Sfatul Mamei

To all of us lovely women!

My wife doesn't work...
Conversation between a husband (M) and a psychologist (P):
P: What do you do for a living, Mr. Rogers?
M: I am an accountant in a bank…
P: And your wife?
M: She doesn't work. She's a stay-at-home mom.
P: Who prepares breakfast for your family?
M: My wife, since she doesn’t work.
P: What time does your wife wake up in the morning?
M: She wakes up very early since things have to be organized. She prepares lunches for the children, she makes sure they are well dressed and combed, that they have eaten, brushed their teeth and collected all their school belongings. She wakes up with the baby, changes his diaper and breastfeeds him.
P: How do your children get to school?
M: My wife drives them to school, since she doesn't work.
P: After driving the children to school, what does she do?
M: She goes to the supermarket to buy groceries or she does shopping for the house. Sometimes she forgets something and has to do the whole trip again with the crying baby. Once she returns home, she has to feed and breastfeed the baby, change his diaper and prepare him for a nap, clean the house and do the laundry. You know, since she doesn't work.
P: In the evening, when you come back from the office, what do you do?
M: I'm resting, of course. I'm exhausted from my long day of work at the bank.
P: What does your wife do in the evening?
M: She cooks dinner, serves us food, washes the dishes, cleans the house and walks the dog. After helping the children with their homework, she gets them ready for bed and checks that they have brushed their teeth. Then she changes the baby's diaper and breastfeeds him again. When she is in bed, she wakes up regularly to breastfeed and change diapers as needed, since she does not have to get up to go to work.
This is the daily routine of many women around the world. It starts at dawn and continues until the wee hours of the morning… and it’s called “don’t work”?!
Being a stay-at-home mom may not require a degree, but it is an essential family role!
Appreciate your wife, your mother, your grandmother, your aunt, your sister or your daughter… because their sacrifices are priceless.
Someone asked me...
“Are you a working woman, or are you just a stay-at-home mom?” »
I answered :
I am a woman who works at home, 24 hours a day…
I am a mother,
I'm a woman,
I am a girl,
I am an alarm clock,
I am the cook,
I am the housekeeper,
I am the mistress of the house,
I'm the waitress,
I am the nurse,
I am a nurse,
I am a manual worker,
I am a security guard,
I am the advisor,
I am the comforter,
I don't have any time off,
I work day and night,
I am still on duty,
I don't get paid and...
Even then, I often hear the phrase:
“But what do you do all day?” »
In tribute to all women who dedicate their lives to the well-being of their families.
To share with all the beautiful women in your life.
Also read 👇
https://nirfox.com/mother-recounts-daughters-journey-heart-diagnosis-down-syndrome-and-eternal-love/

Credit goes to the respective owner.
[𝘋𝘔 𝘧𝘰𝘳 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘵𝘴 𝘰𝘳 𝘳𝘦𝘮𝘰𝘷𝘦𝘭]
Follow Us ℕ𝕚𝕣𝕗𝕠𝕩
🐾☘️🪶🍂🌿🍁🌾

ABUZ.

Asociez acest cuvânt cu ce e mai rău, cu extreme, uneori, de neimaginat. Abuzul are, însă, nuanțe subtile care trec neobservate și mă trezesc la un moment dat într-o relație (de cuplu sau de business sau de amiciție) în care nu știu să zic de ce, dar sunt nefericită, tristă, furioasă, anxioasă. În aparență, nu am motive evidente (pe rpincipiul nu mă bate, nu mă înșeală, nu bea), ba poate chiar merge destul de bine. Și atunci mă trădezi din nou prefăcându-mă că totul e bine. Peticind fiecare aspect care ar putea spune lumii povestea reală din spatele fațadei strălucitoare.

Mi-e jenă să contrazic realitatea pe care am proiectat-o atâta timp - nu mă va crede nimeni că e altfel. Mi-e frică să vorbesc sau să arăt nefericirea - voi fi desconsiderată și abandonată. Și mă prefac, și mă trădez, și îmi tai aripile, iar celălalt se clădește pe spinarea mea.

Și pentru că sunt obișnuită cu temperatura înaltă a abuzului, atunci când apare un om nou care pare să aibă o temperatură mai joasă, mă arunc în brațele lui și îmi dau seama prea târziu că mă trădez iar, ignorând semnalele de alarmă. Ba chiar îi hrănesc abuzul povestindu-i cu sinceritate problemele din trecut pe care vreau să le rezolv.

Acum, ce să fac? Nu pot să schimb oamenii, dar pot să schimb oamenii de care mă înconjor. Așa că vreau să mă înconjor de bărbați cu masculinitate faină și de femei cu feminitate faină. Dați-mi niște exemple de elemente pozitive pe care să le caut în oamenii cu care mă înconjor. Iar dacă aveți și exemple de oameni care le dețin și vreți să-i lăudați aici, feel free to do it.

Las în comentarii un episod din Man Enough edificator în această direcție.

E lună plină și, ca în preajma oricărei luni pline, dorm prost. Asta nu înseamnă că mă trezesc deșteaptă. Deloc. Mintea îmi joacă feste. Mintea intră pe pilot automat în tiparul familiar: critica.

- Mai e o săptămână, fetiță, și tu ai doar jumătate din bani. Bagajele nu sunt pregătite. Unde pleci de nebună cu trei copii după tine? Vezi că trebuie să speli și frigiderul înainte de a pleca. N-ai găsit încă loc de desfășurare pentru evenimentul din iunie. N-ai mai scris nicio chestie deșteaptă de ceva vreme…

E multă gălăgie în capul meu și-mi amintesc cm am făcut multe lucruri la viața mea din frustrare. Am început să-mi dau seama când am folosit termenul în deschiderea evenimentelor Mamele Petrec Împreun:
”Bine ați venit la Mamele Petrec Împreună! Acest eveniment a apărut dintr-o frustrare și a continuat din iubire și bucurie”.

Așa a evoluat și relația cu corpul meu. Nu știu când exact în viața asta am hotărât că nu-mi place de mine, dar pare a fi dintotdeauna. Sunt scundă, am pielea uscată și burta mare. Din frustrare am pornit lupta împotriva lui. Am purtat tocuri o vreme. Am tras de mine la sală o vreme să aplatizez burta. M-am chinuit în fel și chip să-mi înmoi pielea. Rezultatele apăreau, dar pe termen scurt. Era un chin să mă țin de rutină fiindcă să funcționezi împins de frustrare nu e sustenabil. Cred că de aceea războaiele sunt mai scurte decât perioadele de pace.

Pe Camino, unde singurul lucru care conta era să ajungi din punctul A în punctul B întreg, am învățat să-mi văd, să-mi ascult, să-mi onorez, să-mi accept și să-mi iubesc corpul. Aș putea să fac o listă de motive pentru care îl iubesc, dar simt că-l trădez dacă o fac pentru că iubirea nu are nevoie de motive. Iubirea există sau nu. Oricum nu-mi vine tocmai natural să văd partea frumoasă și pozitivă a lucrurilor… Dar dacă intru și stau în iubire lucrurile sunt frumoase și pozitive fără efort din partea mea.

Acum port tocuri tot mai rar și numai dacă sunt foarte comode sau e un eveniment care impune, deși caut să evit astfel de evenimente (de aceea Mamele Petrec Împreună în mai, de cele mai multe ori, un eveniment fără fast). Burta mea a luat o formă acceptată social fără să o chinui, pur și simplu din stilul de viață adoptat în mod natural. Iar pielea mea e mai moale ca niciodată și o dau cu cremă în fiecare seară fiindcă mi-e dragă, nu fiindcă încerc să o schimb. Mă ghidez cu această iubire și în relația cu copiii mei și cu părinții cu care lucrez.

Abia aștept să văd ce alte lecții îmi iau din această tură și cm se va transforma modul meu de lucru cu părinții și copiii.

Am adunat cu ajutorul vostru 29600 lei. E fantastic! Sunt copleșită de bunătatea voastră și impresionată de mobilizarea tuturor celor care au contribuit în feluri diverse. Vă mulțumesc!

Mai e nevoie de susținere încă, așa că las aici două metode simple

https://buymeacoffee.com/irina42

și aici RO64BREL0005504999010100 Beneficiar Irina Nichifiriuc

AMR 6 zile

Foto: 1 oct 2021, prima zi pe Camino.

This is a great reminder.
Thanks, Hand in Hand Parenting!

Hold space and provide comfort instead of rushing to end crying altogether 😍

- Mami! Mamiiiii!!
- Ce-i?
- Vino să stai cu mine.
- În baie??
- Da. Am nevoie de suport emoțional.

Atât de simplu. AM. NEVOIE. DE. SUPORT. EMOȚIONAL.

Poți să ceri și tu ca Eva mea? Poți să ceri ce ai nevoie și să știi cine e capabil să-ți împlinească acea nevoie? Pentru că uneori cerem, dar de la persoana nepotrivită. Iar când nevoia noastră nu e împlinită, încetăm să mai cerem.

Ca să funcționezi bine ca mamă, cu toate pălăriile pe care le porți, suportul emoțional este crucial. Calitatea sistemului de suport pe care ți l-ai creat este definitorie pentru felul de mamă care vei fi. Cu cât relațiile tale sunt mai sănătoase, mai armonioase, mai împlinitoare, cu atât relația cu copilul tău este mai frumoasă, mai plină de bucurie, joacă și fără stres.

Pentru mine Camino a fost ca un curs intensiv despre relații și viață. Acum plec împreună cu copiii pentru că văd că ei sunt pregătiți mai devreme să primească lecții în acest domeniu. Ei înțeleg și conștientizează de pe acum puterea relațiilor și își onorează nevoile. Ei sunt mamele și tații de mâine, iar misiunea mea personală este să ofer suport părinților pentru a-și accesa sinele blând, încrezător și jucăuș pentru a crește copii blânzi, încrezători și cu chef de viață.

Fac DRUMUL acest pentru mine, pentru ei și pentru tine, părinte drag, care ți-ai propus să fii un părinte minunat. Cu fiecare ștampilă pe care o pun în pașaportul de pelerin, adaug mai multă încredere, mai multă putere, mai multă blândețe și mai multă iubire în viețile noastre. Răspândim bunătatea și punem umărul la o lume mai bună.
Ne poți sprijini în continuare demersul aici
https://buymeacoffee.com/irina42

și aici RO64BREL0005504999010100 Beneficiar Irina Nichifiriuc

AMR 7 zile!!

Tocmai mă frământam că e iar vineri și trebuie să vorbesc despre bani. Știți cât îmi place asta! Procrastinez, așa că deschid mail-ul și dau de un mesaj de la Asociația prietenilor Camino de Santiago cu o informare de la asociația conexă din Canada. Aceasta din urmă punea la dispoziția pelerinilor un set de bune practici pe Camino. Le-am citit și mi-am amintit de ce îmi place atât de mult acest drum: se sprijină pe trei valori importante pentru mine - BUNĂTATE, RESPECT, CURIOZITATE. Îmi place să toate se aplică atât oamenilor pe care-i întâlnești pe drum, cât și mediului înconjurător, și mai ales ție însuți.

Proiectul e scăldat din plin în bunătate, respect și curiozitate. Mă face să mă simt deja pe DRUM. Din cele trei valori cred că s-au materializat toți cei aproape 27.000 lei strânși până acum. Suntem foarte aproape, nu fără provocări, dar cu multă speranță și încredere.

PS: Dacă știți în Iași de unde pot achiziționa sandale de drumeție mărimea 36-37 pentru fete în afară de Decathlon și Sportisimo (unde am fost deja și nu am găsit ceva potrivit), vă rog să-mi dați de știre.

PPS: MULȚUMESC!!!

Suntem 4 femei în drum spre un eveniment cultural. În dreptul nostru un tânăr apasă brusc pe accelerație și obligă mașina să scoată un zgomot puternic.

- Zici că-i la ciclu, zice una dintre noi.
- Această remarcă mi se pare o ofensă la adresa femeilor, zic la fel de brusc.
- Am vrut să zic doar că nu se poate controla.
- Am înțeles, dar tot cred că ar fi util să schimbăm un pic felul de a vorbi despre aceste lucruri.

Ciclul unei femei a tot fost folosit foarte ușor în spirit de glumă și blamare și mi se pare că se întoarce împotriva noastră tot mai mult. Am preluat multe activități și roluri care presupun să fii la fel mereu, iar asta e imposibil pentru femei atât anatomic, cât și mintal și spiritual. Femeia e supusă ciclicității lună de lună, ceea ce-i oferă momente de culme și momente de jos pe care le poate controla doar cu prețul renunțării la sine. Iar când nu mai e dispusă să renunțe la sine și se prezintă lumii așa cm este, cu toate fazele la vedere, este privită cu uimire și dispreț. În același timp, exact asta îmbogățește viața societății. Fără aceste suișuri și coborâșuri viața ar fi plictisitoare, plată, fără culoare și fără viitor. Să nu uităm că în pântecul acela capricios se plămădește uneori viitorul.

În octombrie 2021, prima mea zi de ciclu a coincis cu prima zi de mers pe Camino. Ar fi ușor să spui ”e la ciclu, de aia a luat această decizie irațională”, dar ai rata toată aventura, frumusețea și culoarea acestei povești. Ai omite să vezi un om din care curge sânge, care plânge și râde și care apasă accelerația deși tot ce are nevoie e să stea pe loc și să se odihnească. Contextul social l-a învățat așa și încă nu e pregătit să accepte că nevoile lui sunt mai importante decât așteptările societății. Călătoria pe Camino are rolul de a te duce departe de societate și aproape de tine. Te trece prin furcile caudine și te gratulează cu nectare divine, îți trimite zâne și zmei, îți oferă ocazii de creștere și de cădere, momente de goană și de odihnă și te așteptă cu un final liniștit și strălucitor. Abia acum îmi dau seama cât de mult seamănă cu fazele ciclului femeii. Acum înțeleg mai bine de ce femeile astea fantastice s-au alătura proiectului fără să clipească. Fiecare dintre ele a înțeles și a acceptat profunzimea feminină ca un dar natural și divin.

Ines Raluca Dumitriu își poartă autenticitatea în lumea și inspiră oamenii să și-o accepte pe a lor.

Alexandra Zaharia pune suflet în creațiile ei pentru că vede în adâncul sufletului celor cu care lucrează.

Diana Elena Siminciuc face din comunicare instrumentul potrivit pentru conectarea cu copii și cu adulții așa încât viața să fie mai ușoară pentru toată lumea.

Alina Cerasela ne amintește mereu că magia e în noi și că abundența e rezultatul resurselor pe care le avem deja în interior.

Raluca Elena Rusu are atâta blândețe și calm încât nu poți refuza invitația la contemplație și începi să-ți pui întrebări despre credințele limitative și să visezi la depășirea granițelor impuse abuziv de mentalitatea colectivă.

Ioana Madi Dumitrescu și-a dat voie să primească ghidare spirituală profundă și te ghidează și pe tine să te acordezi divinului din tine și din jurul tău.

Daniela Popovici și-a găsit armonia interioară și pune bucățele din ea în fiecare colaborare.

Nicoleta Hritcu a învățat din toate provocările vieții că moldoveanca din tine e cea care te-a ținut pe linia de plutire și cea care te împinge spre culmi încă necercetate.

Ralu Mihordea a integrat starea de bine cu sine cu aspectul exterior și a întregit astfel FEMEIA.

Mă minunez de fiecare și mă înclin.

Toate au fost speaker pe 11 mai la evenimentul împreună - Cum să fii bine cu tine pe drumul vieții și au contribuit la proiectul .

Eu am crescut între surori. Surori de sânge, surori de suflet, surori de circumstanță. Cu ele am plâns cel mai mult și am râs cel mai tare. Ele m-au văzut goală și plină. Ele mi-au amintit că eu sunt locomotiva vieții mele. Și tot de la ele vine, de fiecare dată, atât ajutorul, cât și tragerea la răspundere.

Pe Diana Elena Siminciuc, Mihaela Citea și Adriana Bazavan le cunosc de puțină vreme, dar suficientă cât să-mi dau seama că fac parte din categoria SURORI. Ba mai mult, sunt din categoria surori puse pe fapte mari, surori care văd cu mine și prin mine, surori care știu că e un proiect care vorbește și despre ele.

În spiritul surorității, vă invit împreună cu ele să vă alăturați evenimentului online pregătit cu suflet pentru voi între 10 și 12 mai. Au adus 10 speakeri faini, au organizat o licitație pe cinste și au pregătit tot felul de surprize surorești. Evenimentul este pentru toată lumea, femei și bărbați, tineri și mai maturi, cu copii sau fără, dar scopul final este sprijinirea unei mame să își împlinească misiunea personală.

Da, acea mamă sunt EU, iar TU poți fi sora sau fratele acestui proiect rezervându-ți locul aici https://forms.gle/D3YTcwXNzHLws8f58.

Aseară am văzut Wonka, varianta nouă, în care la un moment dat un personaj spune că ”dacă nu-ți place lumea în care trăiești, schimb-o”. Azi găsesc într-un podcast, pe care îl urmăresc, acest citat de la Mitch Albom (autor american): ”If you don’t like the culture, you have to be brave enough to create your own”.

nu e un moft, nu e o vacanță, e o REVOLUȚIE, e felul meu de a schimba lumea. E un semnal de alarmă legat de viața mamelor din România. E încă o încercare de a transmite mesajul AI GRIJĂ DE TINE.

Revoluției (sau nebuniei) mele s-au alăturat Mihaela Citea, Diana Elena Siminciuc și Adriana Bazavan care au zis cu tot sufletul ”credem cu tine și vrem să contribuim”.

Ele au creat evenimentul https://www.facebook.com/events/1450472135577291 și te invită și pe tine să te înscrii aici https://forms.gle/D3YTcwXNzHLws8f58 .

Ca orice femeie multitasking și acest eveniment are scopuri multiple:

✨unul este să susținem realizarea proiectului
✨altul este să oferim acces la 10 speakeri inspiraționali pentru toți cei interesați de dezvoltarea personală și de business
✨iar altul este să unim comunitatea în jurul unor obiective comune.

Te înscrii și ești parte din schimbare. Ești bine cu tine pe drumul vieții și inspir și pe alții.
https://forms.gle/D3YTcwXNzHLws8f58

Se spune că dacă repeți o acțiune minim 21 de zile, ea devine un obicei. Cel mai ciudat lucru după ce mergi 32 de zile pe Camino e că nu mai știi cm să te oprești. Cum se desfășoară zilele tale de acum dacă nu mai mergi zilnic câte 5-6 ore? E ca atunci când copiii au trecut de la a sta doar în brațele tale, la a merge pe picioarele lor. Te trezești la un moment dat cu o senzație ciudată de inutilitate și nu înțelegi de unde vine.

Mai e o vorbă românească ce zice: ”Călătorului îi stă bine cu drumul”. Iar eu aș completa: ”și părintelui cu evoluția”. Am văzut și la mine și la alți părinți cu care lucrez cm ne ”blocăm” în anumite etape de creștere ale copiilor noștri și îi blocăm și pe ei să evolueze. Ne amintim cu nostalgie: ”ehei, ce bine era când stătea în cărucior, nu trebuia să alerg după el/ea prin toată casa”, ”ehei, ce simplu era când era la grădiniță, nu trebuia să stau lângă el/ea să-și facă temele”, ”ehei, ce bine era anul trecut când încă nu ieșea cu prietenii, acum îmi stă inima cât un purice până se întoarce acasă”.

Vezi și tu, oare, că e despre noi mai mult decât e despre ei? Despre cm ne simțim noi legat de evoluția lor? Invariabil căutăm să ne fie mai ușor. Iar uneori e mai ușor să rămâi mic decât să crești mare, mai ales dacă te simți singur și neînțeles.

Sunt aici să îți spun: TE VĂD, TE AUD, ÎNȚELEG cât ți-e de greu. Faci tot ce poți cu resursele și informațiile pe care le ai. Uneori nu poți pune în cuvinte ceea ce simți și se revarsă din tine țipete, plâns, agresiuni, amorțire, îndepărtare. TE VĂD. TE AUD. ÎNȚELEG. Am fost și mă mai întorc, din când în când, acolo. Și îți mai spun ceva, chiar dacă mai încet, și tu și eu tot evoluăm. Copiii noștri nu ne dau voie să stăm pe loc. Ne trag după ei, până putem noi să preluăm conducerea. Noi suntem liderii, ghizii lor pe acest Camino numit VIAȚĂ.

Eu am de gând să merg 42 de zile pe jos cu ai mei pe Camino de Santiago de Compostela și să ne conectăm mai mult la AICI și ACUM, la etapa aceasta de evoluție a fiecăruia. Te invit să ne urmărești și să încerci și tu să te conectezi cu tine și copiii tăi la momentul prezent. Să te bucuri de ei acum, în etapa în care sunt și în modul specific de care au nevoie acum.

Vii cu noi ?

Azi postare scurtă (Sper!)

Când am plecat prima dată pe Camino, Areta, mijlocia mea, și-a dorit tare să meargă și ea. I-am spus că vreau să merg eu întâi să văd cm e și într-o zi vom merge împreună. Ea m-a întrebat ce-mi trebuie pentru realizarea aceastui vis al meu. Și unul din primele răspunsuri a fost BANI. Mi-a mai pus și alte întrebări: despre călătoria cu avionul, despre unde o să dorm, unde o să mănânc, chiar o să merg atâția kilometri cu rusacul în spate? I-am răspuns cât de bine am putut și pe înțelesul ei. Când a terminat, s-a ridicat din brațele mele, s-a dus la pușculița ei și mi-a adus acest leu și mi-a spus că e contribuția ei la realizarea visului meu. Apoi mi-a propus să vândă desene de-ale ei și să contribuie și mai mult. N-am să mă lungesc să vă spun cm m-am simțit atunci fiindcă oricum nu mai văd tastatura din cauza lacrimilor.

Acum a venit timpul să realizez și visul ei acela de a merge cu mine pe Camino. Și, ca și prima dată, contribuția fiecăruia contează. Și, ca și prima dată, modurile prin care fiecare contribuie sunt foarte creative.

𝐏𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐚𝐦 𝐬𝐭𝐫𝐚̂𝐧𝐬 𝟐𝟒𝟓𝟓 𝐥𝐞𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚𝐦 𝐜𝐡𝐞𝐥𝐭𝐮𝐢𝐭 𝟐𝟔𝟐𝟏,𝟕𝟕 (𝐩𝐚𝐬̦𝐚𝐩𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐟𝐞𝐭𝐞 + 𝐛𝐢𝐥𝐞𝐭𝐞 𝐚𝐯𝐢𝐨𝐧).

Aceștia sunt bani trimiși direct aici revolut.me/irinagm9.

Dintre demersurile creative pe care le știu:
✨Alina Rokaly donează o parte din bani pentru serviciile achiziționate de la Înfrumusețare și răsfăț
✨Oana Turcuman donează 15% din încasările de la cei care vin cu codul IRINA15 în magazile HV street sau comandă pe site
✨Ralu Mihordea face un yard sale cu haine la Styled By Ralu
✨Gradinaru Laura organizează un atelier de Tăiţei Grădinărești-Paste cu gust
✨Mihaela Citea si Diana Elena Siminciuc au în pregătire ceva la care urmează să aflu detaliile
✨Diana Ramona are și ea un program de Practici Feminine- Aprilie care are și componenta de sprijin

Gata. Nu mai zic că îmi curg mucii pe tastatură de admirație, recunoștință și uimire. Mă duc să mă spăl și să mă întâlnesc cu niște femei fantastice care au planuri mărețe pentru viitorul comunității ieșene.

Tu ce faci pentru tine azi?

𝐸𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛 𝐷𝑟𝑢𝑚 𝑖𝑑𝑖𝑜𝑡! 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒 𝑚𝑎̆ 𝑐ℎ𝑖𝑛𝑢𝑖?! 𝑁-𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑐ℎ𝑖𝑛 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑡𝑖𝑑𝑖𝑎𝑛𝑎̆?! 𝑇𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑖𝑛 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑠𝑎̆-𝑡̦𝑖 𝑏𝑎𝑡̦𝑖 𝑇𝑈 𝑗𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒?! 𝑇𝑢 𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑢𝑛 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐, 𝑛𝑢 𝑒𝑢! 𝐸𝑠̦𝑡𝑖 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑢𝑛 𝑑𝑟𝑢𝑚 𝑖𝑑𝑖𝑜𝑡, 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑝𝑖𝑒𝑡𝑟𝑒. 𝑁-𝑎𝑖 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑜 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒! 𝑇𝑒 𝑢𝑟𝑎̆𝑠𝑐! 𝐿𝑎𝑠𝑎̆-𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎𝑐𝑒!!! 𝑖̂𝑖 𝑢𝑟𝑙𝑢 𝐷𝑟𝑢𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑎. 𝐸𝑙 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑐ℎ𝑖𝑠𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆. 𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑜 𝑓𝑖 𝑎𝑢𝑧𝑖𝑡 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑛𝑡𝑒. 𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑒 𝑠-𝑜𝑟 𝑓𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑖𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑎𝑖𝑐𝑖. - fragment din cartea despre primul meu Camino.

Îmi amintesc bine ziua aceea. A plouat, a fost frig, am mers mult, am plâns mult, am făcut promisiuni, le-am încălcat și a fost prima dată când mi-am dat voie să urăsc. Am început cu cel mai la îndemână - DRUMUL. În zilele următoare am continuat cu alți oameni și apoi mi-am dat seama că pe mine mă urăsc cel mai tare. Și, totuși, conștientizarea acestui sentiment nu mă revoltă, nici nu mă rușinează, ci-mi aduce o pace neașteptată. Da, pot să simt și asta despre mine. Nu, nu înseamnă că sunt defectă sau pierdută pentru totdeauna.

Am plecat cu impresia că El Camino e o plimbare în natură, un mod de deconectare de la cotidian. Am ajuns la concluzia că e un marș forțat prin propriul sine și o conectare profundă la suflet, minte și corp. Despre această conectare știu de ani buni de la Hand in Hand Parenting. Am simțit-o puternic în Parteneriatele de Ascultare, în sesiunele de Timp Special sau de Ascultare profundă cu copiii. Cunoașterea și acceptarea de sine nu e un trend sau un mit. E o realitate care dă formă relațiilor și vieții.

Te invit să experimentezi și tu această conectare la sesiunile de ascultare dinainte de a porni . Am pregătit 6 întâlniri de maxim 5 persoane în care te învăț să te conectezi intenționat la emoțiile tale, să eliberezi ce e de eliberat, să integrezi ce e de integrat, să accepți ce e de acceptat și să schimbi ce poate fi schimbat. Participarea e pe bază de donație (donația minimă recomandată este 100 lei). Durata unei sesiuni este de 2 ore.

Îți poți exprima preferințele de participare aici: https://forms.gle/jt16pUC9UurCfX689.
Începem în săptămâna 15-19 aprilie.

Photo: eu, pe 04/10/2021, între Larasoana - Uterga, 32 km

Stau în balconul apartamentului meu unicorn înconjurată de soare, miros de copaci înfloriți și tril de păsărele. Copiii cei mari sunt la Profesorii inovează școala - formare PISC, cea mică îmi povestește despre casele pe care le construiește în Minecraft, iar eu îmi curăț unghiile.

- Nu te doare? mă întreabă ea.
- Nu, tai doar pielea moartă, zic eu semi-absentă.
- Doar dacă sunt vii te dor, nu-i așa? zice ea senin.
- S**t, yes.

Îmi dau seama ca prin vis că ăsta e motivul pentru care am vrut să mor. Nu era că mă simțeam inutilă, insuficientă sau proastă. Durea prea tare. Totul durea prea tare, iar opțiunile pe care le întrevedeam nu aduceam decât și mai multă durere:
😥 să-mi distrag atenția cu munca
😥 să mă prefac că singurătatea și lipsa de atenție nu mă afectează
😥 să-mi caut clandestin fericirea
😥 să plec și să stric tot ce am construit

Moartea părea o opțiune mai simplă de a opri durerea. Și totuși, de ce nu am ales-o?

- Care ar fi opțiunea să fii în viață și să nu suferi, o întreb pe mica mea înțeleaptă.
- To enjoy yourself, I guess, răspunde ea cu încredere.

To enjoy myself! Cum se face asta? Am voie să fac asta? Dar îndatoririle? Dar copiii? Dar….
Cum fac toate astea în timp ce am grijă să-mi fie bine?

Câteva idei mi-au venit între timp:
❣️ Mamele Petrec Împreună în aprilie
❣️ Expoziție
❣️ Lansare de carte
❣️

Pe unele le pot face singură. Pentru altele fac loc pentru sprijin.
Știi cm mă poți sprijini?

✨ unii oameni mă susțin cu oricât le este confortabil aici revolut.me/irinagm9
✨ alții mă pun în legătură cu oameni sau companii care ar fi interesate să ne susțină
✨ alții fac share către prietenii lor, în speranța că mesajul meu ajunge la cine e potrivit
✨ iar unii mă surprind atât de tare cu ideile lor încât mă bucur enorm că nu le-am cerut ceva anume

TU cm ai azi grijă de tine?

”Camino te invită să te uiți în sus și în jur la natură și oameni. Dar te învață să te uiți și pe unde calci. Toate gândurile, vorbele și faptele ți se împletesc cu pașii și te împing înainte sau te trag înapoi, după cm ți-e nevoia. Oricum ar începe o zi pe Camino, de obicei se încheie cu cel puțin o conștientizare.” - scriam pe Facebook în a 25-a zi pe primul Camino.

Era ziua în care m-am ales pe mine așa rea cm sunt. Era ziua care se anunța a fi cea mai mișto de până atunci și se transformase subit în cea mai tâmpită (ai să descoperi în carte cum, când o să apară). Doar că, de data asta, eu eram altfel decât fusesem până atunci. De data asta simțeam că pot să aleg împotriva curentului, împotriva șanselor de ”supraviețuire”, contrar normelor sociale și al așteptărilor celor din jur.

Am ales să urc la O'Cebreiro, chiar dacă aș fi putut să mă opresc la Las Herrerias. Am ales să-mi urmez inima și instinctul și când am ajuns să contemplu această imagine am simțit că nu sunt singură, ci independentă. Sunt capabilă și sensibilă. Sunt întreagă și imperfectă. Sunt aici unde trebuie să fiu și fac tot ce pot mai bine.

Ideea de a mă onora și de a avea grijă mai întâi de mine am pus-o în aplicare în evenimentele care se întâmplă lunar. Scopul lor principal este de a învăța mamele să aibă grijă mai întâi de ele pentru a da celorlalți din prea-plin și nu din gol. Iar al doilea este de a conecta mamele cu antreprenorii și experții locali pentru a avea acces la resurse care să le ușureze viața.

Acum dezvălui un al treilea scop, să-mi întețin familia și să-mi finanțez nebuniile. Acest eveniment mi-a permis să-mi împart darurile cu comunitatea și să-mi păstrez independența. Am învățat să dau și să primesc, să las să curgă și să plănuiesc, să merg înainte și să mă opresc, dar cel mai important, să-mi DORESC.

Acum îmi doresc să merg cu copiii și să fac în continuare din Mamele Petrec Împreună în aprilie o ocazie de conectare și cunoaștere interioară împreună cu Alina Niculita. Îmi doresc ca asta să permită fiecărei mame să trăiască în adevărul ei, să-și dorescă orice nebunie îi trece prin cap și să își ridice privirea și vocea spre idealurile ei cu încredere și curaj.

Eu îmi urmez drumul și ridic vocea cu încredere. TU cm ai grijă de tine azi?

Care erau șansele ca astăzi să primesc cerere de prietenie de la o persoană pe care nu o cunosc, dar despre care am aflat de curând că a făcut Camino, ba chiar are un muzeu dedicat Drumului chiar în Iași?

Care erau șansele ca astăzi să găsesc acest citat dintr-o poveste cu Kafka: ”călătoriile mele m-au schimbat” într-o postare la Adriana și acesta ”Viața e scurtă și, după ce că e scurtă, și-o mai scurtează și omul prin nefericire” la Cristina?

Care erau șansele să fi tras această carte la Cercul de Femei de joi la Diana Ramona și abia azi să aflu ce înseamnă?

Care mai erau șansele să fie azi 01.04, prima zi din lună, când încep o nouă călătorie , așa cm 01.10. 2021 a fost prima zi când am călcat întâia oară acolo?

Când e vorba de Camino nimic nu e întâmplător și toate șansele sunt posibile. Atât de posibile încât simți cm ești în armonie cu Eternitatea (cum zice în Sh**un, carte pe care o citesc acum). Simți cm ești o particulă și în același timp întregul Univers.

Înainte să plec prima oară pe Camino, vedeam peste tot semnele lui și, de fiecare dată, când ceva părea imposibil, imediat apărea un semn să-mi întărească decizia de a pleca. Apoi imposibilul devenea posibil. Poate pare văzduhistic (cum zice Ines) și că asta se întâmplă numai celor mai norocoși dintre noi. Sunt aici să te asigur că, înainte de Camino, și eu credeam la fel. Dar această călătorie de 32 de zile m-a schimbat. M-a învățat că, dacă tot am ales să trăiesc, ar fi cazul să o fac deplin, conștient și cu iubire și fericire. Și mi-a mai dat ceva: o cunoaștere de sine și o liniște interioară atât de profunde pe care nimic și nimeni nu le-au mai putut-o zdruncina.

Din această liniște
✨ am divorțat după 15 ani de căsnicie
✨ m-am mutat de 3 ori în doi ani
✨ am construit un eveniment dedicat exclusiv mamelor care se întâmplă în fiecare lună de 20 de luni
✨ am supraviețuit cu 2-3000 lei/lună împreună cu cei 3 copii
✨ am plâns de mi s-a scurs toată ființa pe diverse podele
✨ am râs de mi s-a scuturat toată ființa din temelii
✨ am muncit de m-a durut în locuri pe care nu le știam
✨ m-am înconjurat de oameni, am dat drumul altora, am îmbrățișat solitudinea
✨ și am iubit viața și pe mine

A venit timpul să ofer această experiență și copiilor mei. Ei vor ști să-și ia lecțiile de care au nevoie pentru a fi o contribuție în lumea în care trăim. Așa că m-am decis să plec din nou pe Camino pe 𝟏 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞, de data asta împreună cu ei. Colaborarea cu Adriana mă face să cred că nu e imposibil și că putem strânge banii necesari până atunci.

Stai pe aproape să vezi cm facem asta .