dusmănii inconstiente inspirate de acelasi obiect uman. […] Ca în atâtea alte cazuri, Freud regăseste la oamenii sănătosi ceea ce a descoperit la cei bolnavi. Vasile Dem. Zamfirescu
În privinta existentei unui instinct al mortii, Konrad Lorenz, unul dintre părintii etologiei, laureat al premiului Nobel pentru cercetările sale, îsi exprimă în mod categoric dezacordul: „Această ipoteză străină biologiei este în ochii etologului nu numai inutilă, ci si falsă“. În cartea dedicată istoriei naturale a agresivitătii, de unde este extras acest citat, Lorenz nu mai consideră necesar să argumenteze falsitatea ipotezei freudiene, atât de evident i se pare neadevărul ei. Si totusi, de ce mor organismele vii, cm se explică faptul incontestabil că îmbătrânirea si moartea exemplarelor unei specii se produc în urma actiunii unor cauze interne? Vasile Dem. Zamfirescu
CUPRINS:
Cuvânt înainte Hermeneutică şi traducere: literatură, filosofie, ştiinţe I. Spirit - suflet Un topos uitat al filosofîei Cugetul şi iubirea Condiţia umană şi ambivalenţa afectivă La Rochefoucauld sau maladiile autoestimaţiei Friedrich Nietzsche — precursor al psihologiei adâncurilor Momente psihice în geneza valorii - contribuţii la o teorie a resentimentului Filosofîa culturii şi psihanaliză la Lucian Blaga II. Natură şi cultură Etologie şi cultură O superstiţie a poporului român în lumina etologiei Comentariu etologie la două afirmaţii ale lui Rousseau Apriorismul eticii lui Kant între filosofie şi biologie Definitiile omului si etologia Antropologie negativa Critica expresionista si critica etologica a orasului Eros si Thanatos la Freud si Lorentz

…ce se ascunde oare în spatele comportamentelor noastre? …ce forţe tainice ne mână acţiunile de zi cu zi? …un bărbat nu reuşeşte să se implice în nici o relaţie amoroasă de lungă durată cu o femeie — să aibă el o orientare sexuală diferită? …o femeie, deşi are toate semnele că partenerul îi este infidel, pare să nu poată observa ce se întâmplă chiar sub ochii ei — oare să fie chiar atât de naivă? …un tată îşi reneagă fiica atunci când aceasta se mărită cu un bărbat de altă religie — să fie convingerile sale religioase mai puternice decât dragostea faţă de propriul copil? Povestirile din această carte ne deschid o fereastră nu numai spre lumea lăuntrică a protagoniştilor şi spre ceea ce se petrece într-un cabinet de psihanaliză, ci şi spre propria noastră viaţă, ce poate purta, la rândul ei, sensuri ascunse. A-ţi împărtăşi trăirile şi a asculta capătă astfel noi valenţe, capabile să ducă la o înţelegere profundă şi la schimbare. Ele sunt istorii de caz din experienţa psihanalitică a autorului, poveşti ale pacienţilor, redate într-un limbaj simplu, accesibil cititorului nefamiliarizat cu psihanaliza. Sensurile ascunse ale vieţii este o carte ce te captivează încă de la primele pagini.
………………
Atunci când nu putem găsi o cale de a ne rosti povestea, povestea ne rosteşte pe noi, visăm aceste poveşti, dezvoltăm simptome sau ne vedem acţionând în feluri pe care nu le înţelegem. Uneori schimbarea vine nu pentru că ne propunem să ne vindecăm sau să reparăm relaţia noastră cu viaţa; uneori ne schimbăm când reparăm relaţia noastră cu pierderea, cu uitarea, cu moartea. – Stephen Grosz Stephen Grosz este psiholog şi psihanalist. Lucrează cu pacienţi de mai bine de 25 de ani. De asemenea, este profesor la University College şi la Institutul de Psihanaliză din Londra.

Medicamentul cel mai des folosit în medicina generala este medicul însusi; altfel spus, nu doar flaconul sau cutia cu medicamente conteaza, ci maniera în care acestea sunt prescrise pacientului – de fapt, ansamblul atmosferei în care medicamentul este dat si luat.

În cartea de fata, Michael Balint descrie diferite procese inconstiente ce intervin în relatia medic-pacient, aspecte care pot favoriza vindecarea, sau pot duce la tensiuni, neplaceri si tratamente lipsite de rezultatul benefic asteptat. Daca relatia stabilita între specialist si client poate fi un obstacol în calea bunei desfasurari a activitatii, atunci unul dintre modurile în care rezultatele profesionale pot fi îmbunatatite este supervizarea centrata pe reactiile emotionale ale medicului fata de pacientii sai.

Întelegerea acestor reactii poate oferi date importante despre pacient, pe care specialistul sa le poata folosi mai departe în evaluarea cazului si în stabilirea unei interventii eficiente. Numeroase exemple clinice ilustreaza dinamica inconstienta a relatiei terapeutice, precum si modul în care se desfasoara grupurile Balint pentru medici.

Michael Balint (1896-1970), studentul lui Sandor Ferenczi, este un psihanalist a carui originalitate s-a exprimat atât în activitatea sa clinica, cât si în lucrarile sale. Implicarea în dezvoltarea teoriei si tehnicii psihanalitice a fost dublata de preocuparea pentru stimularea întelegerii psihodinamice de catre alte grupuri profesionale, în special de catre medici. La Editura Trei a aparut si una dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale, "Defectul fundamental".

Când unui pacient, d**a o serie de examinari constiincioase si aprofundate, i se spune ca nu are nimic, medicii spera ca el se va simti usurat si ca starea i se va îmbunatati. Aceasta se întâmpla, de fapt, destul de frecvent; însa, într-un numar mare de cazuri, se întâmpla chiar contrariul, iar medicul reactioneaza la aceasta situatie, întotdeauna neasteptata – în ciuda frecventei sale –, printr-o surpriza dureroasa si indignare. [...] "Nu ai nimic" înseamna doar ca noi nu am gasit nimic si, în consecinta, nu putem sa-i spunem ce anume îl înspaimânta sau îl îngrijoreaza si îi cauzeaza suferinta. Astfel, se simte parasit, incapabil sa îsi explice si sa îsi accepte durerile, fricile si privatiunile - Michael Balint

A te îmbolnavi si, mai ales, a fi bolnav este resimtit de numeroase persoane constiincioase ca fiind o greseala, o solicitare a unor privilegii nemeritate. Acesti bolnavi se simt vinovati pentru ca primesc o atentie mai mare decât aceea la care considera ca au dreptul, pentru ca nu lucreaza, pentru ca traiesc pe spinarea altcuiva etc. Exista, de asemenea, tipologia individului pregatit sa obtina mai mult decât are dreptul, care primeste cu bucurie cel mai mic semn de boala, care face tot posibilul pentru a „prinde" vreo boala. Aceste doua tipuri de subiecti au sentimente de culpabilitate, desi din motive diferite, si este foarte dificil sa amelioram starea lor daca medicul nu poate actiona asupra acestor sentimente de culpabilitate - Michael Balint

... basmele stimulează imaginația celor mici, îi ajută să-și clarifice emoțiile, anxietățile și aspirațiile, sugerându-le rezolvări pentru problemele cu care se luptă mintea unui copil: teama de a fi abandonat de părinți, rivalitățile între frați, sexualitatea adultă, violența, invidia, teama de moarte. Pentru că basmele au finaluri fericite în care binele triumfă, prin lectura basmelor copilul se identifică cu personajele și se eliberează de angoasele sale.

Mulți dintre părinții din zilele noastre evită să le citească basmele tradiționale celor mici, pentru că le consideră prea sângeroase și traumatizante. Adevărul este însă că basmele adevărate îi pot ajuta enorm pe copii să-și rezolve multe dileme și conflicte interioare neidentificate.

Cartea lui Bruno Bettelheim Psihanaliza basmelor a fost scrisă pentru a-i ajuta pe adulți să înțeleagă importanța și valoarea terapeutică a basmelor în formarea copiilor. Prin analiza mai multor basme foarte cunoscute precum Albă-ca-Zăpada, Cenușăreasa, Frumoasa și Bestia, Scufița Roșie, Barbă-Albastră, Jack și vrejul de fasole, autorul oferă interpretări elaborate ale imaginarului poveștilor.

... o carte surprinzatoare prin continut si prin intentie, pentru ca nu analiza literara (predominand in prima parte „Psihanaliza si Literatura”) sau psihanalitica (in a doua parte, „Experienta psihanalizei”) pare sa fie mai degraba obiectul acestei lucrari, ci ceva mult mai subtil: o reconciliere intre pozitii, intre multiplele spatii care se deschid intern la confluenta cu lumea, intre multiplele stari pe care omul obisnuit le traieste ca neliniste, anxietate, tulburare, dar pe care omul prin excelenta sensibil – scriitorul si psihanalistul chemat de vocatie – le expandeaza si le observa din interior, ca pe o realitate obiectiva, ca pe un spatiu „in carne si oase”, de care e acaparat, fascinat, incapsulat.

A supravietui in spatiu si in afara lui in acelasi timp este o arta pe care scriitorul si psihanalistul deopotriva o dezvolta cu ajutorul limbajului si a metalimbajului, ascutindu-si sensibilitatile, toti receptorii interni, capacitatea de a contine, de a suferi si de a transforma cele mai extreme forme ale realitatii, sustinand, si nelasand sa se rupa, tensiunile dintre contrarii, mosind printr-un travaliu intens un insight mai cuprinzator, noi imagini si stari.

Astfel, Daniela Luca creeaza paralele intre micro-spatiile scriitoricesti si micro-spatiile psihanalitice, pentru a ne aduce mai aproape de a vedea, parca prin crapatura usii, macro-spatiul in care este posibil sa fim primiti odata ce integram acele franturi de memorie psiho-somatica care plutesc suspendate in noi de la inceputuri. Sunt acele franturi identitare fantasmatice, aproape fantomatice, slab diferentiate, dar cu o mare putere de a poseda mintea, prinse in navodul creativ, prin intuitia si capacitatea lor de discriminare fantastica, de autori precum Blecher, Carneci, Cartarescu, Abaluta si ceilalti pe care Daniela Luca a ales sa ii comenteze aici ca autori de suprearealism – un suprarealism „care trebuie sa doara ca o rana profunda” (Max Blecher).

Intelegem abia in partea a doua a cartii (dedicata studiilor clinice) de ce si de unde aceasta alaturare a Psihanalizei si Literaturii, amandoua scrise cu majuscula: pentru ca durerea, strigatul suspendat al realitatii interioare, dintre spatii, din ochiurile panzei realitatii, este glasul ce strabate prin acel vortex al nasterii identitatii noastre umane, este raspunsul la tragediile mici si mari ale existentei, ale persoanei, la discontinuitatile din a fi, la rupere si zbatere in necunoscut, in nesigur, in inform.

Este o durere pe care o ducem toti cu noi, de la nasterea noastra biologica, pe drumul constientizarii de sine, catre nasterea noastra ultima (implacabila moarte). Suspensia intre realitati, aceasta este conditia umana de care ne aminteste cu multa finete Daniela Luca si despre care un alt mare psihanalist, Philip Bromberg, afirma: „sanatatea este abilitatea de a sta in spatiile dintre realitati fara a pierde niciuna dintre ele – capacitatea de a te simti ca un sine (one self) desi esti multiplu (being many)”. (Gabriela Deniz)

Si ca om, si ca psihanalist, convingerea mea este ca atata timp cat te afli mereu in cautarea propriului sens si crez de viata, a adevarurilor interioare, proprii si ale celuilalt, atata timp cat te simti tu insuti in ceea ce esti, creezi, traiesti, lucrezi, in forul tau interior si in lume, dincolo de orice vicisitudini ale socialului si timpurilor, poti fi deschis catre caile inconstientului, spre invatare din experienta si spre reciprocitate si adevarata relationare cu lumea.