Canisa Alabai de Corbu

lor si protejarea gospodariilor de raufacatori. Dar cand vine vorba de straini, nu se sfieste sa-si dovedeasca loialitatea si curajul. Rasa de legenda...

Potrivit unei legende foarte vechi, imediat d**a ce Adam a fost alung*t de Dumnezeu din Paradis, a fost inconjurat de animale salbatice, in fruntea carora se afla un caine urias. Primul om a cerut ajutorul Divinitatii, care l-a sfatuit sa se apropie de caine si sa-l mangaie. Adam i-a ascultat sfatul, iar cainele s-a intors impotriva fiarelor, aparandu-l. In felul acesta, cainele a devenit primul prieten si protector al omului pe pamant. In secolul al VI-lea i.Hr., la asezarea de la Dzheitun, pe teritoriul Turkmenistanului, au fost descoperite ramasitele unor caini de talie impresionanta, asemanatori Ciobanescului de Asia Centrala, iar in secolul al II-lea i.Hr., la asezarea de la Altyn, au fost descoperite dovezi ce atestau existenta stramosilor "asiaticului modern". Prima mentiune despre Mastifful Tibetan, presupus a fi stramosul Ciobanescului Asiatic, a fost descoperita in vechea opera chineza "Cartea Cronicilor" ("Book Of Chronicles"), datand din anul 1121 i.Hr. Legenda spune ca un caine de talie mare (asemanator mastiffilor) a fost prezentat imparatului chinez Vu-Vangu. Aceasta mentiune a fost piatra de temelie in incercarea de a demonstra ca Mastifful Tibetan este stramosul Ciobanescului de Asia Centrala, marturie in acest sens stand si figurina din teracota descoperita la asezarea de la Altyn-Depe (situata pe teritoriul de astazi al Turkmenistanului), in Epoca de Bronz, care infatisa un caine urias, aproape identic Ciobanescului de Asia Centrala din zilele noastre, cu urechile si coada cupate. Prezenta unui caine mare, curajos si puternic, era impusa de insasi situatia geografica a regiunii Turkmenistan: pe de o parte, se situau nemilosii munti Kopetdag, pe de alta, marea Caspica si desertul Kara K*m. Nici una dintre rasele de caini existente atunci nu puteau invinge singure aceste obstacole naturale, astfel incat turkmenii au recurs la incrucisarea acestora cu puternicul Alabai (denumirea turkmena a Ciobanescului de Asia Centrala). Fiind adevarati crescatori, turkmenii au promovat rase unice de animale, precum Ahalteke (cal de curse), Alabai, cainele de vanatoare numit Tazy, pastrandu-le multi ani la rand caracteristicile principale. In timpuri stravechi, principala preocupare a turkmenilor era pastoritul. Pe atunci, cainii erau folositi esentialmente pentru paza asezarilor omenesti si mai putin pentru paza turmelor. La inceputul secolului I i.Hr., aceasta situatie s-a schimbat si a debutat "era" crescatorilor de vite nomazi. Acestia obisnuiau sa-si duca turmele pe pasuni indepartate si acolo, departe de orice asezare omeneasca, cu greu puteau supravietui fara un prieten, un ajutor de nadejde sau un protector. D**a cm poate ati ghicit, cine altcineva le putea fi alaturi decat loialul si curajosul Alabai? In opozitie cu asezarile in care cainii erau folositi strict la paza gospodariei, stramosii Ciobanescului de Asia Centrala ii ajutau pe crescatorii de vite sa-si pasca oile si ii protejau si de atacurile fiarelor care se aflau in numar mare pe teritoriul Turkmenistanului. Ciobanescul de Asia Centrala era (si este si in zilele noastre!) un caine foarte puternic, se multumea cu putina mancare oferita, putand rezista o zi intreaga doar cu o bucata de paine, dar fiind capabil sa pasca o turma foarte mult timp, protejand-o de animalele salbatice. Crescatorii de vite apreciau din plin calitatile acestui caine atat de mare, capabil sa lupte cu un lup si care... manca atat de putin! De asemenea, Ciobanescul de Asia Centrala suporta destul de bine si schimbarile de temperatura, adaptandu-se atat caldurilor de peste 45 de grade Celsius la umbra, cat si temperaturilor foarte scazute, de pana la minus 30 de grade Celsius, din muntii Turkmenistanului. O alta calitate foarte apreciata a acestuia era abilitatea de a-si proteja stapanii de atacurile... serpilor. Ciobanescul inhata sarpele si-i rupea cu muscaturi taioase sira spinarii. Cainele proceda astfel dintr-un anume motiv: daca ar fi prins sarpele de cap, in cazul in care ar fi fost vorba de unul mai mare, acesta i s-ar fi putut incolaci in jurul g*tului, strangulandu-l. Toate aceste calitati au facut din Ciobanescul de Asia Centrala adevaratul prieten si "gardian" al crescatorilor de animale turkmeni. Secolul al VI-lea i.Hr. ne dezvaluie un val de cuceriri ale regilor Ahemenizi. Potrivit unei legende, Kir I, cel mai mare dintre regii Ahemenizi, fusese hranit cu laptele unei catele. Astfel, cainii erau foarte pretuiti si chiar erau considerati sfinti! Au urmat, in secolul al IV-lea i.Hr., cuceririle lui Alexandru cel Mare in drumul sau spre India si era celor mai mari batalii si campanii de cucerire. In secolul al VI-lea, Asia Centrala a fost cucerita in intregime de catre turci, care si-au infiintat propriul stat in anul 551. In aceasta perioada, cresterea vitelor avansase, pastorii avand in continuare nevoie de un prieten loial. Iar acesta nu putea sa fie decat... cainele! Atitudinea fata de caini s-a schimbat brusc in secolul al VII-lea i.Hr. o data cu cucerirea Asiei Centrale de catre arabi. Daca ahemenizii considerau cainii drept fiintele cele mai sacre, arabii, avand in vedere credinta islamica, ii priveau ca pe niste animale murdare si pagane. In consecinta, atitudinea fata de cel mai bun prieten al omului se schimbase radical: cainii agresivi erau pur si simplu ucisi, iar cei linistiti si loiali fata de stapani erau pastrati. Controversa apartenentei la... natiune! Datorita numeroaselor zone geografice pe care era raspandita, rasa a fost (si este in continuare) cunoscuta sub mai multe denumiri, ce difera de la o regiune la alta. Astfel, in Turkmenistan i se spune Alabai, considerat a fi numele real al rasei, si, in consecinta, o specie ce-si trage sevele din aceasta neimblanzita regiune. Dar unii cercetatori sustin ca rasa nu apartine doar Turkmenistanului, ea fiind intalnita, de secole, in regiunea cuprinsa intre marea Caspica (in partea de Vest), Pamirs (la Est) si intre nordul Iranului si Afganistan, pana in sudul Siberiei. Pe intelesul tuturor, aceste regiuni sunt cunoscute astazi sub denumirile Kazakhstan, Kirghizstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Afganistan, Iran si Rusia. Continuand enumerarea variatelor nume ale "asiaticului", amintim ca in Tadjikistan acesta se numea Alach, Dakhmarda si Koyuntchi, in Uzbekistan - Sarkandjik, in Afganistan - Sage Koochi, Djence-Sheri si Djence-Palangi, in Iran - Sage Mazandarani, in varianta mongola este numit Khonch-Nokhoi, iar Ovcharka este numele rusesc al acestuia, traducandu-se pur si simplu prin "caine ciobanesc" sau "cainele pastorilor". Ciobanescul de Asia Centrala este clasificat ca fiind originar din Rusia, deoarece, in 1989 (data omologarii), fosta URSS ocupa o mare parte din teritoriul de bastina al Ciobanescului de Asia Centrala. Printre primii cercetatori care au studiat istoria Ciobanescului de Asia Centrala, se numara M.B. Wynn si profesorul academician S.N. Bogolyubsky (Academia de Stiinte din Kazakh). In lucrarea "Istoria Mastiffului" (1886), Wynn descria Ciobanescul de Asia Centrala sub denumirea de Mastiff Asiatic, notand urmatoarele: "Ar fi fost dificil sa stabilim o anume regiune de origine a Mastiffului Asiatic sau sa-i dam rasei o denumire mai cuprinzatoare, de indata ce am inclus in cea existenta toate varietatile regionale". In 1927, profesorul Bogolyubsky scria, in nr. 15 al publicatiei "Cresterea si dresajul cainilor", un articol intitulat "Considerente asupra ciobanestilor din Turkmenistan". Tara de origine: Rusia
Aspect general: caine de talie foarte mare; structura osoasa puternica; musculatura puternica; corp putin mai lung decat inalt; cap masiv; urechi cupate, apropiate de cap; coada purtata ridicat, cand este cupata atarna in forma de secera; diferentele dintre mascul si femela sunt pronuntate: masculii sunt mult mai mari si mai puternici, iar femelele sunt mai micute; trebuie evaluat luandu-se in considerare calitatile care-l fac un bun caine de munca si paza. Temperament: paznic destoinic; tandru, prietenos cu stapanii, iubitor si jucaus cu copiii; inteligent; atasat de familie; lipsa de libertate il afecteaza profund. Principalele caracteristici

De secole, Ciobanescul de Asia Centrala a lucrat singur sau alaturi de alti caini, fara ca pastorii sa intervina prea mult, facandu-si "slujba" datorita bunelor instincte si a inteligentei cu care a fost inzestrat de natura. Acesti caini sunt extrem de devotati familiei si nu cer in schimb decat iubire si respect. Sunt foarte suspiciosi cu persoanele sau cu cainii straini. Este ferm si stabil, iar cand se simte amenintat reactioneaza rapid. Se poate adapta oricarui climat. Necesita un dresaj ferm, realizat cu multa rabdare si o socializare intensa. Cap: masiv, proportional cu restul corpului. Vazut din profil, stopul este ingust, iar fruntea plata; craniu mare si gros cu arcade zigomatice bine dezvoltate. Bot putin mai mic decat lungimea craniului; vazut din fata si de sus, botul este rectangular; vazut din profil, are o forma trunchiata, "tocita", cu buza de sus greoaie atarnand la comisuri. Trufa neagra si puternica; la cainii mai deschisi la culoare este acceptata si trufa maro (culoarea ficatului). Ochi: inchisi la culoare, departati, rotunzi, asezati drept. Urechi: pot fi cupate sau necupate; mici, atarnand, triunghiulare. Maxilare: dinti albi, puternici, muscatura in foarfece. G*t: ingust, musculos, formeaza un unghi de 30-40 de grade cu linia spatelui. Membre posterioare: vazute din fata, sunt drepte si paralele; lungimea lor, de la pamant pana la coate, este putin mai mare decat jumatate din inaltimea la greaban; antebrat drept, masiv si lung; chisita scurta, lata, puternica si dreapta. Corp: greaban inalt, bine definit, in special la masculi; inaltimea la greaban este cu 1-2 cm mai mare decat inaltimea la crupa; piept adanc, mare; spate mare, puternic si drept; sale late, usor rotunjite; crupa lata, musculoasa. Membre anterioare: paralele, angulatii moderate; coapse scurte. Labe: puternice, compacte, ovale. Coada: tinuta ridicata, in forma de secera; de preferat este sa fie cupata. Miscare: trapul greoi si galopul sunt cele mai caracteristice miscari ale acestei rase. Roba: par aspru, scurt si lipit de pielea capului si pe partea din fata a membrelor; subpar des. Sunt acceptate doua lungimi ale robei: par lung (7-8 cm) pe spate, urechi, g*t, partea din spate a membrelor si coada; varietate cu par scurt si matasos (3-5 cm). Culoare: alb, negru, gri, culoarea paielor, roscat maroniu, gri maroniu, impestritat; etimologia cuvantului "Alabai" (denumirea turkmena a Ciobanescului de Asia Centrala) descrie cel mai bine varietatea de culoare a acestuia: "ala" inseamna "tarcat" (doua, trei sau mai multe combinatii de culoare) si "bai" inseamna "bog*t". Inaltime: intre 60 cm (femelele) si 65 cm (masculii). Defecte: obezitate; conformatie slaba; musculatura insuficient dezvoltata; lipsa curajului; nervozitate, irascibilitate; cap ingust; arcade zigomatice foarte proeminente; frunte bombata; stop pronuntat; sprancene proeminente; bot prea scurt sau prea lung; pielea capului incretita, cutata; urechi ciulite, ridicate; ochi deschisi la culoare sau asezati oblic; lipsa dintilor (mai mult decat un premolar P1 sau doi premolari P1, P2); dinti mici si rari; pete galbene pe dinti; g*t lung, insuficient muscularizat; salba pronuntata; piept mic; abdomen prea suplu (asemanator cu cel al Greyhoundului, de exemplu) sau prea lasat, voluminos; spate arcuit; oasele membrelor deformate; lipsa subparului; roba extrem de scurta sau ondulata; testicule atrofiate; monorhidie (conformatie genitala cu un singur testicul); criptorhidie (anomalie congenitala caracterizata prin oprirea testiculului in cavitatea abdominala sau in canalul inghinal). Masculii trebuie sa aiba doua testicule aparent normale, complet coborate in s***t.