Psihoterapie Arad -Oana Morcan

- Părinte, zice un flăcău simpatic, oricum aș da-o, orice mi-ai zice, dimineața nu mă pot ruga.
- Te cred și te-nțeleg. M-am luptat și eu cu trebușoara asta multă vreme. Uite, îți dau un sfat pe care l-am auzit la Denzel Washington. Îl știi pe actor? Să vezi Fences sau Training Day. Joacă fenomenal! Ei bine, Denzel spune ceva de genul: Înainte de culcare, să-ți pui telefonul sub pat, pentru ca atunci când te trezești dimineața, să fii nevoit să te așezi în genunchi pentru a-l căuta. Și dacă tot te afli în genunchi, murmură acolo în sinea ta: „Bună dimineața, Doamne! Fii cu mine până la apusul soarelui și în toată vremea vieții mele.” Sau orice vrei tu. Un „Tatăl nostru” îți ia 16 secunde. Pe ceas! E prea mult? Nu știu dacă o să funcționeze șiretlicul, dar măcar poți încerca. Dă-i Domnului primul gând bun la răsăritul soarelui, așa, cu ochii grei și mintea încețoșată, și vei simți, încet-încet, că El ți-e cel mai bun prieten. Acum, între noi fie vorba: Nu merită 16 secunde din dimineața ta Cel care n-a închis un ochi toată noaptea, pentru ca inima ta să bată în zori mai frumos decât cântecul mierlei?
(autor anonim)

Inspirată de sculptura celebră .′′ Greutatea gândului ′′ sculptură de bronz realizată de Thomas Lerooy, aștern la rândul meu câteva "ganduri:)":

"Greutatea gândului " este in general privită drept o expresie simbolică, cu o semnificație filosofică și psihologică mare.

Adeseori sugerează că gândurile noastre pot avea un impact puternic asupra noastră, influențându-ne starea mentală și emoțională.
...din punct de vedere filosofic, greutatea gândului reflectă importanța pe care o acordăm ideilor și convingerilor noastre; acestea pot fi considerate ca entități reale, având o putere creatoare și pot afecta modul în care percepem și interpretăm lumea înconjurătoare.
...în ceea ce privește aspectul psihologic, greutatea gândului se referă la influența pe care o au gândurile noastre asupra stării noastre de bine și a modului în care ne comportăm.
* gândurile negative sau ruminatiile pot genera stres, anxietate sau chiar depresie, în timp ce gândurile pozitive și constructive pot spori starea de fericire și motivație.

🌡Este important să fim conștienți de greutatea gândului și să-i acordăm atenție pentru a ne asigura că ne îndreptăm spre o perspectivă sănătoasă și productivă asupra vieții.

Autosabotajul prin propria ruminație se referă la tendința noastră de a ne perpetua și a ne amplifica stările negative prin concentrarea excesivă asupra lor. Aceasta poate avea multiple efecte negative asupra noastră, atât din punct de vedere mental, cât și emoțional și comportamental.

Unele moduri în care ne autosabotăm prin ruminație includ:

♨️Amplificarea problemelor: Ne concentrăm atât de mult asupra problemelor și greșelilor noastre încât le mărim în importanță și le facem să pară mai grave decât sunt în realitate.

♨️Suspendarea în trecut: Ruminăm în mod constant asupra greșelilor și regretele din trecut, fără a ne elibera și a ne concentra pe prezent sau pe viitor.

♨️Efectul tunel: Ruminația ne poate îngreuna capacitatea de a vedea perspective alternative sau soluții constructive, conducându-ne într-un cerc vicios de gânduri negative.

♨️Auto-critică persistentă: Ne criticăm în mod repetat și dur pe noi înșine, punând presiune internă și creând o stare de auto-sabotaj și scădere a stimei de sine.

♨️Dezvoltarea anxietății: Ruminația constantă asupra problemelor poate alimenta și amplifica anxietatea, generând și mai mult stres și neliniște.

Pentru a evita autosabotajul prin ruminație, este important să fim conștienți de acest tip de gândire și să luăm măsuri active pentru a o reduce. Aceste măsuri pot include practici de mindfulness și meditație, în care ne antrenăm pentru a ne centra atenția în prezent, exerciții de restructurare cognitivă în care să reevaluăm și să îmbunătățim modul de gândire, precum și cultivarea unui dialog intern mai blând și înțelegător.

Recomandare: poate fi util să căutăm suport și să discutăm cu alte persoane de încredere,oameni semnificativi in vietile noastre, psihoterapeuți sau prietenii apropiați, pentru a ne oferi o altă perspectivă și sprijin în aceste situații.

Start vacanță!
cu prietenii prin Turcia♡

Deconectarea de muncă are multe beneficii pentru sănătatea noastră mentală și emoțională. Personal imi propun:

1. Reducerea nivelului de stres: Deconectarea de muncă ne permite să ne relaxăm și să reducem nivelul de stres acumulat în timpul zilei de lucru/perioadelor de luni sau ani. Fără telefonul serviciului sau e-mailurile de muncă, putem dezvolta o stare de liniște care ne ajută să ne refacem energiile.

2. Creșterea productivității: Contrar aparențelor, deconectarea de muncă poate duce la o creștere a productivității. Atunci când ne permitem timp de recalibrare și relaxare, ne întoarcem la locul de muncă revitalizați și cu o perspectivă mai clară asupra soluțiilor.

3. Îmbunătățirea calității somnului: Stresul și grijile legate de muncă pot afecta somnul. Prin deconectarea de muncă, ne lăsăm problemele profesionale la birou și ne asigurăm că avem un timp de introspecție!

4. Consolidarea relațiilor personale: Dedicarea timpului pentru familie, prieteni și alte activități care ne aduc bucurie și satisfacție ne ajută să consolidăm relațiile personale. Deconectarea de muncă ne permite să ne conectăm cu alții într-un mod autentic și să construim legături emoționale solide.

5. Stimularea creativității și gândirii libere: Când ne relaxăm și ne deconectăm de muncă, ne oferim oportunitatea de a ne conecta la alte pasiuni și interese. Aceasta poate stimula creativitatea și gândirea liberă, care sunt esențiale în găsirea de soluții inovatoare și în îmbunătățirea performanței profesionale.

6. Îmbunătățirea echilibrului între viața personală și cea profesională: Deconectarea de muncă ne ajută să menținem un echilibru sănătos între viața personală și cea profesională. Acest lucru ne permite să ne concentrăm și să valorificăm ambele sfere ale vieții noastre, ceea ce duce în final la o stare de bunăstare generală.

Este important să ne amintim că deconectarea de muncă este esențială pentru a ne menține o bună stare de sănătate. Fiecare persoană are propriul mod de a se deconecta, fie că este vorba de practicarea unui hobby, de petrecerea timpului în natură sau de petrecerea timpului cu cei dragi.
Pentru noi.. si cunoasterea unor noi culturi si civilizații reprezintă cea mai mare preocupare de familie!♡
ce obiective de vacanță ai?
de mult procrastinezi inainte de planificarea concediului propriu?
ai retineri, esti constient/a de unde vin?
sentimente experimentezi in timpul si după concediu?
cel putin 5 motive reale;) pentru care împingi acest moment si alte 5 motive pozitive care derivă din..perioada de concediu!

Ce ați spune despre " personalitatea " persoanei. .analizând doar chipul?
De câte ori judecăm după aparență?

Psihologia aparențelor umane se referă la studiul modului în care oamenii percep și judecă ceilalți pe baza aspectului lor exterior și a comportamentului vizibil. Este o ramură a psihologiei sociale care explorează modul în care prima impresie, stereotipurile și prejudecățile pot influența percepția și evaluarea noastră a altor persoane.

Apariția umană poate include factori precum aspectul fizic, vestimentația, limbajul corpului, expresiile faciale și chiar gesturile. Acestea pot crea rapid o impresie inițială asupra unei persoane și pot avea un impact puternic asupra modului în care suntem percepți și tratați în interacțiunile sociale.

Deși este normal să ne facem o primă impresie pe baza aparențelor, este important să ne amintim că aceasta poate fi subiectivă și să nu ne bazăm exclusiv pe acest aspect în evaluarea unei persoane. A aplica prejudecăți sau stereotipuri bazate doar pe aparență poate duce la judecăți incorecte, discriminare și nedreptate.

Cercetările în domeniul psihologiei aparențelor umane au demonstrat că aspectul fizic poate influența percepția noastră asupra unor caracteristici precum atractivitatea, competența, încrederea și multe altele. Totuși, să nu uităm că aspectul fizic nu este întotdeauna un indicator adecvat al calităților unei persoane și că valoarea cu adevărat importantă a cuiva se află în interior, în caracterul, abilitățile și valorile lor personale.

În concluzie, psihologia aparențelor umane ne ajută să înțelegem cm judecăm și percepem ceilalți pe baza aspectului lor exterior, dar este important să fim conștienți de limitele acestui proces și să nu tragem concluzii definitive fără a cunoaște mai multe despre persoana respectivă.

Măștile sociale sunt comportamente sau atitudini pe care le adoptăm pentru a ne potrivi normelor sociale sau pentru a ne ascunde adevărata personalitate. Ele pot fi uneori dificil de detectat, dar există câteva aspecte care pot ajuta să ne dăm seama când cineva poartă o mască socială:

1. Incoerența comportamentală: Persoanele care poartă măști sociale pot fi incoerente în comportamentul lor. Pot schimba comportamentul în funcție de context sau de interlocutor, adăptându-se pentru a crea o impresie favorabilă sau pentru a evita judecățile negative.

2. Lipsa autenticității: Oamenii care poartă măști sociale pot părea superficiali sau nu își exprimă cu adevărat sentimentele și gândurile reale. Pot folosi fraze de complezență sau clișee, evitând să arate vulnerabilitatea sau să-și împărtășească cu adevărat opiniile.

3. Schimbarea de personalitate: Dacă observi că cineva are un comportament drastic diferit în funcție de cine se află în preajmă, acesta ar putea fi un indicator al utilizării de măști sociale. Aceasta poate include schimbări în tonul vocii, limbajul corporal, interesul pentru diverse subiecte și așa mai departe.

4. Lipsa coerenței în relații: Persoanele care poartă măști sociale pot avea dificultăți în menținerea relațiilor autentice și profunde. Pot părea destul de distanți sau dificil de conectat, deoarece se concentrează mai mult pe păstrarea unei anumite imagini sociale decât pe dezvoltarea unor relații autentice.

Este important să menționăm că motivul purtării măștilor sociale poate fi variat și pot exista circumstanțe în care acest comportament este justificat. Cu toate acestea, recunoașterea acestor măști ne poate ajuta să dezvoltăm relații mai autentice și să fim mai înțelegători față de cei din jurul nostru.

Remember, behind every mask, there is a person with unique experiences, emotions, and desires.

✏Există mai multe motive spirituale și psihologice dar si explicații filosofice, pentru ca ajutorarea să fie tainică, fără..... a se lăuda. Acestea ar putea includ:

📍Umilința și echilibrul interior: Tainicul și absența lăudăroșeniei promovează umilința și modestia, care contribuie la cultivarea echilibrului interior și armoniei. Înlocuirea lăudăroșeniei cu tainicul permite o atitudine de recunoștință și sărbătoare a darurilor și talantelor personale, fără căutarea excesivă a atenției și recunoașterii celorlalți.

📍descoperirea personală și autonomia: Menținerea “tainei” încurajează persoana care primește ajutorul să exploreze și să descopere singură soluții și răspunsuri. Aceasta dezvoltă autonomia și încrederea în sine, deoarece persoana își asumă responsabilitatea propriei evoluții și creșteri.

📍protejarea integrității și autenticității: Evitarea lăudăroșeniei și menținerea tainei protejează integritatea și autenticitatea celorlalți. Prin oferirea ajutorului în mod tainic, ajutoarea promovează egalitatea și respectul reciproc, permițând celorlalți să fie apreciați pentru ceea ce sunt cu adevărat, nu doar pentru rezultatele exterioare sau realizări superficiale.

📍din punct de vedere filosofic acestea ar includ virtutea umilinței, care promovează modestia și respectul față de ceilalți; conexiunea autentică și egalitatea în relația de ajutorare; focalizarea pe actul de ajutorare și eliminarea ego-ului și a nevoii de recunoaștere externă; promovarea creșterii personale și descoperirea de sine prin încurajarea beneficiarului să exploreze și să găsească soluții interioare. Filosofia subliniază importanța umilinței, egalității, altruismului și creșterii personale în relațiile umane și în procesul de ajutorare.

⚖Însă, adaug la acestea că, fiecare persoană și "tradiție spirituală" poate avea propriile motive și perspective asupra acestui aspect.

Cărți resigilate de la 4.9 lei 🚀👉https://bit.ly/46grQhW

În terapia sistemică*(individuala/de cuplu și familie) pe care o practic, utilizarea metaforelor și a obiectelor reprezintă abordare terapeutică care utilizează simboluri, imagini sau obiecte tangibile pentru a explora și a aduce înțelegere în relațiile și dinamica familială.
☑ Aceasta tehnică oferă o modalitate de a transforma discuțiile abstracte sau emoționale în experiențe concrete și vizuale, permițând membrilor familiei sau cuplului să vadă și să înțeleagă mai bine dinamica relațională și să găsească modalități de a o schimba.

✅Un exemplu de utilizare a metaforelor în terapia sistemică de cuplu și familie este metafora arborelui. Terapeutul poate utiliza această metaforă pentru a explora relațiile dintr-o familie extinsă, reprezentând familia ca un arbore cu rădăcini, ramuri și frunze. Rădăcinile reprezintă strămoșii și istoria familiei, iar ramurile și frunzele reprezintă membrii actuali ai familiei. Prin examinarea relațiilor între ramuri și interacțiunilor dintre membrii familiei, se poate obține o perspectivă asupra sistemului familial și a conexiunilor sale. Dar
Poate fi orice alt obiect...
✅Obiectele tangibile, precum pietre, figurine sau alte obiecte simbolice, pot fi folosite și ele în terapia sistemică de cuplu și familie. Aceste obiecte pot reprezenta membrii familiei sau aspecte ale relației, și pot fi manipulate și rearanjate în timpul ședințelor terapeutice. Aceasta oferă un mediu sigur pentru explorarea dinamicii relaționale și găsirea unor perspective noi sau soluții.

✅Utilizarea metaforelor are potențialul de a spori comunicarea și de a aduce claritate în relații. De asemenea, poate crea oportunități de schimbare și creștere în dinamica familială.
🎼🎼🎼 Această abordare terapeutică încurajează membrii familiei sau cuplului să își exprime emoțiile și gândurile într-un mod mai concret și mai accesibil, facilitând astfel înțelegerea și transformarea relației.

Am participat de curând la o conferință organizată de Universitatea de Vest "Vasile Goldis" din Arad cu titlul „Lumea care vine”, în cadrul seriei Universitare" by UVVG Arad, invitat fiind Dan Puric, actor și regizor remarcabil, care impresionează prin talentul și gândirea profundă pe care o transpune în fiecare rol.
Una dintre afirmațiile " maestrului" după cm i se adresa , din calitatea de moderator al evenimentului, spunea ceva de genul.." fazanii care sunt tinuti in custi joase, uita că au aripi să poată zbura, cândva...cand cușca se va îndepărta ..".

Consider că, limitarea propriilor oportunități de dezvoltare din punct de vedere psihologic și filosofic poate avea multe semnificații. În primul rând, poate fi interpretată ca o formă de auto-sabotaj sau de auto-limitare, ceea ce înseamnă că ne menținem într-un anumit loc sau ne impunem limite fără să ne dăm seama că ne putem depăși aceste bariere.

Din perspectivă psihologică, limitarea oportunităților de dezvoltare poate fi legată de gândirea limitativă sau constrânsă, care ne face să credem că există o singură modalitate de a realiza un obiectiv sau să atingem un anumit nivel de performanță. Această gândire îngustă poate fi cauzată de frică, de lipsa de încredere în sine sau de alte blocaje mentale.

Din punct de vedere filosofic, limitarea oportunităților de dezvoltare poate fi legată de concepția noastră despre lume și despre viață.
Dacă credem, de exemplu, că viața noastră este complet determinată de circumstanțele externe sau de destin, putem să fim tentați să ne limităm singuri. De asemenea, dacă credem că există limite absolute în ceea ce privește cunoașterea sau înțelegerea noastră despre lume, putem să ne limităm și din acest punct de vedere.

În concluzie, limitarea propriilor oportunități de dezvoltare din punct de vedere psihologic și filosofic poate fi foarte dăunătoare pentru creșterea noastră personală și profesională și poate împiedica realizarea potențialului nostru complet. Este important să învățăm să recunoaștem și să depășim aceste limite pentru a obține succesul pe termen lung.

În funcție de stilul și formarea psihoterapeutului, acesta poate folosi diferite metode și abordări pentru a te ajuta să îți schimbi perspectiva.

Iată câteva dintre modurile în care un psihoterapeut ar putea să te ajute:

1. Identificarea gândurilor limitative: Un psihoterapeut te-ar putea ajuta să identifici gândurile tale limitative și să le explorezi pentru a-ți da seama de unde provin acestea și de ce ți-au devenit atât de puternice.

2. Schimbarea modului de gândire: De asemenea, un psihoterapeut te poate ajuta să îți schimbi modul de gândire prin învățarea unor tehnici de gândire pozitivă și prin punerea în practică a acestora în viața ta de zi cu zi.

3. Găsirea surselor de sprijin: În funcție de circumstanțele tale, un psihoterapeut te-ar putea ajuta să găsești sursele de sprijin și resursele de care ai nevoie pentru a-ți atinge obiectivele și pentru a-ți păstra un mindset pozitiv. # "Plasa de suport"

4. Identificarea și depășirea blocajelor emoționale: Uneori, percepțiile limitative pot fi legate de blocaje emoționale mai profunde. În această situație, un psihoterapeut te-ar putea ajuta să identifici și să depășești aceste blocaje pentru a te ajuta să îți schimbi perspectiva.

5. Dezvoltarea abilităților de coping si rezilienţă personală: În plus față de tehnici de gândire pozitivă, un psihoterapeut te-ar putea ajuta să dezvolți abilități de coping și modalități sănătoase de gestionare a stresului care să îți permită să faci față unei varietăți de situații.

Acestea sunt doar câteva modalități prin care un psihoterapeut te poate ajuta să îți schimbi perspectiva limitativă asupra vieții tale.

În general, psihoterapia poate fi un proces puternic prin care poți să îți îmbunătățești sănătatea mentală și să-ți dezvolți o perspectivă mai pozitivă a vieții.

Trăim tot mai adeseori in disociere ca mecanism de supraviețuire.
Pentru mine ca psihoterapeut experimentarea propriei vulnerabilități in relatia cu ceilalți * * familie/ prieteni sau chiar clienti in terapie) respectiv in formare sau intervizare/ supervizare nu e semn de slăbiciune cm ar spune multi. ..pentru mine e onestitate față de interlocutorul meu, e inrudit cu adevărul și chiar curajul!
Vulnerabilitatea alături de cei in care mă pot increde..e spatiu pentru continerea emotiilor si spre vindecarea la care tanjim♡.

Disocierea "atinge" 60-65% din populația generală.
Fenomenul este in esență unul firesc pentru creier. Il folosim adeseori in moduri care nu ridică problematizare. Problematic devine atunci când pierdem chiar si pentru perioade scurte..contactul cu noi insine si cu realitatea!

Disocierea poate fi o experiență individuală și poate fi dificil să recunoști momentele în care te disociezi. Iată câteva semne care pot indica disocierea:

1. Simți că ești absent sau că te uiți la tine din afară.
2. Ai senzația că timpul trece diferit sau că evenimentele sunt nerealiste.
3. Ai dificultăți în a-ți aminti anumite evenimente sau detalii de la acestea.
4. Te simți complet dezorientat sau confuz.
5. Ai senzația că trăiești cu adevărat evenimentul abia atunci când se termină.
6. Ai senzația că corpul tău nu te aparține sau se simte inacceptabil.

Acestea fiind spuse, disocierea poate fi diferită de la o persoană la alta și, uneori, simptomele disocierii pot fi subtile. Dacă te confrunți cu o istorie de traume sau abuz și simți că ai dificultăți în a gestiona emoțiile, este important să discuți cu un terapeut care să îți poate ajuta să identifici și să depășești disocierea.

Lucrul cu traumele în psihoterapie este un proces delicat și complex, care necesită abordări diferite în funcție de tipul și intensitatea traumei. În general, există câteva etape și tehnici principale utilizate în psihoterapie pentru a aborda traumele.

Etapa 1: Stabilizarea. În această primă etapă, terapeutul va lucra pentru a ajuta pacientul să își regleze emoțiile și să se simtă în siguranță. Pacientul poate fi supus unor exerciții de respirație sau de relaxare, pentru a face față anxietății sau a oricăror alte simptome ale traumei.

Etapa 2: Lucrul prin traumă. În această etapă, terapeutul va ajuta pacientul să își reamintească și să își discute traumele trăite. Există diferite tehnici în această etapă, inclusiv tehnici de expunere imaginară, cauzală rațională și terapie cognitiv-comportamentală/ sistemică pentru problematice familiale.

Etapa 3: Reconectarea. În această ultimă etapă, terapeutul va ajuta pacientul să își regăsească capacitatea de a avea relații pozitive cu alții și să își regăsească încrederea înainte de traumele trăite.

Uneori, terapia poate aborda traumele într-o manieră mai specifică, cm ar fi terapia EMDR (Desensibilizarea și Retraumatizarea prin mișcări oculare) sau terapia somatică, care se concentrează mai mult pe senzațiile corporale asociate cu traumele.

Este important să înțelegeți că procesarea traumelor poate fi un proces lent și dificil, dar terapeutul va ajuta pacientul să se deplaseze prin acest proces într-un mod sigur și convingător.🙏🙏🙏

La ce vă gândiți cand priviti poza?;)
Ce ar spune/ simti fiecare dintre " parteneri";)?

De astăzi angajată într-un nou proces de clădire si echipare!
Si terapeutii au nevoie de "echipare permanentă/ reactualizare "..pentru clienți si pentru ei ...

Personal...genunchii mi i-am aplecat la Cruce..inima e exaltata de emotia " reintalnirii" cu ea, cand ai o echipă de colegi specializați să te conțină!❤

Pentru mine si clientii mei vreau să exersez si sa învăț să transform in resurse/ avantaje, eventualele căi bătătorite ale doliului/ durerii..personale!
Arad-Oana Morcan
Institutul
Formare continuă mai-septembrie 2023

Am participat la cel de-al 10 ARFO, si am iesit îmbunătățită;)!"Calatorind împreună ".....despre umblarea împreună, acel spatiu de siguranță in care esti securizat, conținut..plasa de suport al unei comunități care nutrește la o cauză comună, dar care e plasa de suport, brat..mână întinsă..oglindă poate...
De ce?
Pentru că ARFO este cea mai bună comunitate de suport si formare in adoptii la nivel național!
Pentru mine, asa zisul "specialist numit" sunt asemenea "calului bun, puternic incomodat cel mai tare de saua sa"!
Supraconfidenta e periculoasă, dar la fel e si ignoranța celui care crede că nu are nevoie....
Alianta Romania Fara Orfani

Într-o zi, măgarul unui fermier a căzut într-o fântână.
Animalul a plâns și s-a întristat ore în șir, în timp ce fermierul a încercat să facă ceva pentru a-l salva.
În cele din urmă, fermierul a decis că măgarul era prea bătrân și fântâna era uscată de mult timp, așa că nu merita să scoată măgarul din fântână.
Și-a chemat vecinii sa-l ajute și fiecare dintre ei a luat cate o lopată și au început să arunce pământ în fântână.
Măgarul, dându-și seama de ce se întâmplă in jurul lui, a început să plângă și să urle și mai tare.
La un moment dat, spre surprinderea tuturor, măgarul a încetat să se mai plângă după ce au aruncat câteva ore pământ.
Fermierul s-a uitat la fundul fântânii și a fost uimit de ceea ce a văzut...
Cu fiecare lopata de pământ, măgarul făcea ceva incredibil: se scutura de pământul aruncat asupra lui, după care cu copitele calcă pământul și făcea un pas deasupra pământului.
Foarte curând, toți au văzut surprinși ca măgarul se apropia foarte aproape de gura fântânii, reușind sa se salveze singur!

MORALĂ. Viața ne va încerca la fiecare pas, dar putem ieși din cele mai adânci gropi dacă nu renunțăm. Folosește pământul pe care îl aruncă alți asupra ta pentru a merge înainte.

Iubește mai mult, luptă mai mult și lasă-i pe cei din jur să arunce cu pământ!