Mihaela Ciocea - judecator

De ieri sunt in greva foamei la Cotroceni, in semn de protest față de poliția politică la care suntem supuse eu și sora mea începând cu anul 2010. Am luat aceasta decizie și pentru că am ajuns la o limită a supraviețuirii și pentru că intenționez să aduc cazul nostru in dezbaterea electorală ce se apropie, unul dintre candidați fiind beneficiarul direct și instigatorul multora din situațiile în care ne aflam.

Asta nu înseamnă că fac politică, ci că sunt nevoită să denunt poliția politică.

Pentru cei care nu știu povestea noastră, reiau aici, pe scurt, faptul că în urma studiilor de Master efectuate în 2008 - 2009 in Germania, la Institutul Max Planck din Munchen și a unor neplăceri create de un important angajat al institutului care visa sa ii fiu "prietena cu beneficii", hartuindu-ma și creandu-mi dificultăți nejustificate in perioada de studii, m-am trezit urmărită la București de aceleași tactici de marginalizare și stigmatizare profesionala, la locul meu de munca de la Curtea de Apel București. Noua sefa de secție refuza sa îmi repartizeze birou și computer, refuza să mă programeze in sedinte, pretindea că trebuie să mă mute la alta secție, deși dintre colegele mele aveam cea mai lunga experiența în domeniul in care lucram. Absolut întâmplător, cu puțin timp înainte de întoarcerea mea de la master, fusese numita șefa a Secției a IX-a Civile și de Proprietate Intelectuala judecătoarea Ruxandra Danaila, care nu intrase niciodată într-un dosar de Proprietate Intelectuala, dar avea o sora care lucra la Oficiul de Brevete de la Munchen. Concomitent, cate un profesor de la Max Planck venea inopinat la București, pretextând că vrea să mă ajute sa îmi scriu aplicația pentru doctorat, ca să mă întorc la Munchen. Pentru că m-am plâns într-o scrisoare Ministrului German al Educației despre hartuirea sexuala la care am fost supusă in timpul studiilor, dar și de prelungirea presiunilor la București, Vice-președintele Societății Max Planck, Ruediger Willems, m-a somat sa îmi retrag acuzațiile "sau ii scriu Presedintelui Curții de Apel și Ministrului de Justiție român."

Incepand de atunci și până astăzi, timp de zece ani de zile, am fost supusă neîntrerupt acuzelor de necorespundere profesionala, presiunilor de a părăsi secția și chiar magistratura și mai ales unui șir neîncetat de sancțiuni disciplinare, suspendări din funcție, etc. Personalul auxiliar al instantei dar și colegele mele judecătoare au fost instigate de conducerea Curții de Apel București (Lia Savonea, Amelia Farmathy, Elisabeta Roșu) și de șefele de secție (in primul rand Ruxandra Danaila/ Tirica) să mă insulte că sunt nebuna, sa provoace conflicte, sa depună marturii calomnioase despre mine la CSM. In paralel, șefa de secție și președinta CAB mă presau să îmi dau demisia din magistratura și urlau la mine: "Ce aștepți?",
Subit, după 13 ani de magistratura fara niciun incident profesional, se plângeau de mine și angajatele IT, și grefierele, și alți auxiliari, urlau la mine și Președintele Curții și membrii CSM, judecătoarele declarau in scris și la unison că refuza sa intre cu mine în ședința. Discret, cate o colega era trimisa să îmi sugereze că: "Lasă că pleci tu in Germania și scapi!"
Am aflat apoi că respectivul funcționar german (in paranteza fie spus, era deținător al unui titlu aristocratic: Printz Wolrad zu Waldeck und Pyrmont și era în același timp fost ofițer al armatei germane, fiind anterior detașat în Kosovo cu trupele KFOR) îndeplinea atribuții de expert străin pentru sistemul judiciar romanesc și că a manevrat acordarea de recompense profesionale și materiale tuturor persoanelor care au contribuit la distrugerea carierei mele, mai ales prin intermediul Institutului National al Magistraturii, al cărei directoare, Octavia Spineanu Matei, judecătoare de Proprietate Intelectuala ca și mine, a depus eforturi deosebite pentru a mă determină să plec în Germania. La capătul tuturor acești ani de eforturi în interesul privat al experților europeni, aceasta a fost răsplătită ea însăși cu poziția de judecătoare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

In paralel, sora mea geamănă a fost de trei ori concediata de angajatorul ei, CEZ Romania. Deși a fost reintegrată in munca de instanțele de judecată de doua ori, a treia oară, printr-o manevra a Secției a VII-a a Curții de Apel Bucuresti, la care sunt integrata, și la instigarea judecătoarei Amelia Farmathy, implicată constant în acțiunile împotriva mea la Curte, ICCJ a pronunțat o decizie în interesul legii prin care cea de-a treia contestație la concediere a fost declarată tardivă, in temeiul unei decizii interpretative ulterioare formulării contestației. Prin intermediul firmei de avocatura "Tuca, Zbârcea și Asociații", care asistă grupul CEZ,
la instigarea Octavei Spineanu Matei, a Alinei Tuca, sora mea a fost hartuita de CEZ Romania și dincolo de perioadele cât a fost angajată, fiindu-i promovata o acțiune patrimonială neîntemeiată, fiindu-i solicitate cheltuieli de judecată de 27 000 euro pentru formularea contestațiilor la concediere ilegală, etc. Înainte de cea de-a treia concediere, CEZ Romania a cerut Baroului București că aceasta sa fie exclusă din Barou, in baza unor acuzații calomnioase. Deși nu a fost exclusă, Baroul o menține suspendată, pretinzandu-i plata unei sume imense pentru perioada cât a lucrat că și consilier juridic "pentru că nu v-ați suspendat pentru incompatibilitate", fapt interzis chiar de regulile Baroului, unde nu poți depune nicio cerere, daca nu ești cu taxele la zi.
Concomitent cu stigmatizarea și ostracizarea noastră aproape totală, prin intermediul Poliției și Jandarmeriei au fost instigați cei mai josnici și mai agresivi locatari din blocurile unde locuim sa ne insulte sau sa ne supună agresiunilor din cele mai grave. Fotografii de la aceste agresiuni am mai postat aici pe pagina. Poliția are consemn sa refuze să intervină sau sa ne aducă noi acuze atunci cand am cerut asistenta la 112. La cea mai recentă intervenție, polițistul de la Secția 9 îmi spunea că "Mă pune pe site-ul de matrimoniale". Toate plângerile noastre pentru agresiuni și amenințări au fost clasate. Cel puțin la locuința sorei mele cunoaștem grupul infracțional care asigura coordonarea acțiunilor de tortura in forma tratamentelor inumane și degradante: aceeași judecătoare Farmathy și soțul ei, intre timp promovat judecător la ICCJ pentru agresivitatea deosebita manifestată față de mine în sediul CAB și frații Ciocan, unul criminalist la Poliția Capitalei și altul promovat colonel în Jandarmerie. Și Farmathy și Ciocan locuiesc la două blocuri distanta de sora mea și au reușit să instige pe toată lumea din bloc și din împrejurimi împotriva noastră și să instige batjocura constanta cu care ne tratează polițiștii.
Deși lipsite de venituri, poliția ne supune unui număr record de amenzi, sora mea fiind, de exemplu amendată de patru ori în decursul anului trecut, in doar câteva luni, cu o suma de aproape 2000 lei.
Că și corolar al măsurilor de poliție politică, CSM insistă să mă internez la Spitalul de Psihiatrie Obregia. Deși m-am prezentat pentru o discuție cu psihiatrul și mi-am arătat disponibilitatea de a apărea în fața comisiei medicale prevăzută de lege pentru testarea psihiatrica a magistraților, am refuzat internarea ca nejustificată, neavând niciun fel de istoric medical de acest gen.
În condițiile în care am fost abuziv suspendată din functie pe perioada cercetărilor la sfârșitul lunii ianuarie, în condițiile în care nu mi s-au alocat niciun fel de atribuții profesionale nici în ultimul an în care am fost reintegrată in funcție, CSM ul prelungește artificial aceasta procedura disciplinara neîntemeiată pentru a ne împinge la limita supraviețuirii și a ne constrânge sa retragem cererile penale împotriva magistraților din conducerea sistemului judiciar care au instigat și comis toate aceste abuzuri împotriva noastră în ultimii 10 ani.

Dincolo de aceste amanunte, sper că toată lumea vede in cele de mai sus un caz de trafic de persoane pentru segmentul "bărbați străini, puternici și influenți", pe care toate instituțiile de forță din Romania și sistemul judiciar sunt mai mult decât incantati sa ii "servească".

Daca in cazul traficului de fete și femei pentru prostituție consemnul e "sa ne facem că nu vedem, că nu avem mandat, că a plecat cu un Făt Frumos, etc.", iar amploarea fenomenului abia acum incepe sa fie dezvăluită in presa, in cazul nostru și al traficului de persoane pentru persoane influente, făcut prin punerea victimelor în situații de aservire, chiar daca nu prin răpire și bătaie, deocamdată suntem supuse unui blocaj mediatic total.

Voi reveni.

EI SUNT MAFIA DIN JUSTIȚIE!!!

Democrația s-a întors în România, anevoios și parțial, după 1990, cu piedici sistematice puse de oamenii vechiului sistem, cu acapararea puterii economice de către cei din Securitate și din instituțiile de forță ale regimului comunist, dar nicicând n-a fost mai discreditata și mai agresată decât după anii 2008 - 2009, când pârghiile securiste din țară au făcut joncțiunea cu rețelele de interese europene, cu agresivitatea hegemonului german, cu perversitatea mecanismelor europene, care promit numai lucruri bune și generoase, dar acționează sistematic doar pentru periferizarea României și pentru spolierea sălbatică a românilor!

Au început cu distrugerea justiției, cu prigonirea fraierilor care credeau în lege, cu pensionarea anticipată a generații de magistrați care erau copii destul de mari la Revoluție pentru a realiza că separația puterilor în stat și independenta justiției fuseseră câștigate prin jertfă de sânge.

Au continuat cu acapararea totală a Institutului Național al Magistraturii de către "experții europeni", care au oficializat doctrina "Drepturile Omului sunt un lux teoretic pentru romani", i-au îndoctrinat pe magistrații mai tineri cu toate ideile aberante ale globalismului, cu distrugerea ideii de sistem juridic național, cu prevalenta absolută a deciziilor sau politicilor europene și, în final, au înlocuit independența justiției și a judecătorului cu controlul unităților SRI generalizate în instanțe.

Acolo suntem.

Controlul german/ european a fost bomboana de pe coliva sistemului juridic romanesc și a democrației autohtone, deja acaparata și distrusă treptat de mafiile juridice locale, structurate de "mari specialisti" precum Valeriu Stoica, Florentin Tuca, Ioan Nestor si Gheorghe Musat, care acaparau și controlau, simultan, și Facultatea de Drept, și INM-ul, și învățământul superior și magistratura, și domeniul bancar și jurisprudenta, care își afișează fără inhibiții nepăsarea față de lege, fiind și avocați și oameni de afaceri.

Adăugați faptul că, de 20 de ani, obiectul principal de activitate al marilor firme de avocatură este traficul de influență in favoarea multinationalelor sau a mafiilor conectate la SRI . Așa se schimbă în țara aceasta legile, asa s-a modificat legislația executărilor silite pentru ca romanii să rămână practic fără apărare în fața acapararii imobilelor de către mafiile conectate la putere sau la SRI.

"MORT CU FAȚA LA DUȘMAN" SAU LECȚIILE DESPRE ROMÂNII ADEVĂRAȚI CE NE SUNT ASCUNSE ASTĂZI!

Cu ocazia Zilei Naționale a României de la 1 Decembrie se vorbește prea puțin în prezent despre cei care s-au jertfit pentru realizarea "visului de veacuri al românilor"!

Citiți mai jos două tulburătoare exemple de patriotism, vitejie și sacrificiu a două escadroane de cavalerie ale Armatei Române, întrate în conștiința națiunii în perioada interbelică, dar atât de nedrept uitate astăzi : Șarja de la Robănesti și Șarja de la Prunaru!

Am avut și noi, spartanii noștri. 110 SĂBII românești, între care un SENATOR de 68 de ani, au ATACAT artileria germană. Lt. Iuliu Roșca: Era atât de frumos, domnule căpitan!

Cine n-a auzit de bătălia de la Termopile? Eroismul spartanilor, care au luptat vitejește împotriva unei armate mult mai numeroase, a intrat în istorie și-n legendă.

Lupta lor eroică, deși era destinată eșecului, a inspirat numeroase povești, inclusiv filme, care au preamărit curajul și sacrificiul războinicilor spartani.

În istorie, bătăliile în care una dintre părți a luptat împotriva unui adversar copleșitor, ca forță, s-au raportat mereu la legenda spartanilor de la Termopile.

Un exemplu relativ recent este atacul cavaleriei poloneze împotriva tancurilor germane, în al doilea război mondial.

Deși cavaleriștii polonezi au pierdut bătălia cu tancurile, curajul lor este o sursă de inspirație și de mândrie pentru poporul polon.

Românii au și ei exemple de eroism, care sunt oricând la înălțimea bătăliei de la Termopile sau a cavaleriștilor polonezi, dar, din păcate, nu (prea) le cunosc.

În luna noiembrie, în fiecare an, românii și autoritățile ar trebui să-și amintească de două astfel de exemple, care ar trebui predate copiilor la școală.

Șarja de la Robănești

Cel mai emoționant episod s-a petrecut acum 107 ani, în localitatea doljeană Robănești, în timpul luptelor din Primul Război Mondial.

După înfrângerea suferită de germani la Jiu în octombrie 1916, nemții s-au reorganizat pentru atac și după ce au strâns 80.000 de oameni și 30.000 de cai au pornit la ofensivă.

Trupele române au fost nevoite să se retragă din Oltenia și pe 8 noiembrie, nemții au intrat în Craiova.

În acest context, dificil, o baterie germană de artilerie amenința să tai retragerea soldaților români la liziera pădurii Perşani, în vecinătatea localității Robănești, scrie Historia.

Comandantul Regimentului 9 Roșiori, lt-colonel Ion Călinescu, a dat ordin ca un escadron din cele trei care făceau parte din această unitate, să șarjeze bateria germană, fără să menționeze care.

Locotenentul Anghel Mora a sosit la punctul de comandă și a transmis ordinul. Căpitanul Alexandru Filitti s-a oferit imediat voluntar, deși misiunea era sinucigașă. Cuvintele sale au fost simple, dar au dat de înțeles că sunt pregătite: „Escadronul III este gata”. Inclusiv de moarte.

Escadronul era format din 110 luptători, dotați cu săbii, dar niciun ofițer. În acest context, locotenentul Iuliu Roșca, adjutantul regimentului, se oferă voluntar să participe la acțiune.

Acțiunea este una demnă de samurai: cavaleria română atacă inamicul în strigăte de „Ura”, reușind să înspăimânte inamicul, care se retrage în spatele propriei infanterii.

Din păcate, în dreapta se aflau trei mitraliere germane, alături de o companie de infanterie, care a deschis focul asupra bravilor noștri înaintași.

„Întorcându-mi privirea în cursul atacului, văd cm soldaţii mei cad ca spicele şi ordon mărirea galopului. În momentul acela am zărit încă şi pentru ultima oară pe Donici lângă mine. Culcat pe gâtul irlandezului meu «Cher Ami», care parcă înţelegea gravitatea momentului, măresc galopul pentru a ajunge mai repede asupra infanteriei duşmane. La aproximativ 40 de metri de ţintă un glonţ de armă mă loveşte în genunchiul stâng. În această clipă, dându-mi seama că trupa nu va mai putea conta pe mine, îmi întorc încă o dată capul, pentru a reînnoi avântul, însă nu văd în urma mea decât câmpul presărat cu cadavre şi ca singur însoţitor un cal fără călăreţ. O granată de mână vine de-mi loveşte calul la 15 paşi de infanteria ce atacam şi cădem unul lângă altul. Escadronul, conform ordinului primit, şi-a îndeplinit misiunea”, a povestit căpitanul Filitti, în ziarul Viitorul, ediția 5 decembrie 1923.

Căpitanul Filitti a fost unul dintre puținii supraviețuitori ai bătăliei: din 110 săbii, 94 și-au pierdut viața! Filitti, rănit, a fost dus la Craiova de către ostașii nemți, care l-au așezat lângă camaradul său, Iuliu Roșca.

Acesta, grav rănit, a fost întrebat de către Filitti ce l-a determinat să se ofere voluntar pentru această misiune, care până la urmă, îi va fi fatală. Răspunsul lui Roșca este uluitor: „Era atât de frumos, domnule căpitan!”. A murit peste trei zile.

Ulterior, în 1933, Roșca era reînhumat în Cimitirul Eroilor din Ghencea.

Boier, senator, voluntar pe front: mort cu fața la dușman

Dacă istoria nu a fost, până acum, destul de interesantă, vă mai oferim un amănunt uluitor. Între cei căzuți la Robănești s-a aflat și sergentul Gheorghe Donici.

Donici (foto sus)avea 68 de ani și se oferise voluntar să participe la război, după ce luptase deja în Războiul pentru Independența Țării (1877 – 1878).

Mai mult, el ales Regimentul 9 Roșiori, pentru că acolo se aflau doi nepoți de-ai săi, la Escadronul 3, unde comandant era căpitanul Alexandru Filitti.

Gheorghe Donici nu era, însă, un țăran oarecare. Donici era boier moldovean și făcuse politică la nivel înalt: eroul băcăuan fusese ales deputat, apoi senator pe listele Partidului Conservator.

Acesta putea, precum alți politicieni sau oameni înstăriți ai zilelor noastre, să aleagă liniștea și siguranța, dar a ales să lupte pentru țara lui.

Sergentul Gheorghe Donici nu doar că s-a oferit voluntar pentru război, dar a participat, umăr la umăr cu ceilalți, la șarja de la Robănești.

Mărturiile spune că Donici și-a mânat calul lângă Filitti: „Ce ordine aveți pentru mine, domnule căpitan?”

Filitti i-a răspuns cu o altă întrebare: „Domnule sergent, mergeți în șarjă alături de mine?”

Bătrânul boier a spus scurt: „Sunt gata! Vă mulțumesc!”

Moartea sa a fost marcată astfel de Statul Major al Armatei Române:

„Sergentul voluntar de război Donici Gheorghe din Regimentul 9 Roșiori a murit [cu] moarte de Erou. Deși în vârstă de 68 de ani, a cerut cu insistență, la începutul ostilităților, să fie primit în rândurile luptătorilor. În ziua de 10 noiembrie 1916 escadronul din care făcea parte a pornit la atacul artileriei inamice ce ocupa o poziție lângă Robănești.

Sergentul Donici a șarjat cu avânt și a murit ca un adevărat viteaz cu fața la dușman.

Dat la Marele Cartier General, astăzi 5 aprilie 1917”.

Șarja de la Prunaru

Această bătălie nu a fost, însă, singulară. Peste câteva zile, pe teritoriul actualului județ Teleorman, avea loc șarja de la Prunaru.

Atunci, două sute de călăreți ai Regimentului 2 Roșiori au atacat mitralierele germane, căzând sub gloanțele ocupantului.

„De după garduri, din mărăcinișuri, de pe ferestrele caselor și podurilor, dușmanul, ascuns cu zeci de mitraliere, aruncă o grindină de gloanțe asupra falnicului regiment. Cai și călăreți cad grămadă unii peste alții. Regimentul e distrus. Două sute de oameni rămân pe câmpul de luptă, formând, împreună cu cadavrele cailor, mormane de carne sângerândă. Printre ei, toți ofițerii regimentului în cap cu bravul lor comandant.”, scria Constantin Kirițescu în cartea sa „Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919″, vol. I.

În veci, pomenirea lor!

Atât de frumos!

"Cei șapte ani de acasă" reprezentau de fapt primul corp de reguli, primul set normativ care trebuia respectat de un om, în viață .

Educarea respectului față de lege are ca fundament cei șapte ani de acasă, educația elementara făcută în primul rand de familie, apoi de grădiniță și școală.

În ultimii peste 30 de ani, societatea românească a abandonat treptat respectul față de părinți în numele egalității, respectul față de bătrâni în numele modernizării, a abandonat buna credință, frica de Dumnezeu, protejarea inocentei copiilor, politețea, pudoarea și toate regulile de comportament pe care le deprindeam de la părinți, bunici, de la unchi și mătuși, de la învățătoare sau de la oamenii mari care ne faceau observație pe strada sau în tramvai. Între timp, nici nu mai e posibil să faci observație unui copil pe stradă, pentru că acum copiii au drepturi, care primează în fata solidarității sociale de altă dată.

Au fost deci abandonate regulile care constituiau fundamentul civilizației românești.

Apoi s-a trecut la nerespectarea și la pervertirea legii, în primul rând de către cei bogați și puternici, care își permit să folosească norma juridică doar pentru interesele lor, unele pur conjuncturale.

Așa am ajuns aici, la domnia fărădelegii, a bunului plac, la reinstituirea privilegiilor feudale, unde cei bogați și puternici sunt liberi să impună celorlalți arbitrariul, abuzurile, injustiția, legea lui "n-ai ce să faci, am relații peste tot".

E vremea să reîncepem să recladim ceea ce s-a distrus cu buna știința sau din iresponsabilitate în ultimele zeci de ani.

Marcel Iureș:
„Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să treacă vreo 11 ani, cam 12 ani să vorbesc fără să mi se dea voie, să nu mai pup mâna mamei și-a tatălui. Cam de-acolo am pornit, ăla a fost nivelul și m-am tutuit cu mama și cu tata târziu de tot.
Să fiu respectuos față de toți oamenii pe care-i întâlneam. Dacă m-apucau de vorbă răspundeam. La olteni, pe vremea aia te verifica. Și-atuncea trebuia să spun al cui sunt, cm mă cheamă, unde mă duc, ce, cât, acolo…. Da. Trebuia să te ții de cuvânt, să vii când ai spus, să nu faci de râs familia, neamul, locul în care trăiai…
Cred că acestui datorez baza, nu mai ia vântul așa ușor. La mine, modelele - modelele, să le zicem așa - s-au dezvoltat cumva prin… printr-un fel de contradicție cu asprimea-n care-am fost cumva crescut..”
***
Da, despre asta este vorba, de acolo pleacă totul!
Mama le-a pupat dreapta părinților ei până au închis ochii, iar Carmen îi spune „Sărut mâna!” tatălui ei și acum. Eu le-am vorbit părinților cu „mata”, deh, olteni, până m-am făcut de liceu. Ca o paranteză, după ce ne-am cunoscut și am început să ieșim împreuna, eu cu Carmen ne-am vorbi cu „dumneavoastră” mai bine două luni. Ea era „domnișoara doctor”, eu eram „domnule Curea”.
Revenind, de pe la 3-4 ani am învățat să salut primul, cu gals tare și răspicat, de la câțiva metri, iar din clasa a IX-a de liceu le spuneam colegelor „Sărut mâna!”, la o cofetărie le țineam scaunul, așteptam să se așeze, după care stăteam și eu, le țineam haina, coboram primul din tramvai și le țineam mâna când coborau și ele.
Sigur, eram un golan de vise rele, dar știam ce este ăla respectul și valoarea lui între oameni.
Lipsa de politețe ajunsă la urechile părinților mei se sancționa simplu, fie o lingură de lemn în cap, de la mama, fie una peste ceafă, de la tata. În cazuri grave, lingura se rupea, iar palma era înlocuită de diagonală.

Totul, contrar normelor UE și evident cu mari traume drept consecință, pentru care mă tratez și astăzi la mai mulți psihologi, câte unul pentru fiecare zi a săptămânii.Marcel Iureș

NOUA SECURITATE, ASA CUM AM CUNOSCUT-O
Au fost multi, dintre cei care au vazut postarile pe aceasta pagina, care ma intrebau cm de am curajul sa scriu ceea ce scriu, cm de nu am patit nimic pana acum, sau dacă nu imi este frica.
Nu am scris până acum despre agresiunile pe care le-am suportat de cand am inceput să scriu aici.
De fapt, chiar în seara zilei de 30 august 2016, când am publicat prima postare - Ei sunt Mafia din Justitie - am fost așteptată în scara blocului de doi cetateti de etnie roma, soț și soție, care au inceput să mă înjure și să îmi spună obscenități. La fel au facut în seara zilei următoare, deși în mod intenționat m-am intors acasă la orele 22. Eu nici nu știam cm se numesc aceștia, dar prima dată când mi-au adresat obscenitati a fost cu aproape 2 ani in urma, pe 11.05.2015, a doua zi d**a ce un echipaj al Sectiei 26 Politie a venit si i-a cerut bărbatului să depună mărturie împotriva mea. Pretextul era o sesizare făcută de persoana care i-a instigat toți anii acestia pe vecini impotriva mea, fostul presedinte al Asociatiei de proprietari - Doru Murarus.

Am citit in memoriile dizidenților anti-comunisti că președinții asociațiilor de proprietari erau folositi si de Securitatea comunistă ca informatori și provocatori privitor la locatarii din bloc.

Aceleasi persoane care mă pandeau aproape zilnic ca să mă insulte au depus la CSM o sesizare din cuprinsul careia am aflat ca nici nu au domiciliul in blocul meu.

Deocamdata mai adaug ca azi am fost, din nou agresata de catre acelasi individ care m-a agresat in 13 si 18 iunie 2016, violențe despre care am scris in postarea mea din 22.10.2016 - POLITIA POLITICA IN EPOCA ANTI-CORUPTIEI. Plangerea depusa atunci a ramas la Sectia 9, asa cm am depus-o. Ca si polițiștii de la Sectia 26, cei de la Sectia 9 mi-au spus mereu că soluția este ca eu să mă mut din bloc, desi atât cei care mă insultau, cat și cei care ma agresau fizic sunt chiriasi in blocul in care eu sunt proprietară.
Agent sef Cirotan, de la Sectia 9 a venit la Spitalul Pantelimon să afle care este diagnosticul în urma agresiunii. Medicul radiolog a spus ca e fractură de piramidă nazală, in vreme ce rezidentul de la urgenta nu a dat un verdict clar.

Politistul mi-a vorbit foarte nepoliticos si mi-a spus că eu sunt de vina, pentru că i-as fi zgariat mașina individului care m-a lovit. De fapt, in 13 iunie il vedeam pentru prima data pe acest individ care a venit la mine spunandu-mi "Auzi, mi se pare mie sau tu te uiti mereu urat la mine?" Atunci a inceput să mă scuipe, să ma înjure și apoi să mă lovească. Și atunci Poliția a venit d**a 45 de minute, spunandu-ne că s-au intalnit intamplator cu agresorul si că acesta avea o zgarietura pe brat, pe care pretindea ca eu i-am facut-o.
Acesta a fost mereu stilul politistilor. De aceea sunt convinsa că acest agresor, care e cunoscut pentru violenta sa, este de fapt instigat si acoperit de Politie. La randul sau, Politia este interfata pentru serviciile secrete care sunt Noua Securitate prin felul cm actioneaza.

ACEASTA E JUSTIȚIA!

Prin anii 2000-2002, pe când eram judecător începător la Judecătoria Sectorului 3 din București, acest "investitor imobiliar", Mihai Pascu, era nelipsit din ședințele instanței . Avea zeci de litigii cu români cărora le imprumutase bani cu camătă și le luase apoi apartamentele cu care aceștia garantasera împrumutul. Nu pentru că oamenii nu își platisera datoriile, ci pentru că, în momentul când aceștia restituiau împrumutul sau ratele la împrumuturi, nu le mai dădea chitanță. Apoi, îi și executa silit.

Din nefericire, poziția noastră de magistrați era foarte delicată, vechiul Cod Civil interzicandu-ne să acceptăm proba cu martori pentru plăți care depășeau 250 de lei. Eram deci legați de mâini și de picioare în a îi ajuta pe acești oameni, care încercau să probeze că își platisera datoria la cămătari, dar nu își dăduseră seama cât de important era să ceară chitanță liberatorie.

Vă reamintesc și faptul că românii nu cunoșteau regulile Codului Civil referitoare la împrumuturi, contractele de împrumut private fiind căzute în desuetudine în toată perioada comunistă. De fapt, întregul mecanism de spoliere nu era decât o inginerie gândită de cămătari și avocați lipsiți de scrupule, prevalandu-se de naivitatea românilor, de lipsa de cultura juridică în domeniul dreptului privat, după 50 de ani de comunism, de limitările probatoriului impuse în materia restituirii împrumuturilor de Codul civil și de complicitatea celor care ar fi trebuit să impună măsuri corective în fața avalanșei de înșelătorii : Procurorul general, ministrul Justiției, avocații importanți și profesorii de drept.

Îmi amintesc că am soluționat totusi în favoarea imprumutatilor un caz sau două. Unul dintre împrumutați, un intelectual târăt în judecată, îmi spunea: "Dna președinta, devenisem atât de buni prieteni că mă jenam să îi cer chitanțe."

Mihai Pascu avea avocați, dar era tot timpul prezent el însuși în instanță, deoarece se prevala și de aparența lui de om serios, cu aspect de tip fin, înalt, cu plete, semănând mai mult a rocker decât a escroc.

În aceste condiții, credeți ca a avut vreo reținere să plătească la DIICOT sau să recurgă la traficul de influență, pentru ca aceasta structură să renunțe la urmarirea penală a fiului său ?

Cine își mai amintește că înșelarea oamenilor de către cămătari a fost în anii 90 și la începutul anilor 2000 un fenomen de masă, căruia i-au căzut victime sute de mii de români ?

În vremea aceea, ca și acum de altfel, justiția penală refuza cu perseverență să îi pedepsească pe cămătari, susținând că acestea sunt litigii civile și nu infracțiuni, deși era evident ca era o schema infracțională practicată în masă de către interlopi care erau protejați de rețele de polițiști, de avocați, de procurori, de notari s.a.m.d.

Ceea ce era însă cel mai revoltător în pasivitatea Parchetului era faptul ca la acea vreme legea românească interzicea cămătaria și chiar o sancționa penal. Astăzi, aceasta a devenit o activitate legală, în baza legilor adoptate sub presiunea rețelelor de avocați interesați sa asigure activitatea clienților lor și implicit a lor înșiși, dar Parchetul refuza sa investigheze activitatea acestor interlopi chiar atunci când cămătaria era interzisa de lege!

Aceștia sunt bogații României, aceștia sunt oamenii care fac legea azi și ACEASTA E JUSTIȚIA !

Credeți că toți cei responsabili de ilegalitatile de mai sus au vreun motiv să nu procedeze la fel și în viitor?

https://dc360.ro/prima-reactie-a-parintilor-soferului-drogat-nu-incercam-sa-l-absolvim-pe-fiul-nostru-de-rigorile-legii-suntem-constienti-de-implicatiile-pe-care-le-va-avea-aceasta-tragedie-asupra-vietii-lui-si-nu-i/?fbclid=IwAR0iYFZ-2Qs0kBR2oSXck5iQfRW9xOghqkM0pgfw5ohswqyTCej6yBBKkDA

Prima reactie a parintilor soferului drogat: Nu încercăm să-l absolvim pe fiul nostru de rigorile legii, suntem conștienți de implicațiile pe care le va avea această tragedie asupra vieții lui și nu încercam să-l ferim de răspunderea pent Conectare Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs numele dvs de utilizator parola dvs Forgot your password? Get help Recuperare parola Recuperați-vă parola adresa dvs de email O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email. AcasăNoutati internePrima reactie a parintilor soferului drogat...

ORGANIZAREA STATALA A CRIMEI ORGANIZATE

Individul drogat în varsta de 19 ani, care a ucis alți doi tineri în vârstă de 20, respectiv 21 de ani sâmbăta dimineata, în Vama Veche, într-un accident rutier, a fost "scutit" de raspundere în fața legii penale, de către magistrații Tribunalului București în luna ianuarie 2023.
Concret, Direcția pentru Investigarea Criminalității Organizate a Parchetului General a renuntat la urmarirea penală a lui Marius Vlad Pascu în ianuarie 2023 pentru detinere de droguri de risc pentru consum propriu. Deși vorbim de cea mai privilegiată categorie socială din Romania, procurorul de caz si judecătorul au apreciat că "Marius Vlad Pascu a avut o atitudine sinceră" iar costurile unui proces penal ar fi “prea mari”.
ttps://dc360.ro/magistratii-cu-pensii-speciale-diurne-si-pensionati-la-45-de-ani-vinovati-moral-pentru-tragedia-de-la-vama-veche-tribunalul-bucuresti-a-renuntat-la-urmarirea-penala-a-soferului-drogat-in-ianuarie-2/

Magistratii cu pensii speciale, diurne si pensionati la 45 de ani, vinovati moral pentru tragedia de la Vama Veche. Tribunalul Bucuresti a renuntat la urmarirea penala a soferului drogat in ianuarie 2023 intr-un dosar penal instrumentat de DIICOT... Conectare Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs numele dvs de utilizator parola dvs Forgot your password? Get help Recuperare parola Recuperați-vă parola adresa dvs de email O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email. AcasăNoutati interneMagistratii cu pensii speciale, diurne si p...