Liliana Paraschiv Dumitru

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ CAPRELE Cand stareta ma trimitea sa fac curat in biserica din deal, ma trimitea acolo pentru toata ziua. Indeplinirea acestei minunate indatoriri nu imi lua mai mult de doua ore si cu restul,....ce sa fac eu in restul timpului, singura, izolata pe un varf de deal doar cu o biserica veche si un cimitir micut...

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ La mamaia..... Întotdeauna în garsoniera la mamaia mirosea a valeriana, a levănțica și a naftalina din dulapul în care ținea haina de astrahan negru strălucitor pentru a mi-o lasă mie. Un cățel de argila maronie, de la iarmaroc.....măsuța rotunda, învelita în crosetatura ecru de macrame ... rozete f...

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ COCO SI FIFI Ca sa ma fac inteleasa, pentru cine nu imi cunoaste povestea, am facut facultatea stand intr-o manastire. Familia mea considera ca sunt mai in siguranta si nu voi sari in ochii securistilor daca stau “in banca mea”, fara studii superioare....ori,...eu am vrut sa invat....asta pe scurt, fara a in...

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ BATRANICA Habar nu am cm se numeste. E o batranica.Am remarcat-o intr-o seara, in magazinul din apropierea blocului meu din cauza vocii de papusica. Imaginati-va glasul Adei Gogan la optzeci de ani. Cam asa ceva. "Uite ce fusta frumoasa, cu flori ai", o admira una dintre nepoatele ei, vanzatoare amandoua la....

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ PAGINA ALBA In momentul in care am pus piciorul pe taramul schimbarii am stiut ca incep un nou drum, ca dau START unui proces nu neaparat simplu si nici de scurta durata. Cred ca am incheiat de-abia prima etapa. Am scos “mobila veche” din casa si am facut curat-pahar. Ce sa vezi? Scotand eu lucrurile vechi ...

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ SANGE ALBASTRU Controversata sintagma acest "SANGE ALBASTRU" mai ales d**a atatia ani de indoctrinare comunista in spiritul urii fara alt argument decat provenienta sociala inalta.Foarte greu sa spui EU AM SANGE ALBASTRU, caci imediat esti considerat cu nasul pe sus, plin de aere de superioritate, chiar nebun...."...

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ DESPRE PUTERE SAU SLABICIUNE, RESPECT SAU FRICA. Pentru ca tot e la moda si m-am saturat sa aud despre "puternicul" Putin, haideti sa lamurim lucrurile.Putin e un vierme barbar si las, care se ascunde d**a un buton rosu, al valizei nucleare.Un ghem de frustrari, ura si dorinta de a domina, acesta este Vladimir Putin. Copil nemancat si umilit la sc...

Iubeste-ti copiii !

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ A 11-A PORUNCA Profetul Moise nu a inscris pe Tablele Legii a 11-a porunca. I s-a parut ca ea curge, natural, in venele fiecarui parinte, impletita in sange si in inima. Din pacate, exista unii parinti care ar avea nevoie sa o cunoasca si sa o respecte: IUBESTE-TI COPIII! Fie ca sunt ai tai , fiziologic, sau dati....

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ PERELE De ce intrebarea "Care sunt fructele tale preferate?" ar viza numai gustul? De ce nu ne-am gandi care sunt fructele noastre preferate, ca aspect? Care sunt cele mai frumoase fructe? Cu siguranta, fiecare va avea raspunsul sau. Pentru mine, fructele preferate sunt perele. Cu greu gasesti ceva mai fr....

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ CEA MAI FRUMOASA IUBIRE Cea mai dulce iubire a mea, cea mai frumoasa, pentru ca e cea mai curata , este ea, Bastet. Cand mi-a venit, acum mai bine de doi ani la usa, era cea mai respingatoare si intristatoare dintre pisici: era plina de puroi din cauza unei urechiuse infectate, un dintisor ii atarna aproape rupt iar codi.....

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ MICA VRAJITOARE Rose mi s-a aratat in vis in prima mea noapte petrecuta alaturi de sotia mea, Marie si m-a chemat pe numele meu : "Julien!" mi-a spus cu vocea ei blanda si dulce, copilaroasa ca o raza de primavara. Nu stiu de ce a ales sa mi se adreseze, poate fiindca privisem marcat copacul uscat din curtea pens.....

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ MUGURII Primavara incepe cu mugurii asa cm martie incepe cu babele....Garboviti, imblaniti in puful lor cenusiu, intorsi catre ei insisi, mugurii....coc MISTERUL la focul lin al rabdarii . In zilele inca friguroase. In orele reci, fulguind a iarna.....ei tin strans, la pieptul lor speranta florii ce-o sa ....

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ VIATA CU ZÂMBET Primavara incepe cu mugurii asa cm martie incepe cu babele.

V-as fi recunoscatoare daca ati scrie o recenzie d**a vizitarea paginii si daca ati recomanda-o si altor persoane. Literatura nu poate trai intr-o lume a superficialitatii decat sustinuta de vocile voastre .
Va iubesc si va imbratisez pe toti !
Liliana Paraschiv Dumitru

Povestea bunicii sotului meu, care a facut 9 ani de puscarie desi se afla in legitima aparare, cand si-a ucis violatorul.

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ COANA LISICA SI SARPELE “Coana Lisica a fost femeie rea” murmura o taranca iesind din biserica, la inmormantarea bunicii Lisica, mamaia sotului meu. Am auzit-o, dar am facut pe surda. Orice I-as fi raspuns nu ar fi convins-o si din respect pentru mamaia, am preferat sa nu ii intinez ultimul drum, cu discutii inutile. M...

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ Le rêve de Louise La ferme l’attendait, grise sous le ciel gri et muet. Louise rentra chêz elle, les mains pendant , les yeux brulat encore du fleuve de ses larmes, vouées aux cieux, impuissantes à changer sa vie de misère et de solitude. Ses parents l’attendaient eux aussi. Ils avaient fait des efforts a mai...

De Sf. Valentin, FATA FARA NUME

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ FATA FARA NUME ( iubita lui Valentin ) A fost odata - spune legenda, nu viata Sfantului Episcop Valentin al Umbriei, care nu are nicio legatura cu povestea de iubire a tanarului Valentin - intr-o inchisoare romana, un tanar crestin indragostit de frumoasa fiica oarba a gardianului: Sfantul Valentin. A fost odata, o fata atat de frumoas.....

Pisicuta care mi-a salvat viata

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ PISICUTA CARE M-A SALVAT La munte, ploaia, are, asupra aerului, efectul vaniliei Bourbon intr-un cheese cake de calitate : il inobileaza si il face savuros. Dar in acel sfarsit de noiembrie , ploaia cadea ca o ghilotina: grea si rece. Venisem de la liceu inghetata si incercam sa ma incalzesc cu o cafea fierbinte asteptand ....

CUFARUL MISTERIOS.

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ CUFARUL MISTERIOS Vacanta de vara era pe sfarsite si Liza avea sa se intoarca in clasa prozaica a colegiului, avea sa suporte cicaleala nesfarsita a profei de istorie si indiferenta insuportabila a lui Tudor, colegul ei, pe care il iubea, de doi ani, in tacere. “ La varsta asta, nu iubesti cu adevarat , asta nu-i i...

SA NU VISEZI....LAVANDA !

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ SA NU VISEZI..... LAVANDA !..... Intotdeauna mi-am iubit elevii. In felul meu, realist, fara a-mi pune ochelari cu lentile roz. Nu am avut nevoie sa ii infrumusetez ca sa imi fie dragi. Sunt frumosi asa cm sunt. O generatie mai libera decat a mea.....,dar cu pasii mai grei, cu plumbul grijilor pe umeri, nu cu aripi de fluture . .....

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ "HOMALAW" 4 - CUM IMI TRAIESC SINGURATATEA LA 50 DE PRIMAVERI ! Incepe de pe la patruzeci de ani.....suntem considerate batrane, expirate ca frumusete, grase d**a nu stiu cate sarcini, niste fructe pe cale de putrefactie, niste condamnate la " nu mi se mai intampla nimic bun" . Iar la cincizeci de ani, gata ! deja procesul de degradare din feminitate s-a incheia...

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ SCARLETT, NEBUNA ! “Cine ar putea să creadă că nu există suflet în spatele acestor ochi atât de strălucitori”. Theophile Gautier Pisicuta asta are cate un nume de la fiecare membru al familiei. E botezata Bendis, d**a zeita dacica a lunii, familiei si padurilor, de iubita preafrumoasa a fiului meu, poreclit...

https://www.liliana-paraschiv-dumitru.com/451598777

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ DESPRE OAMENI-INGERI SI ALERGAREA DE DIMINEATA DESPRE OAMENI SI INGERI Traim printre oameni si speram in Ingeri. Ni-I inchipuim mai mereu cu aripi ca niste uriase lebede umane plutind pe unda Cerului, in Albastrul de dincolo de albastru. Uitam, insa ca exista oameni-ingeri. Intalniri de destin, oameni misionati sa ne schimbe drumul vietii catre....

Pagina noua de blog: POVESTI FANTASTICE https://www.liliana-paraschiv-dumitru.com/451634383

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ LUPUL ALB Sub pleoapa grea a apusului, macii aprinsi ai verii scanteiau amar. Ca niste rubine fierbinti arzand ochii neplansi ai fetelor singure. Maria era neiubita , schioapa , orfana. Locuia cu o matusa batrana si rea intr-o coliba ascunsa de brazi in inima neagra a codrului....un loc izolat de satul mic .....

Liliana Paraschiv Dumitru updated their website address.

You can send a message directly to Liliana Paraschiv Dumitru.

https://www.liliana-paraschiv-dumitru.com/451603759

POVEȘTILE SUFLETULUI - My blog ~ JIMMY, PLIC ! Mama Eugenia il dojeneste cu tandrete, reprosandu-i, in gluma, ca cere tuturor “Plic plic plic,!” si ca e maaare hotoman,facand pe nemancatul chiar daca nu era asa. Si Jimmy raspunde : "Maaaa !" ( adica “ Hai, ma, mami maa.... ca si tie iti place ca pap !") Soare! Asta este intre ei doi : lumi...

CAMPUL, DRUMUL LUNG SI EU

Au trecut patru luni de la miracolul din 23 iulie 2021 cand , d**a prima sedinta de hipnoza, am reusit sa imi iau singura pantofii !

Exersez, fac miscare zilnic, invat sa ma bucur de viata asa cm un elev invata o lectie veche, din urma, la care a lipsit.

Sunt asemeni unui om care are in fata un tort apetisant d**a ce ani de zile a fost hranit si saturat cu balegar. Imi e greu sa gust din prajitura de satula ce-s deja de rau.

Doar ca mintea nu-I stomacul,

Mintea are spatiu infinit asa ca dau ce e gretos la o parte si-mi fac curaj si gust din prajitura. Si este delicioasa !

E o dimineata de noiembrie tarziu care multora nu le-ar placea. Mie imi place. Iubesc norii ca o vata alburiu-cenusie are acopera cerul, iubesc pomii aproape desfrunziti si campul cafeniu. Fanfara aramelor si a aurului toamnei a tacut si in linistea de noiembrie se deseneaza in zare copacii desfrunziti. Eu imi fac mersul si alergarea zilnice, fiindca, da, pot sa si alerg si cu cat alerg in aerul rece si proaspat, cu cat ma hranesc mai nesatios cu ceturile laptoase ale toamnei tarzii cu cat ma infig cu mai mare viteza in drumul ca o panglica cenusie ce mi se intinde gratios sub talpi, cu atat mai multa stralucire se isca in mine. Am focuri de artificii handeliene in cap , in inima, in suflet, sunt cu adevarat fericita !

Nu imi trebuie nimic mai mult pentru ca toata muzica din univers sa rasune in mine : campul si eu sub cerul noros, atat ! Campul, eu si drumul lung, lung, ce mi se asterne inainte si ma cheama sa il strabat nu taras, ci alergand.

Merg repede, din ce in ce mai repede, pasii mei pulseaza ca o inima de indragostit, din ce in ce mai repede. Acolo , in zare, e persoana iubita care trebuie regasita : sunt eu insami, cea sanatoasa si fericita, nu am voie sa intarzii la intalnire fiindca am amanat-o destul. Gata cu fricile de a nu cadea din picioare, de a nu ma pravali in drum, nu se va intampla nimic din acestea, fiindca eu am aripi. Pasarile nu ametesc in zbor si eu zbor ca o pasare.

In dara de lumina a miracolului de la inceput, drumul e lung si nu mai are nimic din farmecul glamuros al verii verzi si inflorite sau din muzica toamnei timpurii dar alamurile vii ale vietii, culoarea si stralucirea exista, este in suflet.

Despre oameni si ingeri

Traim printre oameni si speram in Ingeri. Ni-I inchipuim mai mereu cu aripi ca niste uriase lebede umane plutind pe unda Cerului, in Albastrul de dincolo de albastru.

Uitam, insa ca exista oameni-ingeri. Intalniri de destin, oameni misionati sa ne schimbe drumul vietii catre Viata.

Profii....profii au orgoliile lor, in majoritate bazate pe criteriul timp ( ei au avut deja timpul necesar pentru a se realiza, pe cand pustanii din banci de-abia alearga catre implinire. Caile lor de multe ori sunt ocolite, urcusul abrupt iar poteca spinoasa. Daca nu te apleci o secunda, nu vezi ca sunt raniti. Daca nu ii iubesti, nu le incalzesti sufletul spre a si-l deschide. Daca ai doar cap si creta ( marker, mai modern ) si sufoci inima, nu va exista viata in relatia profesor-elev.

Din fericire am pus tot sufletul “ la bataie” cand a fost vorba de copiii si adolescentii din banci.

Filiatia este un lucru ciudat si teribil de complex. Sunt cazuri, ca al meu cu Edi, cand Universul ne ofera rude de suflet, inrudiri spirituale, fara zero baza genetico- fiziologica. E acolo, esti “ suflet din sufletul meu” si te recunosc a fi. Pe fiul meu l-am purtat noua luni in intunericul dulce al matricei materne. Pe elevii mei care si-au deschis inima catre mine, I-am purtat ani in coconul de lumina al sufletului meu.

Rude in plan spiritual, parinteala de suflet.....Imi e mai cald la aripi si-mi inalt mai frumos zborul cand il impart cu tine. Si, iti dau mana sa ma ridici iti permit sa ma ghidezi. Impart cu tine cea mai frumoasa odaie a fiintei mele : mintea.

Ce s-a petrecut de fapt la Turnul Babel cand s-au inmultit limbile? Ce limba vorbea omul pana atunci? Pai vorbea LIMBA SUFLETULUI. Incercand sa ajunga la Dumnezeu undeva la o inaltime materiala si prin mijloace materiale, grosolane, chiar, cm e zidaria.....bineinteles ca a uitat limba spirituala, care vorbeste tuturor inimilor si s-a incalcit intr-o multime neeesfarsita de limbi fonetice, materiale.

Oamenii ingeri vorbesc aceeasi limba cu noi, aceeasi dintotdeauna, limba sufletului.

Un tanar vultur destinat zborului inalt era al meu Eduard, ru I-am daruit o pana si I-am aprins genialitatea nativa cu un NIMIC NU E IMPOSIBI. El si-a construit aripi largi si mi-a daruit a doua sansa la viata.



Cum sa scapi de cocoasa



Aveam cocoasa, scolioza, in termeni mai academici, cocoasa, pentru toata lumea. D**a TERAPIA TRANSFORMATIONALA RAPIDA nu mai am.....Un medic ar justifica asta prin faptul ca am slabit si fac mult sport.

Fals.

Cocoasa mea venea din suflet. Inima mea avea cocoasa. Atat acceptasem poverile de tristete ale vietii si nu lasasem sa plece niciuna, incat le caram cu spinarea si asta se vedea . Devenise fizic.

Da. Am slabit, dar corpul meu nu a fost singurul care s-a usurat ci in primul rand sufletul.

M-am eliberat de tot ce ma durea. Le-am permis sa isi ia zborul de pe umerii mei tuturor corbilor durerii care ma aplecau spre pamant.

Fiti liberi, nu lasati tristetile, nu lasati durerile si frustrarile sa va locuiasca, sa va impovareze. Va vor cocosa dandu-va aspectul unor sclavi plecati sub lanturi. Fiti liberi, fiti regi, inaltati-va capul, gatul nostru nu est un baston ci un nobil si svelt stalp tasnind catre soare.

Indreptati-va spatele in fiecare dimineata , intindeti-va bratele catre cer ca sa simtiti ca aveti aripi si lasati ochii sa priveasca spre inalt, nu spre noroi.

Aici e tot secretul: chestiune de alegere: ne uitam la glod, sau la cer? Hai sa scapam cu totii de cocoase si sa privim doar cerul: pentru asta suntem facuti !



Expresii “ demonetizate”



De o mie de ori pe zi suntem bombardati cu mesaje motivationale . La tv, pe retelele sociale, in discutiile cu prietenii, ba chiar prin titlurile din reviste ni se spune “ gandeste pozitiv”, “ meriti mai mult “, “ scapa de relatiile toxice”, “ fii tu insuti”, “ daca vrei, poti “, “ Dumnezeu este in noi”” imposibilul nu exista “ ...pana la saturatie.

Pana ce toate aceste expresii se golesc de continut si nu mai reprezinta nimic mai mult decat un bazait de musca insistenta. Nimeni nu de spune CUM sa facem toate acestea si ca importanta lor este reala.

Dumnezeu a creat lumea prin Fiul sau, Cuvantul divin si da, Dumnezeu este in noi, acolo, in ungherul cel mai profund al fiintei noastre unde putini dintre noi coboara,,,,deci, CUVANTUL ESTE CREATOR. Cuvantul , fie rostit, fie gandit, fie scris, este creator: el construieste un zid de lumina sau dimpotriva, unul de intuneric in jurul nostru si prin acest filtru incep sa ni se intample lucruri.

Fii tu insuti este si mai greu de realizat, la fel de greu de realizat ca si “ cunoaste-te pe tine insuti” Si la fel de usor: trebuie doar vointa unei introspectii profunde si totalmente sincere. Daca ajungi sa vorbesti cu bucatica din Dumnezeu, cu nucleul vietii tale, atunci te si cunosti si stii cine esti, ce vrei cu adevarat si care este rolul tau pe Pamant. Se poate in doua moduri, ambele dand de o parte constientul, deci “ minciuna cotidiana” din noi: sau prin experienta de moarte iminenta, sau prin hipnoza. Odata gasita aceasta parte divina care locuieste in fiecare dintre noi, orice este posibil, miracolul poate fi infaptuit. Relatiile toxice, cele care iti aduc numai rau si suferinta pleaca aproape singure asa cm norii se rup si iese soarele. Si da, meriti mai mult, fiindca il porti pe Dumnezeu in tine, cu tine, ii esti un fel de ruda, esti nobil, esti rege, esti print, lucrurile nedemne nu iti mai plac, nu se mai potrivesc in niciun ungher al vietii tale, meriti totul fiinda esti “ ruda” cu Dumnezeu.



Si este biblic: Iisus ne-a numit “ fratii “ si “surorile “ Lui, nu sclavii Lui, nu “robii Domnului” asa cm am devenit atunci cand s-a institutionalizat credinta.

Pervers este faptul ca suntem invatati sa ne rugam, ca si cm am vorbi cu Cineva de foarte departe, de foarte, foarte Sus, atunci cand tot ce avem de facut este sa ne coboram in noi insine, sa ne uitam cu smerenie in noi, in jos, nu sa ne cataram pe scari babilonice catre niste inaltimi fizice mincinoase.



Secretul FERICIRII

Nu depinde de nimic. Este o decizie personala.

Asa cm nici nefericirea nu depinde de nimic. De durere nu putem scapa in viata e inevitabila, Suferinta, insa, este optiunea noastra.

In niciuna dintre limbile cunoscute mie nu exista sintagma A AVEA FERICIRE SAU A-I FI FERICIRE . Exista A FI FERICIT. Fericirea este ca Dumnezeu. Se conjuga doar cu verbul divino-uman A FI. Este o stare de spirit mai presus de a-ti fi bine, sau de a avea ce iti doresti.

Trebuie sa stii SA FII. E necesar intai sa iti amintesti CA ESTI. Ca esti tu insuti si iti traiesti propria viata. Nu pe a copiilor tai, nu pe a parintilor cu pretentiile lor, nu pe a oamenilor care te judeca. Trebuie sa iti amintesti ca ESTI.

Ati observat ca in momentul in care iti spui “ cutare lucru sau om ma face fericit “ deja nu mai esti fiindca intervine teama de a pierde acel lucru sau acea persoana? De ce sa avem nevoie de ceva sau de cineva pentru a fi fericiti? Noi suntem fiinte absolute, suntem suficienti fericirii noastre fiindca asa am fost creati de Dumnezeu. Restul sunt bruiaje socio-culturale sau mai rau, mercantile. Lanturi pe care le punem de voie de nevoie pe propriile aripi devenind terni, tristi, taratori.

Nu trebuie sa dam voie niciunui verb sa se apropie de adjectivul FERICIT/FERICITA daca vrem ca fericirea sa nu fie doar o margea de sticla o o nota mozartiana razleata pe care o pierdem, o regretam sau o cautam . Doar A FI il poate insoti .

Frumosul, ( Venus de Milo ) , victoria ( Victoria din Samotrace ), nu au maini: au aripi. Hristos nu da din coate cand salveaza omenirea : are mainile batute in cuie. Binele nu vine din ce facem, nu e lucru manual, binele e dependent doar de suflet.

Nu trebuie sa te agiti, sa te zbati, sa te lupti, pentru fericire, nu trebuie sa faci nimic, Trebuie sa FII.

M-am intrebat de ce Hamlet, desi e bun si vrea numai binele ajunge rau si aduce numai moarte in jurul lui.

Pentru ca la intrebarea A FI SAU A NU FI il alege pe A NU FI, pe A FACE, A SE RAZBUNA, intra, astfel, involuntar, in sfera de actiune a Raului. Raul nu trebuie combatut: asta ii da putere: RAUL TREBUIE IGNORAT. Pentru ca raul nu are existenta proprie, E doar absenta Binelui.

Secretul fericirii e sa te umpli de ea, sa simti binele cu toate fibrele sufletului si ale trupului.

Cand eram copii eram fericiti. Pe masura ce devenim cineva, ce ne construim case, familii, pe masura ce suntem constienti sau dornici sa avem bani si lucruri si iubirea si respectul si atentia celor din jur ( ca parca nu ne saturam niciodata ) suntem din ce in ce mai nemultumiti. Mai tristi, mai rai, plini de griji si incrancenati.....mai nefericiti !

Mitropolitul Antonie de Suroj propunea oamenilor urmatorul exercitiu: stati macar 10 minute pe zi fara a face nimic, fara a te uita la ceas, la televizor, la altii. Stai singur cu tine, coboara in tine insuti si simte-l acolo pe Dumnezeu. Vorbeste cu El acolo, in adancul fiintei tale. ESTE si se va trezi. Asa se produc miracolele in viata noastra si asa vom fi fericiti.

Prietena mea, Moartea/ Alegerea mea, Viata

Toata viata mea am vrut sa ma sinucid. Dar de fiecare data cand eram gata sa fac pasul, alegeam sa traiesc. Pana cand, hipnoza mi-a descoperit cauza.

Stiind ca era bolnava de cancer si urma sa moara, mamaia Tia, draga mea, adorata mea mamaia Tia ma tinea pe genunchi si ma strangea in brate cm facuse toata copilaria mea. Imi dadea sfaturi de viata . Printre ele imi spuse “ Oricat de greu ar fi in viata, sa nu te sinucizi “. In clipa aceea mintea mea a invatat ca daca imi e greu, sinuciderea este o solutie. Cea mai simpla. Moartea e o prietena care ma scapa de toate. Nu a scris Bach Vino, dulce Moarte? Mi-o imaginez ca pe o fata frumoasa, mica, delicata plapanda, chiar timida careia eu ii intind mana : Vino, dulce Moarte ! De ce nu vine? De ce nu pot face eu pasul definitiv?Pentru ca mintea mea o dorea dar nu si sufletul.

Nu , moartea nu este pentru mine fiindca, oricat ar fi moartea de frumoasa, cu tainele si orizontul ei promitator, viata imi place mai mult ! Iubesc la nebunie tot ! Florile de pe balcon in lumina diminetii, mustatile pisicilor mele, pijamalele mele inflorate, Iubesc vantul, norii si cerul, iarba si frunzele, iubesc ciocolata si cafeaua , pepenii si perele, iubesc sa ard de iubire, iubesc sa scot triluri de opera cand placerea dragostei devine insuportabila ! Tot ce traiesc ma face sa vibrez ! Imi place de nu mai pot sa ies sa ma plimb in aerul rece al diminetii, sub cerul cenusiu pufos al inceputului de decembrie, filtrand lumina blanda de dincolo de nori.

Totul e atat de frumos si de intens incat merita sa urli injunghiind cu un tipat fiecare stea, nu sa taci pe vecie !

Binele nu se intoarce, Iubirea da.

In aproape 50 de ani de viata nu am crezut ca binele ti se intoarce. De cele mai multe ori nu am fost rasplatita cu recunostinta pentru iubirea oferita. Nici acum nu cred asta. Nu, binele nu ni se intoarce asa cm apa cu care izvorul ne spala talpile murdare de noroi ale ghetelor nu se intoarce, asa cm razele soarelui nu se intorc la sursa nici florile nu se intorc la imbobocire. Binele e facut ca sa curga . Nu sa se intoarca. Nu facem bine ca sa ne vina rasplata, Binele nu se negutatoreste.

Totusi dictonul “ Bine faci, bine gasesti”nu e o minciuna, caci daca il faci cu IUBIRE, iubirea ramane, legatura eterna intre doua suflete si asa, pe “ calea ferata ” a iubirii si binele, din partea celor ce ne iubesc, ne poate ajunge din urma, intr-o buna zi. Ca un dar de suflet nu ca un bumerang. Ca o consecinta a faptului ca am daruit din ceea ce sufletul nostru are frumos, nu ca o obligatie. Fara sa il asteptam, speram sau cersim. E un fruct al semintelor iubirii pe care le-am plantat intr-un suflet si au rodit frumos.

Prima mea sedinta de hipnoza.

Ard de nerabdare.

Nu fac parte dintre persoanele care se tem de hipnoza fiindca au vazut Cartile Junglei si acolo sarpele Kaa il hipnotiza pe micul Mowgli ca sa il manance dar nici nu pot spune ca stiu foarte multe in acest domeniu. Stiu sigur, ca daca terapeutul meu nu mi-ar fi fost foarte bine cunoscut, probabil ca as fi avut reticente, chiar eu care ma consider deschisa la minte.

Albert Einstein folosea hipnoza zilnic spunând că este “o stare excelentă pentru mintea umană”. Prin ghidare de către terapeut și introspecție, se pot accesa și depista diverse traume, emoții, gânduri, trăiri, stocate în subconștient, locul de unde ne izvorăsc comportamentele.



Sedinta de regresie sub hipnoza nu seamana cu ceea ce vedem in filme. Nu dormi, nimeni nu te face sa treci prin doua cercuri plutind ca o scandura inerta. Nu. Am coborat in mine insami, condusa de ingerul meu de terapeut. Dar nu dorm. Stiu tot. Sunt in regatul meu, . Eu de vorba cu mintea mea. Sunt cea care sunt caci in aceste momente sunt extrem de constienta de flacara divina care ma locuieste, ca pe toti oamenii dealtfel. Mintea ma duce nu intr-o excursie de placere ci exact la scenele care mi-au facut rau, la cele care m-au facut sa ma simt neputiincioasa, insuficienta proprie-mi fericiri si in continua lupta pentru a obtine ceea ce meritam prin mine insami: iubirea celorlalti.

Ghidata de ingerul meu blond le elimin, le inteleg rostul, mi se face lumina in cap, in viata, in suflet , Si vreau sa traiesc, am chef, am pofta de viata ca niciodata inainte. Alerg spre soare !

Din ceata alba-roz a subconstientului meu se isca trandafiri de lumina, flori vii, Sunt in mine, sunt acolo si le regasesc ori de cate ori sunt in autohipnoza....e Edenul meu. Sunt eu pe dinauntru, eu in profunzime, asa cm nu m-am vazut pana acum niciodata.



Prima scena, iadul de la Cighid



Eram cu ai mei. Mama , tata, dragul meu tata, matusa Jeni zisa de mine Nonu. Imaginile mele vin ca intr-un film.

Un catun, curtea unei biserici cu iarba inalta. O biserica catolica. Ma uit la statuia sfantului Iosif cu Pruncul Iisus in brate. Nu ma pot dezlipi de ea. Ai mei ma iau de manuta si ne suim intr-o masina. Vom merge la cel mai bun doctor ca sa ma fac balerina.

Ajunsi la spital, catre cabinetul medicului....trec prin iad. Trebuie sa traversam un salon unde copiii sunt scheletici, goi si legati cu tifon de gratiile ruginite ale patuturilor mizerabile. Miroase groaznic. A rani infectate si a fecale care se amesteca pe corpusoarele lor chinuite cu jegul si sangele.

Unii intind manutele ca niste crabi sa ma prinda de rochita. Nu ma ajung. Sunt legati. Unul se leagana si isi da cu pumnii peste fata , altul isi trage palme in cap. Toti sunt rasi zero . Depersonalizati, dezumanizati. Nu imi inspira mila pe moment, ci groaza.

In cabinetul medicului tata ii intinde un plic: De la Partid, Domnul Doctor .”

Doctorul e inalt, uscativ, batran, cu o fata de cremene. Citeste inexpresiv hartia apoi zice : “ Cum, de ce??? E frumoasa ca Shirley Templer( pronunta el prost ), merge, ce are copilul asta? Nu o pot opri aici” Tata ii explica la ureche ceva amestecand in explicatie numele Romanov si insistenta “ se cere sa ramana aici”. Doctorul paleste si cheama asistenta. “ Hai sa ii facem o electro miografie, sa le dovedesc ca nu e copil cu handicap neuro-motor major. Nu o pot opri aici. ” De ce tata, dragul meu tata, “ atiet” cm ii placea sa ii spun, m-ar fi lasat aolo? De ce nu ma iubea? Il voi face eu sa ma iubeasca! Oare batranul doctor ma va salva?” Ganduri prea mari, prea chinuitoare pentru un suflet de copil. Ganduri de Jean Valjean intr-un cap blond cu carlionti de Shirley Temple.

De curand am aflat discutand cu verii mei ca bunicul nostru provenea dintr-o familie de nobili rusi. Rusii albi. Prietenii tarilor, sustinatorii Romanovilor. Parintii mei murisera intr-un preaciudat accident de masina neinscris in niciun act. Eu fusese data familiei unui unchi obedient PCR ului: tata. Partidul “ nu omora copii, comunisti de omenie” dar acestia trebuiau “izolati” de societate. Eu....la patru ani, trebuia sa trec de vie in lumea mortilor si nu in rai, ci direct in iad.

Nu intelegeam nimic pe atunci nu stiam nimic din toate acestea. Stiam doar ca tata se straduia sa ma paraseasca in iad. Nu mai simteam acele in mu**hi sau curentul electric trimis sa inregistreze reactia musculara. Doctorul ma plimba cu acele in gambe prin tot cabinetul, ma sui iarasi pe pat si le repozitiona. D**a o ora si ceva de chin si teroare I se adresa tatei aratandu-I diagrama desenata pe aparat : “ nu are nimic “

“ Nu ale mimic !” repetai eu victorioasa ! Doctorul ma salvase pe mine, mica si neputiincioasa, pe punctul de a fi fost parasita in iad de cei pe care ii iubeam cel mai mult.

Momentul acesta imi daduse doua “ informatii” nocive : “eu nu pot singura” si “ eu trebuie sa ma lupt sa fiu iubita”





A doua scena

In cea de-a doua scena m-am revazut copila afland ca bunica mea murise si mi-am spus ca nimeni nu ma va mai iubi ca ea.

Ca sa ma intelegeti ar trebui sa va povestesc iubirea ei si e imposibil. Nu poti descrie soarele.



Craciunul copilariei mele era Mamaia Tia.

De fapt o chema Filofteea, dar eu o alintam Mamaia Tia.

Mamaia Tia era complet nevazatoare. Dar ma privea cu degetele. Ma mangaia si ma stia pe de rost.....

Mamaia era brunetica, subtire, adusa de spate, cu ochii mari si gene lungi si drepte, doua sprancene caraghios de mici, ca doua puncte ii incadrau nasul fin si prelung.

Avea buze mici si radea cu veselie in ciuda situatiei ei de persoana nevazatoare. Mergea pas-pas.

Avea degetele lungi, svelte, cu unghii ovale. Aproape toate hainele ei erau albastre. Albastru ultramarin sau verde smarald, rareori grena sau gri deschis.

Facea cele mai bune sarmale din lume cu care ne astepta ( oala plina) din vacantele petrecute la Predeal pe mine si pe ai mei. Si cei mai buni si pufosi cozonaci cu stafide framantati de tataia pe care il imbrobodea ferm cu un batic rosu ca focul cu buline albe ca sa ii framante in conditii cat mai igienice.

Tataia , Mirea Diaconu, era micut si putinel, drept ca un stalp, cu parul si mustata complet albe si ochii foarte albastri, maini mari ca niste nicovale desi fusese militar, nu muncitor.

Cand se apropia Craciunul, mamaia ma lua de manuta si cu tataia impreuna mergeam la magazine sa vad ce mi-ar placea sa imi aduca Mos Craciun. Si eu ii aratam desi ea nu vedea “ Uite, mamaie, papusica blonda inrochita alba cu floricele verzi imi place” “ Bine, sufletul lui mamaia, pe ea ti-o va aduce Mosul ca tare mult te iubeste!” Si pleca de manuta cu mine catre alta zona a magazinului, pe cand tataia, inarmat cu o mare sacosa ramanea in urma si cumpara imediat papusica de care spusesem eu ca imi placea. Atfel, in Ajun, miracolul iubirii Mosului care imi dadea exact ce dorisem eu ramanea intact si uimitor.

Mamaia era chipul bunatatii umane desavarsite .

Nimeni nu este perfect bun sau absolut rau. Pentru mine, insa, mamaia mea era bunatatea desavarsita personificata.

Ea si cu mine aveam o relatie zglobie, complice, de fetite prietene. Imi povestea mult tinandu-ma in bratele ei dulci iar eu ii explicam intotdeauna ce desenam cate o dimineata intreaga cu culorile chinezesti pe un bloc de desen urias.

Aveam, ca in orice relatie de iubire, cantecul nostru : Casa mea, al Angelei Similea si iubirea ei totala era intr-adevar casa mea, casa copilariei mele.

De aceea, cand am ramas fara mamaia, m-am simtit ca un homeless: singura si nenorocita.



A treia scena



Aceasta scena era uitata, sau, asa credeam eu. In subconstientul meu se imprimase precum un soc. Aveam cinci ani si ma invarteam pe langa tata care o tinea pe verisoara mea mai mare decat mine pe genunchi. Fara succes. Ma tot alunga ca pe un catel care se gudura deranjant. Nu intelegeam de ce nu am loc si eu in inima lui, ma simteam respinsa si nedorita. Imi spuneam ca sunt draguta si frumos imbracata dar degeaba, cine stie unde gresesc eu de nu ma pot FACE dorita.

O prostie: nu trebuia sa devin de dorit pentru ca eram deja, doar ca persoana pe care eu o iubeam , adica tata, ma respingea. \nu era de fapt deloc problema mea, ci a lui.



AM indepartat ceea ce ma marcase, am inteles de ce aveam simptomele bolii, ca sa invat sa ma prioritizez si sa ma iubesc in primul rand eu pe mine.



Toata copilaria mea a fost marcata de intrebarea “ de ce nu ma iubesc ai mei?” oricat as fi eu de buna si de cuminte?