Raluca Rusu, Cluj-Napoca Videos

Lasă viața să curgă. Nu te încrâncena, nu te opune vieții. Este în regulă să faci ce ține de tine atunci când e nevoie și e necesar să intervii, dar în anumite situații nevoia de control, acea gardă permanentă care acționează mai mult ca scut în fața vieții decât împotriva pericolelor, nu face decât să îți îngreuneze traiul. Permite-ți, din când în când, să te lași să curgi și tu odată cu viața. Respiră și dă-ți voie să te relaxezi sau chiar să dansezi. Dar dansează în ritmul vieții, nu în contratimp. Ai încredere în maturitatea și capacitatea ta că poți gestiona orice lucru pe măsură ce apare și fă loc bucuriei în viața ta. _________________ Image: @canva _________________ #danceyourlife #enjoy #living #relax #ralucarusu #lifecoaching #life ________________ https://jurnaldecuplu.com/2022/04/05/becoming-devenire-retreat-de-transformare-personala-mauritius-26-iunie-6-iulie-2022/

Ce bucurie! În 3 zile de la lansarea evenimentului, s-au ocupat aproape toate locurile! ❤️ Mulțumesc! Sunt foarte recunoscătoare pentru asta. Așadar, pentru BECOMING/DEVENIRE - Retreat de Transformare Personală - MAURITIUS au mai rămas doar 4 locuri. Dacă vă tentează, găsiți detalii aici: https://jurnaldecuplu.com/2022/04/05/becoming-devenire-retreat-de-transformare-personala-mauritius-26-iunie-6-iulie-2022/

"Plato's cave Allegory" - a clip drawn from "Legion" "Imagine a cave, where those inside never see the outside world. Instead, they see shadows of that world projected on the cave wall. The world they see in the shadows is not the real world, but it’s real to them. If you were to show them the world as it actually is, they would reject it as incomprehensible." Transpose this relationship to reality into life as we know it — or rather, as we two-dimensionally perceive it on the screens of our phones. But “unlike the allegory of the cave, where the people are real and the shadows are false, here other people are the shadows.” This propagates “the delusion of the narcissist, who believes that they alone are real. Their feelings are the only feelings that matter, because other people are just shadows, and shadows don’t feel.” And “if everyone lived in caves, then no one would be real. Not even you.” "The new narcissist is haunted not by guilt but by anxiety,” Lasch writes in The Culture of Narcissism. “Liberated from the superstitions of the past, he doubts even the reality of his own existence” — wonders, in other words, whether he isn’t one of the shadows himself. Nevertheless, he remains “facile at managing the impressions he gives to others, ravenous for admiration but contemptuous of those he manipulates into providing it,” and dependent on “constant infusions of approval and admiration.” Social media has revealed traces of this personality, belonging to one who “sees the world as a mirror of himself and has no interest in external events except as they throw back a reflection of his own image,” in us all. _________________ https://www.openculture.com/2022/01/jon-hamm-narrates-platos-allegory-of-the-cave-modernized-to-diagnose-our-social-media-induced-narcissism.html _________________ #platoscave #allegory #legion #phylosophy #jonhamm #christopherlasch #narcissism #socialmedia

Am descoperit acum ceva timp o aplicație, "Reface app", în care suprapui decupajul feței tale peste fețele unor personaje din filme sau în diverse imagini. M-am tot amuzat o vreme, apărând fie ca Jack Sparrow, fie ca Sophia Loren, Brigitte Bardot, Monica Belluci în filmul Malena sau Uma Turman în filmul Kill Bill. Astăzi, însă, am încercat un experiment nou. Am luat o imagine în care erau o mamă și fiica ei și am suprapus imaginea feței mele de acum peste cea a mamei și imaginea feței mele de la 15 ani peste cea a fiicei; și a ieșit imaginea de mai jos. În ședințele de terapie se întâmplă să ajung să discut cu clienții mei despre comportamentul pe care aceștia îl au în diferite situații. Și verificăm vârsta comportamentului din acel moment, de unde rezultă cine iese la suprafață, de fapt, în situația respectivă: în unele cazuri avem de-a face cu comportamentul unui copil de 5 ani, alteori cu comportamentul unui adolescent. Și ajungem la concluzia că, adesea, lăsăm copilul sau adolescentul interior să gestioneze probleme de adulți. Reacțiile pe care le avem în fața anumitor circumstanțe dezvăluie vârstă la care ne proiectăm, în mod inconștient, în raport cu circumstanțele respective. Și atunci e momentul în care este necesar să aducem la lumină adultul, pentru că el este cel care are, de fapt, capacitatea de a soluționa problemele și situațiile cu care se confruntă. Procesul este mult mai complex. Acum doar am sumarizat, cât să expun ideea. Consider imaginea de mai jos ca fiind extrem de reprezentativă pentru procesul ăsta prin care este necesar să ne asumăm propria maturitate, preluând, ca adult, frâiele unei situații cu care ne confruntăm, în locul copilului/adolescentului interior care reacționează într-un mod automat. Poate că, în percepția noastră, ne vizualizăm adesea în mod similar la diferite vârste. Având, însă, imaginea clară (așa cm apare și în imaginea pe