Psihonutritiapentrutoti

𝐒̦𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐨𝐛𝐞𝐳𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢?

❗Nu uitați să:
✅ Gătiți alimentele păstrând cât mai multe substanțe nutritive;
✅ Folosiți metoda la abur;
✅ Folosiți puțină grăsime la gătit;
✅ Evitați arderea mâncării prin prăjire, grătar, cuptor. Conține toxine!

https://insp.gov.ro/2023/11/02/noiembrie-2023-campania-ce-cat-si-cum-mananca-un-copil-istet/

🌸O dietă sănătoasă este una diversă, nu extremă.

În ulburarea alimentară binge-eating apar atât complicații psihice, cât și fizice. Multe
dintre aceste complicații fizice sunt legate direct sau indirect de domeniul nutriției, iar
solicitarea unui specialist în nutriție este primordială pentru ca alegerea stilului de viață
să fie unul corect atât în profilaxia, cât și în tratamentul multidisciplinar al binge-eatingului.

Măsurile de prevenire și tratament nutrițional, împreună cu tratamentele multidisciplinare, au fost eficiente în cazurile de binge-eating, cu ameliorarea sau remiterea completă a simptomelor legate de această tulburare.
O abordare nutrițională corectă este reprezentată de cea permisivă. O dietă personalizată, centrată pe nevoile fizice și emoționale ale persoanei va avea întotdeauna câștig de cauză în fața unei diete restrictive. Prin restricții, individul tinde să intre într-un cerc vicios și să revină la vechile obiceiuri nesănătoase.

Cu toate acestea, studiile care abordează relația dintre nutriție și binge-eating sunt încă
puține și este nevoie de mai multă muncă pentru a studia cele mai eficiente intervenții
nutriționale în cazurile de binge-eating.
Este esențial ca binge-eatingul sa fie diagnosticat corect iar pentru asta e nevoie ca
nutriționistul să cunoască foarte bine criteriile de diagnostic, chiar dacă această afecțiune
intră în categoria de bolilor psihice.

Cu toții știm că emoțiile sunt în strânsă legatură cu mâncarea, acestea influențând
comportamentul alimentar dar și invers, mâncăm ca să ne simțim bine ca apoi să
regretăm că am mâncat prea mult.

1.Evaluarea rolului grelinei și a sistemului enzimei grelin O-aciltransferaza (GOAT) în recompensa alimentară, motivația alimentară și comportamentul de alimentație binge-eating
(Emanuela Micioni Di Bonaventura , Luca Botticelli , Fabio Del Bello , Gianfabio
Giorgioni , Alessandro Piergentili , Wilma Qu***ia , Carlo Cifani , Maria Vittoria
Micioni Di Bonaventura) 2021

Hormonul peptidic periferic grelina este un stimulator puternic al aportului alimentar,
ceea ce duce la creșterea în greutate corporală și la adipoziție atât la rozătoare, cât și la
oameni. Hormonul, astfel, crește vulnerabilitatea la obezitate și comportamentul de
binge-eating. Mai multe studii au arătat că funcțiile grelinei se datorează interacțiunii sale
cu receptorul secretagog al hormonului de creștere tip 1a (GHSR1a) din zona
hipotalamică; în plus, grelina promovează și proprietățile de întărire ale alimentelor
hedonice, acționând la locurile extra hipotalamice și interacționând cu semnalizarea
dopaminergică, canabinoid, opioid și orexină. Hormonul este prezent în principal în două
forme în plasmă, iar enzima grelin O-aciltransferaza (GOAT) permite reacția de acilare
care determină transformarea des-acil-grelină (DAG) în forma activă acil-ghrelină (AG).
S-a demonstrat că DAG este activ din punct de vedere metabolic și contracarează efectele
AG asupra metabolismului glucozei și lipolizei și reduce consumul de alimente, greutatea
corporală și răspunsul hedonic de hrănire. Ambele peptide par să influențeze axa
hipotalamo-hipofizo-suprarenal (HPA) și nivelul de corticosteron/cortizol care determină
nevoia de a mânca în condiții stresante. Aceste descoperiri sugerează că DAG și
inhibarea GOAT pot fi ținte pentru obezitate și binge-eating și că raportul AG/DAG
poate fi un biomarker potențial important pentru a evalua riscul de a dezvolta
comportamente alimentare de tip binge-eating.

Imaginea corpului si tulburările de alimenație

Imaginea corpului este definită ca fiind totalitatea gândurilor, percepțiillor, și atitudinilor cuiva despre aspectul său fizic.
Imaginea pozitivă a corpului este o percepție clară și reală a formei corpului; văzând diferitele părți ale corpului așa cm sunt cu adevărat. Pozitivitatea corpului (sau satisfacția corpului) implică confort și încredere în propiul corp, acceptarea formei și a dimensiunii propriului corp și recunoașterea propiului aspect fizic spun foarte puțin despre caracterul și valoarea cuiva ca persoană.
O imagine corporală negativă, pe de altă parte, implică o percepție distorsionată a formei cuiva. Imaginea corporală negativă (sau insatisfacția corpului) implică sentimente de rușine, anxietate și conștiință de sine. Persoanele care se confruntă cu praguri ridicate de nemulțumire corporală simt că propiul corp este defect în comparație cu alții, iar acești oameni sunt mai predispuși să sufere de sentimente de depresie, izolare, stimă de sine scăzută și tulburări de alimentație.
Cercetările indică faptul că nemulțumirea organismului este cel mai cunoscut factor care contribuie la dezvoltarea tulburărilor de alimentație. (Stice, 2002)
Preocupările cu privire la imaginea corpului încep de la o vârstă destul de mică și persist toată viața.
Până la vârsta de 6 ani, fetițele încep în special să-și exprime grija cu privire la propria greutate sau formă, iar 40-60% dintre fetele din școala primară (cu vârste între 6 și 12 ani) sunt preocupate de greutatea lor sau de faptul că devin prea grasuțe. (Smolak, 2011).
Mai mult, peste o jumătate dintre adolescente și aproape o treime dintre băieți folosesc comportamente neadecvate de control al greutății, cm ar fi săritul peste mese, postul, fumatul, vărsăturile și administrarea de laxative (Neumark-Sztainer, 2005).
Este important de reținut că vârsta de debut diferă în funcție de persoană, iar aceste preocupări legate de imaginea corpului pot începe la tineri sau nu apar deloc.
Ca și în cazul tulburărilor de alimentație, preocupările legate de imaginea corpului afectează pe toată lumea. În timp ce toate vârstele, genurile și culturile sunt în mod egal expuse riscului de probleme legate de imaginea corpului, în mod tradițional există diferiți factori declanșatori și presiuni legate de aspect, în funcție de sexul cuiva. În cultura noastră occidentală, fetele simt de cele mai multe ori presiunea să cedeze în fața înfățișării societale-ideal (uneori denumit subțire, frumusețe- sau ideal cultural), în timp ce băieții întâlnesc adesea presiuni sociale de a fi slabi și musculoși.

❇️Microbiomul – un jucător important

Microbiomul reprezintă totalitatea microorganismelor care trăiesc în organismul nostru, în special în intestin.
Ideea de microbiom a fost descrisă prima dată de către chirurgul militar William Beaumont , pionier în fiziologia digestiei. El a afirmat că furia afectează negativ procesul digestiei iar de aici se intelege faptul că marea varietate de bacterii intestinale afectează dezvoltarea creierului și a sistemului nervos central din uter pănă la moarte.
În plus, microbiomul reglează sistemul nervos central.
Organismul uman conține în jur de 23000 de gene umane, în contrast cu peste 1 milion de gene bacteriene.
❇️Drumul intestin-creier are două sensuri:
- Bacteriile din tractul intestinal afectează funcționarea creierului, având potențialul de a
modifica emoțiile și chiar riscul de boli neurologice și psihiatrice
- Starea psihică și nivelul de stres afectează bacteriile care trăiesc în microbiom
❇️Ce anume ar putea să reseteze microbiomul?
- Consumul redus de grăsimi, zahăr și carbohidrați rafinați
- Adăugarea de suficiente prebiotice cu care se hrănesc bacteriile: fibre din fructe, legume și
cereale integrale
- Evitarea alimentelor procesate chimic
- Reducerea consumului de alcool
- Consumarea de alimente probiotice ca iaurtul, chefirul, varza acră, murăturile
- Reducerea alimentelor cu efecte inflamatorii – care conțin gluten
- Gestionarea stresului
- Stăpânirea emoțiilor ca furia și ostilitatea

🤔Psiho-nutriția

Studiile din întreaga lume demonstrează această relație dieta-sănătate mintală. Mulți indivizi au
o anumită conștientizare a modului în care alimentele pe care le consumă afectează modul în care se simt, altii rămân confuzi, iar unii au nevoie de dovezi in acest sens.
CNP (Centrul de psihologie nutritionala) dezvolta domeniul PN (psihologiei nutritionale) din 2008, consideră că toți psihologii și profesioniștii din domeniul sănătății mintale ar trebui să aibă o pregătire formală în știința modului în care alimentele afectează starea de spirit.
https://www.nutritional-psychology.org/
Nutritia este o functie principala a organismului prin care acesta isi asigura substantele necesare
dezvoltarii, oxigenul si elimina substantele nefolositoare.
Nutritia - functie comuna animalelor si plantelor, constand din procesele de digestie, absorbtie,
asimilatie si excretie a substantelor ingerate.
Nutritia are rol in hranire si duce la buna functionare a digestiei, respiratiei, circulatiei si
excretiei.
Nutriția este procesul biochimic și fiziologic prin care un organism folosește alimentele pentru
ași susține viața. Include ingestia, absorbția , asimilarea , biosinteza , catabolismul și excreția
Nutriția este știința care interpretează interacțiunile dintre nutrient și alte substanțe din hrană (de exemplu,fitonutrienti, antocianine, taninuri, etc.) în raport cu ingrijirea, dezvoltarea,
reproducerea, sănătatea și starea de boală a unui organism.
Nutritia si elementul ei declansator – foamea – reprezinta una dintre nevoile fiziologice de baza
ale fiintei umane (alaturi de reproducere).

Nutrition, mental health: The Center for Nutritional Psychology The Center for Nutritional Psychology is a top online resource to learn about nutrition mental health. For health professionals, parents, nutritionists, more.

Regimul „FODMAP” este prezentat adesea ca soluție ideală pentru a pierde din
greutate. Însă în realitate, această dietă este destinată persoanelor care suferă de
probleme intestinale, cm ar fi sindromul intestinului iritabil.
Termenul “FODMAP” vine din engleză, este o prescurtare pentru „Fermentable
Oligosaccharides, Disaccharides, Monosaccharides And Polyols” și desemnează un regim alimentar pus la punct de o nutriționistă australiană, Sue Sherpherd.
Implementarea acestei diete se face in trei faze, cu scopul eventual de a consuma
alimente bine tolerate cu ceva continut de FODMAP. Până la trei sferturi dintre
pacienți pot prezenta un răspuns în șase săptămâni sau mai puțin.
🌸Prima faza – eliminarea totala a alimentelor
FODMAP si dureaza intre 2-4
saptamani
🌸Faza 2 – reintroducerea treptata a alimentelor FODMAP si dureaza 6-8 saptamani
🌸Faza 3 – integrare FODMAP – toata viata – raman doar alimentele bine tolerate
Alimente
- Oligozaharide - fructani si galacto-oligozaharide : - prezente în cereale și unele
legume: ceapă, praz, anghinare, mazăre, năut, fasole, sfeclă roșie, andive,
sparanghel, ciuperci, usturoi, fenicul, linte, fistic, caju,
- Dizaharide – lactoza - iaurt, lapte, brânză proaspătă
- Monozaharide -fructoza - anumite fructe: mere, pere, mango, cireșe, caise,
nectarine, piersici, prune, pepene
- Polioli - sorbitol si mannitol - semipreparate, zahăr rafinat, miere, sirop de
fructoză-glucoză, gumă de mestecat, dulciuri.

Specialiștii cercetează semnalele cu acțiune imediata și de lunga durată care dirijează senzațiile de foame, de poftă de mâncare și de sațietate. În acest sens, acționează numeroși factori, începând de la digestia gastrică, continuând cu hormonii secretați de aparatul digestiv, glucagonul și insulina, până la delegații chimici – leptina, care este secretată de țesutul adipos și stopează ingestia de calorii.
La indivizii supraponderali, semnalul transmis nu este înțeles în mod normal, creându-se o rezistență la leptină. Acolo unde, într-adevăr, este vorba de o rezistență la leptina, este posibil, cel puțin in parte, sa fie determinată genetic.
Dar nu numai leptina influențează consumul de alimente, ci și factori precum – neurohormonii – neuropeptidul Y și melanocortinele, dar și defectele genetice ale homeostaziei energetice și ale ajustării greutății corporale. Dar nu putem învinovăți doar genele pentru apariția obezității, sunt importante și mecanismele însușite, începând din primele zile de viața. A mânca nu presupune doar stoparea senzației de foame, ci și o plăcere, iar atitudinea față de hrană, care începe la sănul mamei, este întotdeauna legata într-o relație sociala și emotivă.
Formarea atitudinii fața de modul de alimentație se așază în prima copilărie. Fiindcă hrănirea se face de mai multe ori pe zi, copiii se învață cu anumite gusturi, și ajung să le îndrăgească. Prin familie și copiii de aceeași vărstă, care apreciază sau desconsideră anumite alimente sau băuturi, se transmite componenta socială a nutriției.
Mâncăm pentru a sărbători, pentru a ne răsplăti, pentru a ne simți bine sau pentru a ne consola. În aceste cazuri, prin consumul excesiv de hrană, putem sa nu mai fim capabili să controlăm kilogramele în plus și se instalează obezitatea.

În timp ce dietele se referă la alimente și greutate, tulburările de alimentație devin mai mult decât atât.
Mâncarea și greutatea devin tot mai puternice, iar indivizii cu tulburări de alimentație le folosesc pe amândouă în încercarea de a-și îmbunătăți viața (prin dobândirea unui sentiment de control, amorțirea emoțiilor negative, obținerea aprobării sau acceptării etc.).
Tulburările de alimentație nu se termină atunci când se atinge obiectivul de scădere în greutate, pentru că, întotdeauna se va stabili unul nou. Omul începe să creadă și să se comporte ca și cm „silueta perfectă” ar putea fi atinsă și se va strădui pentru ca această iluzie sa fie realizabilă, indiferent de ceea ce va trebui sa facă, chiar daca, stima de sine și viziunea generală asupra vieții unei persoane devin dependente de kilograme și de felul în care arată.
Un pericol comun în evaluarea de către un specialist care nu este familiarizat cu tulburările de alimentație este că se pune prea mult accent pe greutatea unei persoane și pe alte simptome fizice. Chiar dacă acești factori sunt mai mereu indicatori importanți ai unei probleme, ei nu sunt mereu „suficient de alarmanți”, dacă sunt prezenți. La fel de importante, dacă nu mai importante, sunt simptomele obiective - simptomele din minte.
Tulburările psihologice care provoacă și întrețin tulburările de alimentație sunt de cele mai multe ori cel mai greu de tratat. Se înțelege faptul că, deși cineva nu îndeplinește toate criteriile pentru o anumită tulburare de alimentație, cm ar fi anorexia, bulimia sau binge-eatingul, totuși poate provoca foarte multe răni corpului, minții și sufletului său.
Într-o lume în care a nu ține o dietă este nefiresc, a fi sănătos și a-ți iubi corpul poate fi aproape incomod.

Să recunoaștem faptul că nimeni nu are o relație corectă cu alimentația. Din nefericire pentru noi, alimentația nesănătoasă a devenit o normalitate. De aceea, poate fi foarte greu pentru cineva aflat în pericol de a dezvolta o tulburare de tip binge-eating să recunoască panta alunecoasă a dietei pe care o urmează până când este pe drumul cel mai bun.
Cu siguranță, nu toți cei care țin o dietă sunt în pericol de a dezvolta o tulburare de alimentație, dar cercetările arată faptul că 35% dintre cei care țin diete ocazional, devin diete patologice și până la 25% dintre aceste diete vor evolua în tulburări de alimentație. De aici putem convepe două intrebari, si anume:
Când dieta devine nesănătoasă?
Care sunt diferențele dintre o dietă și o tulburare de alimentație?
Uneori, granița este îngrozitor de subțire.

"Alege ce este mai bun", a spus Pitagora, "și obișnuința il va face plăcut și ușor."

O dietă tipică începe cu visul de a pierde în greutate. Adesea, acest vis este cuplat cu o dorință reală de a îmbunătăți sănătatea generală. O dietă tipică se termină atunci când fie se atinge obiectivul de pierdere în greutate, fie persoana care ține dieta se oprește din cauza regimului - prea multe restricții, prea puține calorii si asa mai departe.
Alimentele pe care le consumăm ne afectează creierul și sănătatea mintală, tipul de mâncare pe care îl consumăm poate avea un impact asupra starii noastre și emoțiilor noastre.
Axa intestin-creier este o zonă de cercetare în continuă evoluție, care descrie mecanismul unei bune comunicări bidirecționale între creier și intestin. Modificările din creier pot avea un efect asupra intestinului, iar modificările din intestin (inclusiv microbiomul) pot afecta creierul.
Percepția noastră despre mâncare este creată pe baza gândurilor noastre, care afectează alegerea alimentelor. Selecționarea alimentelor este influențată de marketing și publicitate care folosesc psihologia pentru a crește vânzările. Conștientizarea relațiilor dezordonate cu mâncarea provine din psihologia individuală, atât din trecutul persoanei cât și din prezent.
Pentru a pricepe imaginea corporală și stima de sine, care pot avea și un impact asupra consumului de alimente, trebuie mai întâi să pricepem mecanismele psihologice din spatele cauzei unei imagini corporale slabe și a stimei de sine scăzute. Pentru a promova în mod corect schimbările de comportament, trebuie mai întâi să înțelegem comportamentul uman, comportamentul alimentar in special, inclusiv de ce alegem sa ne purtam cu toții diferit și cm să creștem în mod eficient motivația.