Calificare și Evaluare Profesională

Vrei să-ți valorifici experiența într-un domeniu tehnic și să obții diploma de calificare ? Mecanic auto, electrician auto și instalator Fie că ești la început de drum sau ai ani de experiență, ai oportunitatea de a avansa în carieră cu ajutorul nostru. INFO la 0729 980 360 și pe www.alegecurscalificare.ro

Calificare și Evaluare Profesională Cursuri de calificare profesională

NOU ! Curs de EDUCATOR SPECIALIZAT - pentru cei ce vor sa lucreze cu copiii .
Domeniul este sănătate , asistenta socială . Codul COR 531203
Cursul este acreditat , iar diplomele obtinute sunt valabile in tara cat si UE
Conditii de inscriere- absolventi de liceu - cu diploma de bacalaureat , fara limita de varsta. www.alegecurscalificare.ro si (0766) 798904

Calificare și Evaluare Profesională Cursuri de calificare profesională

Evitarea jignirii fostului loc de muncă sau a fostului superior este esențială în orice context profesional, inclusiv în răspunsurile la mesajele de angajare. Iată câteva motive pentru care ar trebui să eviți să jignești sau să critici fostul loc de muncă sau superiorul în răspunsurile tale:

1. Demonstrezi maturitate și profesionalism: Evitarea jignirii sau criticilor la adresa fostului loc de muncă sau a fostului superior arată că ești o persoană matură și profesionistă. Capacitatea de a vorbi în mod respectuos și rezonabil despre experiențele anterioare este apreciată de angajatori și poate face o impresie pozitivă.

2. Păstrezi o imagine pozitivă: Atunci când te abții de la jigniri sau critici, păstrezi o imagine pozitivă despre tine însuți și despre modul în care gestionezi situațiile dificile. Angajatorii caută candidați care să poată rezolva conflicte și să se comporte profesional, chiar și în condiții challenging.

3. Nu îți sabotezi șansele de angajare: Criticile sau jignirile la adresa fostului loc de muncă sau a fostului superior pot ridica semne de întrebare cu privire la atitudinea ta și la abilitatea de a lucra în echipă sau de a gestiona relațiile profesionale. Acest lucru poate afecta șansele tale de a fi luat în considerare pentru viitoarele oportunități de angajare.

4. Focalizează-te pe potențialul tău: În loc să te concentrezi pe aspectele negative ale experienței tale anterioare, concentrează-te pe potențialul tău și pe ceea ce ai învățat din acele experiențe. Evidențiază modul în care experiențele anterioare te-au pregătit pentru poziția la care aplici și pentru contribuția pe care o poți aduce în noua echipă.

Prin evitarea jignirii sau a criticilor la adresa fostului loc de muncă sau a fostului superior, poți să te prezinți într-un mod pozitiv și profesional în fața angajatorilor și să sporești șansele tale de a obține oportunitatea de angajare dorită.

Scrisoare de la un indrumator bun catre un parinte bun

De ce nu învață bine copilul tău?

Îndrăznesc să îți spun ce simte un indrumator bun atunci când, deși face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul zilei, decât note proaste.

Care este misterul din spatele următoarei tipologii de copil: este isteț, comunicativ, descurcăreț și activ – are o inteligență observabilă – și totuși obține scoruri mediocre, are nevoie de sprijin, reveniri și strategii exprese de recuperare? De ce același program educațional – în varianta lui cea mai fericită – produce în unul transformări extraordinare, revelații ale propriilor pasiuni și satisfacții intelectuale adevărate, iar pentru chiar colegul lui de bancă, declanșează renunțări și plictis?

Probabil că te-ai asigurat, ca și mine, că faci tot ce-ți stă în putință pentru traseul lui academic: ai ales cea mai bună școală, te-ai zbătut să fie în grațiile celei mai bune învățătoare, l-ai dat la cei mai buni meditatori din oraș, l-ai înscris la cursuri de limbi străine, l-ai dus, pe rând, la vreo trei sporturi, i-ai cumpărat tot ce ți-a cerut, i-ai dat întotdeauna tot ce e mai bun.

De ce”cheița” copilului tău nu se întoarce de la sine, de ce nu-i zbârnâie pur și simplu mecanismul, de vreme ce lui nu-i lipsește nimic?

Când se pierd copiii și cine e de vină?

Unde încep copiii să se piardă? Când ne alunecă un copil printre degete și mai ales de ce? Este o culpă a lui că nu se străduiește suficient sau, mai degrabă, o neputință? Este vina mea că nu îl fac să muncească?

Am întâlnit mulți părinți, ca tine, care, exasperați, cred că soluția salvatoare stă în a munci mai mult, în repetiție, în exercițiu, în condamnare la muncă zilnică. Am fost de multe ori pusă la zid că nu dau teme lungi, care să-l forjeze în execuție până ce știința se lipește de el. Am fost alături de tine când mi-ai cerut să fiu mai severă sau să mă încrunt mai impresionant. Am întors cheița împreună pentru o săptămână-două, copilul s-a activat de frică sau rușine, după care a căzut înapoi, în ritmul lui natural și și-a încetinit eforturile în inerția proprie stării lui de echilibru. De ce? Cu ce am greșit amândoi?

Care este ingredientul reușitei școlare?

Îndrăznesc să îți spun că, după mine, secretul reușitei copilului tău nu este nici munca susținută, nici inteligența. Ele nu sunt o premisă, ci, mai degrabă, o etapă intermediară, un succes parțial, la care s-a ajuns pornind de la alte baze mai subtile, mai misterioase. Acestea se văd în sclipirile ochilor lor, în prima zi de școală, după ce au luat poziție, pentru prima dată, în băncile clasei mele. Știu, după câteva minute, care sunt deja în barcă, alături de mine, și care vor trebui pescuiți din când și resuscitați cu guri de respirație artificială – copiii meditați, sprijiniți în cârjele intervenției altor profesori, pentru liniștea noastră, a tuturor. Un al șaselea simț îmi permite să depistez rapid, în clasă, copiii care vor ”învăța bine”. Cum? Nu știu – a devenit un automatism profesional – îmi este suficient să recunosc în ochii lor ceea ce aș numi o ”stare de bine” sau de echilibru emoțional, un foc interior, care-i mențin direcția și îi alimentează pasiunea. Acesta este un lucru despre care am bănuit mereu că îl aduc de acasă, din spațiul intim sau din sinergia relației lui cu tine.

Știu că, la un moment dat, mă vor surprinde toți cu gândirea lor, că vor avea intervenții fericite în lecție, că vor dovedi că sunt inteligenți, dar că nu toți vor ține ritmul, nu toți vor fi capabili de efort, nu toți vor ține dinții strânși în îndârjirea de a depăși obstacole. Ceva din felul în care tu l-ai introdus în lume trebuie să își fi spus cuvântul până ajunge în băncile clasei mele.

Cele mai recente studii au definit acest ingredient ca o ”stare de bine” a copilului, capabilă să influențeaze în mod dramatic puterea lui de concentrare, dorința de reușită, rezistența la efort și ambiția creșterii personale. Alte studii l-au definit sub forma americanismului ”grit” – pasiune, rezistență, perseverență. Cei mai mulți specialiști au fost de acord, însă, că este vorba despre viziunea pe care o au, încă din primii ani ai vieții, despre propria minte sau inteligență (fie ca un dat providențial, fie ca un ”mușchi”, capabil de creștere, prin efort și intenție).

Nu știu cine are dreptate. Dar am o bănuială, că toate cele de sus – echilibrul emoțional, ambiția sau apetitul intelectului – au la bază o rădăcină mai adâncă, ramificată înapoi, în timp, până la clipa venirii lui pe lume.

Educația lui a început din prima lui zi de viață, atunci când probabil, îl credeai mic, neputincios și incapabil să te înțeleagă. Primul lucru pe care îl află atunci este și cel mai important – el îi intră în sistem pe căi inconștiente, dincolo de percepțiile noastre raționale, cu o extraordinară forță empatică, pe care o pierdem cu toții, mai târziu.

Care sunt cele mai importante lecții?

a. Cui îi aparține copilul tău?
b. Cum îți cerți copilul?
c. Cum îl faci să aleagă?
a. În primii ani de viață învață de la tine cel mai important lucru: învață fie că e liber, fie că îți aparține. Depinde de ce crezi tu. Credințele tale i se transmit, îi aprind steaua din frunte.

Nu cred că fiul sau fiica ta îți aparțin cu adevărat. Copilul tău vine cumva din lumea de dincolo, din stele, și are nevoie, aici, pe Pământ, să se însoțească, să se atașeze, să fie iubit, să crească. Totul, pentru a putea să își învețe propriile lecții. El are deja o lume – una doar a lui, pe care va trebui s-o așezați în ordinea omenească, să o clarificați împreună, ca într-un gest pios de restaurare a unei piese vechi și misterioase, de dinainte de vremuri, acoperite de praful sau vopseaua infamă a necunoscătorilor. De aceea, dragă mamă, nu te turna în el. Nu te dedica, nu face din el centrul universului tău. Nu transforma renunțările tale în sacrificiu și nici nu aștepta nimic în schimb. În lumea asta a lui, pe care ați putea împreună să o aduceți în lumină, destinul tău l-ar înghesui, semnificațiile și poveștile tale l-ar copleși. Fă un pas în afara lui și bucură-te, alături de el, de drumul care v-a fost dăruit, împreună. Caută să îți sincronizezi deciziile cu ritmul și nevoile lui, nu te vârî cu autoritatea vârstei tale peste necesarele lui experiențele. Învață-l să fie liber. Asta îi va da mai târziu energia de care are nevoie ca să își găsească pasiunile, să devină competent, așa cm ți-l dorești.

b. Din felul în care îi predai prima lecție – a apartenenței– vei învăța și cm să-l cerți.

Părinții au tendința de a se așeza în fața/împotriva copilului, atunci când îl mustră, îi explică sau îi interzic ceva. E o poziție perpendiculară, de parcă o natură o taie pe cealaltă – una de forță, confruntare și generatoare de emoții negative. Copiii au înstincte extraordinare – așa că ei vor auzi muzica din cuvintele tale, îți vor recunoaște iritarea și îți vor adulmeca, spontan, starea de spirit. Nu vor înțelege logica argumentelor tale, se vor încărca doar de vinovății și teama că nu te satisfac pe tine. Ca să se îndrepte sau să facă ceea ce consideri tu a fi binele lui, copilul trebuie să-ți asculte glasul din poziția umăr-la-umăr, din energia egalității care ne-a plămădit pe noi toți. Înainte de asta, trebuie să scoți din intenția ta toată nemulțimirea, frica sau crisparea eșecului. Va fi mai bun dacă îl inspiri, dacă folosiți greșelile ca sursă de creștere, nu una a complexului de inferioritate.

c. De pe poziție de luptă și cu emoții negative nu poți obține nimic pe termen lung. Doar supunere de moment, o alegere instinctivă între două lucruri nedorite, unul mai nesuferit ca altul.

Învățați să validați spiritul din ei, să găsiți potențialul lui adevărat și abia apoi să încercați să modelați împreună – ca într-o negociere blândă – granițele aspirațiilor proprii și ale predispozițiilor lor native. Nu poți trece peste el, iar dacă o faci cu duritate, nu vei educa un comportament anume sau altul; vei reuși doar să reprimi tendințe despre care copilul află că nu-ți plac, pe care ajunge să și le ascundă, adormindu-și natura. Dorința oricărui copil este să se vadă în ochii tăi. De acolo își ia puterea de viață. Dacă va găsi acolo, repetat, reflecția nereușitelor sau laude exagerate pentru micile lui victorii – va învăța că valoarea personală este legată de aprobarea ta. Va învăța să aleagă cu ochii închiși.

Pentru copilul tău nu ești un dumnezeu, ci doar un însoțitor – unul care poartă lumina experienței, care știe să îl asculte și să recunoască cine este el. Nu trebuie să-l determini să facă ce e bine, poți doar să îl inspiri.

Culmea e că toate lucrurile acestea se întâmplă între granițe precise. Libertatea se învață în mijlocul constrângerilor de tot felul. În prima fază a vieții lor, copiii sunt ca apele în dezgheț, alunecând din vârful muntelui, în toate direcțiile, impetuos, pe oriunde găsesc făgașe, cât de mici. Își încearcă puterile, te provoacă, testează și își caută direcția. Energia celui mai fabulos ghețar se împrăștie în fire mici și rapide, într-o curgere fără sens și orientare. Dacă dezghețul găsește o albie bine săpată, apa se va duce într-acolo, natural. Va curge impetuos și cu vuiet într-o direcție clară.

Știu o mulțime de părinți care-s ca muntele de mari și importanți – numai că nu reușesc să canalizeze nimic. Nu fac decât să stăvilească, să impună curgerii baraje ad-hoc, mai mult sau mai puțin inspirate.

Cum l-ai trimis tu la mine?

I-ai dat de mic de toate, i-ai preîntâmpinat orice dorință – încă înainte de a și-o fi formulat, i-ai ameliorat cu promptitudine orice stare de disconfort, te-ai alarmat la fiecare scâncet și ai făcut din strănuturile lui un capăt de țară. L-ai lăsat să câștige la orice joc și i-ai luat partea la conflictele de pe terenul de joacă. I-ai legat șireturile până la 7 ani, i-ai suflecat mereu mânecile și tras maieul, la spate, ca să nu răcească. Știu, ai fost un părinte bun, fiindcă nu l-ai lăsat să sufere. Acum nu mai are nimic de făcut, decât să învețe. Asta e răsplata ta.

În tot procesul ăsta de revărsare a bunătății tale, i-ai dat și altceva, hotărâtor și greu de modificat: inerție A învățat, de mic, să își seteze așteptările pe frecvența unui anumit nivel de confort interior.

Ghici ce? Învățarea nu înseamna confort, nici echilibru. Învățarea înseamnă conflict interior – disonanță cognitivă, problematizare, luptă interioară pentru autolămurire. Înseamnă ieșire din zona lui de confort, aventurare în stări de încordare, autosupunere la frustrare, amânarea recompensei, rezistență la eșec și îndârjirea de a ieși din drumurile înfundate și a apuca pe altele. Un copil căruia i-au fost preîntâmpinate deja pâna la 7 ani cam toate nevoile – se va bloca ușor, în așteptare sau în renunțare. Modul lui de operare e setat deja pe principiul minimului efort. Lucru la care ai contribuit din plin, fiind un părinte bun.

Ce pot face eu pentru tine?

Am învățat să ghicesc, din privirea copilului tău, dacă ești un părinte care știe să-l certe sau să-l facă să aleagă. Dacă îți aparține ție sau sieși. Am învățat să adulmec frica și să recunosc inerția. Vestea bună este că fiecare copil – chiar și al tău – dă tot ce are el mai bun și este, în orice moment, cea mai bună variantă a lui.

O altă veste bună este că eu sunt un profesor bun: pot să-mi adaptez strategiile.Pot, din când în când, să-l cert sau să-l încurajez. Pot chiar să îi explic și a cincea oară sau să îi șterg, înțelegătoare, lacrimile de pe față. Pot face lucrurile să pară mai bune de la o zi la alta.

Nu pot însă rescrie lecția lui despre libertate, nici devirusa sistemul lui de frici, nici transforma curentul care îi alimentează efortul. Nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că firul care îl leagă de tine are împământare la tine, acasă, în tensiunea aspirațiilor voastre de viață. Și în definiția pe care știi s-o dai, la rândul tău ”părintelui bun”.✨️✨️💕

"Sunteți pasionat de îngrijirea oamenilor și doriți să faceți o diferență reală în lumea medicală? Cursul nostru de calificare pentru Infirmieri este poarta de intrare către o carieră dedicată îngrijirii pacienților . Dobândiți competențele și cunoștințele necesare pentru a vă lansa într-o carieră plină de satisfacții și oportunități. Alăturați-vă echipei noastre și începeți-vă călătoria spre o carieră valoroasă în domeniul medical. Contactați-ne pentru mai multe detalii și înscrieți-vă acum!"

Calificare și Evaluare Profesională Cursuri de calificare profesională

Pregătește-te să faci diferența! Înscrie-te la cursul nostru de educator specializat și învață cm să îți pui în valoare pasiunea pentru educație.
Fii parte din schimbarea care contează în viețile copiilor cu nevoi speciale. Înscrie-te acum și începe să faci diferența! Info la (0766) 798 904 si pe www.alegecurscalificare.ro

Viața se întâmplă, iar cafeaua ajută!🥰

💕Te iubesc, mama, și nu te-aș schimba pentru nimic în lume! Doar o mică cerere aș avea... M-aș bucura mult să nu mai țipi la mine când vin să te întreb ceva și tu ești la laptop. M-aș bucura să-ți termini treaba la serviciu și acasă să fii doar mămica mea... Îmi place să stau pe lângă tine în bucătărie când gătești și nu înțeleg de ce mă alungi dincolo, spunând că „te încurc”.

Sau când mă strigi din altă cameră și eu nu te aud, aș vrea să nu mai vii să mă tragi de mânecă și să mă pedepsești. Pe stradă, când îți pun multe întrebări, aș vrea să-mi răspunzi. Nu înțeleg de ce îmi spui mereu „dar taci odată și stai locului!”. Știi câte chestii vreau să descopăr în fiecare zi?...

Am mai observat că vorbești mult tare la telefon, nu știu exact cu cine. Cu mine însă încerci să închei repede, să mă faci să înțeleg rapid ce am de făcut. Dar mie-mi place să-ți aud vocea, explicațiile, să-mi povestești una și alta, să te văd zâmbind. Ca să te văd zâmbind, aș face orice!...

„Să mă asculți, că dacă nu, praf te fac!...”

„Nu ți-e rușine să vorbești așa?”

„Dar tu nu mai taci odată?”

„Mă termini cu întrebările astea, o să plec și n-o să mă mai întorc niciodată, să văd, ce-o să faci fără mine?”

„Cine m-o fi pus să te fac?”

„Semeni cu taică-tu, normal, de la mine n-ai luat nimic!”

„Ce-i cu nota asta? Alții cm pot lua 10? Nu ești în stare de nimic!”

„O să te las aici, dacă nu te potolești, să văd cm mai ajungi acasă!...”

Le aud și eu pe unele de la tine, câteodată, pe altele le aud de la alte mămici, prin parc. Am impresia uneori că sunt ca o jucărie stricată, pe care n-o mai vrei, sau că, dacă ai putea, m-ai schimba cu alt copil. Mă doare ceva în piept, acolo unde bate inima, îmi vine să plâng și mă străduiesc să fiu cuminte. Și niciodată nu-mi iese cm „trebuie” să-mi iasă.

Mama, de ziua ta, mi-aș dori să fiu cadoul perfect pentru tine. Să mă primești exact așa cm sunt. Să nu vrei să mă schimbi, ci doar să mă crești și să fii fericită că fac parte din viața ta. Eu sunt cel mai fericit copil pentru că pot să te strig Mama!

👉De ce este esențială formarea profesională?
Sporește încrederea: dobândirea de noi cunoștințe și aptitudini consolidează încrederea în sine și vă permite să abordați sarcini și proiecte mai complexe cu mai multă determinare și siguranță.

Sporește mobilitatea profesională: Formarea profesională vă poate pregăti pentru noi oportunități de carieră și vă oferă flexibilitatea de a vă adapta la schimbările de pe piața muncii. Persoanele cu competențe și calificări actualizate sunt mai susceptibile să fie căutate și să avanseze în carieră.

Oferă răspuns la cerințele pieței: Într-o lume în continuă schimbare, noile tehnologii și tendințele din industrie pot afecta cerințele de competențe și cunoștințe. Prin urmare, formarea profesională este esențială pentru a rămâne la curent cu noutățile și pentru a răspunde cerințelor pieței.

Permite avansarea în carieră : Persoanele care investesc în formare profesională sunt adesea mai susceptibile să fie luate în considerare pentru promovare și avansare în cadrul organizației lor. O creștere a nivelului de competență poate fi percepută ca o investiție valoroasă de către angajatori.

Îmbunătățește satisfacția profesională : Formarea profesională contribuie la îmbunătățirea satisfacției și a sentimentului de împlinire în carieră, deoarece persoanele care sunt continuu provocate și încurajate să învețe noi lucruri sunt mai motivate.

Fiecare gând bun contează!🏥👼🙋‍♀️🙋‍♂️

“Neurologul Rebecca Saxe a "tradus" cea mai frumoasă imagine a anului 2017.
Este fotografia unei rezonanțe magnetice surprinsă în momentul în care o mamă își sărută fiul de numai două luni.
Buzele puse pe căpșorul omulețului declanșează, imediat, în creierul acestuia, o reacție.
Se eliberează dopamină, cea care ne dă senzația de bine, dar și oxitocină, botezată ”hormonul iubirii”, pentru că este resposabilă cu afecțiunea și cu atașamentul.❤️🤱
Sărutul reduce temerea și crește încrederea, stârnește sentimente de afecțiune și de atașament, semn că bebelușul a înțeles că este protejat.
De asemenea, se eliberează dopamină, cea care face să ne simțim bine și vasopresină, "liantul” ce leagă mamele de bebeluși în primele luni de viață ale acestora.
Avem așadar toate motivele să ne ținem bine în brațe puii și să îi pupăm ☺️”
📷 Daily Mail

1. Nu înjosi pe nimeni în viață
Și nici de sus la alții nu privi,
Nu ignora o lacrimă pe-o față,
Poate-n-tr-o zi pe fața ta va fi!

2. Nu-l umili pe cel mai slab ca tine
Nu-i vina lui c-așa a fost creat,
Te vezi erou și lumea-ți aparține,
Dar uiți că scări nu-s doar pentru urcat!

3. Nu neglija ascultă și răspunde,
O vorbă care ție-ți pare fleac,
Poate salva pe cel care-o aude
Și poate-n deznădejde a-i fi leac!

4. Suntem egali, fii om cu fiecare,
Lasă frumos pe unde-ai să pășești
E-o lege-a vieții fără expirare,
La fel cm dai, așa o să primești!

Poezie “Fii om!” ~ Versurile fac parte din volumul ” Intre lacrima si zambet”. Autor: Licuta Pantia

Reține asta: totul va depinde de tine.

Întipărește-ți acest lucru în creier și transformă-l într-un mindset. Totul va depinde de tine. Să zicem că ți-ai propus de mai mult timp să slăbești, să arăți mai bine, să-ți transformi viața (fericirea are legături importante cu aceste aspecte). Te pot ajuta un nutriționist, un medic specialist, un psiholog, orice alt expert vrei tu, dar în definitiv totul se va reduce la tine, la ce vrei, la ce faci. E o putere extraordinară să conștientizezi asta. Spune-ți-o de mai multe ori în fiecare zi. Ești rezultatul alegerilor tale și al acțiunilor tale. Dacă te situezi peste IMC-ul normal, asta e tot rezultatul alegerilor și acțiunilor tale. Tu te vei trage înapoi, cu toate beneficiile ulterioare. Nu-ți trăiește nimeni viața în locul tău. Nu se poate pune nimeni pe deplin în poziția ta. Tu-ți cunoști cel mai bine punctele slabe, pe cele forte, demonii (cu toții îi avem). Dacă tu nu ai grijă cu adevărat de tine, nu va avea nimeni în locul tău. Realitatea ta înconjurătoare stă în atribuțiile tale, iar felul în care înveți să te comporți în fiecare zi, construind niște obiceiuri solide, îți va arăta felul în care te vei comporta întreaga viață. Ai un potențial enorm, dar dacă rămâi doar la teorii și nu treci la acțiune, va fi în van totul. Și totul va depinde de tine.

Extrapolează exemplul cu slăbitul și aplică-l în orice capitol al vieții.

Text preluat -Dr Vasi Radulescu