Doina Dolghier Psihoterapeut

Astăzi este ziua psihologului.

La multi ani tuturor colegilor!
Mulțumesc pentru munca pe care o faceți și o fac Zi de zi!
Mi-aș dori ca grija pentru sănătatea mintală să facă parte din rutină, ca spălatul pe dinți.
Asta nu înseamnă neapărat să mergi la psiholog ci să ai grijă să îți hrănești și sufletul cu relații satisfăcătoare, activități care îți plac, cărți care te pun pe gânduri iar atunci când apare suferința, așa cm mergi la mecanic să îți repari mașina pentru că se aude ceva ciudat, așa sa mergi la un specialist in sănătate mintală ca să îți mai așezi/clarifici/descarci ce aduni in suflet.

Mersul la psiholog te poate ajuta sa vezi ce poți schimba, cm te poți simți mai bine.
Sau dacă observi un apropiat care pare că are dificultăți, arată interes, întreabă frumos dacă îl poți ajuta sau asculta.

Deseori ne izolăm când suferim. Izolarea aceasta poate duce la depresie.

Psihologul nu este magician (și bine că nu e!) dar dacă ești deschis sa explorezi (și să depui efort!) poți găsi răspunsuri și soluții la care nu te-ai fi gândit. Nu doar soluții ci și suport, înțelegere, compasiune.
Mersul la psiholog este o dovadă de grijă față de tine.
Nu trebuie sa mergi cu anii ca sa te vindeci. Este suficient sa o faci din când în când, dacă simți și cât simți.
Te asigur că fiecare om are resurse să își rezolve problemele iar psihologul ajută la deblocarea acestora, să ieși din prăpastie iar mai departe singur.

Nu trebuie să ai 'o problema cu capu' ca sa 'ajungi la psiholog sau psihiatru de exemplu.
Ce bine ar fi dacă am preveni mai des... Dacă ne-am adresa la un specialist din timp, nu când doare de nu mai poți.
Din experiența mea, pot spune că, cauza multor suferințe este povestea pe repeat la nesfârșit pe care adesea ne-o spunem.
Iar aceste povești mereu se pot schimba. Povestea care ți-o spui despre tine îți creează percepția despre tine in această lume.

Ai grijă de tine!

Ești mai mult decât ce gândești.
Ești mai mult decât ce spui și ce nu spui.
Ești mai mult decât ce crezi acum despre tine.
Ești mai mult decât credințele tale.
Ești mai mult decât suferințele tale.
Ești suma tuturor experientelor trăite și netrăite.
Chiar dacă nu ești acolo unde ți-ai dori sa fii încă,
Adu-ti aminte că nimic nu te definește.
Ești resursă inepuizabilă
De iubire.
Ești mai mult decât femeie, mai mult decât mamă, mai mult decât om, ești suflet ce trăiește, simte, respiră ♥️

Un text scris de mine, un moment de inspirație in timp ce mestecam in oala cu ciorba:)

Astăzi a avut loc cel de-al 5-lea atelier de dezvoltare personală în grup. Tema a fost: resursele mele in situații de viață dificile.

Cu fiecare atelier, oamenii se deschid treptat și grupul se 'coace', oamenii socializează mai mult, se apropie, se dezvoltă, ascultă, integrează, își împărtășesc viziunile cu respect și permisiune.

De asta cred că grupurile au o putere aparte. Ce ți se întâmplă ție, nu este doar despre tine. Cineva se regăsește în situația ta. Poți să vezi perspective atât de diferite și toate valabile. Dreptatea este la toți, nu o împărțim.
Totodată, poți să înveți să ceri ajutorul, sa spui nu, sa ajungi la o versiune mai autentică a ta.
Membrii ies din zona de confort. Iar asta te poate apropia de o schimbare.

Sunt recunoscătoare celor care vin la aceste ateliere și sunt curioși să se descopere din nou și din nou.

https://www.facebook.com/share/p/bnNegpTUG6epVJLM/

Is is going to be LIFE.

Preluată de pe pagina lui Brene Brown.

La sfârșit de an vreau sa mulțumesc fiecărei persoane cu care am colaborat. Cele mai importante lecții le-am primit de la clienții mei. Am învățat să fiu atenta la cuvintele mele, am învățat că deschiderea inimii se întâmplă în ritmul fiecăruia și am învățat să nu grăbesc procesele naturale de vindecare. Această relație de client-terapeut a fost importanta pentru mine în fiecare întâlnire. mulțumesc pentru încredere și deschidere fiecăruia în parte. Mulțumesc că ați împărțit cu mine o parte din voi și viața voastră, zâmbetele sau lacrimile, durerile si bucuriile. Apreciez și sunt profund recunoscătoare.
Va doresc ca anul viitor sa vă aducă o viață cu mai mult sens și conștientizări. La multi ani!

Așa este.

Exact.

Învață să te odihnești, omule !!!
Nu trebuie să le faci pe toate, nu trebuie să fii cel mai tare de la muncă, super angajat, omul care se sacrifica pentru ceilalți, super profesionist...

Atunci când corpul tău va fi epuizat, vor fi PUȚINI care își vor aminti că ai încercat să fii alături de ei, punându-te pe ultimul loc!
Așa că, învață să te odihnești mai mult și să-ți pese mai puțin. Ieși din casă, aranjează-te, ascultă muzica preferată, mergi la plimbare, mergi sala de sport, cumpără-ți o înghețată, du-te la salon, odihnește-te, îmbracă-te cu hainele care îți plac, fii tu, ai grijă de tine, iubește-te , și fă-o exclusiv pentru tine!
Angajatorul te poate concedia oricând, prietenii te pot înlocui dacă nu le convine ceva, copilul tău va crește, soțul/soția pleacă uneori, casa se va murdări din nou, dar tu, poate nu vei mai avea o a doua șansă că să fii fericit/a!

_autor Lif3

Adulterul a existat de când a fost inventată căsătoria, la fel și tabuul împotriva lui. A fost legiferat, dezbătut, politizat și demonizat de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, în ciuda denunțului său pe scară largă, infidelitatea are o tenacitate pe care căsătoria nu o poate decât invidia. Atât de mult încât este singurul păcat care primește două porunci în Biblie, una pentru a-l face și alta doar pentru a te gândi la el.

Încă puteți să vă înscrieți la webinarul de mâine aici:
https://docs.google.com/forms/d/1kY3Eu6pyMsqBY4CdyBGwTlttYRajbU9s3IetFv1Afyw/edit

O carte pe care o recomand tuturor părinților.

Gabor Maté: patru strategii pentru a construi legături durabile cu copilul tău – Pagina de Psihologie Pentru a nu ne pierde copiii în fața anturajului, a tehnologiei sau a altor dependențe și obiceiuri nocive, avem de făcut pași conștienți pentru a ne apropia zi de zi de sufletele și mințile lor.

Un nou studiu arată că depresia nu este cauzata de un dezechilibru chimic in creier așa cm se credea în ultimii 30 de ani.

Analysis: Depression is probably not caused by a chemical imbalance in the brain – new study Writing in The Conversation, Professor Joanna Moncrieff and Dr Mark Horowitz (both UCL Psychiatry) report on their new research showing no clear evidence that serotonin levels or serotonin activity are responsible for depression.

Informațiile din acest video sunt relevante. Recomand.

Sănătate mintală în 2023 Ce sunt și ce nu sunt tulburările mintale. Dacă doriți să sprijiniți: https://patreon.com/catalinmoise”Nebun în România”https://recorder.ro/cum-e-sa-fii-nebu...

💔 Infidelitatea în Relații: Ce faci când lumea ta se clatină?🔐

💔 Uneori, viața ne aduce în față provocări dificile și ne pune în situații complicate, iar infidelitatea în relații poate fi unul dintre acele momente tulburătoare. Ceea ce contează este cm alegem să gestionăm această situație și cm ne reconstruim viețile.

🤗 Vă invităm să vă alăturați în data de 4 Noiembrie 2023, la ora 10:00, la un webinar special despre infidelitate, susținut de Doina Dolghier Psihoterapeut și Florentina Bodarlau - Psihoterapeut .

👇Accesează link-ul din comentarii pentru mai multe detalii.

💕 Suntem aici pentru a vă oferi sprijin și resurse pentru a face față acestei provocări. Așteptăm cu nerăbdare să vă întâlnim și să discutăm împreună despre acest subiect important. Nu sunteți singuri în această călătorie.

In curând vom organiza un webinar gratuit despre infidelitate. Aceasta tema provocatoare și adesea tabu.
Sunt foarte curioasa ce întrebări aveți legate de aceasta tema? Ce frământări aveți? Puteți lăsa un comentariu sau îmi puteți scrie in privat.

Stay tuned ☺️

Despre atasamentul insecurizant. cm sa-l recunosti?

Gânduri de weekend: 🥰

Între partenerii care ajung să se blocheze în relaționare, dansul lor nu mai e fluid și călcatul pe picioare e constant. 😔

Mă puteți urmări și pe Instagram aici.

instagram.com

Interesul nostru pentru sănătatea mintală se vede încă din învățământul preșcolar: îngrijitori grăbiți care nu-și doresc decât ca copiii să-i asculte iar ei să-și facă treaba cât mai repede, părinți rușinați că copiii lor nu sunt așa cm „trebuie”, că plâng, că nu vor să intre în grupă, că mai vor în brațe deși părinții se grăbesc să ajungă la muncă și le vezi fețele frustrate, educatori la fel de grăbiți care spun minciuni copilului „lasă că vine mama imediat” deși asta nu se va întâmpla.
Nu am văzut pe nimeni să-i întâmpine voios: Bună dimineața, cm te simți azi? Vrei o îmbrățișare? Cu un zâmbet pe buze.
Am văzut în schimb cm educatorii vorbesc cu copiii de parcă aceștia le-ar fi datori cu ceva, cu un ton apăsat, cu o răceală sfidătoare în voce. Cum acel copil să fie mai târziu afectuos cu ceilalți, de unde să învețe el asta? Va fi bulversat dacă acasă este tratat într-un fel și la grădiniță în alt mod. Toți contribuim la sănătatea mintală colectivă.
Dacă educatorii nu pun preț pe crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea emoțională a copilului încă din grădiniță, cm să avem noi adulți maturi emoțional? Care primesc validare, acceptare în loc de rușine, vinovăție etc.? Peștele de la cap se strică. Nu doar noi ca părinți trebuie să avem grijă să oferim copilului sprijin dar și toată societatea, mai ales educatorii, care la fel devin repere pentru copii. Această relație în care adulții cer și copiii execută este nesănătoasă dar este ușor de observat încă din grădiniță.
Dacă el doar execută fără să știe de ce, pentru ce, la ce-l ajută nu va rezultat decât într-un adult care nu știe să ia decizii pe cont propriu, știind să facă doar ceea ce i se spune.
Până la urmă, ce înseamnă să ai un copil cuminte? Să facă ce i se spune? Să atingă așteptările educatorilor? Părinților? Cum rămâne cu autenticitatea? Cu exprimarea emoțiilor? Dacă nu plânge înseamnă că e cuminte? Ce crezi că se întâmplă cu copilul dacă el simte ceva în interior dar nu trebuie să arate asta în exterior de frică să nu fie acceptat? Când copilul tău va fi adult tot asta îți dorești? Să fie cuminte sau curajos, ambițios, îndrăzneț?

Sănătatea mintală nu pare să fie o prioritate în societatea noastră, constat cu tristețe.

Despre statutul de victimă

Din când în când 'cadem' in statutul de victimă, acest rol fiind unul controversat. A fi victima vine dintr-o neputință: o boala, o pierdere te poate face neputincios. Toți am trecut prin asta la un moment dat, nu-i așa?
Nimic greșit până aici. Unii oameni insa ajung sa se complacă in acest statut mai mult timp, având numeroase avantaje. Profilul victimei:
- scopul primordial este de a atrage atenția asupra sa prin a cere ajutor sau a se plânge de greutăți: nustiu cum, nu pot, sunt nenumărate piedici, nu vreau etc.
- in spatele victimei este mereu una sau mai multe persoane care servesc drept suport (fizic sau emoțional sau ambele). Acea persoană este deobicei cea care are grijă ca nevoile victimei sa fie împlinite (adesea în rol de salvator);
- victima poate cere ajutor prin metode indirecte: spune, nu am nevoie de ajutor, mă descurc dar într-o situație de criza poate sa reproșeze că nu a fost ajutată.
- nu își asumă consecințele propriilor acțiuni și decizii.
-apeleaza adesea la șantaj și manipulare apăsând pe butoane sensibile (stie cat de multe griji îți faci sau cat de mult îți dorești apropierea de ea/el și amenință că te va priva de acea apropiere daca nu faci x lucru).

Totuși ce sta in spatele nevoii de a se victimiza? Ei au nevoie să atragă atenția asupra lor deținând astfel controlul. Asta devine singura modalitate in care pot obține ceea ce vor: șantaja, manipulare, inducerea fricii.

Mă repet, una este să treci printr-o situație de criza și să ceri deschis ajutorul de la ceilalți, sa-ti asumi și să-ți dai voie sa primești ajutorul și alta este sa încalți papucii de victimă urmărind o serie de avantaje doar in favoarea ta.

Ce poți face este sa observi daca apar aspectele descrise mai sus și să înveți victima sa devina mai independenta. Sigur poate învăța cm să se descurce singura sau cm sa ceară ajutorul deschis. Învață să-i răspunzi: am încredere în tine că te descurci, sigur poți să faci asta și singură, te rog sa apelezi la mine când ai incercat și nu ai reușit " astfel înveți atât tu cât și el/ea un comportament nou.

"Deci, dacă vrei să disciplinezi copiii, trebuie să-i faci mai întâi ucenici. Iar ucenicul nu este cineva căruia îi este frică de tine. Discipolul este cineva care te iubește, vrea să-ți aparțină și să te urmeze."
Adevar vorbește Gabor Mate.

Gabor Mate: De ce sunt atât de importanți primii 3 ani de viață - Oficial Media Gabor Mate: De ce sunt atât de importanți primii 3 ani de viață Gabor Mate: Mereu le spun oamenilor, dacă ai făcut corect primii 3 ani, te poți relaxa. Dacă nu au fost corecți primii 3 ani, vei avea de remediat pentru Gabor Mate: De ce sunt atât de importanți primii 3 ani de viață Ofici...

Am un jurnal început la 14 ani.
Am scris în el din când în când, uneori îl pierdeam și îl regăseam cu o mare bucurie în suflet că e încă acolo. Îl luam peste tot cu mine, la mare, la bunici, în orice călătorie. Era foarte important să fie cu mine. Unii râdeau de mine dar pentru mine era totul foarte serios.
Astăzi are o mare valoare sentimentală pentru mine.
Recent reciteam ce am scris de-a lungul timpului.
Am rămas uimită cât de multe planuri aveam și la 14 ani și la 18 și la 20. De fapt, mereu aveam planuri și visuri. Am impresia că a-mi clădi planuri a fost motorul meu prin viață. Sigur, trăiam adesea în viitor pentru că prezentul încă nu era așa cm mi-l doream.
M-a uimit cât de multe dorințe s-au împlinit deja. S-au împlinit unele visuri și am ajuns în unele destinații (în care îmi doream cu ardoare să ajung) dintr-o pură întâmplare.
Uimită de cât de intens simțeam dragostea. Cât de frumos scriam despre prima iubire. Puneam mult accent pe a descrie ceea ce simt în corp, minte și suflet. Dar și cât de minuțios am descris suferința.

Am regăsit și vocea critică vorbind impunător cu mine, pagini întregi în care mă criticam...acum pot să văd că în spate era durerea neputinței și suferinței.
Am recitit acum acele pagini pline de critică față de mine și am simțit compasiune pentru copilul care am fost. Acum nu mai cred în critică constructivă. Acea voce critică mă ajută acum doar să rămân cu picioarele pe pământ dar nu îmi dictează ce să fac, doar mă face atentă la detalii, apare doar la nevoie.
Am observat și alte voci în scrierile mele: vocea ironică (cu care mă identificam adesea), uneori apărea și vocea încrezătoare care zicea (hai că poți, ești puternică), vocea haioasă, jucăușă, vocea fricii (am recitit pasaje unde îmi doream să îmi construiesc un zid între mine și ceilalți). Îmi spuneam adesea „nu mai fi naivă” neștiind pe atunci că naivitatea mea era de fapt dorința de a mă apropia îmbinată cu frica de a fi respinsă sau de a pierde... Naivitatea mea era și dorința de a avea încredere că Poate fi și altfel. (un motto pe care l-am pus și pe site-ul meu psihologdoinadolghier.ro)

Încă mai scriu în jurnal. De un timp, mi-am promis să-l fac cadou copilului meu la 18 ani deși este atât de personal încât vedem daca la 18 sau mai târziu.
Este foarte interesant să observi cm te schimbi de-a lungul vieții prin intermediul unui jurnal. Acel jurnal îl văd util acum, foarte util pentru cei care au multe gânduri și nu au încredere să le împărtășească cu alții, care caută un refugiu sigur. De-a lungul timpului vei observa că erai aceeași persoană și la 14, 15, 20 și instinctele autentice au rămas tot acolo, în tine. Un jurnal te poate ajuta să vezi progresul, să fii recunoscător pentru cine ești și ce ai devenit acum, cine ți-a fost alături de-a lungul timpului. Scrisul poate fi o terapie. Terapia cuvintelor care transmit emoție, energie. Cred că e o metodă bună de auto observare.

Sunt încântată să vă prezint noul meu website:

https://www.psihologdoinadolghier.ro/

Aici puteți face o solicitare de programare, puteți afla mai multe despre mine, studiile mele, experiența, formările dar și puteți citi câteva articole scrise de mine.

Sunt încântată să vă anunț că de acum înainte mă găsiți și pe pagina mea web https://www.psihologdoinadolghier.ro/ dar și pe pagina mea de Instagram https://www.instagram.com/psihoterapeut.doina.dolghier/ unde mai postez videouri/stories/reels.

Gânduri bune!

Doina Dolghier (@psihoterapeut.doina.dolghier) • Instagram photos and videos 93 Followers, 81 Following, 18 Posts - See Instagram photos and videos from Doina Dolghier (.doina.dolghier)

„Cum de ceea ce se întâmplă în copilărie cu noi are o influență atât de mare la maturitate? Parca nu-mi vine să cred!" Aud uneori.
Iată câteva explicații:
„Cele mai timpurii componente stabilite ale structurii psihobiologice ale unui copil sunt cele care formează cel mai mult perspectivele sale pe tot parcursul vieții. 👆
Ceea ce simte înainte de a putea gândi este un factor puternic
determinant al genului de lucruri pe care le va gândi atunci când gândirea devine posibilă. (...) 📢
Dezvoltarea timpurie creează premisele- Fie ele solide sau șubrede- pentru toate aspectele legate de învățare, comportament și sănătate (sau lipsa lor) care vor apărea mai târziu.
Daca emoția este baza cunoașterii, atunci relațiile sunt plăcile tectonice care modelează aceasta baza. Interacțiunile emoționale timpurii ale copilului cu îngrijitorul sau îngrijitorii săi exercita influenta principală asupra modului în care este programat creierul- din nou, inconștientul este primul, urmat mai târziu de lucruri precum intelectul. (...) 🗝️
Interacțiunea emoțională mai degrabă decât intelectuala este principalul arhitect al minții."❗

Din cartea „Mitul normalității“ de Gabor Mate.
O carte deschizătoare de noi perspective