Impreuna Acasa

Articolul publicat pe site-ul suntparinte.ro, vine cu 4 soluții practice pentru ca mamele să facă față cu brio episoadelor de furie, pe care le vom enumera mai jos:

➡️ „Acordă prioritate nevoilor tale. Oricât de dificil, imposibil sau egoist ar părea, este primul și principalul pas pe care îl poți face pentru a reduce frecvența furiei incontrolabile. Somnul suficient, timpul acordat proiectelor și nevoilor personale, relaxarea și odihna nu sunt alegeri egoiste, sunt alegeri care te ajută să fii un părinte mai bun.
➡️ Scrie într-un jurnal. Exprimarea emoțiilor în scris crește nivelul de autoconștientizare emoțională și oferă o alternativă de comunicare, pentru momentele în care nu poți vorbi cu cineva apropiat despre ceea ce simți.
➡️ Fă o plimbare scurtă. Atunci când este posibil, schimbarea mediului în care te afli poate preveni o izbucnire emoțională.
➡️ Încearcă să faci mai multă mișcare fizică. Activitatea fizică ajută la îmbunătățirea echilibrului emoțional și poate să contribuie la un sentiment al controlului și puterii personale.”

Viața de părinte este o adevărată provocare, iar mamele sunt cele care trebuie ă echilibreze balanța de fiecare dată. Refuzul copiilor, însă, pot declanșa un sentiment de furie, generată de:
• Nevoi neîmplinite;
• Emoții reprimate;
• Frustrări.

Pentru a putea preveni momentele de violență verbală a copiilor, trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

Violența verbală la copii poate apărea în diferite situații, în special când cel mic este supus unui eveniment stresant. Pentru a o putea preveni, este important să identificăm cauzele acesteia. În cele mai multe cazuri, problema are rădăcini în copilăriile părinților, astfel:

➡️ au la rândul lor un istoric de violență verbală în copilărie;
➡️ au fost neglijați de către părinți;
➡️ au avut părinți narcisiști.

O altă cauză a violenței verbale în rândul copiilor este reacția părinților la comportamentul acestora:

➡️ cedează la cerințele copiilor, chiar și când aceștia sunt violenți verbal;
➡️ răspund cu violență verbală sau cu pedepse;
➡️ negociază cu copiii.

Lipsa motivației în rândul copiilor și scăderea interesului de a rezolva anumite probleme cu care se confruntă țin de cele mai multe ori de factori externi, precum:

✅ Oboseala: lipsa unui program constant de somn duce la scăderea capacității de concentrare și implicit orice activitate realizată de cel mic va avea de suferit;
✅ Anxietatea: când copilul nu se simte în siguranță din punct de vedere emoțional, intervine anxietatea, care la rândul ei sabotează capacitatea de concentrare;
✅ Accentul pus pe reușite rapide: succesul măsurat în rezultate obținute rapid, fără să se pună accent pe muncă îl va determina pe cel mic să caute scurtături în rezolvarea problemelor/temelor și să nu se focuseze pe a le înțelege;
✅ Așteptări prea ridicate sau prea scăzute: când așteptările sunt prea ridicate, copilul devine anxios și stresat, în timp ce așteptările scăzute îi fac pe cei mici demotivați.

În consecință, este foarte important timpul alocat activităților petrecute cu copilul, pentru a descoperi care sunt cele mai eficiente metode pentru a-l motiva și pentru a-și dezvolta abilitățile, fără a cădea într-o extremă sau alta.

Vom aprofunda subiectul burnout-ului parental, așa cm reiese din interviul psihologului Alina Popa pentru suntparinte.ro, evidențiind care sunt cele 4 etape ale acestei stări:

Alina Pop, psiholog specializat în burnout parental, a oferit un interviu pentru suntparinte.ro în care explică în detaliu ce presupune acest tip de oboseală. Am preluat și noi informațiile esențiale, pe care le-am grupat în două postări.

Prima dată vom începe prin a explica ce înseamnă mai exact burnout-ul parental si cm este diferit de oboseala obișnuită. Astfel, conform doamnei psiholog Alina Popa:

„Oboseala obișnuita apare la finalul fiecărei zile, când nivelul nostru de energie scade urmând ritmul circadian, iar dacă ne odihnim îndeajuns, ne vom trezi din nou energici a doua zi, ne vom simți din nou motivați și capabili să acționăm așa cm ne-am propus. Oboseala aceasta este o parte naturală a condiției umane, un semnal că avem nevoie să luăm o pauză.

Burnout-ul apare atunci când nu am răspuns semnalelor de alarmă ale corpului (nevoia de pauză), când ne suprasolicităm, când rămânem expuși pentru prea mult timp factorilor de stres din viața noastră și nu avem resurse suficiente să compensăm efectul acestora.”

6 sfaturi pentru a-l ajuta pe cel mic să renunțe la lucrurile inutile

1. Fă aruncatul lucrurilor inutile distractiv: nu grăbi acest proces, transforma-l mai degrabă într-o poveste. Începeți prin a sorta împreuna lucrurile și amintiți-vă de momentele în care le-ați achiziționat. O atmosferă relaxată și distractivă va face copilul să simtă totul ca o joacă și nu o constrângere.

2. Nu aruncați tot ce este inutil de-o dată. Abordarea pașilor mărunți este cea mai sigură în astfel de situații. Lasă copilul să păstreze lucrurile la care ține foarte mult, chiar dacă nu le mai folosește, deoarece pe viitor, cel mai probabil nu le va mai considera la fel de importante și va renunța la ele mult mai ușor.

3. Implică copilul la curățenia generală regulată. Astfel, acesta va descoperi singur cât de bine este să ai o cameră mai spațioasă și că mai puține obiecte înseamnă timp mai puțin pentru curățenie.

4. Dacă s-a stricat, trebuie aruncat. O astfel de regulă îl va face pe cel mic mai responsabil și camera mai aerisită, fără lucruri inutile.

5. Banii din pușculiță. Regula de aici este că doar un anumit procent din suma respectivă poate fi cheltuit pentru o jucărie nouă, ceea ce va face copilul să se gândească de două ori înainte să achiziționeze ceva.

6. Cultivă simțul binefacerii. Învață-l pe cel mic să dea mai departe jucăriile în stare bună, dar cu care nu se mai joacă, pentru a face fericiți și alți copii mai puțin norocoși.

Ce soluții există pentru a evita anxietatea de separare?

Anxietatea de separare la copiii mici

Primul lucru pe care părinții trebuie să îl înțeleagă este faptul că nu există o legătură între problemele de disciplină și comportamentele de sfidare. Problema ține de relaționare. Astfel, copiii refuză cooperarea deoarece se simt detașați emoțional față de părinții lor. Pe de altă parte, ostilitatea copiilor dă naștere la o luptă de putere în care nu există niciun câștigător. Apelarea la forță, în astfel de situații, este dăunătoare atât pentru copil, cât și pentru părinte.

Cum pot fi evitate aceste situații? Respectând cele 5 reguli din imaginea de mai jos.

🔊 Comportamentele ostile & sfidătoare ale copiilor pot apărea la orice vârstă. Însă, cel mai des întâlnite sunt în rândul preadolescenților și adolescenților. Acestea se declanșează, de obicei, în urma unei lupte de putere.

Ce este important de reținut când vă confruntați cu o astfel de situație? Luptele de putere nu pot fi cu adevărat câștigate de părinți. Vestea bună este că nu trebuie să intrăm în astfel de conflicte cu copiii.

Cele mai frecvente cauze care duc la un comportament obraznic sau agresiv din partea copiilor au la bază modul în care părinții interacționează cu copiii. În consecință, este datoria părinților să schimbe felul în care interacționează cu aceștia, pentru ca întreaga dinamică să fie îmbunătățită.

Iată care sunt aspectele care trebuie urmărite pentru a evita un comportament indezirabil:

✅ Cererile insistente ale părinților sunt percepute ca iraționale sau nedrepte;
✅ Nu se simt ascultați sau înțeleși;
✅ Simt furie sau frustrare ce se traduce prin sfidare sau comportamente pasiv-agresive;
✅ Se revoltă ca răspuns la critica excesivă;
✅ Se simt ridiculizați sau nerespectați și răspund în același fel;
✅ Simt că părinții dețin întreaga putere, pe care încearcă să o recâștige prin reacții de furie.

Deoarece comportamentele de sfidare nu sunt o problemă de disciplină ci de relaționare, vom aborda acest subiect în detaliu în postarea următoare. ➡️

Un simplu: “Vei reuși!” sau “Știu că poți” joacă un rol important în creșterea stimei de sine a copiilor și îi ajută să prindă încredere în forțele proprii. Alte cuvinte de încurajare cu impact puternic sunt:

Pentru a evita ca un conflict să degenereze în relație cu copilul tău, este important să înțelegi etapele conflictului, pentru a dezamorsa o situație neplăcută pentru ambii:

Cum pot fi ajutați copiii să își dezvolte sentimentul de apartenență?

Nevoia de apartenență la copii se manifestă încă din primii ani de viață. Aceasta se manifestă astfel:

Copiii pot dezvolta ușor obiceiul de a găsi scuze pentru comportamente sau decizii mai puțin adecvate. Pentru a putea evita astfel de situații și a-i susține pe cei mici, trebuie înțelese motivele pentru care copiii caută scuze.

În perioada 29 august – 2 septembrie, prin intermediul proiectului Împreună Acasă, a fost organizată tabăra de la Rimetea (Centrul Montan Mărioara Pușcaș), în cadrul căreia copiii au petrecut momente de neuitat.

Copiii s-au bucurat de:
✅ drumeții montane;
✅ vizite (în sat, la Cetatea Colțești, Muzeul Etnografic, Minele de Fier, Cheile Siloșului, etc.);
✅ gimnastică de înviorare;
✅ activități recreative pe terenul de sport: tenis, badminton, volei, etc.

În zilele ploioase, copiii au construit cu ,,materiale” procurate din pădure un hotel al insectelor, iar seara, după cină, au învățat cântece în limba engleză, au cântat, au dansat iar la final s-a organizat un concurs karaoke.

Nevoia excesivă de atenție la preadolescenți și adolescenți se manifestă în următoarele feluri:

➡️ Copilul are tendința să domine conversațiile familiei;
➡️ Răspunde cu agresivitate când este amânat sau ignorat;
➡️ Încearcă să atragă atenția prin glume.

Însă, important de reținut este ce anume ascunde această nevoie:

Autocontrolul se dezvolta prin exercițiu. Iată câteva idei care te vor ajuta să dezvolți această abilitate la cei mici.

Există 3 mari principii de bază pentru dezvoltarea echilibrată a copilului, care sunt în responsabilitatea părintelui / tutorelui:

❗ Să fie o bază de siguranță pentru copil (prin dezvoltarea unei relații de atașament);
❗ Să creeze o legătură de siguranță prin trasarea unor limite clare (comunicare, gestionarea anumitor comportamente ale copilului);
❗ Să pregătească copilul pentru viitor, pentru funcționarea în societate.

În acest sens, cuvintele cheie care definesc relația dintre părinte și copil sunt: