Biblioteca Liceului Tehnologic Special Nr. 1 Oradea

La mulți ani tuturor bibliotecarilor!

31 August, Ziua Limbii Române

La 1 Martie 1837 a venit pe lume marele povestitor al românilor, Ion Creangă. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”

Grigore Vieru s- a stins pe 18 ianuarie 2009 la Chisinău

27 octombrie1466: S-a născut, la Rotterdam-Olanda, Erasmus din Rotterdam (d.1536), umanist renascentist olandez. Preot catolic. A editat opere ale clasicilor greci şi latini şi scrieri ale Părinţilor Bisericii. Este primul editor al Noului Testament în greacă/latină. Prin învăţătura sa, expusă în scrieri satirice şi eseuri, a influenţat profund cultura umanistă europeană (Elogiul nebuniei, 1509).Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (n.Rotterdam/Olanda, d. 12iulie 1536, Basel/Elveţia) a fost un teolog şi erudit olandez, unul din cei mai însemnaţi umanişti din perioada Renaşterii şi Reformei din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, „primul european conştient" (Stefan Zweig). Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolică a timpului său, a fost considerat precursor al reformei religioase, deşi el însuşi nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranţă religioasă.Opera sa cea mai importantă este „Encomium moriae" sau „Laus Stultitiae" („Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralităţii clerului şi a curiei catolice, în acelaşi timp apologie a pasiunii exaltate („nebuniei") a adevăratului creştin care-şi dedică viaţa credinţei. Erasmus înţelege credinţa creştină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva şi mai presus de necesitatea oricărei raţiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor şi învie din morţi prin el însuşi. Pentru aceasta trebuie schimbată formaţia clasică a teologilor şi literaţilor, lipsiţi de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică.

16 0ctombrie – Ziua naţională a alimentaţiei şi a combaterii risipei alimentare

Instituită de Adunarea Generală a ONU, cu scopul creşterii gradului de conştientizare publică asupra problemelor privind alimentaţia la nivel mondial, Ziua mondială a alimentaţiei prilejuieşte o serie de evenimente organizate cu scopul de a îndeplini cel de-al doilea obiectiv înscris pe Agendă 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, care reprezintă un program universal de acţiune globală în domeniul dezvoltării durabile, asumat de statele membre ONU la sfârşitul anului 2015. Astfel, Obiectivul nr. 2 (Foamete ”zero”) are în vedere eradicarea foametei, asigurarea securităţii alimentare, îmbunătăţirea nutriţiei şi promovarea unei agriculturi durabile.

Sunt fericită! 🤗 Nu pentru că totul e bine, ci pentru că găsesc puterea să văd binele în orice.

_____________

sursa foto Pinterest

Lansarea primului volum din Istoria Bibliotecii Academiei Române (1867-1885) Academia Română și Biblioteca Academiei Române lansează joi, 6 octombrie 2022, primul volum din Istoria Bibliotecii Academiei Române, amplu proiect, gândit &i…

Centenarul Ȋncoronării sărbătorit cu sculpturi semnat de Petrică Buhnici Tweet

Spiru Haret și soția sa, Ana. Deși au trecut 110 ani de la moartea sa, Haret rămâne cel mai de seamă reformator pe care l-a cunoscut sistemul de învățământ din Romania.

17 septembrie 642 - Arabii musulmani ocupa Alexandria si incendiaza celebra sa biblioteca.

Biblioteca din Alexandria a fost cea mai renumită bibliotecă a antichității. Situată în Alexandria, adevărată metropolă a civilizației greco-romane din Egiptul antic, conținea peste 900.000 de pergamente. Întemeiat în jurul lui 332 î.Hr. de Alexandru cel Mare, orașul Alexandria s-a dezvoltat în continuare și în vremea lui Ptolemeu I. Acesta din urmă a construit, în 288 î.Hr., un muzeu (palat al muzelor), care găzduia o universitate, o academie și o bibliotecă. La început mărimea bibliotecii se ridica la 400.000 de volume (papirusuri), ca pe timpul lui Cezar să ajungă la 700.000.

12 septembrie: Bătălia de la Marathon.
La data de 12 septembrie a anului 490 î. Hr. a avut loc celebra bătălie de la Marathon dintre armata ateniana condusă de strategul Miltiades și armata persană a împăratului Darius I. Această bătălie a reprezentat prima încercare importantă a regelui Persiei de a cuceri Grecia şi de a o adăuga imperiului pe care îl conducea. De altfel, lupta de la Marathon va fi un episod hotărâtor din cadrul Războaielor medice și prima dată când perșii au fost înfrânți într-o bătălie. Conducătorul armatei ateniene, cel care a reușit victoria împotriva perșilor a fost , după cm am mai spus, Miltiades, unul dintre cei zece strategi ai Atenei , cel care reușise să convingă forul suprem de conducere atenian că trebuie să poarte lupta în câmp deschis și nu în spatele zidurilor cetății. Astfel, deși efectivele armatei persane erau net superioare ca număr celor ateniene, Miltiades a atacat în pas alergător infanteria persană, de două ori mai numeroasă. Astfel, presiunea deosebit de puternică exercitată de rândurile compacte ale atenienilor a zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a armatei persane ce a înregistrat peste 6400 de morți. Pierderile atenienilor au fost surprinzător de mici, iar marele istoric antic Herodot vorbește doar de un număr de 192 de morți din rândurile atenienilor. De asemenea, legată de această bătălie există și o legendă care spune că după victorie, un mesager pe nume Pheidipides, a alergat distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă până în centrul Atenei , pentru a anunța victoria, iar în momentul în care a ajuns, a mai putut pronunța doar „am învins!”, după care a căzut jos și a murit. În amintirea acestui erou, la inițiativa lui Pierre de Coubertin, în 1896 , în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă și proba de maraton, în care se aleargă pe o distanță de 42,195 km, adică exact dintre Marathon și Acropola din Atena.

Acum 305 ani, pe data de 15 august 1714, ultimul mare domnitor român din Evul Mediu, Constantin Brâncoveanu, își pierde viața, decapitat de turci pe malul Bosforului.

La București și-a făcut apariția Mustafa-aga, prieten vechi al lui Constantin Brâncoveanu, motiv pentru care cererea demnitarului turc de a fi primit la curtea domnească nu a trezit nicio suspiciune. Când a intrat în sala cea mare, unde a primit din partea domnitorului urările tradiționale de bun venit, el a scos năframa de mătase neagră și a pus-o pe umărul acestuia. Era semnul mazilirii. Rupând tăcerea, Mustafa-aga și-a exprimat regretul că tocmai lui i-a fost dată porunca de a-l declara mazil și de a-l duce cu toată familia sa la Constantinopol.

Acolo sunt închiși la Edikule, temniță celor șapte turnuri. Sunt torturați până la sfârșitul lui iulie, când le este hotărâtă soarta. Chiar în ziua în care Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, pe 15 august, de "Adormirea Maicii Domnului" începe execuția.

Participă în primul rând sultanul Ahmed III, așezat într-un foișor aurit, dar și ambasadorii marilor puteri europene.

Prizonierii au fost purtați desculți și doar în cămăși prin tot orașul, fiind umiliți pe străzile marii capitale otomane. Sunt duși la eșafod, unde sunt așteptați de călău. Del Chiaro înseamnă cuvintele lui Brâncoveanu: "Fiii mei, fiți curajoși, Am pierdut tot ce am avut pe lume, cel puțin să ne salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru". Li s-a propus iertarea, dacă ar fi voit să îmbrățișeze religia mahomedană, însă au refuzat toți. Mai întâi au fost decapitați fiii și ginerele, ca domnitorul să poată privi moartea celor dragi. Apoi a fost decapitat și Constantin Brâncoveanu. Trupurile lor au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini și au stat trei zile la poarta Seraiului.

Mai târziu cadavrele au fost găsite în mare și duse la o mănăstire bizantină. Trupul domnului Brâncoveanu a fost dus la București pe ascuns și a fost fost îngropat la Biserica Sfântului Gheorghe Nou. Pe candela de argint ce ardea deasupra criptei avea gravate cuvintele: "fericitului Domnu Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod.."

Boneta de bucătar are 100 de pliuri şi simbolizează numărul de preparate cu ou
Bonetele de bucătar există încă din timpul Imperiului Asirian, însă bucătăria franceză le-au pus în valoare. Bonetele au început să facă parte din uniforma impusă de Marie-Antoine Carême, primul bucătar faimos al Franţei, apoi au început să fie folosite la curtea regelui George al IV-lea al Angliei şi fie la curtea Ţarului Alexandru I al Rusiei. El este cel care a impus şi jachetele cu 2 rânduri de nasturi pentru bucătari şi bonetele de forme diferite care să îi diferenţieze pe bucătarii simpli de chefi. Se spune că Marie Carême purta o bonetă înaltă de 45 de centimetri spre deosebire de subordonaţii săi care aveau bonete mai mici. Pliurile bonetei de bucătar au, în mod normal, 100 de pliuri şi simbolizează numărul de preparate cu ou pe care trebuie să ştie să le facă un chef bucătar.

7 august: Moartea lui Badea Cârțan.
La data de 7 august 1911 a murit Gheorghe Cârțan, țăran român originar din Cârțișoara Sibiului, cunoscut sub numele de Badea Cârțan, ce rămas în istorie ca un mare luptător pentru cauza românilor de pretutindeni. Într-o vreme în care românii din Transilvania, ce aparținea de Imperiul Austro-Ungar, nu se bucurau de mai multe drepturi, Badea Cârțan a folosit cea mai eficientă metodă de a arăta că este român: a ales să distribuie cărți românești în Transilvania și în special cărți de istorie ce arătau originea latină a poporului român. El a trecut timp de 30 de ani, de mai multe ori munții, aducând în traistă mii de cărți românești, pe care le-a distribuit ţăranilor, învăţătorilor şi preoţilor români din Transilvania. Badea Cârțan a ajuns de mai multe ori la București, unde a cunoscut mai mulți oameni de cultură, de la care a învățat istoria românilor, printre care și pe profesorul Vasile Alexandrescu Urechia, preşedintele Ligii Culturale a Românilor, cel care l-a și ajutat în mai multe rânduri cu importante donații de cărți românești. La Bucureşti, Badea Cârţan a vizitat muzeele din capitală, Ateneul Român, Universitatea, Academia Română și i-a cunoscut pe Nicolae Iorga, George Coşbuc, Spiru Haret, Take Ionescu și alții. Dorind să vadă cu proprii săi ochi monumentele ce reprezentau mărturii ale istoriei poporului român, Badea Cârțan s-a hotărât să plece pe jos la Roma. Astfel, în ianuarie 1896 s-a hotărât să plece în Italia, unde dorea să vadă Columna lui Traian, care pentru el simboliza mărturia cea mai grăitoare a originii latine a românilor. Însă înainte de a pleca, i-a spus profesorului Vasile A. Urechia ce călătorie intenţionează să facă, primind de la acesta susţinerea morală, câteva scrisori de recomandare şi bani pentru drum. La 3 ianuarie 1896 Cârţan a pornit spre „mama Roma”, cm îi plăcea lui să spună, iar pe lângă puţine haine de schimb şi ceva merinde, a luat în traistă un pumn de pământ din grădina casei sale şi boabe de grâu pe care să le aducă ofrande înaintaşilor, la Columna lui Traian. După patruzeci şi trei de zile și după ce a rupt patru perechi de opinci, a ajuns la Roma, iar în faţa Columnei lui Traian, badea Cârţan a presărat pământul românesc şi boabele de grâu, ca un gest simbolic adus înaintașilor săi. Apoi, ostenit de lungul drum, s-a culcat la picioarele Columnei, unde a dormit până a doua zi dimineață. Când s-a trezit, era înconjurat de o mulţime de curioşi, iar unul dintre ei văzând costumul popular românesc pe care-l purta, a exclamat uimit: „un dac a coborât de pe Columnă”. În câteva zile, Badea Cârţan a devenit celebru în Italia, mai multe ziare scriind despre el și despre România. În cele patru săptămâni cât a stat la Roma, a fost invitat în repetate rânduri de mai multe personalităţi italiene, de la profesori universitari, la oameni de artă, deputaţi şi senatori, toți considerându-l „un sol al poporului român”. A fost primit în audienţă de primarul Romei, la Vatican de cardinalul Rampolla, de numeroşi membri ai guvernului italian şi chiar de regele Umberto I, de la care a primit cadouri în cărţi şi fotografii cu Columna lui Traian. Peste tot, Badea Cârţan a impresionat în mod admirabil, stârnind simpatie, interes şi admiraţie faţă de el şi români în general. La data de 15 martie a pornit spre ţară, iar la 10 iunie 1896 pe când se afla acasă, în Transilvania, a fost arestat de jandarmii unguri, care i-au confiscat şi fotografiile cu Columna lui Traian, precum şi cărţile pe care le deţinea. A fost bătut şi trimis la Făgăraş, iar la judecătorie, una dintre întrebările care i-au fost adresate a fost „ce treabă ai tu cu Roma şi cu România? A fost eliberat după două zile de carceră, dar lucrurile confiscate nu i-au mai fost înapoiate vreodată. În august 1896 badea Cârţan a plecat din nou la drum, de data aceasta spre Paris, iar în drumul spre capitala Franţei s-a oprit la Viena, pentru a depune o plângere împăratului Imperiului Austro-Ungar, arătându-i acestuia suferinţele suportate de români din partea autorităţilor ungare. De la Viena şi-a urmat drumul prin Bologna, Florenţa şi Genova, apoi prin Marsilia, şi Lyon, spre Paris unde studenţii români aflaţi aici la studii, l-au condus să viziteze marile muzee ale capitalei franceze. La data de 7 august 1911, Badea Cârțan s-a stins din viață la Sinaia pe când se întorcea în Transilvania dintr-una din multele sale călătorii în România și astfel, el nu a mai apucat să vadă ziua întregirii tuturor românilor în istorica zi de 1 Decembrie 1918. Din inițiativa Ligii Culturale Române, Badea Cârțan a fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, iar pe crucea mormântul său au fost trecute următoarele cuvinte: „ aici doarme Badea Cârțan, visând la întregirea neamului său”.

- 6 august: Lansarea bombei atomice de la Hiroshima.
În dimineața zilei de 6 august 1945, la ora 8/15, un bombardier „B-29”, plecat ințial de la baza aeriană 393 din Missouri - Statele Unite, care purta numele de „Enola Gay” și era pilotat de colonelul Paul Tibbets,va lansa prima bombă atomică din istoria omenirii, deasupra orașul japonez Hiroshima, iar explozia acesteia va duce la moartea a aproximativ 160.000 de oameni din orașul amintit. Cu o lungime de 3 metri și un diametru de 71 centimetri, această bomba supranumită „Little Boy”, cântărea peste 4.000 kilograme, din care 64 kilograme reprezenta numai uraniul îmbogățit adică combustibilul nuclear necesar intțierii exploziei. Puterea de foc a acestei bombe a avut forța echivalentă a 13.500 de tone de trinitrotoluen și a distrus toate clădirile pe o raza de 2,5 km de la centrul exploziei, făcând loc unui deșert atomic pe o suprafața de peste 15 kilometri pătrați, daunele fiind generate de cumulul celor trei efecte: explozie, incendiu și radiații. Explozia bombei de la Hiroșima a generat o sferă de foc și radiații X care au fost dispersate în toate direcțiile, iar relieful pe care era amplasat orașul, relief care nu avea denivelări pronunțate, a favorizat propagarea unei impresionante unde de șoc ce a distrus totul in cale. Explozia a fost urmată de o lumină orbitoare, însoțită de o minge de foc care a emanat o căldură ce a făcut ca în punctului critic, temperatura sa fie apropiată de cea din interiorul Soarelui, ceea ce a făcut totul în jur să fie vaporizat instantaneu. Estimarea exactă a numărului de victime din timpul exploziei este însă dificilă, pentru că multe dintre victime s-au vaporizat în primele momente ale exploziei, ori multe dintre ele au fost arse în incendiile care au urmat exploziei. Totuși se estimează că între 70.000 şi 80.000 de mii de oameni au murit pe loc în momentul exploziei, iar alţi 90.000 de mii au murit în următoarele luni, datorită radiațiilor la care au fost expuși. Trebuie amintit ca doar la trei zile de la această tragedie, la data de 9 august 1945 o altă bombă, denumită „Fat Man“, a fost lansată și asupra orașului Nagasaki și peste 37.000 de mii de oameni au fost ucişi instantaneu, până la sfârşitul anului înregistrându-se alte aproape 70.000 de victime datorită radiațiilor.

28 iunie1581: A ieşit de sub tipar „Evanghelia cu învăţătură" sau „Cazania", ultima şi cea mai de seamă carte tiparită de diaconul Coresi.„Evanghelia cu învăţătură" sau „Cazania“ este ultima carte tipărită de Coresi şi, în acelaşi timp, cea mai importantă dintre tipăriturile româneşti. Cartea a văzut lumina tiparului la Braşov, în 1581.Cuprindea tâlcuirea Evangheliilor din toate duminicile şi sărbătorile de peste an, începând cu Duminica Vameşului şi Fariseului. Dacă cea dintâi Cazanie tipărită de Coresi în 1564 - care nu s-a mai păstrat până în zilele noastre - avea unele influenţe protestante, Evanghelia cu învăţătură din 1581 este o carte pur ortodoxă. Cartea este o traducere după un text slavon a omiliilor greceşti scrise de patriarhul ecumenic Ioan Calecas (1334-1347). Tipărirea s-a făcut cu cheltuiala judelui Braşovului Lucas Hirscher, care arăta, în prefaţă, că a găsit versiunea slavonă la mitropolitul Serafim al Ungrovlahiei, de la care „cu multă rugăciune cerşutu-am“. Primind cartea, s-a sfătuit cu mitropolitul Ghenadie (1579-1585) al Transilvaniei şi cu mulţi preoţi ortodocşi transilvăneni, care simţeau nevoia unei astfel de cărţi. Având acordul acestora şi al mitropolitului Serafim, a dat-o diaconului Coresi, care a tradus-o în româneşte împreună cu preoţii Iane şi Mihai de la biserica „Sfântul Nicolae“ din Şcheii Braşovului. Această carte apare ca o operă de colaborare transilvano-munteană, în primul rând prin împreună-lucrarea diaconului Coresi cu cei doi preoţi transilvăneni, apoi prin binecuvântarea dată de cei doi mitropoliţi.Evanghelia cu învăţătură sau Cazania este unul dintre cele mai frumoase exemplare realizate de Coresi: format in folio, cu oglinda paginii de 225/195 mm, cu titlurile realizate după clişee săpate în lemn şi având gravată stema lui Lukas Mirscher, după modelul „Cazaniei“ tipărite la Zabludov (azi, în Republica Cehă), în 1569. Cărţile lui Coresi au avut o largă răspândire în toate ţinuturile româneşti datorită legăturilor comerciale ale Braşovului cu Ţara Românească şi cu Moldova.De asemenea, boierii pribegi aşezaţi la Braşov şi, mai târziu, Mihai Viteazul au favorizat răspândirea scrierilor maestrului Coresi.Prin aceste tipărituri, se arăta tot mai limpede unitatea de limbă, de credinţă şi de origine a românilor de pretutindeni.

9 lucruri pe care ai putea să nu le știi despre Michelangelo

Pictor, sculptor și arhitect, Michelangelo Buonarroti s-a născut în Caprese, în Italia pe 6 martie, 1475. După o carieră care a durat mai mult de 70 de ani, el și-a câștigat un renume aproape mitic ca fiind unul dintre cei mai proeminenți oameni ai Renașterii și a adunat papi și regi printre admiratorii și patronii lui. Temperamental și genial, Michelangelo a creat câteva capodopere, inclusiv “David”, “Pieta” și tavanul Capelei Sixtine.

1.Un rival gelos i-a spart nasul în adolescență.

Ca adolescent, a fost trimis să locuiască și să studieze în casa lui Lorenzo de’ Medici, unul dintre cei mai importanți patroni ai artelor din Europa. Priceperea lui Michelangelo l-a făcut, în curând, ținta invidiei celorlalți elevi. Un tânăr rival, Pietro Torrigiano s-a înfuriat atât de tare pe talentul superior al lui Michelangelo- și poate și pe limba lui ascuțită- că l-a lovit în nas, lăsându-l pe acesta complet desfigurat. “L-am lovit atât de tare în nas, că am simțit că osul și cartilagiile se sfărâmă ca un biscuit”, s-a lăudat mai târziu Torrigiano, “și acest semn al meu îl va purta cu el până la mormânt. ”
2. A devenit cunoscut după o încercare eșuată de fraudă.
La începuturile carierei lui, Michelangelo a sculptat un Cupidon (care acum s-a pierdut) în stilul Antic grecesc. Văzându-i munca, patronul lui, Lorenzo di Pierfrancesco de’ Medici i-a propus să facă împreună o înșelăciune. “Dacă poți să faci statuia să pară că a fost îngropată, ” a zis Medici , “o să o trimit la Roma ca fiind o antichitate și ai putea să o vinzi mult mai profitabil”. Michelangelo a fost de acord și Cupidon a fost vândut cardinalului Raffaele Riario ca fiind o minune arheologică recent descoperită. Riario a auzit apoi zvonuri despre fals și și-a primit banii înapoi, dar a fost așa de impresionat de îndemânarea lui Michelangelo, că l-a invitat la Roma la o întâlnire. Tânărul artist a rămas în Cetatea Eternă în următorii ani și, în final, a primit o comandă să sculpteze “Pieta” , lucrarea care l-a făcut faimos ca artist.
3. A sculptat “David” într-un bloc de marmură refuzat de alți artiști.
Michelangelo era faimos pentru ca era foarte riguros când alegea marmura în care sculpta, dar pentru “David” el a folosit un bloc de marmură pe care alți artiști l-au refuzat pe motiv că nu era bun. Cunoscut ca “ Gigantul”, bucata de piatra masivă a fost scoasă din carieră cu aproape 40 de ani mai devreme pentru o serie de sculpturi, în final abandonate, pentru Catedrala Florenței. Michelangelo a transformat blocul acesta într-una dintre cele mai mai bune lucrări ale lui, dar analize recente ale statuii au arătat că marmura de proastă calitate ar fi putut să cauzeze degradarea statuii, mult mai rapid decât alte statui de marmură.
david

4. A lucrat pentru nouă papi diferiți.
Începând cu 1505, Michelangelo a lucrat pentru nouă pontifi catolici consecutivi, de la Julius II la Pius IV. Lucrările lui pentru Vatican cuprind orice, de la mânere ornamentale pentru patul papal, la pictarea tavanului Capelei Sixtine pentru care a muncit până la epuizare timp de patru ani.

5. Și-a pus propriul portret în unele lucrări
Michelangelo rar își semna lucrările și nu ne-a lăsat autoportrete formale, dar câteodată ascundea autoportrete stilizate în picturile și în sculpturile lui. Cel mai faimos dintre aceste autoportrete se găsește în fresca lui din 1541din Capela Sixtină “Judecata de Apoi” în care Sf Bartholomeu este, de fapt, un autoportret al artistului. Michelangelo și-a mai făcut autoportretul în așa numita Pieta Florentină unde este Sf Nicodim. Istoricii de artă au arătat că artistul se mai regăsește într-o scenă din fresca lui, “Crucificarea Sf Petru.”

6. A realizat planuri pentru fortificațiile militare ale Florenței.
În 1527, Michelangelo a fost numit director al fortificațiilor orașului Florența. El și-a luat job-ul în serios și a făcut schițe detaliate pentru santinele și chiar a călătorit în orașele învecinate să studieze zidurile de apărare. Michelangelo ar fi putut ulterior să fie executat pentru trădare, dar Clement VII l-a iertat și l-a reangajat imediat.

7. A fost un poet foarte bun.
Michelangelo este în principal cunoscut ca fiind un artist vizual, dar în vremea lui, era respectat și ca om de litere. El ne-a lăsat câteva sute de sonete, adesea scriind versuri în timp ce sculpta la statui în atelierul lui. Niciuna dinte poeziile lui nu a fost în mod formal publicată în timpul vieții artistului, dar ele circulau printre oamenii de litere ai Romei și compozitorii chiar le puneau pe muzică.

8. A continuat să muncească până în săptămâna în care a murit.
Michelangelo și-a petrecut cei mai multi dintre anii lui de aur supervizând lucrările la Bazilica Sf Petru din Vatican. Chiar și după ce a devenit prea slab ca să mai mearga pe teren, el superviza lucrările de acasă trimițând schițe prin oamenii lui de încredere. Sculptura a rămas adevărata lui dragoste și a continuat să folosească dalta în studioul lui de acasa pâna la sfârsit. Cu câteva zile înainte să moară, la vârsta de 88 de ani, el încă lucra la “Rondanini Pieta” care îl înfățișează pe Isus în brațele Fecioarei Maria.

9. Două dintre cele mai faimoase lucrări ale lui au fost victimele vandalismului .
În 1972, un geolog instabil mental, Laszlo Toth, a sărit peste zona de securitate de la Bazilica Sf Petru, a luat un ciocan și a lovit “Pieta.” În urma atacului au fost afectate nasul, antebrațul, pleoapa și vălul Madonei. Echipa de restaurare a recuperat mai târziu zeci de bucățele de marmură, inclusiv o bucățica trimisă prin poștă de un turist care o luase de la fața locului în momentul atacului. Reparațiile au durat zece luni până când “Pieta” a fost din nou expusă, dar de data aceasta, sub un strat de sticlă protectoare. O soartă similară a avut și David” în 1991, când o parte din degetul de la piciorul stâng al statuii a fost spartă cu un ciocan.

21 iunie 1633 - Omul de ştiinţă italian Galileo Galilei a fost găsit vinovat de către Inchiziţie de „bănuită erezie“ pentru apărarea opiniei heliocentrice copernicane, în care se crede că Pământul şi alte planete orbitează în jurul Soarelui. Desi a fost fortat sa-si renege public opinia privitoare la heliocentrism, pedepsei sale i s-a adaugat si o perioada nelimitata de arest la domiciliu.

Cu pierderea multor dintre susținătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii, lui Galileo a fost convocat în fața unui tribunal în 1633, acuzat fiind de erezie. Sentința Inchiziției a constat din trei părți esențiale:

- Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”, și anume de a fi susținut opinia că Soarele stă nemișcat în centrul universului și că Pământul nu se află în centru și se mișcă, și că se poate susține și apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. I s-a cerut să „abjure, blesteme și să deteste” aceste opinii.

- S-a ordonat încarcerarea sa; sentința a fost ulterior comutată în arest la domiciliu.

- Dialogul a fost interzis; și, într-o acțiune neanunțată la proces, publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă, inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor.

Conform legendelor populare, după ce a retractat teoria sa că Pământul se mișcă în jurul Soarelui, Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Și totuși, se mișcă!, dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa. După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena), lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florența, unde și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu și unde la un moment dat a orbit.

Când era în arest la domiciliu, Galileo și-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reușite lucrări ale sale, Două noi științe. Aici, el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă, despre cele două științe denumite astăzi cinematică și rezistența materialelor. Ca rezultat al acestei lucrări, Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”.

😥 9 iunie 1912, la Berlin, se stinge ION LUCA CARAGIALE (n. 1/13 februarie 1852 Haimanale, Prahova) dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.
▪ A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.😥
***
BOUL și VIȚELUL...
(Ion Luca Caragiale)
***
✍️Un bou, ca toți boii puțin la simțire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învață la școală cartea de cetire
Și ajunse boul un bou învățat.

Mare lucru-n lume e și-nvățătura!
Ține loc de multe, chiar și de talent…
Printr-o bună școală, rafinezi natura:
Din vițel poți scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,
Un așa specimen greu să mai găsești
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea știri politicești.

Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cm mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a și resolvit”.

„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toții, foarte sigur știu…
Și m-ascultați pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu știi nimica, ești un agiamiu.

Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Și au multă milă cei mai mari de noi.

N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâția ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”

A rămas vițelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speț-a lui
O avea de-acuma din belșug să pască
Ș-o purta mai lesne greul jugului.
***
Fabula originală îi aparține lui Grigore Alexandrescu. La rândul său, Marin Sorescu – mulți ani mai târziu – a publicat și el!

🇦🇩🇦🇩🇦🇩
😥 Astăzi îl amintim pe Ciprian Porumbescu (născut Ciprian Golembiowski; n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac – d. 6 iunie 1883, Stupca, Austro-Ungaria) a fost un compozitor român fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Ciprian Golembiowski (Golemb, Galamb=porumbei), acesta din urmă își schimbă numele de familie în Porumbescu în 1881.

😥CIPRIAN PORUMBESCU s-a născut în data de 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, într-o casă modestă de țară, ca fiu al Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovski. Viitorul compozitor a utilizat la început numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioadă Golembiovski-Porumbescu și mai apoi, Porumbescu.
Din cauza sărăciei, CIPRIAN PORUMBESCU nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conducea corul Societății Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivități, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții, participă și Ciprian Porumbescu, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară.

🇦🇩CIPRIAN PORUMBESCU se stinge din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara, pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
Mormântul lui CIPRIAN PORUMBESCU se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii "Sfântul Dumitru". El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004.

Nu toată lumea știe că textul imnului de stat al României până în decembre 1989 a fost o adaptare după versurile lui CIPRIAN PORUMBESCU.🇦🇩

🇦🇩 TREI CULORI! -
CIPRIAN PORUMBESCU!
***
Trei culori cunosc pe lume
ce le ţin ca sfânt odor,
sunt culori de-un vechi renume
amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
vor fi aste trei culori,
vom avea un falnic nume,
și un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
jertfele ce-n veci nu pier
galben, aurul câmpiei,
și albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
bravi şi ne-nfricaţi eroi
liberi să trăim în ţară
ziditori ai lumii noi.

Iar când fraţilor m-oi duce
de la voi şi-o fi să mor
pe mormânt atunci să-mi puneţi
mândrul nostru tricolor.🇦🇩