Cabinet Individual de Psihologie Mariș Nicoleta-Sabina

https://youtu.be/kRwl6LWjsQo?si=3VedzTbh1AfO0eQc

THE CORD The Cord. Online premiere.Director Olexandr Bubnov.This animation film is about blind maternal love, overcare, that doesn't let the son grow into a man, but ...

https://youtu.be/CuwZJTYnEM4?si=uW3FPVC_2_LqAllU

Breeze Philippines video: The Good Experiment Can something seemingly bad bring out something good? Discover how moms have a change of heart.

𝑈𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑒,
𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒,
𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑐𝑢𝑚,
𝑒 𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑙 𝑠𝑎 𝑓𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎 𝑣𝑖𝑎𝑡𝑎 𝑝𝑒 𝑢𝑛 𝑐𝑎𝑚𝑝 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑎.

𝐼̂𝑛𝑐ℎ𝑒𝑖𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑎𝑔𝑟𝑒𝑠𝑜𝑟 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑐𝑎 𝑜 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖𝑟𝑒 𝑜𝑏𝑖𝑠̦𝑛𝑢𝑖𝑡𝑎̆, 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑏𝑎̆ 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑣𝑖𝑐𝑡𝑖𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑣𝑖𝑒𝑡̦𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑎𝑏𝑢𝑧𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒? 𝐷𝑒 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑠𝑡𝑎? 𝐷𝑒 𝑐𝑒 𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑙𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒-𝑎 𝑡𝑟𝑎𝑡𝑎𝑡 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑟𝑎̆𝑢, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒-𝑎 𝑎𝑏𝑢𝑧𝑎𝑡. 𝑆𝑖 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡𝑖 𝑣𝑒𝑟𝑏𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎 𝑒 𝑐𝑎 𝑠𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑝𝑖. 𝐹𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎 𝑡𝑒-𝑎𝑖 𝑖𝑛𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑎 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎𝑡 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑠𝑎 𝑗𝑒𝑙𝑒𝑠𝑡𝑖 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑢𝑖𝑎. 𝐹𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑒-𝑎𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑚𝑎̆𝑐𝑎𝑟 𝑛𝑢-𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠̦𝑡𝑖 𝑖̂𝑛 𝑜𝑔𝑙𝑖𝑛𝑑𝑎̆. 𝐶𝑢𝑚 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖 𝑣𝑖𝑛𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑛𝑢𝑛𝑡̦𝑎𝑡 𝑙𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒-𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑟𝑒𝑎𝑏𝑎 𝑡𝑎 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑜 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑒𝑧𝑖. 𝐶𝑢𝑚 𝑖𝑡𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖 𝑎𝑛𝑥𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑠𝑖𝑚𝑡𝑖 𝑐𝑎 𝑛𝑢 𝑙𝑒 𝑎𝑖 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒-𝑎 𝑎𝑙𝑖𝑛𝑎𝑡 𝑑𝑢𝑝𝑎 𝑐𝑒 𝑡𝑒-𝑎 𝑎𝑏𝑢𝑧𝑎𝑡 𝑐𝑢𝑚 𝑖𝑡𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖 𝑐𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑖 𝑡𝑒-𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑡 𝑠𝑖 𝑡𝑒-𝑎 ℎ𝑟𝑎𝑛𝑖𝑡 𝑐𝑢 𝑝𝑟𝑜𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑑𝑒𝑠̦𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑢𝑝𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑑𝑒𝑠̦𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑣𝑒𝑎𝑖 𝑢𝑛 𝑠𝑡𝑟𝑜𝑝 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑢𝑙 𝑡𝑎𝑢 𝑐𝑎 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑡 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑖𝑡𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑖 𝑓𝑢𝑟𝑖𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑠𝑖𝑚𝑡𝑖 𝑐𝑎 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡𝑖 𝑟𝑒𝑛𝑢𝑛𝑡𝑎 𝑠𝑡𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑐𝑎 𝑎𝑖 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑚𝑎𝑛𝑖𝑝𝑢𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑧𝑖. 𝑜 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑜 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑡̦𝑖𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝑎𝑏𝑢𝑧𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑡𝑟𝑎𝑢𝑚𝑎𝑡𝑖𝑧𝑎𝑛𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠̦𝑡𝑖𝑖 𝑐𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑏𝑖𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑢 𝑢𝑛𝑢𝑙.

„🍃𝐶𝑜𝑝𝑎𝑐𝑖𝑖 🍂𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑒𝑓𝑜𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡 𝑎𝑙 𝑃𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑎 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑖 𝑐𝑢 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙." - 𝑅𝑎𝑏𝑖𝑛𝑑𝑟𝑎𝑛𝑎𝑡ℎ 𝑇𝑎𝑔𝑜𝑟𝑒 🪵

"Astăzi, chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot…
Unde ești, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?"

Mihai Eminescu

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑐𝑐𝑒𝑠 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑣𝑒𝑧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟.

𝑁𝑢 𝑝𝑟𝑎𝑐𝑡𝑖𝑐𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑓𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎. 𝐺𝑟𝑒𝑠̦𝑒𝑙𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎̆𝑚 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑓𝑎𝑐 𝑝𝑒𝑟𝑓𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎!

- Îşi dă seama măcar că eşti fiul lui?
- Ştiu că e tatăl meu.

O separare (2011)

La multi ani dragi colegi, psihologi! #

New York, 21 mai 2024

Sarah Jessica Parker, în vârstă de 59 de ani, de șase ori câștigătoare a Globului de Aur, în timpul filmărilor la cea de-a treia serie din And Just Like That.

Comentarii (americane): “își arată vârsta, trist”. Pe bune? Altul: “cineva i-a spus odată că îi stă bine orice ar arunca pe ea și ea l-a crezut”, altul:”ar trebui să oprească filmările, să pună serialul la odihnă”. Pe bune, din nou? Oamenii, mai exact femeile nu mai fac nimic d**a 50+?!? Deloc surprinzător, toate aceste comentarii vin de la alte femei…

𝐼: 𝐶𝑢𝑚 𝑒𝑠𝑡𝑖?
𝑅: 𝐵𝑖𝑛𝑒.
….𝑑𝑒𝑠𝑖 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑖… 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑛𝑑𝑒𝑚 𝑠𝑢𝑏 𝑚𝑎𝑠𝑐𝑎 "𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑏𝑖𝑛𝑒" 𝑑𝑒𝑠𝑖 𝑝𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑎𝑢𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑟𝑢𝑠𝑖.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor..
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,.

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cm c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga..

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Autor: Adrian Păunescu

, 67 de ani de la moartea poetului celui mai trist (aveți de citit în co men ta rii)
📖 💜

în fotografie, atât de cuminte, parcă nu chiar atât de trist, alături de mai tânăra Agatha Grigorescu care i-a devenit logodnică în 1927 și soție un an mai târziu. Și i-a fost sprijin până la sfârșit, a avut toată energia care i-a lipsit lui.

Plumb, primul lui volum de poezii, i-a apropiat, Agatha s-a îndrăgostit mai întâi de poezia lui în 1916. 11 ani s-au văzut rar, o dată pe an!

greu de imaginat acum, dar Bacovia a văzut marea o singură dată și nu a călătorit vreodată în afara țării. cm arăta o zi obișnuită din viața creatorului Lacustrei (ce poezie!):

„De obicei stau toată ziua în casă, afară de câteva ore de lecții pe care le predau la o școală din localitate. Nu mă plictisesc și nu mă neliniștesc în singurătate. Din cauza temperamentului, mi-am croit fatal o astfel de viață. Și-apoi n-am fost întotdeauna prea sănătos. Societatea cere mereu oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înțeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și privesc cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred că fiecare duce ceva bun cu sine, și dacă nu sunt toți la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare. Aici, în provincie, viața se scurge monoton. E destul să trăiești o zi, să-ți închipui cm se vor desfășura toate celelalte până la sfârșitul vieții tale. Asta într-adevăr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Nu m-am născut bogat și poate nu voi fi niciodată. Dacă aș avea bani mulți, aș chema poeții lumii în jurul meu și am schimba astfel rostul vieții. Pe când așa, mă mulțumesc cu tăcerea”.

Ultima poemă

𝙴𝚞 𝚝𝚛𝚎𝚋𝚞𝚒𝚎 𝚜𝚊̆ 𝚋𝚎𝚊𝚞, 𝚜𝚊̆ 𝚞𝚒𝚝 𝚌𝚎𝚎𝚊 𝚌𝚎 𝚗𝚞 𝚜̦𝚝𝚒𝚎 𝚗𝚒𝚖𝚎𝚗𝚒
𝙰𝚜𝚌𝚞𝚗𝚜 𝚒̂𝚗 𝚙𝚒𝚟𝚗𝚒𝚝̦𝚊 𝚊𝚍𝚊̂𝚗𝚌𝚊̆, 𝚏𝚊̆𝚛𝚊̆ 𝚊 𝚜𝚙𝚞𝚗𝚎 𝚞𝚗 𝚌𝚞𝚟𝚊̂𝚗𝚝
𝚂𝚒𝚗𝚐𝚞𝚛 𝚜𝚊̆ 𝚏𝚞𝚖𝚎𝚣 𝚊𝚌𝚘𝚕𝚘 𝚗𝚎𝚜̦𝚝𝚒𝚞𝚝 𝚍𝚎 𝚗𝚒𝚖𝚎𝚗𝚒
𝙰𝚕𝚝𝚏𝚎𝚕, 𝚎 𝚐𝚛𝚎𝚞 𝚙𝚎 𝚙𝚊̆𝚖𝚊̂𝚗𝚝 ...

𝑉𝑖𝑛𝑑𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑐𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑖𝑛𝑡𝑖𝑖 𝑡𝑎𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑠𝑖 𝑒𝑖 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑎𝑟𝑖𝑛𝑡𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑜𝑟, 𝑐𝑎 𝑛𝑢 𝑎𝑢 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑙 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑛𝑜𝑖 𝑙𝑎 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑒𝑟𝑒, 𝑙𝑎 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝑠𝑖 𝑙𝑎 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡𝑖𝑒. 𝐷𝑎𝑐𝑎 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑎𝑟𝑖𝑛𝑡𝑖 𝑟𝑎𝑖 𝑛𝑢 𝑎𝑢 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑡-𝑜 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎 𝑎𝑢 𝑣𝑟𝑢𝑡 𝑠𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑎 𝑟𝑎𝑢, 𝑐𝑖 𝑟𝑎𝑢𝑙 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑒𝑐𝑖𝑛𝑡𝑎 𝑖𝑔𝑛𝑜𝑟𝑎𝑛𝑡𝑒𝑖, 𝑛𝑒𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑜𝑟 𝑡𝑟𝑎𝑢𝑚𝑒.

𝑇𝑟𝑎𝑢𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑒 𝑜𝑝𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎𝑛𝑑 𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑖𝑎 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑎 𝑐𝑎 𝑙𝑎𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑎 𝑠𝑒 𝑟𝑢𝑝𝑎 𝑙𝑎 𝑒𝑙 - 𝑎𝑑𝑖𝑐𝑎 𝑐𝑎𝑛𝑑 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑠𝑒 𝑣𝑖𝑛𝑑𝑒𝑐𝑎 𝑠𝑖 𝑛𝑢 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑚𝑖𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑎 𝑚𝑜𝑠𝑡𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑒𝑚𝑜𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑠𝑖 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑖𝑐. 𝐸𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 𝑜 𝑛𝑒𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑎 𝑠𝑜𝑟𝑡𝑖𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎𝑟 - 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎 𝑡𝑟𝑎𝑢𝑚𝑎 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑣𝑖𝑛𝑎 𝑡𝑎 𝑑𝑎𝑟 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑜 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑠𝑖 𝑖𝑡𝑖 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑡𝑖𝑒.

𝑉𝑒𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑎𝑙𝑛𝑖 𝑎𝑑𝑒𝑠𝑒𝑎 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡𝑖 𝑏𝑙𝑜𝑐𝑎𝑡𝑖 𝑖𝑛𝑐𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑓𝑎𝑧𝑎 𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎𝑟𝑖𝑒𝑖 𝑙𝑎 𝑣𝑎𝑟𝑠𝑡𝑎 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑎𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡 𝑑𝑟𝑎𝑡𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑖 𝑔𝑟𝑖𝑗𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑣𝑒𝑎𝑢 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒. 𝐴𝑑𝑢𝑙𝑡𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑎𝑢 𝑣𝑖𝑛𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 𝑝𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎 𝑙𝑜𝑟, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑠𝑡𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 𝑟𝑒𝑣𝑒𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑡. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑖 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡𝑖 𝑟𝑎𝑚𝑎𝑠𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑒𝑚𝑜𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑣𝑜𝑟 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑜 𝑑𝑖𝑛𝑎𝑚𝑖𝑐𝑎 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎 𝑠𝑖𝑚𝑖𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑗𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒 - 𝑣𝑜𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑒𝑝𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡 𝑐𝑎 𝑡𝑜𝑡𝑖 𝑐𝑒𝑖𝑙𝑎𝑙𝑡𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡𝑎 𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎 𝑝𝑙𝑎𝑡𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑛𝑢 𝑙𝑒-𝑎 𝑜𝑓𝑒𝑟𝑖𝑡 𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎𝑟𝑖𝑒. 𝐹𝑎𝑟𝑎 𝑠𝑎 𝑖𝑠𝑖 𝑑𝑒𝑎 𝑠𝑒𝑎𝑚𝑎 𝑣𝑜𝑟 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖 𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑡.

𝑁𝑎𝑟𝑐𝑖𝑠𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙, 𝑡𝑢𝑙𝑏𝑢𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑜𝑟𝑑𝑒𝑟𝑙𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑖 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑜𝑝𝑎𝑡𝑖𝑎 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑒𝑐𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 - 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖𝑔𝑛𝑜𝑟𝑎𝑡 𝑠𝑎𝑢 𝑝𝑒𝑑𝑒𝑝𝑠𝑖𝑡 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑟𝑒𝑐𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛𝑒𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑖𝑛𝑡𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑢𝑖. 𝐼𝑛 𝑛𝑎𝑟𝑐𝑖𝑠𝑖𝑠𝑚 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑙 𝑖𝑠𝑖 𝑜𝑓𝑒𝑟𝑎 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟 𝑜 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑒𝑥𝑎𝑔𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑒𝑛𝑠𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑖𝑔𝑛𝑜𝑟𝑎𝑡 𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎𝑟𝑖𝑒 , 𝑖𝑛 𝑡𝑢𝑙𝑏𝑢𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑏𝑜𝑟𝑑𝑒𝑟𝑙𝑖𝑛𝑒 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑙 𝑟𝑎𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑎𝑠𝑡𝑒𝑝𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑒𝑠𝑛𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑒𝑛𝑠𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎 𝑠𝑖 𝑖𝑛 𝑣𝑖𝑐𝑡𝑖𝑚𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒, 𝑖𝑎𝑟 𝑖𝑛 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑜𝑝𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑙 𝑖𝑠𝑖 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑡𝑎𝑠𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑠𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑛𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑢.

𝑉𝑖𝑛𝑑𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑐𝑢 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑒𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡𝑖𝑖 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎𝑙𝑒 - 𝑐𝑎 𝑠𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑖𝑛𝑡𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑣𝑖𝑐𝑡𝑖𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡. 𝐷𝑒 𝑐𝑒 𝑡𝑒-𝑎𝑖 𝑛𝑎𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑡𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒? 𝑃𝑒 𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑖𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑖𝑖 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑒 𝑘𝑎𝑟𝑚𝑖𝑐𝑒, 𝑝𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑖𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑖𝑎𝑟 𝑎𝑙𝑡𝑖𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑝𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑎𝑚𝑝𝑙𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑖 𝑎𝑏𝑠𝑢𝑟𝑑𝑢𝑙 𝑜𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑙𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑔𝑖𝑛𝑒𝑎 𝑚𝑖𝑠𝑡𝑒𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐴 𝑑𝑒𝑝𝑎𝑠𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛𝑡𝑎 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎𝑟𝑖𝑒𝑖 𝑓𝑎𝑟𝑎 𝑎 𝑐𝑎𝑢𝑡𝑎 𝑣𝑖𝑛𝑜𝑣𝑎𝑡𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖 𝑜 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑐𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑒𝑠 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑒𝑢 𝑠𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑚𝑝𝑙𝑎 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑛𝑒𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑎𝑙𝑎 𝑠𝑖 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑏𝑎 𝑛𝑢 𝑑𝑜𝑎𝑟 " 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑒𝑢, 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑚𝑖 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑎𝑚𝑝𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑒 ?" 𝑐𝑖 " 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑖 𝑒𝑢, 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑠𝑎 𝑛𝑢 𝑚𝑖 𝑠𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑎𝑚𝑝𝑙𝑒 𝑠𝑖 𝑚𝑖𝑒?".

𝐶𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑖 𝑐𝑢 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑡𝑖 𝑠-𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑎𝑚𝑝𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑎𝑝𝑜𝑖 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑠𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛. 𝑆𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑠𝑎 𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑢𝑖 𝑓𝑎𝑡𝑎𝑙𝑖𝑠𝑡 𝑖𝑎𝑟 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑠𝑎 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑠𝑓𝑜𝑟𝑚𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑠𝑖 𝑠𝑎 𝑖𝑡𝑖 𝑎𝑠𝑢𝑚𝑖 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎.

🐰 “𝐼̂𝑛 𝑝𝑟𝑒𝑎𝑗𝑚𝑎 𝑠𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑃𝑎𝑠̦𝑡𝑒, 𝑛𝑜𝑖, 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖, 𝑒𝑟𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑎𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑖 𝑠𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑐𝑢𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆𝑙𝑡̦𝑎̆𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑠𝑖 ℎ𝑎̆𝑖𝑛𝑢𝑡̦𝑒 𝑛𝑜𝑖, 𝑒𝑟𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑛𝑜𝑖𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑎𝑙𝑝𝑎̆ 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆-𝑛 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑡. 𝑁𝑒 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑖𝑎𝑚 𝑑𝑒 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎𝑚 𝑐𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡, 𝑐𝑢 𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎̆𝑚, 𝑐𝑎 𝑛𝑢 𝑐𝑢𝑚𝑣𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑛𝑒 𝑐𝑢𝑚𝑝𝑒𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑣𝑎.
𝑃𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑖𝑖 𝑛𝑒 𝑙𝑢𝑎𝑢 ℎ𝑎𝑖𝑛𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑐𝑒𝑙𝑒, 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑡̦𝑖𝑛𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑣𝑎𝑟𝑎.
𝑁𝑒 𝑟𝑢𝑔𝑎𝑚 𝑐𝑎 𝑃𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑒 𝑐𝑎̆𝑙𝑑𝑢𝑟𝑜𝑠, 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑚 𝑠𝑎 𝑛𝑒 𝑙𝑎̆𝑢𝑑𝑎̆𝑚 𝑐𝑢 ℎ𝑎̆𝑖𝑛𝑢𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑔ℎ𝑒𝑡𝑢𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑛𝑜𝑖...”
𝑀𝑒𝑟𝑔𝑒𝑎𝑚 𝑣𝑜𝑖𝑜𝑠̦𝑖 𝑙𝑎 𝑏𝑖𝑠𝑒𝑟𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑎𝑚 𝑝𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑙𝑒. 𝐴𝑝𝑜𝑖 𝑛𝑒 𝑠𝑝𝑎̆𝑙𝑎𝑚 𝑝𝑒 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑎𝑝𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡 𝑢𝑛 𝑜𝑢 𝑟𝑜𝑠̦𝑢, 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑚 𝑡𝑜𝑡 𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑟𝑜𝑠̦𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑜𝑏𝑟𝑎𝑗𝑖...!

𝑇𝑟𝑎𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑖 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑒!🤍𝑇𝑒𝑥𝑡 𝑝𝑟𝑒𝑙𝑢𝑎𝑡

𝐼̂𝑛𝑑𝑟𝑎̆𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑒-𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑣𝑟𝑒𝑎, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎̆; 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑑𝑟𝑢𝑚𝑎̆, 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑠𝑝𝑟𝑖𝑗𝑖𝑛, 𝑛𝑎̆𝑑𝑒𝑗𝑑𝑒...

𝑇𝑟𝑎𝑢𝑚𝑎 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛 𝑡𝑖𝑝 𝑑𝑒 𝑑𝑒𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑖𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑒 𝑐𝑎 𝑢𝑟𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑎𝑡𝑎𝑐 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑖𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑢𝑚𝑎𝑛. 𝑃𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑖 𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡 𝑡𝑟𝑎𝑢𝑚𝑎 𝑐𝑎 𝑢𝑛 𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑜 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑛𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑒, 𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑣𝑖𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑎𝑝𝑡𝑎𝑟𝑒.

Îi urăm bun venit doamnei psiholog clinician Mariș Nicoleta! Doamna vine să completeze echipa noastră care se ocupă de sănătatea emoțională a pacienților, cu mult tact și discreție.

Psihoterapia nu este doar pentru persoanele care se află într-un blocaj, într-o etapă dificilă a vieții sau care au un diagnostic de sănătate mintală. Terapia este un real ajutor pentru fiecare dintre noi, deoarece ne ajută să ne găsim echilibrul, să avem grijă de sănătatea noastră mintală și să ne vindecăm o gamă largă de răni emoționale mai mult sau mai puțin conștiente.

Pentru momentele când aveți nevoie de ajutorul și sfatul unui psiholog clinician, apelați cu încredere la doamna Mariș Nicoleta. Call Center MedLife Genesys 📲0257 960.

"Datorită descoperirii insulinei de către medicul român Nicolae Paulescu!
În 1922, oamenii de știință au intrat într-o cameră cu copii pe moarte, majoritatea în comă diabetică. Imaginați-vă o cameră plină de părinți care stau la patul copilului lor și așteaptă moartea inevitabilă a acestuia.
Oamenii de știință au mers din pat în pat și au injectat copiilor un nou medicament (insulină).
Noul medicament a fost atat de eficient încât înainte de a injecta ultimul copil din cameră, primul injectat s-a trezit. Apoi, unul câte unul, toți copiii s-au trezit din coma diabetică.
O cameră a morții și a tristeții a devenit un loc al bucuriei și al speranței.Acesta a fost unul dintre cele mai minunate momente din istoria medicinei."

"𝑈𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑛𝑜𝑟𝑜𝑐𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖 𝑐𝑒 𝑡̧𝑖 𝑠𝑒 𝑝𝑜𝑡 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑙𝑎 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̧𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒, 𝑐𝑟𝑒𝑑, 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑜 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑒 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎̆."

𝐴𝑔𝑎𝑡ℎ𝑎 𝐶ℎ𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑒

𝐼𝑒𝑠𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑡𝑜𝑥𝑖𝑐𝑎 𝑛𝑢 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑠𝑒𝑝𝑎𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑡𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑎𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑎𝑓𝑙𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎. 💔
𝐼𝑒𝑠𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑡𝑜𝑥𝑖𝑐𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑎𝑏𝑎𝑛𝑑𝑜𝑛𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑜𝑟 𝑡𝑖𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 𝑠𝑖 𝑓𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑡𝑎𝑠𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑎𝑓𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑓𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑐.

“𝑂, 𝑐𝑒 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑠̧𝑖 𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑖,
𝑃𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑖 𝑚𝑒𝑖, 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑖 𝑡𝑎̆𝑖!
𝐴𝑠̧𝑎 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑠̧𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑛𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑓𝑖𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑖…”

𝐹𝑟𝑢𝑚𝑜𝑠̧𝑖 𝑐𝑎 𝑠𝑓𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑖 - 𝐺𝑟𝑖𝑔𝑜𝑟𝑒 𝑉𝑖𝑒𝑟𝑢

𝐿𝑎 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖 𝑎𝑛𝑖 𝑚𝑎𝑚𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑖, 𝑙𝑎 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖 𝑎𝑛𝑖 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑛𝑎𝑡𝑒! 🌹

“𝐴 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑒. 𝐴 𝑖𝑢𝑏𝑖.
𝐼𝑛𝑐𝑎-𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎, 𝑖𝑎𝑟 𝑠𝑖 𝑖𝑎𝑟𝑎,
𝑎 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑒-𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑖𝑎𝑟𝑛𝑎,
𝑎 𝑖𝑢𝑏𝑖 𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎𝑣𝑎𝑟𝑎.”

𝐿𝑢𝑐𝑖𝑎𝑛 𝐵𝑙𝑎𝑔𝑎

𝑃𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎̆ 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎̆!