Psiholog Luiza Gligor

“Plânsul este vindecare”

Haide să trecem de stigmatizarea pe care o cunoaștem de când eram copii mici .. în care ni se spunea “nu plânge că ești urât/ă”, “nu plânge că n-ai de ce”, “nu plânge că o superi pe mama/tatăl tău” ș.a.m.d.

Încă de când ne naștem, plânsul reprezintă prima noastră formă de comunicare - plângem că ne e foame, plângem că e ud scutecul, că ne e frică sau că avem nevoie de apropiere. Și-atunci, de ce să le spunem copiilor noștri să nu comunice cu noi? De ce să le tăiem aripile făcându-i să reprime acest mod sănătos de comunicare iar mai apoi, când cuvintele apar, acest mod de eliberare ?

În loc sa le spunem copiilor noștri sau adulților din viața noastră “nu plânge”, haideți să le spunem:

• SUNT AICI
• Ești în siguranță
• E în regulă să plângi

Și, mai presus de toate, oferă iubire, blândețe și înțelegere! 🙏🏻🥰🤍

I was watching a tiktok of a baby that was only a couple of weeks old. Her mother was holding her and all the sudden she started crying.

Immediately her mother said “no don’t cry” then her dad said “Aw no it’s ok.” When she kept crying her mom said “you’re too pretty to cry.”

This is almost all of our habit responses to tears. We don’t even notice it. “Stop crying” has been programmed into all of us at young ages.

We’re uncomfortable when people cry. It brings up feelings of helplessness, a desire to fix, and a belief that we must have “bad” feelings stop.

Crying is a regulator of the body. It releases sympathetic energy. It brings the body back to homeostasis. After a good cry, we always feel calmer and more at ease after. The body has gone through its natural resolution of an emotion.

But so many of us don’t let this happen. We block or repress tears. We apologize for our physiological reactions. We struggle with the vulnerability of someone crying in front of us.

Are you comfortable crying in front of people?

Câteodată tot ce e nevoie să faci e să stai un pic cu tine. În conectare☀️

FINISH THIS SENTENCE: “I make time for myself to just be when I ______________.”

☀️ atunci când răspunzi la stimuli pe baza emoției, răspunsul este fondat de reacție, devii reactiv și iei lucrurile personal (e despre tine). Atunci când îți iei spațiul necesar și observi, felul în care răspunzi devine o alegere (e despre comportamentul/acțiunea pe care ai folosit-o, și nu despre tine ca om).

Victor Frankl. Man's search for meaning.

🙏🏻

La mulți ani copilului din tine! Să fie cu acceptare, înțelegere, blândețe și iubire! 🎈

Știați că?

🌱 Atunci când o femeie trece prin procesul nașterii are nevoie de aproximativ (mai mult sau mai puțin) 18 luni până când corpul ei se reface complet.

🌱 Ca femeia să se simtă “normal” din nou, e nevoie de aproximativ 2 ani.

🌱 În acest timp, se confruntă cu foarte multe modificări atât la nivel cognitiv cât și emoțional. Are nevoie de 2 ani pentru a se recunoaște, pentru a-și aminti cine este cu adevărat și pentru a se reconecta cu sinele ei.

🌱 Tot în acest timp, încearcă să iubească noua persoană care a devenit și poartă doliul persoanei care a fost.

🌱 O mare parte din cupluri se despart/se separă odată cu apariția omului mic deoarece bărbatul nu înțelege schimbările cu care noua mămică se confruntă.

🪴 Noile mămici au nevoie de timp, suport și înțelegere. Au nevoie de oameni care prin comportamentul lor, să le ajute să proceseze și să își însușească noul rol. Au nevoie de susținere, de multă iubire și blândețe.

👨‍👩‍👧‍👦

Cu siguranță nu există familie bună sau mai puțin bună, familie normală sau anormală, greșită sau corectă. Cu toate acestea, întâlnim oameni care fac parte din familii funcționale unde raportarea la mediul înconjurător și la ceilalți oameni se întâmplă diferit față de cei care fac parte dintr-o familie disfuncțională. Ce au primit acești oameni când erau copilași? Care a fost modul de raportare al adulților/părinților din familie? Ce valori au la bază relațiile lor ca adulți?

Putem să schimbăm felul în care privim lumea, e nevoie doar să ne cercetăm și să ne transformăm. Multe comportamente pe care ajungem să le manifestăm se datorează mediului familial din care am provenit deoarece “așa am văzut că se face”. Aceste comportamente se transformă odată ce ajungem să interacționăm cu persoane care au un alt mod de funcționare iar dacă nouă “ne place” cm acestea se raportează, ajungem să ne însușim comportamente.

E important să fim conștienți de ceea ce primim de la ceilalți și ce luăm, ceea ce îi servește unui om, poate nu este ceea ce are nevoie un altul.

Dependența nu este o alegere ci un răspuns la durerea emoțională!

Se vorbește mult despre oamenii care suferă diferite adicții: alcool, tutun, droguri, pornografie, mâncare etc. Dar se vorbește puțin despre aparținătorii acestor persoane. Despre neputința, frica, suferința lor dar și despre speranța că lucrurile se vor îndrepta. O mare parte din aceste persoane neagă faptul că omul de lângă ele consumă sau au un comportament reprezentativ adicțiilor.
Tot ce pot să le spun acestor persoane este: fi-ți puternice, cereți ajutor, luați o pauză, căutați o persoană de sprijin cu care să discutați. Iar când lucrurile devin prea grele, prea dureroase, amintiți-vă că nu sunteți singure!

Cum zicea și Gabor Mate “dependența este orice comportament ori substanță folosite de către o persoană cu scopul de a reduce durerea pe termen scurt, însă care au consecințe negative pe termen lung”. O altă exprimare a suferinței, traumei, fie ea conștientă sau inconștientă, fie ea din viața intrauterină sau mai apoi, este vorba de o suferință căruia persoana nu știe cm să-i facă față și recurge la astfel de comportamente.

P.S: Un factor important este relația copilului cu îngrijitorul acestuia, această relație stabilește felul în care copilul se raportează mai apoi mediului înconjurător.

Noah Kahan - Orange Juice (Live Acoustic) "Stick Season" Out Now!: https://noahkahan.lnk.to/stick-seasonFollow Noah Kahan:Facebook: http://facebook.com/noahkahanmusicInstagram: http://instagram.com/n...

Bună,

🌱 Numele meu este Luiza, psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în terapia sistemică de familie și cuplu.

Sunt absolventă a facultății de Psihologie și a programului masteral de Psihologie Clinică și Psihoterapie în cadrul Universității de Vest din Timișoara iar în prezent sunt psiholog clinician și psihoterapeut sub supervizare.

🌱 În ultimii ani activitatea mea profesională s-a axat pe dezvoltarea emoțională, dezvoltarea motricității fine și grosiere, dezvoltarea limbajului și pe alte activități senzoriale și de cunoaștere a corpului, a grupei de copilași la care activam ca educatoare. De curând, am primit cel mai greu dar și cel mai frumos rol, acela de a fi mamă.

🌱 În cadrul terapiei, munca mea vizează situații familiale, de cuplu sau individuale. Activitatea mea se adresează copiilor, adolescenților și adulților.

🌱 În cadrul activității de psiholog clinician, munca mea vizează evaluarea anxietății, depresiei, atacurilor de panică, tulburărilor de personalitate, tulburărilor somatice, schizofrenie etc. Dar și evaluarea comportamentelor și nivelelor de dezvoltare la copilași între 0-6 ani.

🌱 Văd procesul terapeutic ca pe o întoarcere la rădăcinile noastre, ca pe o resursă care ne ajută să înțelegem felul în care reacțiile, gândurile și/sau comportamentele noastre sunt în strânsă legătură cu modele pe care le-am văzut sau le-am dobândit de la familia de origine iar aceste particularități ne pot influența buna funcționare și raportare la noi, la ceilalți sau la mediul înconjurător.

🌾 Pe lângă aceste servicii se numără și consiliere psihologică, dezvoltare personală, grupuri de suport (la cerere) pentru proaspetele mămici.

🌾 Dacă te regăsești sau împărtășești aceleași credințe cu mine, te aștept să lucrăm împreună!

Contact:
📌 [email protected]
📌 0732519630

La mulți ani frumoși femei! Să înfloriți! 🌷😇🙏🏻

Un element important în dezvoltarea emoțională a unui copil este dinamica familială la care este părtaș. Relațiile dintre figurile de atașament au o bază fundamentală în dezvoltarea acestuia și felului în care el se raportează, mai târziu, la oamenii din jurul lui.
Atunci când mediul familial este încărcat cu tensiune, certuri, inconsistență și dezechilibru, copilul învăță faptul că mediul înconjurător nu este unul sigur iar în baza lui dezvoltă mecanisme de apărare care, de cele mai multe ori îl împiedică să trăiască experiențe pozitive.

Stabilește limite clare, abordează o atitudine empatică, caldă și sigură în relația cu partenerul și încarcă mediul familial cu siguranță și iubire. Un copil nu are nevoie de lucruri materiale, are nevoie de un refugiu sigur în care să se întoarcă atunci când adversitățile vieții apar, are nevoie de o voce caldă care să valideze emoțiile pe care le resimte și are nevoie să vadă un limbaj al iubirii (între partenerii de relație) în care respectul, înțelegerea și iubirea sunt valori primordiale.

🙂

‼️ARBORELE DEPENDENȚELOR‼️

Să ne gândim la fiecare dependență ca la o altă ramură de copac. Copacii au rădăcini și rădăcinile - dacă găsesc pământ fertil - crează dependențe...

Rădăcinile - oamenii sunt diferiți și pot avea rădăcini diferite (sau combinații de rădăcini) pentru aceeași dependență.

Solul - abuzul de orice fel oferă teren fertil pentru ca rădăcinile copacului să se dezvolte prin dependențe. Factorii ereditari, abandonul, frica, furia, neglijarea, abuzul sau rușinea toate sunt incluse aici.

Ramurile - există multe tipuri de dependență (comportament, evenimente, experiențe, oameni și substanțe) care se formează în funcție de temperamentul și cultura persoanei. Pot fi dezvoltate adicții pentru mâncare, muncă, droguri, alcool, jocuri de noroc, internet, etc.

Ce trebuie reținut este faptul că, tăierea ramurilor unui copac nu rezolvă problema. Copacului îi vor crește ramuri noi. Dar, dacă ne concentrăm pe rădăcini și pe sol, există speranță...