Semnul de carte

Eu știu una și bună că-mi place să citesc pe plajă – pot să fac asta de dimineața până seara.
Dar și cei pasionați de munte și de lectură tre’ să aibă un semn de carte potrivit, nu? ⛺️

Fetele astea au bătut drumul până la Iași, după care au făcut o escală la București (cică așa e procedura curierului la colete refuzate de destinatar), și după o călătorie de vreo două săptămâni s-au întors acasă.

Doamna care le-a comandat s-a sucit. Ori a vândut toate cărțile Cezarei și nu mai are nevoie de semn de carte, ori a făcut mișto de mine. Dacă-i varianta a doua, i-a ieșit. 😄

Dau o bere cui reușește să mă facă să înțeleg (cu argumente) raționamentul din spatele unor astfel de acțiuni. 🍺

Îmi place tare mult să pictez semne de carte pentru doctorițe.

Care mai de care vrea pictate diverse elemente în acord cu specializarea în medicină. Cele de pe secția cardiologie vor inimi. Cele de la laborator vor fel și fel de ustensile pentru analize, pentru ATI pictez ambulanțe și perfuzii, la stomatologie se cer măseluțe sau dințișori, iar veterinarii vor animale pe semnele de carte.

Stau un pic cu emoții pentru prima comandă la ginecologie. 🙃

O carte + un semn de carte personalizat formeaza un cadou nepotrivit doar pentru cineva care suferă de dislexie, situație în care, acelei persoane îi poți citi tu.
În plus, există cărți pe care vrei să le citești cu voce tare chiar și pentru tine. Că-s faine.

În perioada 13-15 august, adică de vineri până luni, pentru cine nu știe încă, la Brașov are loc un eveniment tare fain.

E vorba despre Lavanda Fest - Brașov, organizat cu mult suflet și cu multă implicare de mama lu’ Lavanda Fest Oficial și a lu’ www.fleurane.ro. Eu o sa fiu doar musafir, dar la cât îmi place să pictez lavandă, nu puteam să nu zic nimic despre asta. În plus, sigur mă întorc acasă cu achiziții utile și frumoase.

Cică azi e ziua internațională a pisicii. 🐈
Dacă știe cineva când e ziua internațională a paznicilor să mă anunțe și pe mine, că de când am pus dihania paznic la Semnul de carte, nu mai poate fi considerată felină.
Un fel de lupu’ paznic la oi…

Eu n-am întâlnit pe nimeni care să țină un ghiveci cu flori pe un teanc de cărți. Și nici pe cineva care să țină plantele atât de aproape de un bec aprins.
Da’ cm era să pictez toate elementele astea pe un semn de carte altfel decât așa?

Cine călătorește cu plecare de pe aeroportul din Sibiu, poa’ să împrumute o carte, pe care o pune la loc la întoarcere.
100% pe încredere.
Fain, nu?
Biblioteca Astra Sibiu
Eu iar am plecat cu cartea de-acasă. 📖

Christmas is coming fix în cinci luni de azi încolo. 🎄🎅🏻🎄

Semnul de carte sărbătorește cei doi ani împliniți azi așa cm îi place lu’ mă-sa lui. 🙃
N-are-ncotro. 🏖

Cre’că mâine mă duc să-mi iau tir, sau măcar un microbuz din ăla cu oglindă lată (lungă?). Sau poate doar o oglinda mare?
Că la oglinda de la limuzina mea, pe care o roade rugina pe la uși și de pe care se cojește vopseaua nu-ncap toate zâmbărețele astea.

Care umblați mult cu avionu’ ce știți? Avioanele au oglindă retrovizoare pentru atârnătoare din astea? Că poate extind aria de distribuție. Dacă nu, să rămână coliere, semne de carte sau accesorii, după dorința și imaginația cui le are.

P-asta mică nici nu tre’ s-o pui să se dea de trei ori peste cap ca să se transforme în bălăngănitoare sau atârnătoare (sau cm i-o zice...) pentru oglinda mașinii.
O dai jos de la gât (că e concepută colier), o pui în carte ca să știi unde-ai rămas cu cititu' (deci se face semn de carte), iar dacă pleci cu mașina, ca să ai cu cine mai schimba o vorbă, o atârni la oglinda retrovizoare și o faci “your travelling mate”.

Tace sublim si ascultă orice.

Una din cărțile alea pentru care nu ai nevoie de semn de carte. Pentru că nu poți să lași cartea din mâini de la răsărit până la apus.

Ravisante finaluri de zi pe insula asta.

Să nu uit de ce-am bătut drumu’ pân-aici, nu? 📖

Cine-nainte de răsărit se trezește
O carte-ntreagă pe zi citește.
Și o cafea la ușa cortului de-ți faci,
Pân’ la apus cu cartea-n brațe zaci. 🙃

Mă duc acas’, imi iau acuarelele și mâțele, și mă mut aici. ☀️

Semnul (meu) de carte in vacanță. 🙃
Faină vacanță! 🏖

Mi-am făcut bagajele să plec pentru două săptămâni la mare. Am exagerat cu ceva? 📚📚📚

Au înflorit macii sau deja au trecut și-am ratat momentul?
Am căutat prin cărțile din casă un capitol care să se numească “Maci” de-am căpiat.
N-am găsit, mai caut.
🌺 🌺 🌺

Dacă aveam un pic mai multă inspirație să le pictez și niște pălării când am meșterit mândrele astea, erau la un pas să fie confundate cu “fetele de la Căpâlna”.
Nu prea cântă ele, dar sunt cititoare înrăite. Deși-s coliere pentru fetițe, nu s-ar da duse din cărți nicicum - ele insistă să fie semne de carte. Și sunt.

Na, că vine vacanța cu trenu’ din Franța. Mai vedeți copiii cu cărțile în brațe când o-ncepe școala în septembrie, în cel mai fericit caz.

Dar nu și copiii din “clasa cu stele”. Pun pariu că ei vor avea plăcerea lecturii peste vacanță. Și ei și doamna lor. Că ce semne de carte frumoase au, nu? 📚❤️📚

Drawing lesson - for cats owners only.
🐈🐈🐈

Când prinzi loc “în față” pe două romane formidabile, nu te mai dai jos nici trasă de șnur. Semn de carte fiind, of course.

Despre Paris n-ai ce să zici.
Parisul îl lași să vorbească de la sine, savurând toate aromele, culorile, sunetele, gusturile și oportunitățile lui. Punct.

La mulți ani copiilor de azi! Și copiilor din amintirile care poartă cu ele mai multe zeci de ani.
Să vă luați bucurie (și) din cărți!

Acceptând ideea că pe a treia planetă de la soare există muritori (sau nemuritori) care găsesc avuție în prilejul de a se întâlni un scriitor ca Mihuleac, 𝐝𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚̆, 𝟓 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟐, în cadrul evenimentului Bookfest - Salonul Internațional de Carte, e momentul perfect al abundenței.

Pentru cine l-a mai savurat pe autor, achiziția noului roman care “își desfășoară aripile și prinde a zbura, după ce s-a înfruptat din sufletul scriitorului într-un mod voluptuos”, devine condiție sine qua non. Stilul unic, inconfundabil își face simțită prezența de la primele paragrafe ale celui mai nou roman - “Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine”.

Cine n-a citit măcar una din cartile scrise de Cătălin Mihuleac, a pierdut și lacrimi și zâmbete deopotrivă. Începând să-l citești, riscul nevoii de supradoză de text e iminent: îl citești până la epuizare, îți îneci gândurile în scrisul lui, îți injectezi în vene tonul narativ al unui fragment sau altul, te aliezi inevitabil cu fiecare personaj în parte, te lovesti de stilul de umor atipic, fără egal, și te ancorezi serios cu mâinile de copertă, sperând să nu te înghită valurile scriiturii care te aruncă din extaz în durere, citind.

Unii scriitori sunt arhitecți ai cuvintelor, iar a povesti despre conținutul cărților lui Cătălin Mihuleac este echivalent cu a încerca să explici gustul unui vin excepțional, de colecție. Sunt doar de citit. Și recitit.

Pentru cărțile celor care au o relație specială cu pisicile, sau pentru ale celor care cred că viața e o călătorie cu un mănunchi de baloane colorate. 🎈🐈🎈

Sper să mă ierte Shakespeare pentru blasfemia asta.