Psiholog - Psihoterapeut Camelia Mureșanu, Cabinet Individual de Psihologie

Lectura, antidotul violenței? Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.

📸 Vezi această postare pe Facebook
https://www.facebook.com/100044420649784/posts/916491616508185/

Mintea copiilor cu care lucrăm astăzi este diferită de mintea noastră. Simplul fapt că generațiile actuale se nasc înconjurate de tehnologie le modifică felul de a gândi și așteptările. Mircea Miclea, despre o altfel de educație pentru o tunci când cel mic ajunge în spațiul școlii, fie că vorbim de grădiniță sau școală primară, așteptarea lor e ca, în acest nou univers, multimedia să fie cel puțin la fel de prezentă ca în spațiul familiar de acasă, ca plăcerea produsă de accesul la tehnologie și folosirea ei s....

https://www.edupedu.ro/cum-ii-invatam-rabdarea-pe-copii-si-ce-trebuie-sa-faca-parintii-mircea-miclea/?fbclid=IwAR3ttsTSbOWMt_ldqHZLPeP1bbxFqY5OK-AccpXDOsQM10M4qBTwe1Kw49c

Cum îi învățăm răbdarea pe copii și ce trebuie să facă părinții - Mircea Miclea - Edupedu.ro Psihologul Mircea Miclea, profesor universitar și fost ministru al Educației, spune că primul pas pentru a învăța răbdarea este oprirea utilizării excesive a tehnologiilor digitale, fiindcă acestea cultivă de fapt…

Suedia renunță la tabletele și se întoarce la manualele tradiționale Evenimentul Zilei Citeste pe Evenimentul Zilei: Suedia renunță la tabletele și se întoarce la manualele tradiționale Evenimentul Zilei

VIDEO Mircea Miclea, despre cm se definește succesul învățării: Dacă eu la școală primesc o notă mare pentru că am reprodus două sau trei propoziții notate în caiet, treptat, eu îmi fac o teorie cm că învățarea înseamnă acest lu Psihologul Mircea Miclea, fondator al școlii cognitive în psihologia românească, a explicat cm se definește succesul învățării în rândul elevilor. Invitat la Starea Nației, Mircea Miclea a spus că fiecare…

https://www.g4media.ro/unesco-avertizeaza-asupra-riscurilor-pe-care-le-implica-smartphone-urile-in-scoala.html

UNESCO avertizează asupra riscurilor pe care le implică smartphone-urile în școală Organizația Națiunilor Unite a avertizat asupra riscurilor pe care le implică utilizarea smartphone-urilor în școli, afirmând că "doar tehnologia care

« Un étudiant a demandé un jour à l'anthropologue Margaret Mead ce qu'elle considérait comme le premier signe de civilisation dans une culture. L'étudiant s'attendait à ce que l'anthropologue parle de crochets, de bols en argile ou de pierres à aiguiser, mais non. Mead a dit que le premier signe de civilisation dans une culture ancienne est la preuve d'une personne avec un fémur cassé et guéri. Mead a expliqué que dans le reste du règne animal, si vous vous cassez la jambe, vous mourez. Vous ne pouvez pas fuir le danger, aller à la rivière pour boire de l'eau ou chasser pour vous nourrir. Vous devenez de la viande fraîche pour les prédateurs. Aucun animal ne survit à une patte cassée assez longtemps pour que l'os guérisse. Un fémur cassé qui a guéri est la preuve que quelqu'un a pris le temps de rester avec celui qui est tombé, a guéri la blessure, a mis la personne en sécurité et a pris soin d'elle jusqu'à ce qu'elle se rétablisse. "Aider quelqu'un à traverser des difficultés est le point de départ de la civilisation", a expliqué Mead. La civilisation est une aide communautaire."

Respect deosebit pentru domnul academician, ce poate fi considerat un exemplu rar de atitudine pozitivă în viață ! In cei 3 ani, în care mi-a fost profesor la studiile de licență și master, am admirat deschiderea față de oricare dintre subiectele inițiate de studenți, răbdarea și o reală bucurie a dialogului.❤

Constantin Bălăceanu Stolnici, interviu la 100 de ani de viaţă. "Nimeni n-a spus te iubesc din creier, ci din inima" Un interviu plin de emoţie, istorie şi mister, realizat cu academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici la împlinirea unui secol de viaţă.

VIDEO Psihologul Mircea Miclea: E o modă acum, care bântuie printre părinți, că trebuie să-i lăsăm pe copii să facă numai ce le place lor să facă. Nu e bine. Educă-te să-ți placă ceea ce ești obligat să faci, nu să faci doar ceea c Psihologul Mircea Miclea, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a explicat de ce e important să nu facem doar ceea ce ne place și mai ales cm să ne educăm…

Reclamele pentru țigări electronice au numeroase consecințe psihologice asupra oamenilor, afectându-le atitudinile, convingerile și comportamentele. Acestea includ: atractivitatea percepută, familiaritatea și gradul de cunoaștere a produsului, asocierile favorabile ale mărcii, percepția asupra diminuării impactului negativ și influența asupra identității sociale.

Oamenii sunt mai predispuși să aleagă țigările electronice atunci când sunt familiarizați cu produsul. Pentru a promova o imagine favorabilă asupra țigărilor electronice și pentru a le face să pară mai dezirabile sau mai acceptabile din punct de vedere social, reclamele conduc chiar către percepția unui pericol redus, întrucât unele strategii de marketing sugerează că fumatul țigărilor electronice este o opțiune cu mai puține efecte adverse – lucru complet fals.

Identitatea socială este, de asemenea, influențată de reclamele care corelează utilizarea țigărilor electronice cu stiluri de viață, valori sau subculturi specifice, influențând percepția de sine a indivizilor și dorința de a se alinia la aceste identități. Evaluarea critică este crucială, deoarece scopul principal al reclamelor este de a promova un produs, mai degrabă decât de a oferi informații obiective sau cuprinzătoare.

Idiocrația și „noul Ev Mediu” spre care ne îndreptăm. Profesorul Mircea Miclea: „Fumăm cu entuziasm chiștoacele aruncate de alții, le culegem de pe drum și începem să le fumăm. Tot felul de abordări care au fost abandonate în Occid „Este mult mai multă anxietate acum decât altădată, nu numai la noi, peste tot. De exemplu anxietatea și depresia în urmă cu 10 ani aveau un spike, adică avea cea mai mare frecvență la vârsta de 25-27 de ani, acum vârsta a coborât spre 16-17 ani, acolo este spike-ul, intensitatea, fre...

Profesorul Daniel David, în contra noii direcții pleziriste din Educație: „Funcția școlii nu e să ne facă fericiți, ci să ne transfere competențe pentru viață (…) Cultura generală dezvoltă creierul. A învăța calcul diferențial e Școala ar trebui să ne învețe sau să ne facă fericiți?

Top Gun Pentru că meseriile care au la bază formații educaționale umaniste sînt depreciate și prost plătite.

Telefonul mobil Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.

https://www.psymep.ro/grupuri-suport-femei
PARTICIPAREA ESTE GRATUITĂ! (Cadou de 8 Martie 🙂)

Grupuri suport și dezvoltare personală pentru femei Împreună cu 23 de experți, am pus la cale cel mai frumos cadou pe care l-am oferit până acum de 8 martie. Din iubire și recunoștință pentru voi, am conceput împreună 11 grupuri de suport și dezvoltare personală la care puteți participa.

Un foarte interesant și clar articol, publicat de Emotional Intelligence Research Association:

5 RĂNI EMOȚIONALE, ZECI DE CONDIȚIONĂRI DEZADAPTATIVE





Dacă cenzurezi durerea, nu vei găsi niciodată rana. Dacă nu găsești rana, nu te poți vindeca.

1. RANA RESPINGERII
În copilăria mea:
Nu m-au acceptat așa cm eram... Ori aveam prea multe kilograme, ori prea puține; ori, prin comparație, vecinii și prietenii mă depășeau în toate; ori luam decizii proaste ... oricum, mă simțeam ca o dezamagire.

Cum mă protejez ca adult?
Fugând, în primul rând. Când cineva sau ceva mă face să mă simt ca în copilărie, mă ascund, mă izolez, nu vreau să văd pe nimeni, nici măcar pe cei care mă iubesc. Simt că nu aparțin mă pot integra.

Rana emoțională a respingerii este una dintre cele mai profunde. Ea duce nu atât la respingerea celorlalți, cât la respingerea de sine și la devalorizarea abilităților proprii. Absența iubirii de sine duce la incapacitatea de a-i iubi pe ceilalți, iar astfel situația devine și mai dificil de gestionat. Persoanele cu rana respingerii ar dori să trăiască ascunși de ochii lumii, să se simtă aproape invizibili. Ei fug mai degrabă de probleme, sperând că vor trece de la sine, sau le vor rezolva alții.

Provocarea în vindecarea rănii respingerii este asumarea.

2. RANA ABANDONULUI
În copilăria mea:
Am avut părinți absenți din punct de vedere emoțional sau fizic. Câteodată, vorbeam cu ei și parcă nici nu mă auzeau. Atingerea mea nu determina o îmbrățișare așa cm aș fi avut nevoie, iar de consolare nici nu putem vorbi.

Cum mă protejez ca adult?
Făcând tot posibilul ca celălalt să nu plece de lângă mine. Îmi creez inconștient probleme pentru a atrage atenția celorlalți. Prefer să rămân în relații dificile decât să le pun capăt.
Mi-e foarte frică de singurătate!

Rana abandonului duce la o autocenzură impusă dincolo de limita durerii - de fapt, nici nu mai doare, pentru că a amorțit. Această rană înăbușește reacțiile și activează rezistențele pentru a evita abandonul.
Este o rană care produce anxietate legată de viitoare dezamăgiri, de potențiale amenințări și pierderi, ducând la apariția unor sentimente de nesiguranță și îndoială, cu privire la forțele proprii, la relații și lume.
Rana de abandon este o formă de anxietate, care poate crea dificultăți în relații, declanșând comportamente precum codependența, nevoia patologică de afecțiune sau comportamentul manipulativ.

Provocarea în rana abandonului este vindecarea fricii de pierdere.

3. RANA UMILINȚEI
În copilăria mea:
M-au ridiculizat și le era rușine de mine. Eram bătaia lor de joc, sau cel puțin, asta simțeam.

Cum mă protejez ca adult?
Ignorându-mi nevoile și concentrându-mă pe cele ale altora. Vinovăția și rușinea pe care le port mă împiedică să mă accept și să am grijă de mine. Prin urmare, îmi este mai ușor să am grijă de ceilalți decât de mine însumi.

Rana umilinței declanșează sentimentul vinovăției atunci când ceva plăcut se întâmplă și, de asemenea, determină acceptarea a nenumărate injosiri, inclusiv unele la autogenerate, ca de exemplu:
• Pornind de la cea mai mică acuzație, automat te învinovăți și te simți responsabil fără a pune la îndoială judecata celeilalte persoane.
• Te autodepreciezi și te învinovățești cu ușurință.
• Eviți să cumperi lucruri de valoare, pentru că crezi că nu le meriți.
• Pui obligațiile și pe ceilalți înaintea ta.
• De obicei faci prea mult: ajuți prea mult, muncești prea mult, dai dovadă de prea multă amabilitate.

Provocarea în vindecarea rănii umilinței este recâștigarea demnității. Acest pas va va duce la apariția unor răspunsuri mai puțin emoționale în situațiile lipsite de respect, dar și la creșterea reacției de autoapărare. De asemenea, va face posibilă consolidarea comportamentelor benefice, prin conștientizarea valorii propriei persoane.

4. RANA TRĂDĂRII
În copilăria mea:
Cei care credeam că trebuie să aibă grijă de mine, nu au îndeplinit ceea ce mi-au promis.

Cum mă protejez ca adult?
Fiind în permanentă hipervigilență. Trebuie să controlez ceea ce se întâmplă în jurul meu pentru a mă pune înaintea pericolului și, astfel, să evit surprizele neplăcute. Exigența de care dau dovadă în relațiile mele, apare din cauza fricii de minciuni și promisiuni încălcate.

Rana emoțională a trădării are de-a face cu încrederea care a lipsit la un moment dat, în copilărie. Victima unei promisiuni sau a unei așteptări neîndeplinite, sau încălcate, va dezvolta această rană, dimpreună cu mecanismele de apărare create inconștient pentru a preveni suferința.
O persoană care are această rană, cere mult atât de la sine, cât și de la ceilalți și nu suportă să dea semne de slăbiciune. Așteptările mari pentru viitor pot deveni uneori un obstacol, deoarece interferează cu o viață mai bună în prezent. Persoanele cu această rană încearcă adesea să controleze evenimentele și pe cei din jur.

Provocarea în vindecarea rănii trădării este cedarea controlului și recuperarea încrederii.

5. RANA NEDREPTĂȚII
În copilăria mea:
Ai mei erau reci și autoritari, violenți verbal, poste chiar și fizic. Ca și copil, simțeam egoism din partea lor și îmi era evident că ce e mai bun trebuie să fie pentru ei, nu pentru mine.

Cum mă protejez ca adult?
Ascunzând ceea ce simt. Cred că sensibilitatea este o vulnerabilitate care nu trebuie arătată.
Mă extenuez pentru că mă suprasolicit, îmi cer eu mult de la mine pentru că cred că voi câștiga aprecierea celor din jur pentru ceea ce fac și nu pentru ceea ce sunt. Îmi este greu să îmi iau angajamente, de teamă să nu greșesc.

Rana nedreptății este o evoluție a rănii respingerii, așadar, cel mai adesea, sunt prezente amândouă. După ce rana respingerii se adâncește, se pierde speranța de a atrage situații benefice, apărând astfel certitudinea că momentele de nedreptate, fie în dragoste, la serviciu fie în viață, în general, vor continua. Această rană a nedreptății este una invalidantă pentru luarea deciziilor sau pentru punerea lor în act și de aceea va afecta toate aspectele vieții.

Provocarea în vindecarea rănii nedreptății este de a-ți acorda dreptul să greșești, fapt care îți va permite să reacționezi mai puțin emoțional în situațiile în care ți se face o nedreptate. De asemenea, va duce la consolidarea comportamentelor benefice, începând cu indulgența și blândețea pe care ți-o datorezi.

E timpul vindecării!

PACTUL PENTRU LECTURĂ - O inițiativă a Asociației Editorilor din România Pactul pentru Lectură O inițiativă a Asociației Editorilor din România Acesta nu este un document cu soluții miraculoase. Criza despre care vorbește este sistemică, iar rezolvarea nu poate fi decât complexă, asumată la nivel înalt și spri­jinită de noi toți. Realitatea cifrelor Româ...

Mai avem oare nevoie de poezie?

Ziua Îmbrățișărilor! Este bine că există așa ceva: dacă timpurile pe care le trăim devin din ce în ce mai violente, absurde sau nesigure, măcar să știm că există pentru fiecare cineva care să ne îmbrățișeze și, pentru câteva secunde sau poate chiar pentru un minut, să simțim că nu mai suntem singuri și că împărtășim cu altă persoană, prin acest simplu gest, tot acel amalgam de vulnerabilități, dorințe, neîmpliniri, frici și multe alte emoții neconturate în cuvinte sau care poate încă nu au încă un nume care să le configureze exact.
Îmbrățișarea are multe roluri, unul dintre ele fiind chiar terapeutic. Nu este însă ”creația” noastră, a oamenilor: acest comportament, adeseori instinctiv, îl avem în comun în principal cu primatele, dar și cu alte mamifere. Este, în egală măsură, o manifestare a naturii prezentă încă - din fericire, aș zice - între comportamentele noastre ce devin din ce în ce mai distante și mai singuratice, pe măsură ce omul evoluează pe o scară ce nu știm încă unde îl va duce. Îmbrățișarea reprezintă la origine, așa cm precizează dr. Stone Kraushaar, autor al unei cărți despre terapia îmbrățișării, un semn de bună-credință, asigurarea că persoana respectivă nu are asupra sa nicio armă. Propusă ca sărbătoare a conexiunii umane prin atingere pozitivă de către Kevin Zaborney în 1986, este o zi potrivită pentru a manifesta printr-un gest simplu afecțiunea față de cei apropiați. Asociez un desen preluat din cartea foarte drăguță, ”The Hug Therapy”, de Kathleen Keating și Mimi Noland.

A te armoniza cu ceilalți, a-ți cunoaște și gestiona propriile emoții, reprezintă o modalitate de obținere nu numai e eficienței, ci și a echilibrului interior, destul de greu de obținut în aceste timpuri complicate și solicitante.

Parafrazând o melodie a lui Connect-R: ”Eu vara nu dorm...”😄

Psiholog - Psihoterapeut Camelia Mureșanu, Cabinet Individual de Psihologie updated their business hours.

Online course about anxiety with Dr. Ron Siegel