Tratament Naturist

Ciuperca Agaricus Blazei are o lungă istorie ca o ciupercă medicament în său natal Brazilia, iar astăzi popularitatea sa sa răspândit în întreaga lume. Oamenii de stiinta continua sa studieze beneficiile acestei ciuperci are de oferit, și într-un studiu dublu orb clinic, cercetatorii au testat ciuperci Agaricus Blazei Murill în combinație cu metformim și glaclazide pentru a vedea efectul acesteia asupra rezistentei la insulina in diabetul de tip 2.
Dublu orb studii clinice
Un studiu clinic a fost efectuat pe 536 de diabetici inregistrati pentru a testa eficienta de Agaricus Blazei Murill cu metformim și gliclazidă la rezistenta la insulina. Studiul a fost un studiu controlat cu placebo, în care unii participanți au primit un placebo, iar altele blazei Agaricus cu metformim și gliclazida. Toti participantii au fost diagnosticati cu diabet de tip 2 pentru mai mult de un an. Printr-un proces de selecție aleatorie, unii participanți au primit Agaricus Blazei supliment extras și alții au primit un placebo (celuloză) timp de 12 saptamani. Studiul a fost dublu-orb, ceea ce înseamnă nici participantii, nici celor care administrează proces cunoscut care a primit extract de Agaricus Blazei sau care a fost luat placebo.
Imbunatateste rezistenta la insulina la diabetici de tip 2
Pentru a masura rezultatele, a fost folosită o evaluare modelul homeostatic de rezistenta la insulina (HOMA-IR). Rezultatele au aratat ca participantii care au primit suplimentul extract prezentate modele homeostaziei semnificativ mai mici de rezistenta la insulina decat cei care au primit placebo. În timp ce aceste rezultate sunt promitatoare, cercetatorii spera sa efectueze viitor
Studiile cu perioade mai lungi de follow-up.
Beneficii suplimentare, inclusiv pierderea în greutate
Într-un rezumat clinic publicat de Memorial Sloan-Kettering Cancer Center au stat, "rezultatele unui studiu realizat la subiecți umani cu diabet zaharat de tip 2 sugereaza beneficii de extract de Agaricus în îmbunătățirea rezistenta la insulina", dar ei citează, de asemenea, un studiu pilot care prezinta Agaricus Extractul de ciuperci Blazei poate "reduce greutatea, tesutului adipos din organism, și glicemiei si nivelului de colesterol la persoanele sanatoase."
Acest lucru este în plus față de multe beneficii de sănătate deja atribuite la această ciupercă medicament, cm ar fi promisiune a demonstrat ca activitatea antitumorala. Cu toate acestea, chiar și cu această veste bună este întotdeauna bun pentru a vorbi cu furnizorul de asistenta medicala despre suplimente pe care le luați sau intenționează să le ia pentru a afla dacă pot exista contraindicatii să ia în considerare.
O gasiti pe site www.tratament-naturist.com

Tratament pentru reflux gastroesofagian
Boala de reflux gastroesofagian se produce prin trecerea continutului acid al stomacului in esofag, cu iritarea in timp a mucoasei sensibile a acestuia. Afectiunea este cauzata de inchiderea deficitara a sfincterului esofagian inferior, in mod normal acesta fiind deschis doar pentru un scurt interval, in timpul inghitirii, pentru a permite trecerea alimentelor in stomac. Daca se mentine deschis mai multa vreme, devine posibila trecerea continutului gastric din stomac in esofag, manifestata prin senzatie de arsura dureroasa retrosternala (pe mijlocul pieptului), aparuta la scurt timp d**a masa, gust acru in gura, salivatie excesiva, dificultati de inghitire etc.
In primul rand, trebuie luate cateva simple masuri, care constau in mentinerea unei greutati normale, evitarea hainelor stramte in jurul taliei, renuntarea la fumat si limitarea consumului de alcool. Mesele trebuie sa fie mai mici, consumate incet, in liniste si 3 ore d**a masa nu trebuie sa se stea culcat,intins.
Sunt mai multe alimente care trebuie evitate, printre care prajelile si grasimile, sucul de rosii, citricele si sucul de citrice, ceapa, usturoiul, menta, ciocolata, bauturile cu cofeina, dar fiecare bolnav va trebui sa depisteze in timp alimentele care ii fac rau si sa le evite. Un efect benefic il are ridicarea capului patului cu 15-20 de cm, fie punand ceva sub picioarele patului, fie sub saltea. Simpla ridicare pe perne nu are efectul scontat, caci se urmareste ridicarea capului si a toracelui, nu doar a capului, pentru prevenirea arsurilor dureroase.
Primele medicamente la care se recurge sunt antiacidele. Acestea neutralizeaza aciditatea gastrica, dar nu scad secretia acida si nu vindeca mucoasa esofagiana. Au un efect rapid , dar de scurta durata (cam o ora), limitat la perioada cat raman in stomac. Se prezinta sub diferse forme (tablete, pulberi, suspensii apoase) si se administreaza la o ora d**a masa. Ele se pot folosi singure sau ulterior asociate cu medicamentele care scad secretia acida. Exista si medicamente care combina un antiacid cu o substanta care, ajunsa in stomac, formeaza o pelicula, o bariera care acopera continutul stomacului si impiedica trecerea sa in esofag, dar acestea nu sunt folosite in stadiile initiale de boala.
Daca efectul antiacidelor nu este suficient, se apeleaza la medicamentele care reduc secretia acida :blocantele receptorilor H2 si inhibitorii de p***a protonica. In formele usoare se folosesc medicamente din grupa blocantelor receptorilor H2. Cele mai folosite dintre acestea sunt: cimetidina, ranitidina, famotidina si nizatidina. Ele se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare. Pot determina reactii adverse ca dureri de cap, ameteala, constipatie, diaree, greata, varsaturi. Se administreaza cu prudenta in bolile hepatice si renale cronice. Inhibitorii de p***a protonica au un efect mai puternic, putand reduce cu 90% secretia gastrica acida, permitand vindecarea mucoasei esofagiene iritate. Cele mai folosite medicamente sunt omeprazolul , lansoprazolul, esomeprazolul, pantoprazolul, rabeprazolul. Ele se administreaza cu o ora inainte de masa. Sunt in general bine tolerate, avand putine reactii adverse ca dureri de cap, diaree, constipatie, balonare, dureri abdominale, dar pot creste riscul de osteoporoza.
In cazurile care nu raspund la tratament se pot folosi medicamente prokinetice, de tipul metoclopramid. Acesta ajuta inchiderea sfincterului esofagian inferior si golirea mai rapida a stomacului. Se administreaza cu o jumatate de ora inainte de masa si seara la culcare, insa pe durata limitata, de maxim trei luni, din cauza efectelor adverse (ameteala, somnolenta, oboseala, miscari necontrolate are membrelor, fetei, limbii).
Tratament naturist
Pure Reishi Red 3/zi
Pure Cordyceps Sinensis 3/zi
Lion”s Mane 3/zi
le gasiti pe site

Tratament Naturist Tratament Naturist Tratament naturist este un magazin de produse pe bază de ciuperci medicinale, solutii complementare, pentru tratarea unor afectiuni grave

Tratament Artrita Reumatorida ( poliartrita reumatoida)
Artrita se defineste ca fiind o inflamatie a unei articulatii. Este o eroziune, o deteriorare treptata a cartilajului care acopera osul unei articulatii ce incepe sa se uzeze; apare odata cu inaintarea in varsta, d**a o lovitura sau la sportivi.
In urma acestui proces, osul de dedesubt incepe sa se ingroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala in articulatia respectiva.
Artrita reumatoida(sau poliartrita reumatoida) este una din cele peste 100 de forme ale afectiunilor articulare inflamatorii cronice reunite sub denumirea de artrita.
Artrita reumatoida este una dintre cele mai invalidante forme ale artritei, deoarece provoaca dureri ale articulatiilor si duce in cele mai simple activitati - deschiderea unui recipient sau mersul pe jos - pot deveni foarte dificile.
Un tratament cu Pure Red Reishi 3/zi si Pure Cordyceps Sinensis 3/zi te poate scapa de acesta boala.

Cancerul de prostată
Al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer.
Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani.Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată, deşi unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată, însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă.
„De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei.
Tipuri de cancer de prostată
Adenocarcinomul acinar reprezintă peste 95% din totalul cancerelor de prostată. Adenocarcinomul ductal se dezvoltă în canalele glandei prostatice şi are tendinţa de a se dezvolta şi răspândi mai repede decât adenocarcinomul acinar.
„Un alt tip de cancer (tranziţional) poate avea originea la nivelul uroteliului vezicii urinare sau a uretrei, invadând secundar şi parenchimul prostatic. Cancerele prostatice cu celule scuamoase se devoltă la nivelul celuelor învelişului prostatei şi au o tendinţă de răspândire mai accelerată decât adenocarcinomul de prostată. Cunoaşterea tipului exact de neoplasm precum şi a caracteristiclilor de agresivitate îi ajută pe medici să stabilească un protocol adecvat de tratament”
Tuşeul re**al şi testul PSA, investigaţii esenţiale
Astfel, diagnosticul precoce al afecţiunii rămâne singura metodă ce poate salva viaţa pacientului. Diagnosticul iniţial se bazează pe tuşeul re**al şi pe determinarea antigenului prostatic (PSA), util şi în diagnosticarea altor afecţiuni benigne ale prostatei.
„Introducerea în practica urologică a determinării antigenului prostatic specific a modificat fundamental diagnosticul precoce al cancerului de prostată.
Acesta este un marker specific de organ, care poate avea valori crescute, şi nu numai în cancerul de prostată, dar şi în adenomul de prostată, prostatite etc. Valoarea sa în diagnosticare este superioară tuşeului re**al sau ecografiei transre**ale”, mai spune medicul urolog.
Momentul în care trebuie să începeţi să efectuaţi aceste teste, precum şi intervalul între controale se stabileşte de către medicul urolog, care va contura o strategie personalizată pentru depistarea precoce a acestei afecţiuni. „Se recomandă efectuarea unui PSA la bărbaţii de peste 50 ani, această limită reducându-se la 45 de ani la pacienţii cu istoric familial de cancer de prostată. Ulterior, strategia bazată pe risc recomandă efectuarea unui PSA la 2 ani pentru pacienţii cu PSA de peste 1 ng/ml la 40 de ani şi peste 2 ng/ml la 60 de ani.
De asemenea, şi momentul la care nu mai este necesară o astfel de evaluare pentru depistarea precoce se stabileşte în funcţie de speranţa de viaţă şi statusul de performanţă al pacientului”
Analiza care determină diagnosticul cert
Deşi tuşeul re**al şi valorile PSA pot ridica suspiciuni medicului, un diagnostic cert se poate pune doar după biopsie. Pe lângă modificările la tuşeul re**al şi valorile PSA, indicaţia de efectuare a puncţiei trebuie să aibă în vedere vârsta şi afecţiunile asociate ale pacientului.
„Biopsia se efectueză transre**al sub ghidaj ecografic şi permite nu numai precizarea diagnosticului cancerului de prostată, ci şi agresivitatea acestuia, dată de gradul de diferenţierea celulară, şi ajută la stabilirea stadiului local al afecţiunii. Pentru un tratament adecvat, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, în afara acestor date, poate fi necesară şi o evaluare imagistică prin RMN, scintigrafie osoasă, PET/CT”, explică medicul.
După analiza tuturor acestor date, medicul stabileşte strategia terapeutică şi protocolul de urmărire a pacientului. Opţiunile terapeutice sunt multiple: de la supraveghere activă, prostatectomie radicală, radioterapie externă, tratament hormonal, până la chimioterapie. „Alături de acestea, sunt şi metode minim-invazive (brahiterapie, crioterapie, HIFU), unele aflate încă în fază de evaluare a eficacităţii”, conchide medicul urolog.
Pentru o schema de tratament pentru cancer de prostata TRIMITE-TI UN EMAIL CU SCRISOAREA MEDICALA, ANALIZE la d-na Prof.Dr.Mirela Wagner
[email protected]

CONFLICTELE CARE GENEREAZA DIABETUL
Conflict de impotrivire, conflict de separare:
- doresc sa ma separ de ceva sau de cineva
-doresc sa nu ma separ de ceva sau de cineva
Este o situatie de care doresti sa fi separat ( se diminueaza functionalitatea celulelor ca sa fie mai mult zahar in sange.)
Tata care afla ca copilul sau a mai facut ceva: accident, ca a facut alta prostie etc
Tanar care nu doreste sa mearga in armata, intr-o functie pe care nu o doreste, intr-un loc unde nu se simte in siguranta
Omul traieste o situatie pe care nu o doreste , situatie din care ar vrea sa iasa cu toata fiinta sa, situatie pe care doreste sa o schimbe si nu poate.
Nevoia continua de a face fata unei situatii, de a tine piept, de a fi fortat sa lupte, sa infrunte viata, sa infrunte situatiile din jur sau sa infrunte oamenii apropiati.
Persoana se simte blocata intr-o situatie, incontrolabila si nu reuseste sa o gestioneze.
Daca exista doua conflicte simultan :
1. conflict de dezgust, de scarba - vom avea un focar in creier in zona stanga 2.conflict de rezistenta
-Vom avea un focat in creier in zona dreapta
La diabetul de tip 1 ai doar un focar: de impotrivire fata de un lucru, fata de o persoana, fata de o atitudine.
Trebuie sa vezi care este sina, care este frica.
Daca ai in acelasi timp 2 conflicte se poate declansa diabetul zaharat de tip II
Pancreasul are un blocaj, nu poate sa secrete suficienta insulina ca sa pastreze un nivel optim al zaharului in sange.
Emotiile pe care le simti in suflet determina intotdeauna blocarea functiilor pancreasului.
Este important sa iti exprimi emotiile :
m-am saturat, nu mai pot sa inghit
Este greu sa scap de acest lucru pe care il traiesc zilnic
Sa vorbim cu ceilalti despre emotiile traite, sau sa vorbim cu noi insine, astfel vom porni un program biologic de autovindecare
Rezolva-ti conflictele!
Permite-i fiecaruia sa fie suveran, tot ceea ce a trecut nu mai are nici o relevanta .
Este necesar ca persoana sa manance incet, deoarece daca mananca repede se dezechilibreaza corpul.
Sa se faca miscare d**a fiecare masa.
Sa razi toata ziua.

Pentru a fi feriți de boli, copiii au nevoie de microbi, nu să fie îndopați cu medicamente. Microbii dezvoltă sistemul imunitar al organismului.
Utilizarea excesivă de medicamente dăunează grav funcției sistemului imunitar – acest gardian puternic al organismului uman. Cei mai mulți dintre noi, la primele semne de răceală, alergăm la farmacie pentru a lua „ceva” ca să ne treacă repede. Problema este că substanțele chimice nu lasă boala să-și urmeze cursul firesc.
Ceea ce putem face este să ameliorăm simptomele, dar nu cu medicamente, ci cu alimente, produse apicole și naturale (ceaiuri, citrice, sucuri de fructe și lămâie, propolis, miere, sirop de ceapă, ridiche etc). Medicamentele împiedică sistemul imunitar să lupte cu boala, și în timp el devine nefuncțional.
Un alt lucru care afectează sistemul imunitar este utilizarea obsesivă de produse antibacteriene, din teama de a intra în contact cu orice fel de microbi. Este important să ne spălăm pe mâini înainte de masă, și mai des atunci când suntem răciți sau gripați, ori când vizităm pe cineva la spital. Dar unii părinți au obiceiul de a-și proteja în mod excesiv copii și de a le crea un mediu super-igienizat.
Exista o vorbă în popor care spunea că dacă scapi un aliment pe jos, poți să-l mănânci fără să-l speli, deoarece puțină mizerie ajută la formarea de anticorpi
Un studiu recent a confirmat faptul că joaca afară, în noroi, ajută la dezvoltarea sistemului imunitar al copiilor, și reduce riscul de afecțiuni cronice, precum astm.Microbiologul Marie-Claire Arrieta, unul din autorii cărții „Let Them Eat Dirt – Saving Our Children from an Oversanitized World” atrage atenția asupra faptului că dezinfectantele de mâini, săpunurile antibacteriene care distrug microbii și antibioticele luate pe cont propriu au efecte negative asupra sistemului imunitar al celor mici.
Părinții își cresc astăzi copiii într-un mediu mult mai curat și mai igienizat ca oricând. Experții în microbiologie sunt de părere că această exagerare de a fi tot timpul curați și feriți de microbi poate conduce la dezvoltarea unor boli cronice.
În organismul nostru se află o armată de microbi (microbiom) care ne protejează împotriva germenilor, ajută la producția de energie și de vitamine.
Studiile de laborator au arătat că în primii ani de viață, sănătatea acestui microbiom este crucială pentru starea de sănătate de mai târziu a copiilor.Microbiologii explică faptul că atunci când ne naștem, nu avem nici un microb în corp, iar sistemul nostru este subdezvoltat. Pe măsură ce microbii încep să apară, aceștia dau un start sistemului imunitar să funcționeze. Fără microbi, sistemul nostru imunitar nu ar putea combate infecțiile în mod optim. Microbii produc molecule și substanțe care interacționează direct cu celulele mucoasei intestinale și cu celulele imunitare care se află pe partea cealaltă a mucoasei intestinale.
Astfel, putem spune că microbii antrenează celulele imunitare. Doar prin întâlnirea cu aceste substanțe microbiene o celulă imunitară obține informațiile necesare pentru a ști să acționeze.
Lipsa expunerii la microbi în copilărie, care este necesară pentru antrenarea sistemului imunitar, poate duce la dezvoltarea unor boli cronice mai târziu în viață, precum boala intestinală inflamatoare, obezitate, alergii sau chiar autism.Potrivit studiilor epidemiologice, copiii care cresc într-un mediu rural (de fermă) au un risc mai mic de a face astm.Poate că nu toate familiile sunt dispuse să se mute la țară și să-și facă o fermă, însă ceea ce pot face este să își lase copiii să joace liber în natură, să se joace cu animalele și să crească într-un mediu mai puțin controlat.

SINDROMUL DE EPUIZARE A SUPRARENALELOR
ASC
SINDROMUL DE EPUIZARE A SUPRARENALELOR – PROBLEMA DE SĂNĂTATE NR.1 a prezentului
INFORMATIE IMPORTANTĂ!
Am revenit cu un articol sintetic despre această problemă de sănătate, întrucât creste alarmant numărul celor care manifestă simptomele sale, medicina ”alopată” nu recunoaste simptomele acestei tulburări, pacientii sunt plimbati de la un medic la altul, de la cardiolog, la endocrinolog, de la internist la psihiatru – si sunt tratati inutil cu medicamente chimice – iar tulburările se accentuează si suferintele devin din ce în ce mai mari.
Sunteti invitati să răspânditi informatia la cât de multe persoane cunoasteti, întrucât puteti ajuta multă lume să recunoască ce se întâmplă si să ia măsurile necesare.
Adulti si copii deopotrivă suferă de slăbiciune masivă de suprarenale.
Este o afectiune care nu se vede la nici o investigatie, apar doar semne indirecte ale suferintei suprarenalelor pe analizele de laborator si semne clinice foarte clare – pentru cei care le înteleg.
Suprarenalele – sau glandele de stres, sunt glande care apartin sistemului endocrin al corpului (considerat ”guvernul” corpului omenesc, sau sistemul de coordonare a activitătii tuturor celorlalte părti ale corpului). Aceste glande sunt de dimensiunea unor cirese mai mari si sunt localizate în partea de sus a rinichilor (undeva în partea de jos a coastelor, în regiunea lombară).
Sunt printre cele mai importante glande ale corpului, ocupându-se de adaptarea noastră la mediul înconjurător, cu toate stresurile sale.
Functiile acestor glande vitale sunt:
- adaptarea la stres (prin- secretia de adrenalină si noradrenalină) – de la stres fizic (efort fizic, alergare, muncă fizică etc), la cel emotional sau mental (suprasolicitare intelectuală). După o ceartă de câteva minute, corpul are nevoie de 5-6 ore să elimine cantitatea de adrenalină eliberată.
- actiune anti-inflamatorie si- anti-alergică – suprarenalele eliberează cortisol, o substantă care ajută celulele corpului să neutralizeze acizii rezultati din diferite procese, care pot irita si răni celulele (le ”inflamează”) sau să neutralizeze diferitele substante toxice ce pot pătrunde în organism (polenuri, virusi, bacterii etc) – având contributie importantă la imunitate.
- functie esentială în- utilizarea mineralelor (calciu, magneziu, fier etc) la nivel celular. Hormonii mineralocorticoizi eliberati de suprarenale sunt esentiali pentru folosirea mineralelor în corp (dacă ei nu functionează bine, se iau degeaba toate suplimentele minerale sub formă de tablete, că tot nu pot fi folosite de către corp).
- reglarea glicemiei corpului – prin hormonii glucocorticoizi (scăderea glicemiei este întotdeauna un semn al slăbiciunii suprarenalelor – iar hipoglicemia, cu simptomele tip gol în stomac, slăbiciune, lesin, tremur al mâinilor, transpiratii reci, ameliorată dacă mănâncă ceva dulce este o indicatie clară a problemelor suprarenalelor)
- reglarea functiilor sexuale – prin hormonii sexosteroizi (suprarenalele sintetizează testosteron si progesteron la femei si la bărbati, în cantităti diferite, desigur, contribuind la echilibrul functiilor sexuale la ambele sexe)
- reglarea presiunii arteriale a- corpului (alături de rinichi, suprarenalele contribuie majoritar la mentinerea tensiunii arteriale, hipotensiunea fiind un semn clar al slăbiciunii acestor glande) împreună cu celelalte glande- endocrine, suprarenalele mentin conexiunea cu hipofiza (glanda ”sefă” a tuturor glandelor endocrine) si influentează functia întregului ax endocrin (în special a tiroidei, paratiroidelor, dar si a ovarelor, pancreasului, timusului, epifizei si desigur, hipofizei).
Semnele clinice principale ale epuizării suprarenalelor:
- stare de lipsă de energie,- lipsă de putere, oboseală si lipsa fortei vitale (ca si cm corpul fizic, dar si mintea, rămân ”fără baterie”)
- ocazional, stări de rău- intens, cu slăbiciune, transpiratii si lesin, ce pot fi însotite de palpitatii si amorteli ale mâinilor (sau fetei), înclestări ale mâinilor sau spasme (confundate cu ”lipsa de calciu” – de fapt, o proastă folosire a calciului în tesuturi, o acidoză intensă la nivelul sistemului limfatic, care nu mai poate fi echilibrată de un organism din ce în ce mai slăbit). Perfuziile cu săruri si injectiile cu calciu ajută aceste stări pentru că alcalinizează (echilibrează, tamponează) acidoza existentă. Dar NU vindecă principala cauză a problemei – acidoza limfatică, provocată de slăbiciunea suprarenalelor si a rinichilor.
În situatii de- suprarsolicitare (fizică, emotională, intelectuală – la scoală, înainte de examene, în situatia bolii sau decesului unor membrii ai familiei) – apar ”crize” de ”atacuri de panică” (asa sunt denumite popular, întrucât nimeni nu explică simptomele apărute) – de fapt, veritabile momente de epuizare de suprarenale – palpitatii intense (hipotensiunea dată de slăbiciunea suprarenalelor/rinichilor determină cordul să bată mai rapid, să poată duce sângele până în periferie) cu stări de sufocare (de la nod în gât, până la presiune pe piept si respiratie greoaie). Multe dintre crizele de ”astm bronsic” cu componentă spastică sunt reale crize de slăbiciune a suprarenalelor – de aceea prednisonul are efect benefic (pentru că suprareanele nu mai secretă propriul cortisol, care are actiune calmantă, anti-inflamatoare si antispastică). Senzatia persoanei este că ”este pe moarte”, frica este intensă (deja suprarenalele si-au epuizat secretiile de adrenalină si nu mai pot ajuta adaptarea la stres), apar tremur, slăbiciunea corpului, transpiratie, chiar lesin.
Crizele tip ”atac de panică”- apar si dispar, de multe ori fără legătură cu stresurile aparente (mai ales când suprarenalele sunt foarte slăbite) – iar faptul că medicii la care merg pentru ajutor nu înteleg ce li se întâmplă îi determină pe pacienti să intre în stări de anxietate, chiar depresie. Pentru că apar treptat din ce în ce mai multe simptome, aparent nelegate între ele – doar toate provenind din acest dezechilibru din ce în ce mai marcat al suprarenalelor.
- Tulburările de somn apare destul de repede – dificultatea de adormire seara, cu hiper-activitatea mintii sau trezirea peste noapte, la orele 3-4 dimineata fix si dificultatea de readormire, trezirea grea dimineată, cu senzatia de oboseală (chiar după un somn de 8-9 ore). Progresiv, aceste tulburări de somn se transformă în insomnii severe, greu de tratat cu medicamente – pentru că nici un sedativ sau tranchilizant nu se adresează de fapt, cauzei problemei – slăbiciunea suprarenalelor (cu staza limfatică în partea de sus a capului si blocarea activitătii glandei epifize, responsabilă de calitatea somnului).
Blocajul epifizei/hipofizei,- determinat de slăbiciunea suprarenalelor duce si la disparitia bucuriei vietii, a viziunii optimiste asupra lumii, apare un văl de ”ceată pe creier”, persoana devine confuză, buimacă, iritabilă, nefericită, nemultumită – caută consolare în aspecte materiale ale vietii (mâncat, cumpărături, relatii), merge la specialisti (doctori, psihiatri, psihologi, terapeuti, preoti) – dar nimeni si nimic nu pare să o ajute.
Apar probleme de atentie, de- concentrare si de memorie (atât la adulti, cât si la copiii), dificultăti ale activitătii intelectuale – persoana ia decizii proaste la multe nivele si se simte din ce în ce mai vinovată de propria inadecvare. Scade încrederea în propriile puteri, apare o auto-critică intensă si se accentuează si mai mult slăbiciunea suprarenalelor (se intră într-un cerc vicios interior care se auto-întretine si este greu de rupt).
În planul fizic apar:
- Probleme de vedere (vederea în- ceată la distantă, probleme de citire, creste presiunea intra-oculară – 80% dintre cazurile de glaucom se datorează slăbiciunii suprarenalelor), dar si probleme precum orjelete (urcioare) care se tot repetă, secretii lacrimale intense (lăcrimare intensă la vânt, lumină, praf), infectii repetate (conjunctivite) si tendinta la a forma chistulete în pleoape. Un semn clar al slăbiciunii suprarenalelor este umflarea în unghiul intern al ochilor, între rădăcina nasului si coltul interior al ochilor – multă lume are pleoapele umflate acolo. Sau depunerea de cholesterol (xanthelasmata) în acel unghi intern al ochilor (la cei cu slăbiciunea suprarenalelor, care mănâncă grăsimi – uleiuri, alune, seminte, etc). Senzatia de ochi grei, de pleoape grele – reprezintă ale semne ale stagnării limfatice în zona capului, determinată de slăbiciunea suprarenalelor.
- Probleme cu nasul – sinuzita- este semn precoce al slăbiciunii suprarenanelor, la fel si rinita alergică, sau mucusul nazal persistent (cu ”tras nasul” în mod continuu, la copii sau adulti) sau suflat nasul continuu.
- Probleme cu urechile – senzatie de presiune în urechi, episoade frecvente de otite, dar mai ales tiuituri în urechi persistente, ameteli si tulburări precum răul de miscare – sunt semne clare ale slăbiciunii suprarenalelor/rinichilor si afectarea circulatiei sângelui în periferie.
- Probleme cu pielea fetei – eruptii tip acnee, diferite dermatite, mătreata capului, căderea părului sau îngrăsarea lui rapidă, uscăciunea pielii fetei cu aparitia ridurilor (aici, slăbiciunea suprarenalelor este combinată cu cea a paratidroidelor, care se ocupă de fermitatea tesuturilor corpului), eruptii precum herpesul si bubele dulci. A dolescentii cu suprarenalele slăbite sunt dusi la medici dermatologi si tratati cu medicamente toxine pentru problemele de piele, fără a identifica reala cauză a problemei cu care se confruntă (suprarenalele sunt foarte slăbite în adolescentă ti pubertate, pentru că eliberează si hormoni sexuali, necesari maturizării si nu mai sunt în stare să mentină si functiile anti-inflamatorii sau perfuzia sângelui în periferie. Iar stresul scolii si al examenelor este un ”bonus” pentru adolescenti).
- Probleme ale gurii – ulceratii- si afte frecvente, probleme ale gingiei (sângerări, abcese, slăbiciune), distructia smaltului dentar (prin acidoza salivei) si aparitia cariilor dentare.
- Mărirea ganglionilor limfatici- la nivelul gâtului, a amigdalelor si polipilor si eliminări de secretii periodice la nivelul lor (”inflamatii” si infectii frecvente)
- Durerile de cap pulsatile sunt- semne clare ale slăbiciunii suprarenalelor – multe migrene trecând la consum de apă (3-4-5 pahare de apă, băute gură cu gură) întrucât ajută la functionarea complexului rinichi/suprarenale.
- Probleme la nivelul gâtului – de la ”rosu în gât” cu sau fără răguseală, la uscăciunea gâtului si dresul constant al vocii, până la diferite tuse uscate, spastice si persistente, la copiii si adulti – toate sunt semne ale slăbiciunii suprarenalelor.
Legătura suprarenalelor cu- tiroida/paratiroidele este vitală si foarte importantă, de aceea afectarea suprarenalelor determină aparitia multor dezechilibre la nivelul tiroidei – si explică abundenta cazurilor de ”tiroidite auto-imune” si altor probleme (usor de echilibrat, când le întelegi, de fapt, cauza).
Astmul bronsic cu wheezing- este un simptom clar al slăbiciunii suprarenalelor si lipsei cortisolului propriu al corpului. La fel este si orice episod de sufocare sau dificultate de respiratie (persoane care nu pot să tragă aer, nu le ajunge aerul, care simt o apăsare pe piept sau o strângere în piept, între plămâni). Toate simptomele se agravează în spatii închise, cu multă lume, sau la căldură (în magazine, în autobuze etc) si la eforturi fizice sau intelectuale (după exercitii de fitness la sală). Miscarea fizică este bună, dar la o persoană cu suprarenalele epuizate accentuează tulburările – de aceea multi se simt bine imediat după miscare (au mai stimulat un pic suprareanelele să producă adrenalină), dar foarte rău în zilele după (datorită acidozei limfatice suplimentare create, pe care corpul nu o poate îndepărta la timp).
Dureri tip întepături la- nivelul sternului, sau inimii, sau toracelui, sau sânilor (la femei), probleme ale sânilor (noduli, chisturi, dureri) la femei, uneori legate de ciclul menstrual – sunt alte semne indirecte ale slăbiciunii suprarenalelor. Orice fel de durere intensă, ca o întepătură sau arsură în corp – este un semn de acidoză limfatică a acelei zone si ne indică deficienta functiei suprareanalelor.
Probleme digestive – cu dureri- abdominale, distensie si gaze, bolboroseli si dificultăti de eliminare a scaunului (constipatie cel mai adesea, dar si alternantă diaree constipatie) sunt produse, indirect, de slăbiciunea suprarenalelor si stagnarea limfatică din peretii intestinali. Plus o dietă necorespunzătoare pentru fiinta umană.
Probleme genitale multiple – tip neregularitatea ciclului menstrual la femeie (regularitatea ciclului depinde de functia suprareanelelor), până la oprirea acestuia completă, indiferent de vârstă, până la tulburări de fertilitate la bărbat si femeie – sunt evident probleme ale slăbiciunii suprarenalelor. Multe cupluri care nu pot procrea se confruntă la ambii parteneri cu suprarenale foarte slăbite. Este suficientă sustinerea functiei lor – si conceptia apare! Dar femeia cu suprarenaele slăbite are dificultăti în mentinerea sarcinii (multe dintre pierderile de sarcină sau sarcinile oprite în evolutie se datorează slăbiciunii suprarenalelor femeii – de aceea medicii prescriu Utrogrestan, Gravibinon si alti hormoni progesteronici – pentru că suprarenalele femeii NU M A I PRODUC propriul progesteron, menit a ajuta corpul să păstreze si dezvolte sarcina). Si apoi, după nastere – multe femei se confruntă cu probleme tip depresie post-natală – indusă tot de proasta functie de suprarenalelor si tiroidei/paratiroidelor – iar tratamentul este de multe ori eronat – un tratament cu sedative si tranchilizante, care nu se adresează cauzei problemei.
Proasta functie a- suprareanelor afectează aparatul urinar, rinichii mai ales, care nu mai filtrează, nu mai elimină reziduurile acide, întregul sistem limfatic deasupra rinichilor se încarcă cu reziduuri acide, spatele devine întepenit, dureros si rigid (mai ales seara, după o zi grea), apar probleme la nivelul coloanei vertebrale (în timp, ducând la hernieri si alte degenerări), apar probleme la nivelul articulatiilor (primele articulatii care suferă când rinichii nu mai filtrează bine sunt genunchii – după starea acestora puteti evalua starea functionării rinichilor dv) si în timp, datorită acidozei, apar probleme la nivelul filetelor nervoase (nervii sunt iritati de acidoza din tesuturi) cu amorteli, furnicături, parestezii si uneori chiar paralizii. Scleroza multiplă si toate celelalte afectări neurologice grave sunt rezultatul unei prelungite stagnări de reziduuri acide la nivelul vaselor limfatice ale corpului – pornind initial de la aceeasi slăbiciune a suprarenalelor.
Multe alte probleme de- sănătate pot fi legate de slăbiciunea suprareanelelor (de la problemele de circulatie periferică, de toate felurile, mâini si picioare reci, si până la vase sparte, si picioare umflate, picioare grele etc etc –la cârcei, tetanii, spasme si dureri intense musculare si până la diferite ”boli ciudate” diagnosticate de medici cu etichete si nume stranii).
După cm ati observat deja – majoritatea suferintelor omenesti pornesc din acelasi ”izvor” – slăbiciunea suprarenalelor (a sistemului endocrin al corpului) – proasta filtrare a rinichilor – si stagnarea reziduurilor acide în sistemul limfatic, cu acidoză limatică generalizată.
Semne ”indirecte” pe analize de laborator ale suferintei suprarenalelor si suferintei rinichilor:
- cresterea colesterolului peste- 200 glicemia scăzută (intial,- 60-70) apoi cu tedintă de crestere (în jur de 90-100 este deja semn clar de slăbiciune a suprarenalelor)
- creatinina crescută peste 0.6- este un semn că rinichiul suferă (la o valoare de 1 – deja suferinta este importantă)
- acidul uric peste 3.5 este- semn important de acidoză limfatică
- pH-ul urinii sub 6 – este semn- de urină acidă si suferintă tip acidoză
- sideremia crescută/foarte- scăzută – este un semn de mare slăbiciune a suprarenalelor; la fel si calciul din sânge foarte crescut/scăzut – este un semn de slăbiciune a suprarenalelor
- cortisolul sanguin – este o- analiză care poate indica suprasolicitarea suprarenalelor (în multe cazuri de epuizare este foarte crescut – în încercarea corpului de compensare si supravietuire) – dar poate fi si foarte scăzut.
Dacă analizele de mai sus sunt ”bune” (în limitele laboratoarelor) dar valorile sunt apropiate de cele maxime – există o indicatie clară către slăbiciunea suprarenalelor
Semne fizice evidente de slăbiciune a suprarenalelor:
- pleoapele superioare umflate,- mai ales dimineata la trezire, mai ales în unghiul intern al ochilor, cu senzatie de ochi grei si uscati
- cearcăne marcate, uneori- albăstrui/vinetii (înainte de a se îmbolnăvi, copii au cearcăne 1-2 zile, indicând stagnarea acizilor si proasta functie de eliminare a rinichilor/suprarenalelor)
- fată buhăită, umflată,- dimineata la trezire, nas înfundat cu secretii, multe secretii oculare, chiar lipicioase (urdori) dimineata, mucus din spatele gâtului/nasului, vâscos si greu de eliminat, urechi înfundate, cu multă ceară/cerumen
- depozit gros,- albicios-gălbui-maroniu al limbii, dimineata la trezire, cu miros neplăcut al gurii si al gingiilor
- dureri lombare (”dureri de- sale”) surde, ca întepeneala, dimineata dar si în cursul zilei (uneori dureri intense, întepătoare, înjunghietoare) la eforturi, dureri de spate, spate- întepenit, ceafă întepenită, ameteli, dureri de cap, mai ales la nivelul regiunii occipitale,
- tiuituri în urechi, cu sau- fără ameteli
- nevoia marcată de dulce (suprarenalele cer dulce, pentru că nu mai pot regla glicemia), mai ales dulce concentrat (ciocolată, înghetată, prăjituri, făinoase, patiserie).
- nevoia marcată de stimulenti- (”nu pot fără” cafea, tigară, ceai, energizant etc etc)
- nevoia de carne („nu pot fără carne”) (aduce în corp neutrotransmițători de la animalele sacrificate), peste, condimente (ardei iute, piper, sare)
- foame ”dureroasă” – dacă nu mănâncă, apar usturimi, dureri, arsuri – de fapt, o acidoză gastrică marcată
RECUNOASTETI în fiecare dintre dv gradul afectării suprarenaleor.
Nu se mai pune problema DACĂ vă sunt afectate suprarenalele – ci CÂT de afectate sunt si cât de mult aveti de muncit pentru a le reface.
Pentru tratament va rog sa ma contactati pe adresa mea de email [email protected]