Mihai Rusu

De jumătate de an îmi tot carpesc adidașii. Am învățat să fac asta de mic, de pe atunci când a repara un lucru, nu era neapărat un semn al sărăciei.

Da, oamenii carpesc și repară lucruri din mai multe motive.
Unii pentru că nu-și permit un lucru nou.
Alții pentru că se obișnuiesc atât de mult cu un lucru, încât le vine greu să-l înlocuiască. Mai sunt și cei cărora le este drag atât de mult de un lucru, încât nici nu se pune problema înlocuirii. Aceștia de obicei aleg lucruri calitative, lucruri din materiale durabile, care pot fi reparate și cârpite.

La fel se întâmplă și cu relațiile dintre oameni. Unii nu-și permit relații noi și carpesc și investesc cât pot de mult ca să păstreze ce au.
Alții se obișnuiesc atât de mult cu partenerii, prietenii, familia, încât atunci când ceva merge prost, preferă să carpeasca decât să îndure disconfortul acomodarii dintr-o altă relație.
Mai sunt și cei care iubesc atât de mult o persoana încât niciodată n-au pus problema înlocuirii. Aceștia de obicei aleg oameni de calitate, care pot fi cârpiti. Și ei sunt la fel.

Nu știu cm voi, dar eu mă uit în jur și văd atât de multă încălțăminte albă din material ieftin. O porți de câteva ori și o arunci.

Am în jur oameni care s-au obișnuit atât de mult să înlocuiască lucrurile, încât se uită la adidașii mei cârpiti cu compasiune. Cred ei că nu-mi permit alții, iar eu nu mă obosesc să le demonstrez contrariul. Tot aceștia schimbă partenerii, prietenii, oamenii în general, la fel de ușor cm schimbă adidașii.

Unii își schimbă dumnezeul de câteva ori pe zi. La fel fac cu oamenii. Azi sunt prieteni cu tine și te iubesc, mâine cu cei pe care i-au bârfit astăzi. Și fac asta cu zâmbet pe buze. Pentru că-și permit, cred ei. Așa au fost învățați. Așa își cresc și ei pruncii, iar eu nu mă mai obosesc să le demonstrez contrariul.

Unii oameni aruncă la gunoi tot ce-i vechi. Cred că-și permit și habar nu au cât de săraci sunt.

Așa cm e admirabil că mii de oameni vin in pelerinaj in Londra la sicriul reginei, e admirabil și că mii de oameni merg in pelerinaje religioase oriunde in lumea asta, la Iasi, la Fatima sau la Mecca. Și unii și alții stau de bunăvoie la cozi. Să-i respectăm.
Respectul e cea mai bună dovadă de iubire.
Dacă-i respectam pe cei care stau la coadă la Catedrala Westminster, să nu-i mai ironizăm pe cei care stau la coadă la Catedrala Iașiului...

لوحة بعنوان "مشهد الطوفان"
من اللوحة هنلاقي هنا شخص بيحاول ينقذ أبوه ومتجاهل تماما زوجته وابنه اللي اقربله والاخف وزن ما بينهم انه ينقذه!
الام بتمثل الحياة والابن هو المستقبل، اما الجد فبيمثل الماضي اللي من الواضح ان الانسان متمسك بيه واللي بسببه بيضيع حياته ومستقبله!
‏Scene of deluge, 1827 | Joseph-Désiré Court (French, 1797 - 1865)

Bucuria nu ceva ce vine CÂND termini școala, sau DACĂ ai terminat școala. Bucuria nu-i atunci când cresc copiii și ești liber de obligații. Bucuria nu e ceva ce depinde neapărat de o promovare. Bucuria nu depinde de un concediu reușit.
Bucurie nu e ceva ancorat în ziua de mâine.
Bucuria este ceva construit cu migală și grija în interior. Zi după zi.
Bucuria vine din direcția în care privești. Dacă te uiți la circumstanțe, la oameni și lucruri - ele se schimbă, se uzează, ies din modă sau... din gusturi.
Bucuria este construită pe mulțumire. Mulțumirea vine din ochii deschiși mari la binele primit. Și cine nu a primit Bine?
Dacă citești aceste cuvinte deja ai câteva motive de bucurie: 1. vezi; 2. știi sa citești; 3. ai telefon;
4. ai curent electric; 5.ai internet. În urma cu 100 ani- sa știi sa citești era luxul unei mici minorități, iar ultimele trei erau imposibile. Azi încă sunt niște miliarde de oameni care nu au aceste lucruri.
Dacă îți deprinzi ochii să vadă Binele primit, începi sa vezi câte ai și n-ai știut. Si incepi să te bucuri.
Viața este un dar. Nu-i perfectă (pentru nimeni!), dar este cel mai valoros dar.
"Bucurați-vă! Iarăși zic: bucurați-vă!" (Marea Carte)

Să fim sănătoși! Și responsabili cu viața!
C.c.

Fericit cel care acordă atenție celui sărman! Amintiți-vă de sutașul Corneliu, care s-a învrednicit să cunoască credința cea adevărată, pentru că „făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fapte 10, 2). Amintiți-vă și de dreapta Tavita, care „era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le...

Fă milostenie cu smerenie! Milostivirea este mai presus de feciorie, de post și de rugăciune. Cel milostiv, dacă trăiește după porunci, și fără feciorie este imitatorul lui Dumnezeu.

Vă rog, atenție....la gânduri.

"Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă...
Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.

Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber...
Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața...

Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă...
Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are...

Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul...
Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut...

Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are...
Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său."
Text preluat. Raoof Haghighi

"Este necesar mersul la Biserică ?
Spunea acum vreo 150 de ani Baudelaire că „cel mai mare truc al diavolului e să ne facă să credem că el nu există” – şi avea dreptate.
În zilele noastre, însă, cel mai mare truc pe care-l foloseşte dracul e să ne facă să credem că „pe Dumnezeu îl ai în suflet, nu e nevoie să sprijini zidurile bisericii pentru El”. În felul ăsta nu doar că îl face pe om să uite să-şi mai şi pună în practică credinţa (cultul), dar se asigură că omul nici nu va mai avea ocazia să se chestioneze inclusiv cu privire la existenţa diavolului – darămite să mai şi lucreze căinţa (Taina Mărturisirii).
A-L avea pe Dumnezeu „doar în suflet”, fără lucrare exteriorizată, se traduce în a-L aşeza într-un colţ şi a-L uita acolo, să se prăfuiască (pentru că nici lucrare interioară nu practică un astfel de „credincios”) – bun doar de folosit ca alibi la nevoie. Cam aşa cm răspunseseră majoritatea colegilor mei de clasă printr-a şaptea, când ne întrebase profa de română cine are vreo carte de Eminescu acasă: toţi aveau. „Dar câţi aţi citit din ea?” – aproape nimeni, cu vreo două excepţii.
La fel şi aici, o fi Dumnezeu şi-n suflet, dar dacă nu-L bagi în seamă ţi-e degeaba acolo. La biserică măcar îi faci vizita de curtoazie, dacă de mai mult nu eşti în stare – dar cu timpul s-ar putea să-L descoperi şi să-L cunoşti mai bine.
Da, mersul la biserică e adesea obositor, rugăciunea o corvoadă mai ales la nivelurile noastre spirituale joase; dar efortul contează, sigur e observat şi răsplătit, nu mai spun că e un exerciţiu de disciplinare şi fortificare spirituală. E mai comod să nu faci nimic şi „să-L ai pe Dumnezeu (uitat) în suflet”, numai bun de amintit din gură, la nevoie: „A, dar şi eu cred în Dumnezeu, dar nu cred că ne cere să facem chestii pentru El”.
De fapt, în cazurile astea omul uită că este făcut după chipul lui Dumnezeu şi are misiunea de a dobândi asemănarea cu El; aşa că omul ajunge să îşi facă singur un dumnezeu după propriul chip şi asemănare: un „lasă-mă să te las”.
Si anii trec......."

”Şi când învăţam eu la şcoală, mama învăţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai bine decât mine, şi se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.”

www.librariilealexandria.ro/ion-creanga

“Este cunoscută (și familiara!) zicerea "Eu iert, dar nu uit", aceasta presupunând deopotriva asumarea virtuții iertării, cât și ținerea la distanta a celui ce ți-a greșit, ca semn al responsabilității și unui eficient management al răului de către propria persoana.

Dacă stam sa gândim un pic, se înțelege că ce nu uiți, ții minte, nu-i așa? (tare logica!)
Ce ții minte, îți ocupa nu numai mintea, ci și emoțiile.
Amintirea răului ce ți s-a făcut este asociată cu amintirea durerii momentului.

Amintirea durerii momentului trezește resentimente.
Resentimentele sunt distructive pentru cel ce le are.

Dar, sa revenim! "Ne-uitarea" răului ce ți s-a făcut, nu îl tine departe pe cel ce te-a rănit, ci dimpotrivă, îl leagă de tine! Tu însuți trăiești permanent cu ceea ce s-a făcut împotriva ta.

Iertarea este vindecatoare când o lași sa își facă deplin treaba în sufletului tău.
Iartă și dă-i drumul amintirilor dureroase.
În definitiv- cinstit! - toți greșim. Doar că nu la fel.

Să fiți sănătoși! Și iertători.”

Bogăție ori Împărăție? Tânărul din Sfânta Evanghelie care se va citi în Duminica a XII-a după Rusalii, a ținut mai mult la bogăție decât la Împărăție. De unde știm aceasta? Pentru că atunci când Mântuitorul i-a zis: „Dacă voiești să fii cu adevărat desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o sărac...

Important, despre relații

Niciodată în relațiile Dvs. să nu vă lăsați călcați în picioare “doar ca să fie bine”. Dumnezeu ne-a dat chipul Său și trebuie să avem demnitate în orice moment. Doar ținând la numele nostru vom fi apreciați și de ceilalti. Dacă vom ajunge cârpe și ne vom milogi de ceilalți, le vom da apa la moara în răutatea lor, cu atât mai mult ne vor disprețui și vor persista în cele rele.

Uneori o despărțire temporară face mai mult bine (pe termen lung) decât laude nemeritate și mincinoase ori tăcere umilă.

Divorțul nu mi atrage azi oprobiu public ca pe vremuri, iar dacă soții nu mai pot continua împreună spre mântuire și fericire, mai bine este a divorța decât a accepta să fie acasă permanent un mediu toxic pentru ei și pentru copii și să trăiască viața asta ca pe o povară, veșnic nemulțumitori.

La fel e și la muncă, și la Biserică, peste tot de fapt. Omul trebuie respectat, iar nu exploatat, asta dacă Îl iubim pe Dumnezeu.

Sunt prea mulţi proşti pe lume, dar din fericire sunt şi mulţi români care ştiu că: "mai bine cu un deştept la pagubă, decât cu un prost la câştig"!

www.librariilealexandria.ro/alexandru-paleologu

Treptele nevoinţei...
" De nu poți face 20 de metanii, fă 10, iar de nu poți face nici 10, fă închinăciuni. Dar fă!
De nu poți sta o oră la rugăciune, stai măcar 5 minute, dar stai!
De nu poți ajuna, măcar postește!
De nu poți face bine, măcar nu face rău.
De nu poți construi biserici, construiește măcar o troiță, și de nu poți nici măcar o troiță, dă 1 leu săracului.
De nu poți construi fântâni, dăruiește măcar un pahar cu apă. Fii milostiv cumva!
De nu poți întoarce străinii la calea lui Dumnezeu, întoarce-i măcar pe cei ai casei.
De nu poți vorbi frumos, măcar taci!
De nu poți să acoperi greșeala celuilalt, măcar nu-l pârî.
De nu poți face pace, măcar nu aduce tulburare.
De nu poți ajuta cu fapta, ajută măcar cu vorba, și de nu poți nici cu vorba, măcar nu pune piedici.
De nu poți iubi pe vrăjmași, măcar nu-i urî.
De nu te poți bucura de darul celuilalt, măcar nu-l invidia.
De nu poți aduce bucurii, măcar nu întrista.
De nu poți fi sfânt, fii măcar om.
De nu poți să nu păcătuiești cu gândul, măcar nu păcătui cu fapta.
De nu poți fi tu cinstit, măcar nu împiedica pe ceilalți să facă binele.
De nu poți fi tu drept, măcar nu-i judeca pe cei ce vor să trăiască drept.
De nu poți urca pe scara virtuților, măcar nu da înapoi. "

Sfântul Simeon Noul Teolog: „Cel ce se laudă cu cele rele este ca un nesimţit şi mort”

„Aşadar, ce este patima? Diavolul înfăptuieşte o apropiere uimitoare şi neînţeleasă de suflet continuu şi fără întrerupere, noapte şi zi, clătinând şi răvăşind toate pornirile, mişcările şi gândurile noastre şi conducându-ne să-i fim pe plac şi pescuieşte astfel pe toţi spre lucrarea şi sfatul lui, iar noi, oamenii, nu ne dăm seama. Şi, ceea ce este cel mai cumplit, folosindu-se de acest obicei şi făcându-ne împătimiţi şi răi, ne convinge să zicem şi să mărturisim că această boală ţine de firea omenească, ba şi cele lucrate de acela în noi ne face să le socotim ca pe nişte realizări şi să ne lăudăm cu ele. Aceasta este moartea sufletului. Căci cel ce se laudă cu cele rele este ca un nesimţit şi mort.”
(Sfântul Simeon Noul Teolog, „24 de cuvinte despre viața duhovnicească”, Doxologia, Iași, 2014, p. 70)

“Mă gândeam la sare și la obiceiul strămoșesc de a primi oaspeții cu pâine și sare. Într-o carte mai puțin cunoscută, legată de Evanghelia lui Ioan, este un paragraf în care se spune și despre valoarea energetică a sării, care contribuie la întărirea relațiilor între oameni, la un mod subtil.

Sarea este nu numai un catalizator al comuniunii dintre ființe, ci și un liant care îl apropie de natură și pământ. În agonia oricărei suferințe, linsul unui bob de sare readucea pofta de viață a unui bolnav. Animalele sunt mai puternice atunci când lângă apa de băut li se pun bulgărași de sare pe care să îi lingă atunci când simt nevoia. Picioarele puse în apă cu sare înainte de culcare sunt un medicament excelent pentru calmarea întregului sistem nervos. La nivelul tălpilor avem zeci de mii de terminații nervoase, care au nevoie de energie prin atingere și apăsare. La asta ne folosește călcatul cu tălpile pe pământ.

Sarea, lutul și argila nu lipseau în trecut din casele oamenilor, oricât de sărăcăcioase ar fi fost ele. În prezent, mâncăm "sănătos", modern, cu tacâmuri din metal și plastic și presărăm în mâncare iod amestecat cu o sare care a trecut de la 98 de minerale, la numai două. Astfel ne ferim de boli ale tiroidei, dar anemiem și mai mult oamenii. Apropo de iod, Dumnezeu nu l-a pus doar în sare, ci în frunzele și fructele de nuci, în alge și scoici, în semințe și în alte produse care sunt în jurul nostru.

Contactul cu electromagnetismul pământului s-a redus dramatic de când nu mai atingem cu tălpile, palmele și degetele brazdele de glie pentru care țăranii din trecut și-ar fi dat viața. Nu era doar o posesie de apărat, ci o întreagă memorie care venea din interior și oferea informații. Să ne amintim că dimensiuni cu mult mai evoluate decât noi, cei de la suprafață, se află în abisurile acestui pământ despre care nu știm decât la nivel de cultură generală. Sarea naturală, nealterată, neprocesată, duce la creșterea nivelului de conștiință și la păstrarea nealterată a memoriei.
Să căutăm așadar sarea pământului nostru”.

☦ 1 Septembrie – Începutul noului an bisericesc. La mulți ani tuturor din Biserica lui Hristos!
Să ne fie acest septembrie un nou început spre mai bine, mai aproape de Domnul, mai aproape unii de alţii.

Foarte puţini creştini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeaşi dată cu anul civil. Deşi Biserica săvârşeşte în ziua Anului Nou, îndătinatul Te-Deum pentru începutul şi pentru întreaga curgere a noului an civil, care începe la 1 ianuarie, trebuie ştiut faptul că anul bisericesc, spre deosebire de cel civil, începe la 1 septembrie.

"Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325 a rânduit că Anul Bisericesc trebuie să înceapă în ziua de întîi septembrie. Pentru vechii evrei luna septembrie marca începutul anului civil (vezi Ieşirea 23: 16), ea fiind luna în care poporul lui Israel strîngea recoltele şi aducea mulţumită lui Dumnezeu. Aceasta a fost ziua în care Mîntuitorul a intrat în Sinagoga de la Nazareth (Luca 4: 16-21), a deschis Sfînta Carte a Prorocului Isaia şi a citit profeticele cuvinte: „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul Ma uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi dezrobire şi celor prinşi în război libertate; Să dau de ştire de un an de milostivire al Domnului şi de o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru” (Isaia 61: 1-2).

Trebuie să ştim că luna septembrie a fost aceea în care împăratul Constantin cel Mare a repurtat victoria împotriva lui Maxenţiu, duşmanul de moarte al creştinismului. În urma acestei victorii cîştigate cu ajutor dumnezeiesc, Constantin a proclamat libertatea creştinilor de a se închina Unuia Dumnezeu lisus Hristos în tot Imperiul Roman, care atunci coincidea cu întreaga lume civilizată. Timp de multe veacuri, anul civil al lumii creştine a urmat structura anului bisericesc, începînd şi el la 1 septembrie. Mai tîrziu însă lucrul acesta s-a schimbat, începutul anului civil transferîndu-se la 1 ianuarie. Schimbarea a intervenit mai întîi în Occident, iar mai tîrziu, şi în Rusia, sub Ţarul Petru cel Mare". - Sf. Nicolae Velimirovici

Anul bisericesc se împarte în trei mari perioade liturgice: Octoihul, Triodul şi Penticostarul. Fiecare din acestea cuprinde un număr de săptămâni.
Perioada Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi a Fariseului (cu trei săptămâni înainte de începutul Postului Paştilor), până la Duminica Paştilor (total 10 săptămâni).
Perioada Penticostarului ţine de la Duminica Paştilor până la Duminica I după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor (total opt săptămâni).
Perioada Octoihului ţine tot restul anului, adică de la sfârşitul perioadei Penticostarului până la începutul perioadei Triodului. Este cea mai lungă perioadă din cursul anului bisericesc. Durata ei variază între 40-26 săptămâni, în funcţie de data Paştilor.

De asemenea, în această zi, în Biserici, şi mai ales în mânăstiri, se săvârșeşte slujba sfinţirii celei mici a apei.

Când Arthur Ashe, legendarul jucător de tenis american, era pe moarte din cauza SIDA, pe care a căpătat-o de la sângele infectat administrat în timpul unei operații pe cord în 1983, a primit scrisori de la mulți dintre fanii săi, dintre care unul îl întreba:

De ce a trebuit Dumnezeu să te aleagă pe tine pentru o boală atât de oribilă? La care Arthur Ashe a răspuns:

- Cu mulți ani în urmă, aproximativ 50 de milioane de copii au început să joace tenis, unul dintre ei fiind eu.
-5 milioane au învățat să joace tenis.
-500 de mii au învățat tenisul profesionist.
-50 de mii au ajuns în circuitul profesionist.
-5 mii au ajuns la Grand Slam.
-50 au ajuns la Wimbledon.
-4 au ajuns în semifinală.
-2 au ajuns în finală și, din nou, unul dintre ei am fost eu.

- Când sărbătoream victoria cu paharul în mână, nu mi-a trecut prin minte să-L întreb pe Dumnezeu:

De ce pe mine?
De ce eu?

Deci, acum că sunt în durere, cm pot să-L întreb pe Dumnezeu:

"De ce pe mine?"
"De ce eu?"

Fericirea te menține dulce!
Încercările te mențin puternic!
Durerile te mențin uman!
Eșecul te menține umil!
Succesul te menține luminos!

Dar numai credința te face să mergi mai departe!

Uneori nu ești mulțumit de viața ta, în timp ce mulți oameni din această lume visează că pot avea viața ta.
Un băiat de la o fermă vede un avion care zboară deasupra lui și visează să zboare, dar pilotul acelui avion zboară deasupra fermei și visează să se întoarcă acasă.

Asta e viața! Atunci bucură-te de a ta.

Dacă bogăția ar fi secretul fericirii, bogații ar trebui să danseze pe străzi, dar numai copiii săraci fac asta.

Dacă puterea ar garanta securitatea, oamenii importanți ar trebui să umble fără gărzi de corp, dar numai cei care trăiesc cu umilință, visează liniștit.

Dacă frumusețea și faima ar atrage relații ideale, celebritățile ar trebui să aibă cele mai bune căsnicii, dar nu este așa.

Ai încredere în tine!

Trăiește cu smerenie, umblă cu smerenie și iubește cu inima ta.
____________
Autor: Arthur Ashe

Ziua Limbii pe care nu o mai vorbim... Azi este ziua Limbii Române. A Limbii strămoșilor noștri. Să mă ierte cei care cred că nu are ce căuta românismul în discuții publice. E, totuși, limba în care mare parte dintre străbunicii noștri și-au declarat iubirea și s-au certat. Au crescut copiii și au strigat unii la alții...

Dragilor, de ce postim in aceasta zi de sărbătoare ? 🙏🏻 Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul ne vorbește despre 3 nebunii:
- nebunia poftei necontrolate a desfrâului, ajuns virtute la curtea regală.
- nebunia crimei, ca metodă de a reduce la tăcere Adevărul,
- nebunia degenerării părintești a unei mame, care-și folosește copila ca un instrument prostituat al crimei.
În fața acestora, se cuvine să postim, pentru a nu deveni nebuni sufletește 💒

O fetiță și-a luat pușculița și a golit conținutul ei. A numărat de trei ori mărunțișul, ca să nu facă vreo greșeală. Erau 12 lei și 50 de bani. A luat banii și a plecat la farmacia din apropiere.
În acea clipă farmacistul vorbea cu un bărbat bine îmbrăcat și nu a luat aminte la copilă. Fetița a făcut puțin zgomot cu picioarele, dar nimic. Atunci a luat o monedă și a început s-o lovească de masă.
– Ce vrei?, a întrebat-o oarecum enervat farmacistul. Nu vezi că vorbesc cu fratele meu, pe care nu l-am văzut de mulți ani?
Atunci fetița i-a spus:
– Vreau să-ți vorbesc despre fratele meu, care este foarte bolnav și pentru care vreau să cumpăr o minune.
– Iartă-mă, dar noi nu vindem minuni, i-a răspuns farmacistul.
– Știți, a spus fetița, fratele meu are ceva în cap care se mărește și tata mi-a spus că numai o minune ne va ajuta. Deci, cât costă o minune, ca s-o cumpăr? Am bani…
Fratele farmacistului, care a urmărit cu interes discuția, a întrebat-o pe fetiță de ce fel de minune are trebuință fratele tău!?
– Nu știu, i-a răspuns fetița cu ochii înlăcrimați. Ceea ce știu este că are nevoie de operație, iar tata nu are bani. De aceea vreau să plătesc eu, cu banii mei.
La întrebarea câți bani are, fetița a răspuns:
– 12 lei și 50 bani, iar dacă vor trebui și alții, îi voi găsi.
– Ce coincidență, a zâmbit domnul bine îmbrăcat. Este contravaloarea exactă a unei minuni pentru fratele tău cel mic. Asta e prețul, 12 lei și 50 de bani.
A luat banii, apoi a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus:
– Să mergem împreună la casa ta ca să-l văd pe fratele și pe părinții tăi și să facem minunea…
Domnul cel bine îmbrăcat era medicul cel mai specializat în operații pe creier, un mare neurochirurg.
Operația a mers foarte bine și fratele cel mic s-a întors sănătos acasă.
– Operația a fost o adevărată minune, a șoptit mama. Oare cât să fi costat?
Fetița zâmbea. Știa forte bine cât costă o minune: 12 lei și 50 de bani și credința unui copil mic…
🙂
Morala?!..o înțelegeți cu toții..
Minunile le faceti voi,daca credinta voastră este ca de copil!
Așadar crezi in tine cu toată ființa ta!
"Cand iti doresti cu adevarat ceva,tot universul conspira la îndeplinirea dorinței tale"!!

PILDA SERII ❤️🙏🏻🤗

Un croitor bătrân locuia într-un sat mic și coasea haine foarte frumoase și le vindea la un preț bun ...
Într-o zi , un sătean sărac a venit la el și i-a spus :
Faci mulți bani din afacerea ta , de ce nu-i ajuți pe săracii din sat?!
Uită-te la măcelarul din sat care nu are mulți bani și totuși în fiecare zi împarte săracilor bucăți de carne gratis ...
Croitorul nu i-a răspuns și a zâmbit încet ...
Bietul om a ieșit supărat pe croitor și a zvonit în sat că croitorul este bogat dar avar , așa că oamenii satului s-au supărat pe croitor ...
După un timp bătrânul croitor s-a îmbolnăvit ... și niciunul dintre săteni nu i-a dat nici o atenție și a murit singur ...
Zilele au trecut și sătenii au observat că măcelarul nu mai trimite carne gratuită săracilor ...
Întrebat de ce , el a spus :
- Bătrânul croitor îmi dădea în fiecare lună o sumă de bani pentru prețul cărnii pe care o trimiteam la săraci , iar după ce a murit m-am oprit ...

Nu judeca pe nimeni din ceea ce vezi la el , poate avea alte lucruri în viața lui ...
Dacă le-ai ști , ți-ai schimba judecata despre el ...

🌀Era odată o femeie săracă, care pentru orice bine i se întâmpla, rostea mereu :
" Slavă lui Dumnezeu !"
Langa ea trăia un bogat care, de fiecare dată când trecea prin fața casei ei si o auzea spunând :
" Slavă lui Dumnezeu " ,
" Multumesc Doamne !" , se enerva.
A rabdat pana intr-o zi cand i-a spus servitorului sau :
- Mergi in piața si cumpără doua carucioare de alimente si du-le acestei femei.
Iar daca te va intreba cine le trimite, sa-i spui ca diavolul.
Asadar, a doua zi servitorul sună la ușa femeii. Când deschide , vede doua crucioare cu alimente si pe servitor in spatele lor.
- Slavă lui Dumnezeu ! Iti mulțumesc, Doamne ! a spus femeia strălucind de bucurie.
- Nu vreti sa aflati cine v-a trimis cărucioarele ? , a intrebat cu nerabdare servitorul.
- Nu fiule, nu are importanță. Când Dumnezeu vrea, si diavolul Îi slujeste, a spus femeia bucuroasă si a intrat cu cărucioarele inauntru.

Sa aveți o zi plină de bucurie și binecuvântare 🙏🏻

“Dragilor, uneori stăm cu oameni la masă, mâncăm, zâmbim, vorbim. Apoi altădată mergem la alți oameni la masă, care ne spun cm ceilalți la care am fost după ce am plecat de acolo ne-au judecat, ne-au osândit.

Apoi plecăm mai departe și întâlnim pe altcineva care ne spune că a trecut puțin mai devreme pe la cei care am trecut și noi mai devreme și nu au vorbit frumos de noi!

Uitați așa sunt unii oameni. Te primesc, te servesc, te ispitesc, apoi te judecă și te osandesc! Foarte mulți procedează așa! Să încercăm să nu fim așa și să nu judecăm pe nimeni, să nu osandim, să nu bârfim! Să fim oameni frumoși! Să ne judecăm pe noi înșine, înainte de a judeca pe cineva! Și în primul rând să nu ne intereseze de judecata altora! Mereu vom fi judecați, tocmai de aceea noi să nu judecăm, ca să facem lumea puțin mai buună!”

Text preluat 🤗🙏🏻❤️