Amintiri din calatorii

O vara memorabila

Ultimul episod din sezonul 2😁
Nici nu stiu cm sa incep ca sa sfarsesc.😁
Povestea asta mi-a oferit, pe langa speranta ca impartasirile noastre ar putea fi utile la un moment dat celor de langa noi, si ocazia sa retraiesc fiecare moment placut, fiecare stare data de frumusetea locurilor vizitate.
Ca sa ne intoarcem la concret, plecarea de la Trieste nu a fost dureroasa doar pe 3 august, ci incepand de pe 3 august🤪, dar ne-am continuat calatoria cu aceeași curiozitate si nerabdare de a descoperi locuri noi. Graz era urmatoarea oprire, iar drumul catre acest al doilea oras din Austria ca marime, ducea, bineinteles, tot prin Slovenia, ceea ce ne-a mai oferit o portie de delectare, peisajele au fost iar la inaltime. 😊 De ce Graz? Nu este un oras turistic, dar ne-am gandit ca nu trebuie ocolit, nu de alta, dar am vizitat Viena si Linz anul trecut si ramasese un gol intre ele, deci trebuia sa il asezam pe Graz la locul lui. 😁
Ce ne-a placut cel mai mult la Graz? Sa ne plimbam pe străzile unui oras austriac?🤪 Nu e de mirare pentru doi locuitori ai Focsaniului, nu? 😜😜😜
Daca si de dara aceasta caldura ne-a dat de furca, in primul rand ca n-am cedat cu una, cu doua, si in al doilea rand, odata ajunsi in camping, ne-am racorit in cel mai rapid si dorit mod, o piscina uriasa se oferea drept bonus la camparea in Reisemobil Stellplaz Camping. Nu mai zic ca, d**a cm suna, trebuie sa aiba si vreo piata cu numele meu, nu? 😂 Deci nu mi-a parut rau ca am văzut Graz-ul.
Daca tot traseul pana aici a fost, in cea mai mare parte parcurs pe autostrada si putin pe drumuri expres, ei bine, de acum si pana acasa nu ne mai intrecem cu masini dintre cele mai grabite, nu lasam in urma rulote, campere, nu de alta, dar nici nu ne mai intalnim cu ele ca pana acum, doar ne straduim sa ajungem la viteza "preferata" de 30 km /h, , mai ales in Ungaria, iar mai multe localități in șir, te fac sa preferi sa te dai jos de la volan, macar nu te mai mananca talpa sa bagi putina viteza ca sa nu vezi cm 130 km cat faceai intr-o ora pe autostrada, aici ii poti face in 4 ore cu prelungiri. Am ajuns la Camping Arena din Budapesta in jurul orei 2 d**a-amiaza. Ne-am instalat "tabara" fericiti ca pentru restul zilei nu mai trebuie sa tinem piciorul pe frana mai mult decat pe accelerație si ne-am facut rapid planul de vizitare a orasului, hotarati sa pornim in recunoaștere, desi caldura unei zile de inceput de august ne ameninta inca de la umbra din camping ca o sa casapeasca si de data asta. Dar planu-i plan si prima conditie ca sa functioneze, este sa nu te abati de la el, daramite sa renunti. Asa ca, "Budapest, here we come!"
Ceea ce nu v-am zis pana acum este ca, daca cu denumirile din Italia, ba chiar si din Austria, ca aici deja ne-am facut ucenicia anul trecut, ne-am descurcat cu usurinta, ei bine, in Croatia, Slovenia si Ungaria, efortul de a retine denumirile, nu mai zic, de a le pronunta este unul de mare amploare, iar rezultatul, unul care iti da impresia ca ar fi bine sa nu te auda nimeni ce incerci sa zici, adica cel mai bine ar fi doar sa arăți cu degetul. Dar tot nu ne-am lasat batuti, am explorat cat am putut si ne-am bucurat cat am putut de ultima destinatie inainte de intoarcerea in țară.
Dar, stati! Sa nu intelegeti de aici ca ni s-au terminat bucuriile la intrarea in tara! Nuu! Ne-am bucurat de tot ce ne-a oferit aceasta excursie, dar la intoarcerea in tara, cea mai mare bucurie a fost să ne revedem copiii, asta ne-a facut sa fim cei mai fericiti si sa nu plangem cu lacrimi amare d**a tot ce am lasat in urma. 😀
Sfarsit
P. S: Speram ca sezonul 3 va fi cel putin la fel de interesant pentru noi, caci pentru voi nu stiu cm va fi, depinde daca imi dati "block" pana atunci sau nu. 🤪🤪🤪

Cap. II
Pe 30 iulie am lasat Dunarea sa incante si alti turisti , am urcat in masina si am deschis Waze-ul la a carui intrebare "Incotro?", am raspuns "In lumea larga". Serbia a fost, cel putin de data asta, doar traversata cu viteaza maxima, desigur, maxima admisa de tara in cauza. Asadar, prima oprire, Zagreb. Daca se spune ca un sfert din populatia Croatiei se gaseste in capitala, ei bine, am incaput si noi pentru cateva ore, iar atmosfera relaxanta ne-a purtat pe strazile Zagrebului incercand sa adunam in telefon franturi din frumusetea unuia dintre cele mai vechi orase din Europa. Tramvaiele nu sunt intamplator albastre , este culoarea reprezentativa a Zagrebului, ele te duc prin tot orasul , din Gornji Grad , dar ,ca sa nu ne chinuim cu pronuntia in limba croata,o sa ii spunem mai bine Upper Town , pana in Donji Grad sau Lower Town, unde noi am zabovit putin, ceea ce ne-a permis sa patrundem in atmosfera unui oras mare, activ, plin de pietete pe care oamenii le umplu dornici sa se regaseasca, sa socializeze, cu siguranta si ei, la fel ca noi, acum si mai bucurosi de fiecare zi pe care o pot petrece impreuna. D**a cateva ore bune de mers cu masina si d**a ce ne-am lasat purtati pe strazile orasului, am pornit tot mai obositi catre locul de campare inclus in planul nostru de vacanta. Fara o rezervare facuta in prealabil ne-am indreptat catre Vugec Plac, un camping mic, dar extrem de primitor situat la marginea oraselului Samobor, la doar 15 km distanta de Zagreb . Nu cred ca l-au perceput la fel de primitor si urmatorii calatori care s-au indreptat tot acolo d**a ce am intrat noi pentru ca ni s-a oferit ultimul loc disponibil , nu tocmai generos, dar avand cortul pe masina nu ne trebuia nimic mai mult, iar primirea facuta de gazda noastra a fost mai mult decat puteam spera, o slibovita de bun venit, un zambet permanent pe buze si toate conditiile create pentru a ne pregati pentru urmatoarea etapa a calatoriei noastre , toate acestea ne-au facut sa includem campingul intre cele in care ne-ar face placere sa revenim. O trecere prea rapida prin Samobor la plecare ne-a facut sa ratam informatia ca nu trebuie ratata Samoborska kremšnita,desertul lor reprezentativ, dar l-am trecut pe lista obiectivelor pentru urmatoarea calaltorie in zona.
Waze-ul ne-a intrebat iar "Incotro?" si Vio i-a raspuns Ljublijana, nu stiu daca a scris chiar toate literele astea, dar ghidul nostru atoatedrumurile cunoscător a stiut imediat unde vrem sa ajungem.
Nu vreau sa lungesc povestea,( asta ar trebui sa fie a doua strategie ca sa nu va plictisesc, dar, recunosc, trebuie sa mai lucrez la ea), doar vreau sa va spun ca Ljublijana ne-a mers direct la suflet, cam asa cm s-a intamplat cu Praga anul trecut. Caldura ultimei zile din iulie ne-a chinuit putin si toate terasele ne imbiau cu aerul lor placut si cu paharele de pe mese acoperite de bruma, dar am rezistat pana la un punct, unul destul de aproape de parcarea din care urma sa plecam si mai departe.
Cam asa s-au petrecut lucrurile in acea zi, iar pozele stau marturie, sper.

“Take a look at your natural river. What are you? Stop playing games with yourself. Where’s your river going? Are you riding with it? Or are you rowing against it? Don’t you see that there is no effort if you’re riding with your river?”
— Frederick Carl Frieseke

Cap. I
Expresia " c**t de rai" se potrivește perfect locului in care mi-am petrecut anul acesta ziua de naștere, intr-un bungalow pe Dunare, un loc la care am visat de cativa ani si care in sfarsit mi-a oferit clipele de fericire mult așteptate.
Am pornit la drum pe 27 iulie pregatiti "pana in dinti" pentru mica noastra expeditie, nu cu catel si purcel, ci cu cort si biciclete si daca mai tarziu cortul isi va gasi din plin rostul aducandu-ne o economie la cazare de cateva sute de euro, bicicletele s-au dovedit a fi doar piese de decor tot drumul, de fapt le-am dat o utilitate pe alocuri, am pus hainele la uscat pe ele.😁
Prima destinatie din planul nostru de calatorie a fost Complex Egreta situat in Berzasca, Caras Severin, dar aceasta a fost si ocazia perfecta sa vedem cu ochii nostri cele cateva opere ale lui Brâncuși expuse in doua parcuri din Târgu Jiu.
Bucuria pornirii la drum si entuziasmul erau la cote mari, doar caldura unor zile de vara torida ne dadea de furca, dar acum nu mai conteaza asta, impresiile au fost dintre cele mai frumoase, ma inclin in fata unor valori culturale lasate de unul dintre cei care au dus cu ei in lume acea Romanie de care vrem cu totii sa se stie, cu care ne mandrim.
Am vrus sa imi exersez un potential ochi de artist fotograf apropiindu-ma de Coloana Infinitului, dar forta de ordine vigilenta din zona, cu un fluierat scurt, m-a adus inapoi la linia pe care nu scria "de aici nu se trece", avea doar un subînțeles care mi-a scapat atrasa fiind de capodopera marelui artist.😜
Ne-am urcat inapoi in masina fericiti ca vom taia elanul caldurii greu de suportat cu o portie zdravănă de aer conditionat si am asteptat ca orice sofer fara pedale la picioare, sa ajungem la Berzasca.
Sa va spun cm a fost cand am pășit pe podețele de lemn care duceau spre locul de cazare? Nu imi vine in minte decat un singur cuvant si nici acela nu ne apartine😁: Wow! Asa a fost pentru mine, ce pot sa zic?! Poate ca pentru altii asezarea aceea de casute pe apa nu are același efect, dar eu am trait cu cea mai mare bucurie toate clipele petrecute acolo. Restul descrierii il las in seama pozelor.

Vacanta de anul acesta a inceput discret, fara sa anunte bucuria unei noi aventuri, dar compania celui la fel de dornic sa porneasca in cautarea frumusetii unor noi locuri pe care natura sau oamenii le-au daruit privirii tuturor, a fost suficienta sa ne trezim cu un întreg plan de calatorie întocmit in cele mai mici detalii.
Asadar, daca veti rabda sa va spun povestea călătoriei din aceasta vara, eu promit sa ma straduiesc sa nu va plictisesc groaznic, ci doar sa va ofer la randul meu ceva din frumusetea locurilor care ni s-au oferit privirii noastre strabatand in graba, ce-i drept, sase tari, dar si un c**tisor al Romaniei care mi-a ramas in suflet pentru totdeauna.
Desi timpul a fost scurt, amintiri s-au adunat destule, asa ca voi imparti povestea mea in cateva capitole, am zic ca nu vreau sa va plictisesc, iar asta e prima strategie folosita. 😁

Praga, pronuntand acest cuvânt, realizez încă o dată importanța fiecarei experiențe de care avem parte în această viață atunci când vorbim despre lucruri, locuri, oameni. Intr-un fel suna in mintea mea numele acestui oraș înainte să il văd cu ochii mei, și cu totul altfel sună acum, când amintirile pastrate de acolo imi dau atâta bucurie, atata nostalgie. Daca este cineva care dă cu ochii de această postare și nu este de acord cu mine ca Praga este un loc care nu trebuie ratat, sa imi dea de știre.
Din nefericire pentru mine, din sutele, daca nu miile de poze făcute în acea călătorie , am rămas cu vreo zece, dar ce e mai pretios, amintirile au ramas încă la locul lor😜 asadar pot mai mult să vorbesc despre asta, pot să spun că doua zile, cât am acordat noi acestui oraș , au fost prea puține , dar poate și asta a făcut ca fiecare secundă să fie prețioasă și să ne infruptam din frumusețea locului și pe ploaie si pe vreme buna cu aceeași incantare.

Creând această pagina, m-am gandit să aflăm unii de la alții despre locuri minunate de vizitat, despre stiluri de calatorii, despre cm sa nu uitam că dincolo de locurile atât de familiare nouă , ne așteaptă o lume întreaga să o descoperim.
Care este cea mai frumoasa destinatie aleasa de voi, ce v_a placut cel mai mult din tot ce ati întâlnit in calatoriile voastre?

Now it's easier to send Amintiri din calatorii a message.

Un rucsac/saptamana este doza recomandata și testata de bagaje pentru vacanta😜. Se poate, credeti-ma si daca veti calatori ca noi, de colo, colo, chiar ca imi veti da crezare ca vacanta e tot mai interesanta, nu mai epuizanta.
Sa va povestesc:
Am plecat cu avionul spre Viena, am petrecut acolo 3 zile, am pornit catre Praga pentru 2 zile si am incheiat cu alte 2 la Linz . Calatoriile dintre cele 3 puncte turistice le-am facut cu trenul, de aceea intre 2 avioane si 3 trenuri nu era loc de prea multe bagaje. Asadar am inceput aventura cu cea mai inteleapta decizie ca in rest, habar nu aveam ce ne asteapta. Ba da, stiam la ce hoteluri vom poposi din oferta booking si aveam deja biletele de tren platite si printate pentru fiecare călătorie. Pentru calatoriile cu trenul am folosit si chiar m-am îndrăgostit de aplicatia Omio pe care o pastrez in telefon pentru urmatoarea aventura. Sunt sigura ca nu a fost o calatorie asemenea celei a lui Charles Lindbergh sau a altor exploratori😁😁😁, dar pentru noi aruncarea in necunoscut a fost o provocare, unde mai pui ca am avut traseul presarat cu teste antigen pe care trebuia sa ne asiguram ca le putem face la o anumita data si ora. Voi lasa imaginile sa vorbeasca despre locurile care ne-au placut, despre picturile pe care abia asteptam sa le vedem cu ochii nostri. Klimt si Mucha au fost desigur pictorii pe care ii intalneai la tot pasul, nu numai in muzee, la fiecare magazin de suveniruri sub forma unei mari diversitati de obiecte, umbrele, cesti, farfurii, esarfe, dar si milioane de magneti. Am baut o slibovita pragheza dintr-un pahar urias, am mancat la Linz unul din cele mai vechi deserturi din lume, am privit de la distanta si cu multa uimire nenumarate magazine cu acadele, briose, biscuiti si alte bunatati cu...canabis. 🧐🧐🧐
Orasele din Austria atat de aerisite si mandre s-au combinat armonios cu Praga, un oras mult mai animat, al carui centru vechi era intesat de turisti.
Nu vreau sa va plictisesc, asa ca va urez calatorii interesante si descoperiri memorabile!

Pentru ca nu pot si nu vreau inca sa ma desprind cu gandul de zilele de vacanta petrecute la distanta de casa, am "inventat" aceasta pagina care are menirea de a ma duce cu gandul, mai des decat o fac de obicei, la calatorii, caci inca o data mi-am confirmat ca ceea ce îmi bucura sufletul cel mai mult sunt calatoriile. Va voi impartasi in urmatoarea postare experienta noastra asa cm am perceput-o eu, o aventura in necunoscut si chiar daca nu am infruntat pericole si obstacole, pot spune ca bunul mers al lucrurilor a făcut sa nu pierdem nimic din savoarea confectionarii unor amintiri frumoase.

Mereu m-am întrebat de ce păsările stau în același loc deși au aripi și pot zbura oriunde pe pământ. Și după aceea m-am întrebat pe mine același lucru – Harun Yahya
Si eu ma intreb mereu de ce uitam atat de des ca putem face alegeri care sa ne faca fericiti in loc de cele care ne fac sa umblam letargici pe suprafata pamantului.
Impreuna putem descoperi locuri minunate de care nu stim sau de care uitam. Putem invata unii de la ceilalti cm sa acceptam aventura ca pe una din cele mai frumoase daruri ale acestui pamant.