Sophrosyne by Ana Maria P

https://www.facebook.com/share/p/v75nfGWd7xYqZpgT/?mibextid=WC7FNe

On January 11,2024 I got married to a wonderful man, Irvin Yalom.
Our love story developed over a period of more than three years.
We are writing a book together, and slowly we became friends and our love for each other grew steadily into this very deep and nourishing bond.
I was hesitating for a long time to announce our connection, but I think we could be an inspiration for many, to never give up on love, no matter how old you are.
Irv is 92, I am 75.
No matter how much time will be given to us, I will cherish every moment of it.
Love is all there is to live for.

Terapia nu e despre a „salva” sau învăța pe cineva cm să-și trăiască viața, ci despre a împuternici persoana respectivă să ia propriile decizii și despre a-i oferi instrumente care să-i asigure independența pe termen lung.
-Diana Vasile

⬇️ sursa:

⬇️

Explorarea empatiei: Teorii și perspective pentru a-i înțelege pe ceilalți

Empatia este un fenomen complex și multifațetat și există mai multe teorii și modele care încearcă să o explice din perspective diferite. Iată câteva teorii proeminente despre empatie:

1.Teoria minții (ToM) sau Teoria mentalizării: Această teorie sugerează că empatia implică abilitatea de a înțelege și de a atribui stări mentale (gânduri, credințe, emoții) pentru sine și pentru ceilalți. Empatia este văzută ca rezultat al recunoașterii faptului că ceilalți au minți și experiențe distincte. Această teorie este adesea asociată cu dezvoltarea luării de perspectivă și cu recunoașterea intențiilor și emoțiilor celorlalți.

2.Teoria simulării: Teoria simulării propune că empatia apare atunci când indivizii simulează sau reconstituie mental experiențele altora în propria minte. Cu alte cuvinte, "ne punem în locul altcuiva" recreând în noi înșine stările emoționale și cognitive ale acestuia. Această teorie sugerează că empatia se bazează pe capacitatea noastră de a imita experiențele emoționale și mentale ale altora.

3.Empatia afectivă și cognitivă: Unii teoreticieni fac distincția între empatia afectivă (împărtășirea emoțiilor sau simțirea a ceea ce simte o altă persoană) și empatia cognitivă (înțelegerea sau recunoașterea emoțiilor unei alte persoane fără a le împărtăși neapărat). Această distincție ajută la explicarea motivelor pentru care indivizii pot înțelege perspectiva unei alte persoane fără a trăi neapărat aceleași emoții.

4.Sistemul neuronilor oglindă: Această teorie neuroștiințifică sugerează că empatia este legată de neuronii oglindă din creier. Neuronii oglindă se declanșează atunci când un individ efectuează o acțiune sau observă o altă persoană care efectuează aceeași acțiune. Unii cercetători susțin că neuronii oglindă joacă un rol crucial în înțelegerea și imitarea experiențelor emoționale și motorii ale altora, contribuind la empatie.

5.Ipoteza empatie-altruism: Această teorie, asociată în principal cu psihologia socială, sugerează că empatia poate duce la comportamente altruiste. Conform acestei opinii, atunci când indivizii simt empatie pentru cineva aflat în nevoie, este mai probabil să ajute acea persoană, chiar cu un cost pentru ei înșiși. Aceasta presupune că empatia poate fi un factor de motivare pentru acte altruiste.

5.Empatia ca emoție morală: Unele teorii filosofice și psihologice consideră empatia ca fiind o emoție morală fundamentală. Se consideră că empatia le permite indivizilor să recunoască și să răspundă la suferința și nevoile altora. Această perspectivă este adesea asociată cu etica îngrijirii și susține că empatia ar trebui să ghideze luarea deciziilor morale.

6.Perspectiva dezvoltării: Psihologii dezvoltării studiază modul în care se dezvoltă empatia la copii. Teoriile dezvoltării empatiei pun accentul pe rolul socializării, al părinților și al dezvoltării cognitive în dobândirea abilităților empatice.

7.Empatia în relațiile intergrupale: Unele teorii se concentrează pe rolul empatiei în reducerea prejudecăților și îmbunătățirea relațiilor intergrupale. Teoria contactului, de exemplu, sugerează că empatia și interacțiunile pozitive între diferite grupuri sociale pot reduce prejudecățile și favoriza empatia.

Limitele empatiei: Filozofii și psihologii explorează, de asemenea, limitele empatiei, cm ar fi oboseala empatiei, prejudecata empatiei (empatizarea mai mult cu cei asemănători cu sine) și modul în care empatia poate fi influențată de factori culturali și sociali.

Aceste teorii oferă perspective diferite asupra modului în care funcționează empatia, a componentelor sale cognitive și emoționale și a implicațiilor sale asupra comportamentului uman, moralității și interacțiunilor sociale. Empatia este un subiect bogat și în continuă evoluție în psihologie, neuroștiință, filosofie și domenii conexe, iar aceste teorii contribuie la o înțelegere mai profundă a acestei importante capacități umane.

Inflamația este o cale către depresie - și o cale potențială de tratament.

“Inflamația ne ucide. Și unul dintre modurile în care ne ucide este prin afectarea creierului.”
— Andrew Miller, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Școala de Medicină a Universității Emory

How inflammation in the body may explain depression in the brain Inflammation is a pathway to depression — and a potential avenue for treatment, research suggests.

“Un nou studiu de cercetare sugerează că un subgrup de pacienți cu afecțiuni psihiatrice, cm ar fi schizofrenia, ar putea avea de fapt o boală autoimună care atacă creierul.”

A catatonic woman awakened after 20 years. Her story may change psychiatry. New research suggests that a subset of patients with psychiatric conditions like schizophrenia may actually have autoimmune disease that attacks the brain.

Sunt uimit, dezamăgit, mulțumit de mine însumi. Sunt angoasat, deprimat, extaziat. Sunt toate aceste lucruri în același timp și nu pot însuma toate câte sunt .

Sunt incapabil să determin valoarea sau inutilitatea finală; nu am nicio judecată despre mine și despre viața mea. Nu există nimic de care să fiu cu adevărat sigur. Nu am convingeri definitive - în legătură cu nimic, de fapt.

Știu doar că m-am născut și că exist, și mi se pare că am fost purtat de val. Exist pe baza a ceva ce nu cunosc.

Carl Jung

Priveste pe fereastra celuilalt. Incearca sa vezi lumea asa cm o vede el/ea.

Empatia este un subiect atât de la modă– barzi in vogă îndrugă tot felul de banalități despre a te pune în pielea altuia – încât tindem sa uităm de complexitatea procesului. Este extrem de dificil să știi cu exactitate ce simte celalalt; de cele mai multe ori nu facem altceva decât să ne proiectăm propriile sentimente asupra celuilalt.

Irvin Yalom

Clarificări ⬇️

Nu permite nimănui să îți controleze viața.
Indiferent in ce relație ești cu un om - fie ca îți este părinte, partener de viața, prieten, etc. -, nimeni nu are dreptul sa îți spună cm sa trăiești, cm sa gândești sau ce să faci cu viața ta.
Devino imun la manipulare si santaj emotional - adica la acele discursuri al caror scop este sa te faca sa te simti vinovat, rușinat sau care îți induc frica, daca indraznesti sa nu faci cm ti se spune.
Mult prea multi oameni traiesc cu aripile frânte pentru ca au ascultat de sfaturile, opiniile, cerințele si dorințele celor din jur. Nu fi si tu unul dintre ei.
Sa ai mereu in minte gândul ca viața ta îți aparține. Indiferent ce decizii iei, asigura-te doar ca ele sunt in acord cu visurile tale. Ale tale, nu ale altora.
Ai dreptul sa greșești, sa te razgandesti, sa schimbi calea pe care mergi, ori de câte ori simți ca vrei sa faci asta. Singurele persoane de care ești responsabil cu adevarat esti tu însuți si copiii pe care i-ai adus pe lume.
Nu accepta sa te lasi impovarat de pretențiile si asteptarile pe care le au de la tine alti Adulți.

-Ursula Sandner

Dacă nu-ți petreci timp pentru a te cunoaște
pe tine însuți,vei sfârși prin a absorbi informațiile aleatorii și contradictorii ale celorlalți despre tine.

Să știi cine ești la un nivel foarte profund
și intim este cea mai bună cale de a
te proteja de internalizarea
opiniilor subiective și descurajatoare ale celorlalți.

Nu este responsabilitatea ta să fii o versiune a ta cu care nu mai rezonezi, doar pentru că oamenii se simt mai confortabil cu cine erai tu înainte. Nu trebuie să faci pași înapoi în maturizarea ta sau să retrăiești ceea ce ai depășit doar pentru a menține anumite persoane mulțumite.

Poveștile noastre nu sunt destinate tuturor.
Ascultarea lor este un privilegiu, iar noi
ar trebui să ne punem întotdeauna această întrebare
înainte de a le împărtăși:
"Cine a câștigat dreptul
de a auzi povestea mea?"
BRENE BROWN

“Cum alegi terapeutul potrivit pentru tine în 2 pași? (indiferent că e vorba despre terapie individuală, programe de grup, cursuri, evenimente etc.).

Primul pas: e o persoană care te face să te simți în siguranță? Aici răspunsul ar trebui să fie 100% DA indiferent dacă cunoști persoana online sau în persoană. Orice urmă de îndoială ai te rog treci mai departe. Atunci când nu te simți în siguranță cu cineva nu te vei putea deschide în acea relație iar șansele de evoluție sunt minime.

Al doilea pas: întreabă-te ce anume vrei să lucrezi în relație cu el/ea. Pune pe hârtie 1, 2 lucruri concrete de ex. mai multă încredere în sine sau compasiune pentru propria persoană. Apoi întreabă-te: persoana aceasta manifestă aceste energii? Aici nu e nevoie neapărat de 100% energie integrată însă e nevoie să fie la un nivel mai înalt decât ești tu, pentru a te putea ghida într-acolo.

Pentru unii dintre noi cele de mai sus se vor simți instant. Alții vor avea nevoie de a lăsa 24 de ore până să ia o decizie iar alții poate vor sta cu decizia o lună. E ok. Dă-ți voie să faci procesul acesta atât cât e nevoie. Trăim vremuri în care avem n opțiuni și asta aduce o multitudine de posibilități de a crește și evolua dar și multă confuzie, stres și frustrare.

Să fie cu folos “

“Ce nu ți-ar spune niciodată psihoterapeutul tău dar ar vrea ca tu să știi

În ultimul timp văd des în online fel și fel de reacții la adresa terapeuților. Reacții de genul “s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie”, “dar ce ne trebuie atât de multă terapie?”, “cum puteam și fără terapeuți înainte?!” și altele de genul. Și fiindcă mie îmi place să analizez chestii și să scriu apoi despre lucrurile mai puțin văzute am hotărât să scriu articolul ăsta.

Aș putea să îți zic simplu că psihoterapeutul tău e și el/ea om dar sunt sigură că deja știi asta așa că iți spun lucrurile pe care cel mai probabil nu le vei auzi în cabinet. E benefic să știi:

Că nu e ușor să devii psihoterapeut, că asta presupune uriașe eforturi financiare (formările costă sute de mii de lei), emoționale și mentale (în timpul formării și apoi și după acestea terapeutul e implicat atât în terapie individuală cât și de grup vindecându-și propriile răni și exersând împreună cu colegii arta de a profesa ca terapeut) și o grămadă de timp investit.

Că nu e ușor să trăiești odată cu persoanele din cabinet sau de pe ecran cele mai mari frici, cele mai întunecate momente din viața lor sau cele mai dure traume suferite, că e nevoie de prezență, empatie și totodată de păstrarea obiectivității pentru a susține procesul de vindecare, integrare și alchimizare a rănilor psihice. Că glumele despre cm terapeuții doar stau și ascultă pasiv și sunt interesați doar de bani sunt foarte departe de adevăr.

Că i se pare dificil să își facă reclamă și caută mereu să o facă într-un mod în care nu deranjează, în care se poate proteja cât de cât de respingere (postări care trec neobservate, evenimente cu multă muncă în spate la care nu participă decât 2 persoane etc.). Că tânjește după susținerea ta (o reacție, un comentariu sau distribuirea conținutului conceput cu atât de multă iubire, lucruri mărunte care fac AT T de mult).

Că își organizează întotdeauna viața ținând cont de ședințele de terapie programate și că atunci când anulezi sau amâni frecvent din scurt ședința trăiește o dezamăgire. Că are nevoie să se pregătească înainte de susținerea unui curs iar atunci când cei înscriși se retrag în ziua cursului, nu plătesc la timp sau pur și simplu nu mai răspund la telefon asta presupune un mare consum energetic pentru gestionarea situațiilor și a frustrării ce apare odată cu ele și apoi redresarea rapidă pentru a fi trup și suflet acolo pentru evenimentul organizat.

Că evenimentele organizate sunt felul în care își susține financiar familia. Că presupun foarte multă muncă în spate care nu e neapărat vizibilă și foarte multă expunere, vulnerabilizare, o tonă de studiu și experiențe, găsirea inspirației, o grămadă de timp investit în organizare, atenție la detalii și o memorie de elefant. Iar după toate acestea satisfacția poate să vină sau nu și oricum ar fi, e nevoie să o ia apoi de la capăt cu același entuziasm.

Că e nevoie să lucreze la propria persoană constant. Că i se zgândăre răni în fiecare zi și vrea nu vrea e nevoie să lucreze la ele în intervizare și/sau supervizare pentru a păstra curat spațiul terapeutic. Că lucrează constant la rana de respingere (vezi paragraful de mai sus cu postările). Că lucrează mereu la complexul de salvator (aici e poate nevoie de o postare separată și lungă căci sunt multe zis). Că lucrează constant la frica de sărăcie (neavand un salariu stabil la final de lună). Că pentru a rămâne în acest domeniu e nevoie să evolueze constant și să se reinventeze frecvent.

Că nu ar schimba nicicând toate acestea pe un serviciu stabil fiindcă tot ceea ce face face din suflet și iubește oamenii.”
( text preluat)

Procesul psihoterapeutic și dezvoltarea personală

În ultima perioadă am observat un fenomen care a luat amploare și care, în mine, trezește nevoia de a face câteva precizări și clarificări în legătură cu departajarea intre dezvoltare personală și proces psihoterapeutic de specialitate.

La tot pasul întâlnim podcasturi, postări, cărți. Sunt instrumente care ne ajută să înțelegem anumite concepte, prin intermediul lor putem înțelege anumite fenomene psihologice, ne deschid apetitul pentru a explora ce se întâmplă în psihicul nostru. Din punctul meu de vedere tot ce înseamnă sursă de autocunoaștere poate fi de un real ajutor pentru a face trecerea de la a mă cunoaște, la a mă cunoaște în mod profund într-un cadru specializat. Toată această informație la care avem acces poate fi benefică dar în același timp poate fi periculoasă.

Observ persoane care consideră că dacă ascultă și citesc despre psihologie, sunt mai în contact cu ele, cu mecanismele lor de apărare și, mai mult decât atât, consideră că și-au „rezolvat problemele”. Oamenii se regăsesc în diverse situații prezentate în aceste materiale și trăiesc cu impresia că se cunosc și totul se poate „rezolva” doar accesând un filmuleț, o carte, un podcast. ln realitate lucrurile nu sunt atât de simple.

Ar fi să nu le confundam cu procesul psihoterapeutic. Pentru a fi în contact cu propria persoană și pentru a ajunge să iți cunoști propriile nevoi este exterm de important ca aceste aspecte să fie explorate într-un cadru bine delimitat, în care persoana să fie beneficiarul direct al procesului prin intermediul relației terapeutice.

Ne vindecăm în relație cu o altă persoană. Singularitatea situației și faptul că omul este auzit și înțeles pentru ceea ce este el, creează un mediu sigur astfel încât el să poată ajunge la sinele lui cel autentic, cel adevărat, cel care era înainte de orice condiționări.

Nu este sufcient să înțelegem anumite concepte, tipare, avem nevoie de integrare. Deci, este un proces mai lung ce nu se întâmplă peste noapte. Cărțile, postările, articolele, podcasturile, sunt niște obiecte. Ar însemna că punem durerea în obiecte, dar rămâne tot gol, pentru că avem nevoie de prezență, de relație, să putem pune durerea în relația psihoterapeutică, să nu o trăim singuri.

-Ioana Tudor ,psihoterapeut

Personal, sunt o încurcătură de impulsuri contradictorii - sunt independent și lacom, dar vreau să aparțin, să împărtășesc și să fac parte dintr-un întreg. Mă îndoiesc că sunt singurul care se simte astfel. De fapt, este nucleul creării monștrilor.

Vrei să creezi un monstru?

Luați părțile din voi înșivă care vă fac să vă simțiți inconfortabil - slăbiciunile, gândurile rele, vanitățile și foamea - și pretindeți că sunt în cealaltă parte a camerei. E prea urât să fii om. E prea urât pentru a fi tu. Copiii se tem de întuneric pentru că nu au nimic real cu care să lucreze. Adulții se tem de ei înșiși.

Oh, suntem o mizerie, bieți oameni, bieți hibrizi de carne de îngeri și animale, păpuși cu diamante îndesate în ele. Am fost pe Lună și încă ne luptăm pentru Ierusalim.
Lăsați-mă să vă spun ceea ce știu: Sunt mai mult de un lucru și nu toate aceste lucruri sunt bune. Adevărul este complicat. Este bicolor, multi-vocal, dulce-amărui. Obișnuiam să cred că, dacă aș fi săpat suficient de adânc pentru a descoperi ceva trist și urât, aș fi știut că este ceva adevărat. Acum încerc să sap mai adânc.

Richard Siken

“Oamenii care își asuma un proces terapeutic nu sunt slabi; nici nebuni. E nevoie de mult curaj, de multa forță ca să îți privesti cu atenție viața, gândurile, comportamentele, tiparele după care functionezi in viață si să fii dispus să te lași provocat în procesul recadrarii in raport cu ele.
Cum spunea cineva la un moment dat..."toată lumea trebuie să aibă un psihoterapeut ; asa cm avem medici de familie"