Psihoterapeut Ema Jaga

Ce sfat i-ai oferi unui cuplu în care el sau ea își dorește foarte mult un copil, dar celălalt partener nu? Presupunem că este un sfat pe care ei l-au solicitat.

Despre anxietate și evitare în relații

Atunci când unul dintre parteneri este anxios, poate percepe relația ca fiind vulnerabilă, fragilă ori instabilă, iar aceste gânduri îl fac să-și blocheze căile sănătoase de comunicare. Fără să-și dea seama, poate să ceară ce-și dorește într-o formă nepotrivită, să fie critic sau acuzator.

Mulți dintre bărbații care ajung în cabinet îmi povestesc despre nevoia de a se retrage și de a se apăra atunci când partenerele manifestă acest tip de atașament anxios. Este valabil și invers, desigur.

Avem deci unul dintre parteneri manifestandu-și nevoia de a fi auzit/înțeles și unul care simte nevoia să se protejeze și se retrage.

Ce este de făcut?

In primul rând să conștientizăm ce tip de partener suntem, iar apoi sa acționăm altfel decât am făcut-o până acum.

Ex 1..: Dacă nevoia de până acum a fost sa fugim, sa evitam, sa ne retragem, putem rămâne acolo înțelegând că partenerul are nevoi nesatisfăcute, dar le cere într-o manieră nepotrivita

Ex 2.: Dacă până acum am simțit nevoia sa ne strigăm nevoile, poate ne-ar ajuta sa le comunicăm mai calm, mai asertiv fără acuze, reproșuri ori critică.

În seara aceasta, un băiețel de 5 ani m-a amuzat copios. Zice: ''Astăzi este ziua de nume a lui Moș Nicolae. El cu cine sărbătorește? Cu Moș Crăciun, cu Moș Ene, cu moși din ăstia pe care nu îi vedem?''

Recunosc ca mi-a fost greu sa îi dau o explicație plauzibilă.

Vorbeam zilele trecute despre abuz și despre faptul că nu doar femeile ci și bărbații suferă deopotrivă.

Semne ale abuzurilor asupra unui bărbat:

- abuz verbal (jigniri, critică, bancuri in care sunt ridiculizati bărbații, umilire în fața prietenilor, colegilor, familia extinsă sau pe rețelele de socializare).
- posesivitate exagerată (control al telefonului, laptopului etc.).
- acuzații nefondate legate de infidelitate.
- control financiar.
- acuzații false în fața unor persoane semnificative cm ar fi angajatorul.
- amenințări ca vei fi privat de drepturile părintești.
- abuz fizic: lovit, împins, mușcat, scuipat etc.
- gaslighting: ți se neagă propria realitate, auzi lucruri de genul "ți se pare, e doar în mintea ta, nu te mai preface etc.".

Adăugați voi dacă mi-a scăpat ceva.

De Crăciun să fim mai buni.


Frânturi dintr-o poveste:

- Măcar de Crăciun te rog eu să nu-i mai bați. Sunt și ei tot copii..în acel an, mama ne-a luat apărarea așa.

Frânturi dintr-o poveste:


- Sunt tristă că sunt singură în prag de sărbători. Și cred că îmi este dor de fostul meu iubit.
- Cum a fost ultimul Crăciun cu fostul tău iubit?
- I-am cumpărat ceva drăguț și am făcut turtă dulce.
- Aha..și el?
- El s-a enervat că nu încăpea bradul lângă birou și l-a aruncat. S-a și rănit la mână. Apoi mi-a spus ca mă uit ca proasta și că e vina mea ca am vrut brad. Mi-a spus și că nu am stofă de soție și că se p..ă pe cadoul meu. Nu am mai făcut brad. L-am dus eu la gunoi după vreo 2 zile.

Femei.

Dacă ești singură, de ce ești singură?
Dacă ești într-o relație abuzivă, de ce stai acolo ca bleaga?
Dacă ieși dintr-o relație abuzivă, de ce divorțezi?
Dacă faci copii devreme, de ce te-ai grăbit?
Dacă faci copii târziu, ești prea bătrână, nu mai ai răbdare!
Dacă te aranjezi în fiecare zi, de ce ești excesivă? De ce exagerezi?
Dacă nu te aranjezi, de ce te neglijezi?
Dacă slăbești, de ce ești prea slabă?
Dacă te îngrași, de ce mănânci aiurea?
Dacă faci sport, de ce exagerezi cu disciplina?
Dacă nu faci sport, de ce ești leneșă?

De ce gătești? De ce nu gătești?
De ce ești prea protectiva cu copilul?
De ce îți neglijezi copilul?
De ce nu ești feminină?
De ce ești prea supusă?
De ce plângi? De ce râzi? De ce dormi prea mult? De ce nu dormi?
De ce faci curățenie toată ziua?
De ce îți neglijezi casa?
Nu-ți castra bărbatul!
Reinventează-te în fiecare zi!
Vorbește în public!
Folosește doar produse naturale!
Fii un exemplu!
Citește o carte pe săptămână!
Fă ceva nou!
Fii creativă!
Mergi pe Marte! Trăiește simplu!
Contezi, cumpără cursul ăsta!
Renunță la versiunea ta mai veche!
Să ai succes, ba nu, să exersezi eșecul!
Să fii frumoasă, dar naturala!
Sa nu cumva sa îmbătrânești!

Nu respira!
Nu mai trăi!

Cum petreceți mini-vacanța? Vă odihniți?❄️☃️🏔

Consecințe ale abuzurilor din copilărie:

- autoblamarea;
- cosmarurile recurente;
- insomnia;
- teama fata de lucrurile asociate cu abuzul (obiecte, mirosuri, locuri și altele);
- stima de sine scazuta;
- disfunctiile sexuale;
- durerile cronice;
- dependenta de substante;
- autovatamarea;
- tulburarile somatice;
- sindromul de stres post-traumatic;
- anxietatea;
- tulburarile de personalitate;
- tulburarile alimentare;
- comportament pasiv-agresiv;
- victimizarea;
- deficientele functiilor neuropsihologice (atentie, gandire, limbaj, memorie si socializare).

Ce am văzut frumos în România în ultimul timp?

Medici excepționali.
Părinți făcând bine și frumos pentru copiii lor. Profesori blânzi.
Oameni citind.
Conversații care pansează suflete zgâriate.
Iertări și dans și voie buna.
Muzică. Munți. Respect.
Și speranță.

Voi?

La mulți ani!

Am stat de vorba cu Andrei C. Pușcașu - Jurnalul Unui Psiholog și Psiholog Florina Stancu-Drigă despre relații.
Link în primul comentariu. 😍

Acestea sunt doar câteva dintre reacțiile la un clip în care o femeie povestește despre viol.

Abuz în România?
Nuuuu! Noi suntem bine!

Evenimentele din viața noastră ne afectează DOAR prin felul în care le interpretăm.

Să luăm exemplul zgomotului din bloc: vecinii nu vor să te deranjeze intenționat, în general își văd de viața lor cm știu ei mai bine. Dacă în mintea ta vei interpreta asta ca pe un act voit al lor de a-ți face rău, te vei simți rănit. Te rănești chiar tu cu propriul gând.

În astfel de situații este important să învățăm să ne protejăm mai întâi noi pe noi înșine. Să ne împrietenim cu gânduri mai bune despre noi și despre ceilalți.

Mituri despre abuz.

Mit 1.
Femeile au devenit prea sensibile, nu exista abuz în orice.

Mit 2.
Toate cuplurile se cearta exploziv, se jignesc, țipă, trântesc etc.

Mit 3.
Toți bărbații se pierd cu firea din când în când.

Mit 4.
Așa e societatea. Bărbații nu au alte modele.

Mit 5.
Femeilor le plac bărbații mai duri.

Mit 6.
Bărbații care abuzează, suferă de o boală psihică.

Mit 7.
Femeile exagerează. Ce cele mai multe ori, ele ii provoacă.

Mit 8.
Abuzurile în cuplu sunt probleme private, nu sociale. Deci nu vorbim despre asta. TABU.

Mit 9.
Chiar dacă își agresează partenera, el este un tată bun.

Mit 10.
Abuz înseamnă doar violență fizică.

Mit 11.
Cui îi e rău, pleacă și gata. Nu mai sunt femeile ca pe vremuri.

P.S
Poate ca din cele de mai sus se înțelege ca doar femeile sunt abuzate. Abuzuri suferă și bărbații și de regula sunt subraportate.

Mit 12
Doar femeile sunt abuzate.

Se schimbă oamenii care au comportamente abuzive?

Răspunsul este: depinde!

De ce depinde?

- De dorința profundă de a deveni mai buni.
- De conștientizarea că într-o relație nu avem doar drepturi și privilegii, avem și obligații.
- De dezvoltarea empatiei.
- De muncă zilnică.
- De conștientizare că un comportament abuziv îi poate izola. Ceilalți se pot îndepărta.
- De recunoașterea faptului că ceva este în neregulă cu ei.
- De stoparea scuzelor.
- De acceptarea consecințelor.

Atunci când alegem să așteptăm într-o relație abuziva, este important să ne întrebam:

1. Cât de des sunt abuzat/ă?
2. Îmi dau cu adevărat seama de formele în care sunt abuzat/ă? (Fizic, psihic, emoțional, financiar etc.)
3. Merită celălalt răbdarea mea? Să aștept să se schimbe?
4. S-a schimbat cu adevărat după promisiunile făcute?
5. Cât de des își cere scuze real/autentic?
6. Nu cumva scuzele sunt doar alte forme de manipulare?
7. Cine oferă mai mult în acestă relație?
8. Simt teamă sau respect în relația mea?
9. Simt că celălalt vrea să fie mai puternic și în control? Relația este despre cm să fim bine sau despre cine este mai puternic?
10. Mă simt izolat/ă?

Știați că invidia vine la pachet și cu o doză de admirație?

Atunci când sunt invidios pe altcineva, cumva îl admir. Dacă aș fi suficient de sincer, as recunoaște că deține o părticică din mine, pe care eu nu îmi permit să o explorez, sa o accesez.

Ziua 26

O familie cu 2 copii (fetiță si băiețel) colindă standurile de cărți la Gaudeamus. După ce părinții se înțeleg din priviri și probabil hotărăsc să depășească bugetul sau să cumpere ceva ce nu au convenit, băiețelul întreabă încântat:
- Maria, nu-i așa că și tu ești fericită că ei sunt părinții noștri?

Apoi tot țopăie și cântă:
"Sunt fericit, sunt fericit, sunt fericit!"

Asumă-ți o greșeală pe care o faci în relațiile cu cei pe care îi iubești.

Încep eu:
1. Pot fi cicălitoare când vine vorba de organizare.
2. Sunt inflexibila când vine vorba de mirosuri: ex. nu stau într-o cameră care nu este bine aerisită.
3. Îi întrerup pe ceilalți uneori, când mi se pare mie că am o idee mai buna.
4. Urăsc să mă trezesc devreme și dimineața nu prea vorbesc. 🤭

Ziua 23

Într-un salon de spital, o doamna de 73 de ani își ia la revedere de la fiul sau (50+).

El: Pa mama, te iubesc!
Ea: Ba eu te iubesc mai mult!
El: Ba eu (deja pe holul spitalului)
Ea: Ba euuuu! Pe un ton ridicat

Doua infirmiere șușotind: și e și băiat!

Ce frumoși sunt oamenii și ce vindecătoare este iubirea!

Știți discuțiile acelea inconfortabile care ne provoacă teamă, jenă, furie? Acelea pe care am prefera să le evităm, să ne prefacem că nu-s chiar importate?

Acelea sunt discuțiile de care avem cea mai mare nevoie atunci când ne dorim să menținem o relație sănătoasă.

Clarificările inconfortabile salvează relații și le îmbunătățesc.

Nu știu cm sunt alți terapeuți, dar pe mine mă încearcă întotdeauna anxietatea înainte de a vedea un pacient nou.

Și mă răscolesc, îmi doresc mult să rezonăm și să-i fiu utilă cu adevărat. Mi se pare un privilegiu extraordinar când ei aleg să devină vulnerabili și să-și pună sufletul pe tavă în relația noastră.

Simt multă plăcere și pasiune, dar la fel de multă responsabilitate.

Mi-a spus într-o zi o prietenă că sunt cam anxioasă pentru un psihoterapeut, dar eu cred că această neliniște împreună cu dorința de a face bine poate să fie utilă.

Vouă cm vă e cu meseriile voastre?

Ziua 21

Ce drag îmi e să-i observ pe necunoscuți conectându-se în holul cabinetelor.

Își fac complimente, vorbesc despre copii, despre vreme, despre bucurii sau necazuri. Râd sau oftează. Uneori îmi vine să amân puțin chemarea lor în cabinet, doar-doar să nu le întrerup conversația.

Ce frumoși sunt oamenii! 🥰

Am și eu ceva de comentat despre sănătatea psihică în Ro.

Suntem oficial cea mai puțin deprimată țară din UE. Atât.

Vai de capul nostru. Va dați seama câtă suferință neraportata "tratata" cu tămâie, ulei la subțioara și deblocare prin descântec în trei pași?

Ziua 20

Discuție mamă-fiica:

Fiica: Alexia a fost tristă că a luat puține puncte la test.
Mama: și nu ai făcut-o să râdă?
Fiica: pai era tristă, n-auzi, mai bine o ajut să învețe pentru testul următor dacă vrea.

O mulțime de lucruri faine pot extrage din discuția aceasta:
1. Le dăm voie celorlați să se simtă oricum fără a le schimba starea.
2. Îi ajutăm dacă vor, nu cu forța.

Superb cm ne învață copiii dacă avem urechi pregătite pentru asta.

Știi ce se întâmplă când nu ai exersat să stai cu emoțiile tale? Le dai celorlalți.

Le dai colegilor de serviciu iritarea ta.
Le dai copiilor fricile tale.
Îi dai partenerului de viață îngrijorarea ta.
Le dai vecinilor furia ta.
Le dai prietenilor tristețea ta.

Să le dai celorlați emoțiile tale, înseamnă să te comporți nepotrivit cu ei.
Să vorbești cu ei despre ce simți, este sănătos.

Toate emoțiile noastre sunt mesaje extrem de utile. Dacă învățăm să le asociem comportamente potrivite, pot fi buni prieteni și nicidecum nu ne vor încurca.

Ziua 19

Încerc să le țin ușa la lift unor bătrânei care se țin de mână. Ei zâmbesc, dar nu vor să urce:

"Du-te tu, domniță, noi nu ne grăbim, ne ducem la plimbare."

Îi știu din vedere. Ea se descurcă mai bine cu deplasarea. Cu toate aceste, el întotdeauna cară cumpărăturile, îi deschide ușa de la mașină, îi așează gluga și o ține strâns de mână.

Ziua 18

În dreptul unei cabine de probă, intr-un magazin de haine, un tătic o ajută pe fetița sa să probeze o pereche de ghetuțe. Cum pitica este puțin nedumerită în legătură cu direcțiile stânga-dreapta și cm ar trebui folosite corect respectivele ghetuțe, tăticul îi spune că trebuie să pună una mai întâi în stânga și apoi cealaltă în dreapta.

Cum cea mică nu pare să înțeleagă ușor ce ar trebui să facă, tăticul îi ia mânuța și împreună stabilesc care este stânga. Apoi, repetă de câteva ori acest joc în timp ce fetița tot pronunță amuzată "stânga, stânga, stânga!"

Poate că ai fost neglijat în copilărie, dacă acum te simți de multe ori nevăzut, ignorat sau exclus.

Poate că ai fost neglijat, dacă te simți abandonat ori nesemnificativ.

Poate că ai fost neglijat, dacă ai mare nevoie de atenție, dacă înainte de a te bucura chiar tu de un succes, ai vrea să împărtășești altcuiva.

Poate că ai fost neglijat, dacă te simți de multe ori singur și neînțeles.

Așa sunt eu, sincer și direct!

Sinceritatea dură, fără empatie, este doar o formă de a masca eliberarea furiei.
Nu este despre cât de mult îți pasă de celălalt. Și de cele mai multe ori, îl rănești așa, cu prea multă sinceritate.