Axis-Mundi Therapy

Ameddig anyai-apai béklyóink keresztezésében vagyunk kifeszítve, nem tudjuk megélni a lebegést, az örömöt, a virágzást.

Mi képezi ezeket a szülőkkel kapcsolatos megkötöttségeket?Negatív érzéseink, gondolataink..

Neheztelés (miért volt ilyen), ítélkezés (miért nem viselkedett másképp), fölény (én másképp, helyesebben jártam volna el), megvetés (nem így viselkedik egy szülő), bosszú (ha nem volt ott amikor kellett, ne számítson rám..)

És hasonlók. Nagyrészük minden bizonyára jogos. De az elsődeleges és nem a látszólagos kár, nem a szüleinkkel való megromlott kapcsolat, hanem saját életünk siker-, és örömtelensége. Megélt magány, elfordult gyermekek..kudarcba fulladó párkapcsolati kísérletek.

Ha a tudatosítás, megértés, agyból történő elfogadás konfliktusmentessé tenné a kapcsolatokat és lelki megnyugvást hozna, talán nem lenne mégis ennyi szomorú, elmagányosodott, stagnáló ember. Ennyi csüggedt és kilátsátalan Anya, aki nem érti mit tett rosszul és ennyi szeretetre éhes, levegő után kapkodó felnőtt-gyermek.

Gyertek oldani, elengedni, szépülni és megélni a könnyedséget, örömöt, ki/virágzást..

Mit fog a világ, a szüleim, az ismerőseim, a barátaim, az ügyfeleim, a munkatársaim, a gyerekeim szólni?

Mindezen ember zöme, akik valójában tartanak hozzád, támogatni fognak, ha önazonos vagy és felvállalod azt amiben éppen vagy, ahol vagy.

Mert végső soron kinek az élete? Minden csoda három napig tart. Pletykálnak? Hadd tegyék. Megítélnek? - korlátainkból s félelimeinkből ítélkezünk.
Óvvá intenek, féltenek, irigységből, csalódottságból terveid, reményeid szegik? Lássad a jó tanácsok mögötti embert is. Életét, életérzését.

Tedd azt, amit akkor helyesnek érzel. Engedd el a korlátokat amelyeket magadra vállaltál megfelelés és beilleszkedés, elfogadás végett. Milyen az élet korlátokból szőtt hálók nélkül?
Szabad.

Onnan tudod, hogy kevésbé befolyásolnak a külső hatások, hogy nem stagnálsz és a tendencia az, hogy felfele ívelsz-a legtöbb területen.

Téged mi tart vissza még?

Cei mai mulți dintre noi recunoaștem, sau cel puțin ne dăm seama că avem un "mic" sabotor în noi. Când lucrurile merg bine, sau ar merge bine, facem cumva dinadins să nu ne iasă bine și să ajungem acolo, unde speram să nu ajungem sau de ce ne-a fost frică.

Ce se întâmplă? Experiențele, traumele, suferințele noastre își fac prezența simțită, semnalând că ceea ce am crezut noi că este rezolvat și dat uitării, este tot acolo, doar că mult mai subtil și perfid.

Uite așa pierdem posibilități și oameni dragi, relații.

Tehnica Wingwave este o formă de coaching emoțional extraordinar de eficient, care îti permite să identifici, eliberezi o sumedenie de blocaje care te țin într-un loc. Simplu, repede și permanent.

Dacă ești curioas/ă cm se întâmplă asta, vino să încerci.

Până atunci îti recomand un filmuleț scurt:

https://www.youtube.com/watch?v=9hrIya7xY-k

Reflexológia - másképp

Az 1970-es években egy volt montessori-s pedagógus és reflexológus, Pierre Saint-Gaston,

sérült gyermekekkel való munkája során észrevette, hogy a gerinc reflexpontjainak lágy érintésével egészen kedvezően tud hatni betegeire, ugyanis a generált impulzusok képesek egészen korai, tudatalatti emlékeket és traumákat kioldani.

A láb, kéz és fej reflexpontjainak érintése magzatkori, mélyen belénk vésődött traumákat, emlékeket, lelki blokkokat old, amely által az egyén képessé válik másképp látni, érezni, reagálni élethelyzetekre, eseményekre. Ezen nem tudatos terhek feloldásával könnyedebben visszaááll vagy megteremtődik a testi-lelki egyensúly, egészség.

A metamorf masszázs nem a szó szoros értelemben vett masszázs, tehát, hanem egy lelki blokkoldó technika, amely bárkinek ajánlott.

Te tapasztaltad már?

Lehetséges, hogy épp tanítómtól részesültél benne, aki csodálatosan ad és átad. Andrea Kapitány köszönöm, hogy megismertettél a módszerrel!

https://www.facebook.com/share/p/ywtvz6NfCNA176WA/

https://axismunditherapy.eu/p/tehnica-metamorfica

Cateva idei generale..

✨️Ori de cate ori iti pierzi speranta, inspira-te din natura. Natura isi urmeaza cursul, sufera modificari in functie de schimbari, dar deseori aceste schimbari ii sunt prielnice. Se reinnoieste periodic, si doar este..acceptand soarele si ploaia, bucurandu-ne cu existenta ei.

✨️inainte sa fugi dimineata si sa observi seara ca a mai trecut o zi..acorda-ti un minut, doua, si uitata-te ce ai in jur. Suntem mai bogati decat am crede. Suntem mai iubiti decat simtim cateodata. Bucura-te de tot ceea ce primesti.

✨️antreneaza-te sa pui accentul pe ce este bine, constructiv, pozitiv. Cu totii traim in inflatie, incalzire globala, politicieni mincinosi, dar stiai, unde iti setezi focusul, acolo ti se va duce si energia? Tu ce vrei sa hranesti? Ce te ajuta sa devii mai bine si mai sanatos?

✨️accepta ca unele probleme pe care le ai, nu sunt ale tale. Ti s-au pus in manutele intinse, sau ti le-au aruncat pe spate. Ce nu este al tau, da-le inapoi cu respect si fa sa ai un nivel de energie ridicat, astfel sa fii mai putin influentat de factori externi.

✨️fa in fiecare zi ceva pentru tine. Respecta-te si iubeste-te suficient, incat sa-ti aloci timp pentru a-ti pune gandurile si sentimentele in ordine. Mai ales daca esti femeie, prioritatea ta va fi probababil..ceilalti, dar adu-ti aminte ca esti responsabila in primul rand de tine.

✨️nu uita sa zici o vorba buna sau sa zambesti astazi. Zambetul si un contact vizual deschide usi demult inchise. Sufletul imediat se arata in ochii celuilalt si poti castiga o discutie, o intalnire sau poate chiar de ce nu, o prietenie frumoasa.

Va trimit o imbratisare, mai ales celor care de o imbratisare calda au nevoie zilele acestea.

Ştiați?😊

Nu uita...

Investeste in tine, in educatia si formarea ta. Astfel vei putea sa te adaptezi mai bine noilor situatii si sa excelezi in ceea ce faci.

Sunt recunoscatoare ca am reusit sa absolv cursul de formator/ trainer.

Doar nu credeti ca stau cu bratele incrucisate in fundal 😁

Sa avem o zi minuntata!

Una din sticlutele neincepute de Larch / Larita / Vörösfenyő din trusa Remedii Bach.

Remediile Bach completeaza si sustin bland si eficient procesul de vindecare, transformare, actionand asupra unei stari specifice de dezechilibru emotional, care deseori precede sau influenteaza aparitia si evolutia bolilor fizice.

Cand Larch? Cand te simti neputincioasa si neincrezatoare in propriile forte, cand crezi ca majoritatea oamenilor sunt mai capabili decat tine si ai avea nevoie de un pic de ajutor in cresterea stimei tale de sine.

Intrebarea nu este cum, ci cand faci pasii spre schimbare.

Persoana cu geaca de blugi din fundal sunt chiar eu la una dintre intrunirile de cerc feminin la care particip regulat, alternat cu intalnirile cursului de meditatie spirituala.

Odata cu cresterea copiilor mi-am permis acest program fix, aproape in fiecare sambata, pentru mine.
Deoarece este important sa lucram constient si consecvent sa fim bine in toate sensurile.

Asimilez cu recunostinta trairile, vindecarile, constientizarile, lectiile primite, adaug ceea ce este al meu, empatia mea fata de oameni, capacitatea de a trai si retrai cu ei provocarile actuale si le ajut sa le depaseasca cu impacare in suflet.

Cam asta este ceea ce fac, si fac cu din ce in ce mai mult drag si bucurie.

Moment de respiro al sufletului.

Un loc unde timpul curge altfel, mai incet, mai ingaduitor. Unde poti fi doar tu, fara roluri, asteptari.

Unde poate intelegi si accepti ca nu esti vinovata de problemele pe care le ai, ca exista ramuri transgenerationale dar si radacini hranitoare, daca ne permitem sa le accesam.

Ca nicio situatie care nu ne inalta si unde nu ne dezvoltam, nu trebuie acceptata ca atare si ca le putem transforma, transcrie usor.

Trebuie doar sa accepti ca poate exista o alta varianta. De ce nu ar exista? De ce ai fi chiar tu exceptia?

❤️

Cei care ma cunoasteti, stiti ca ador sa ma trezesc devreme (4-5 dimineata). Prefer asa, sa am timp pentru mine, inainte sa se trezeasca copiii.
Ce fac in acest timp?

Ma minunez cat de frumos este cerul (stau intre blocuri de 10 etaje, dar cerul intotdeauna se vede, chiar daca numai o particica din ea).

Ascult si nu ma pot satura de concertul pasarilor, pe care degeaba o inregistrez, niciodata nu reda magia aceea.
Scriu- cu mana, citesc - cate un gand, o postare care ma inspira de la oameni cu care rezonez.

Cel mai important lucru pe care-l fac dimineata este sa-mi setez gandurile sau sa-mi ajustez vibratia, daca e sa folosim cuvantul acesta.

In fiecare zi este o noua zi. Punct.

Am invatat sa nu aduc problemele de ieri in ziua de astazi. Da, sunt provocari si sarcini de rezolvat, dar de ce as trai cu frica, spaima, ingrijorarea, şocul, limitãrile de ieri când astazi o pot face altfel?

De ce as aduce supararea din cearta de ieri in astazi? Cu totii gresim. Constient sau nu. Si gresesc fata de noi. Apa niciodata nu sta intrun rau, eu de ce as sta intrun loc? Cu ce ma ajuta?

Nu ma ajuta, ba din contra, depozitez toata energia negativa la nivel celular si ma face mai vulnerabila si mai instabila.

Ca sa puteti incepe ziua cu o noua fila, va invit sa faceti un pic de introspectie seara. Ce s-a intamplat in ziua aceea, cu cine si in ce context v-ati intalnit. Cine v-a facut rau si cum? In ce va este oglinda? Si va rugati sau incheiati ziua asa cm stiti voi - cu pace in suflet si cu credinta ca exista o logica, o matrice care va sustine si pe voi, chiar daca nu o simtiti atunci.

Nu le putem deslusi pe toate. Se mai numeste si "pata oarba" intre terapeuti - vezi la altii care este problema si raspunsul, dar la tine nu. In astfel de cazuri, cand raspunsul nu este clar pentru mine, caut:

🎈In NMG -Noua Medicina Germanica - ce se intampla in corpul meu, cm s-a ajuns acolo, care ar fi conflictul declansator. Care este status quo-ul meu?

🎈Test kinesiologic - ce raspuns involuntar imi da subconstientul la o situatie (exista mai multe tehnici de verificare). Unde ma mint?

🎈EFT - tehnici de eliberare emotioanala - pentru a ma restabiliza, re-focusa pe prezent.

🎈Uleiuri esentiale pentru sustinerea unui proces fizic sau emotional

🎈Reiki- imi atrag energie vitala sa ma reconectez cu lumina, iubire si pace.

🎈Purificare - imi curat aura, a mea, a copiilor, a casei- deoarece gandurile negative, destabilizarea vine in cele mai multe situatii din exterior. Noi doar le absorbim.

🎈Respiratie constienta - ajuta in eliberare, re-stabilizare, reconectare, relaxare si ancorarea in prezent.

Si desigur multe altele, ce imi sunt la indemana sau invat pe parcurs.

A fi bine este o posibilitate si glumind, eu mai zic si o obligatie (liber d**a Hamvas Béla) - pretuim astfel mai bine darul numit viata.
..si se incepe de dimineata :) cafeaua este doar un pretext. Pe acesta l-am baut in oras, al meu este dezolant de slab si amar :)

Va doresc zile frumoase!

Dragii mei,

Dacă nu postez, e de bine! :)

Am înțeles cm funcționeză algoritmul postărilor, știu ce înseamnă marketingul. Totuși am ales și aleg întotdeauna viața.
Vă primesc cu drag cei care ați fost și veți veni la mine, iar asta se va întâmpla ca și până acum- natural, cu bucurie, de obicei prin recomandarea clienților existenți.

În ultima perioadă am căutat să mă mai perfecționez în ceva, să practic mai mult ceea ce știu și să mă bucur mai plin de viață.

Sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ce se întâmplă acum în viața mea. Munca consecventă întradevăr dă roade. Micile picături se formează întrun fluviu frumos, natural, luminos și energic.

Unii dinte voi sărbătoriți Paștele, iar eu vă doresc Sărbători Pascale plină de Lumină!
Vă împărtășesc totodată și o scriere, poate citită deja, dar care acum m-a atins și reflectă starea, stadiul în care mă aflu și eu, și din care motiv mi-au fost și îmi rămâne drag, consilierea femeilor.

𝐕𝐫𝐞𝐦𝐞𝐚 𝐅𝐞𝐦𝐞𝐢𝐢 𝐃𝐞ș𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭𝐞

Vine o vreme in viata oricarei femei
Cand scapa de vechile obiceiuri cm scapa de pantofii vechi
din dulap
Cand da foc listei cu lucruri care "trebuie" si cu obligatii
Si cand asteptarile imposibile sunt aruncate la gunoi.

Vine o vreme in viata oricarei femei
Cand acceptarea de catre ceilalti, odinioara lucru pretios, se transforma in maruntis pe fundul portofelului,
Cand vanatoarea d**a celalalt este inlocuita cu vanatoarea d**a sine
Si cand tentaculele parentale ale cutumelor nu-i mai definesc adevarul.

Vine o vreme in viata oricarei femei
Cand dorinta ei de a se integra in multime se risipeste,
Cand compulsia ei de a fi perfecta dispare
Si cand obsesia ei de a fi populara se distruge de la sine.

Vine o vreme in viata oricarei femei
Cand spune, simplu, "destul",
Cand masca, artificiile si siretenia ii provoaca greata
Si cand neprihanirea, dogma si superioritatea ii repugna.
Vine o vreme in viata oricarei femei
Cand nu se mai teme de conflict, ci il ia in piept cu stoicism,
ca o leoica,

Cand isi protejeaza autenticitatea la fel de neinfricata cm isi
protejeaza copiii
Si cand scapa de rolul salvatorului stiind ca nu se poate salva decat pe ea insasi.

Vine o vreme in viata oricarei femei
Cand devine cu indrazneala si fara ezitare suverana suprema,
Cand, in sfarsit, se simte pregatita sa-si revendice locul in lume
Si cand redefineste compasiunea cu iubire categorica de sine.

Vine o vreme in viata oricarei femei
Cand, in sfarsit, se elibereaza de dependentele copilaresti pe care le are fata de ceilalti,
Cand indrazneste sa-si rescrie manifestul de a trai pentru ea insasi,
Unul care spune:
Ma eliberez de neputinta si frica,
Divortez de servitudine si de pasivitate,
Renunt la lipsa de autenticitate si la incalceala,
Incetez sa ma mai prefac ca sunt altfel

Si de-acum inainte declar...

Imi voi atinge puterea suprema,
Voi adopta autonomia suprema,
Imi voi sarbatori valoarea profunda,
Voi intruchipa cel mai aprig curaj al meu
Si imi voi manifesta cel mai autentic sine.

Acum este momentul.
Sunt pregatita
Sa ma trezesc ca sa renasc.

(din Cartea femeilor care merita mai mult, de Dr. Shefali)

Dragii mei,

Deciziile noastre pot fi oricând transcrise. Greselile corectate. Niciodata nu e prea tarziu sa ne permitem sa aratam ceea ce simtim. Celor pe care -i iubim. Sa acceptam ca nu le stiam pe toate din totdeauna si nu le stim nici acum (mamicile mele dragi..).
Totul este in miscare, ne schimbam, invatam. Sa nu stagnam in emotiile si greselile din trecut, deoarece acestea sunt principalale motive pentru dezechilibrul nostru din prezent.

Sa lasam poarta deschisa spre schimbare, inaltare, bunastare.

Va doresc o saptamana minunata.

Va astept cu drag pentru programari la:

💎sedinte Reiki
💎sedinte Access Bars
💎sedinte Tehnica Metamorfica
💎sendinte coaching emotional/ Wingwave
💎consiliere dezvoltare personala

Kedvesek,

Egy szép, feltöltő, élményekben gazdag hetet zárok. Szeretettel várlak jövőhéten is.

(Itt épp "szünetben", de kábé ilyen hangulatúak a találkozások)

Dragii mei,

Inchei o saptamana frumoasa, fructuoasa. Va astept cu drag si saptamana viitoare.

(Aici sunt in "pauza", dar cam asta este atmosfera intalnirilor)

Buna dimineata, buna sa va fie inimia si ziua!

Va salut cu drag din Brasov. In weekend voi lucra putin, dar ma voi si odihni.

Daca sunteti prin Brasov si aveti chef de o cafea, sa-mi spuneti 😇

Kedvesek,

Gondolom észrevettétek, hogy két nyelven írom a bejegyzéseket. Teszem ezt azért, hogy többen megismerhessenek.

Használhatnám a beépített fordító vagy a mesterséges intelligencia által felkínált lehetőséget minden bejegyzés kétnyelvű megosztására, de nem teszem, azért, mert a gondolkodást, megfogalmazást, szófordulatokat és kifejezéseket nem lehet egy az egyben ugyanúgy visszaadni.

Vagyis, annak függvenyeben, hogy kikkel milyen kontextusban találkozom, úgy íródik a bejegyzés. Vagy épp milyen szerzőket olvasok, milyen nyelven.

Ha bármilyen kérdésetek lenne a leírtakkal kapcsolatosan, kérlek kérdezzetek bátran.

Sokan visszejeleztek privátban, köszönet érte. Az utóbbi időben az oldal háttér funkciói szerint is ugrásszerűen nőtt a bejegyzéseket olvasók, oldal látogatók száma. Mégis arra bátorítalak, hogy nyugodt szivvel szóljatok egy-egy bejegyzéshez, interaktívabbá, színesebbé teszi az oldalt és engem is ihlet, hogy mit osszak meg. Mi érdekel, hol vannak fennakadások, mi az amivel nem értek egyet s miért.

Szeretettel ölellek egy tegnapelőtt készült képpel, ott ahol a legjobban érzem magam s ahol töltődöm: a természetben.

Csilla

Gratitudinea

Un element atât de important în bunãstarea noastrã.

Da, este posibil sã amplificãm sentimentul acesta prin jurnalul de recunoştințã, sã ne antrenãm inima şi creierul sã vadã şi sã se bucure de tot ce are. Jurnal de recunoştințã, câte 3 lucruri adãugate pe lista seara, sau orice alte exerciții practice.

Totuşi, a fi mulțumit, a fi recunoscãtor pentru ceea ce ai, presupune un mindset educat conştient. Adicã: îmi vãd de treburile mele, îmi ud propria grãdinã de flori. Observ ce grãdinã grandioasã are vecinul, dar nu îmi irosesc energia cu comparația. Cine se bucurã de florile mele, atunci? Cel care nu are grãdinã deloc, şi se bucurã mãcar, de priveliştea lor.

Trãim în comparații şi în concurs. Care are scopul final..ce?

Aşadar, dacã îți este greu sã enumeri pentru ce eşti recunoscãtor, închide puțin ochii şi gândeşte-te ce-ți aduce bucurie, zâmbet, pace în suflet. Iar când gândul urmãtor se porneşte cu "da, dar", opreşte-te şi întoarce-te la ceea ce îți aduce bucurie, pace, zâmbet în suflet. Atâta tot.

"Alattad a föld
Fölötted az ég
Benned a létra"

Innen az Axis Mundi elnevezés.

Mindennapi hőseimnek, akikkel hús -vér formában a hétköznapokban találkozom. Veregessétek meg saját vállaitokat is, néha.

A legnagyobb kihívás amikor az ember önmagát adja, éppen emberiessége. A legnagyobb életmódvezető tanácsadó, terapeuta is küszködik személyes életében a saját problémáival, csak nem posztol róla, sőt, meg sem említi, mert nem mutat jól.

Ez egy kicsit olyan, mint amikor tini korban (nincs feltétlenül összefüggésben a biológiai korral), megfelelni akarunk mindekinek.

A hitelesség ott kezdődik, ahol sérülékenységünket felvállaljuk, amelyben mindannyian vagyunk, és sokkal, de sokkal közelebb kerülnénk egymáshoz, ha látnánk a másik valódi arcát.
Akkor talán bátorságot, gyakorlatot tudnánk szerezni abban, hogy megkérdezzük: "Nehéz napod van?" "Szeretnél beszélni róla?".
Nem kell senkit megmenteni, legtöbbször elég ha ott vagyunk. Nem azért, hogy beleélje magát az áldozatszerepbe és együtt fájlaljuk a világot, hanem megengedhesse, hogy önmaga legyen.
És akkor legközelebb, lehetsz Te is önmagad, és utána a harmadik és így tovább.
Szép lenne, nem?

A fejlődés, a létezés nem lineáris. Tele van hullámokkal, akadályokkal, nehéz napokkal, annál nehezebb hétfőkkel, egészségügyi kihívásokkal és soroljátok ti nyugodtan tovább.
Nem, a "rá se ránts", "fel a fejjel" rózsaszín maszlagok fognak segíteni, hanem elsősorban az a keret és tér ahol megengedhetjük magunknak, hogy nehéz napunk legyen. Mert holnap úgyis egy új nap van, és úgyis nekifutunk mégegyszer. Miért ne gyűjtsünk be egy kis erőt addig is?

A kimerültség, a lebetegedés, a sok konfliktus alapja túlhajszoltságunk.

Első lépés. Beismerem, hogy ma nehéz napom van. Tudatom a többiekkel, hogy ma kevesebbet bírok, lassabban haladok, de haladok.

Második: foglalkozom magammal. Mi segít, hogyan lehetne könnyebb? Kiírom, elmondom, elzenélem-eltáncolom? Felhívom azt aki hiányzik, elmondom végre azt ami fáj? Nem érdekel, ki veszi magára, ki sértődik meg, hogy hallgatagabb vagyok. Az az Ő problémája. Az enyémet épp oldom, amikor energiadúsabb vagyok, adhatok neki is tippet, hogyan járhat el ő is, ha érdekli.

Harmadik lépés: megvizsgálom, milyen alap gondolatok, félelmek kavarognak bennem? A ma egy nehéz nap, rendben van, de az általában egy kiváltó ok a mögöttes tartalomra. Félek a jövőtől - mi lesz, hogy lesz, nem lesz elég, nem lesz jó. Önbizalmi, önértékelési problémáink vannak - kinek kell majd, hova megyek? Felismerem, hogy túl sokat vállaltam magamra, mert korábban nem mondtam nemet - határaimmal dolgom van még, s így tovább.

Itt kezdődik a munka. A nehéz nap ellenére, amikor nem lenne kedvem semmire, és lefele mennék az önértékelés spirálján, megállok és körbenézek a fejemben, a lelkemben: Mi a baj? Őszintén, önmagunktól, önmagunknak.
Mi a baj, mi aggaszt, mitől félsz? Mi jött fel benned? Mi jut eszedbe, hol éltél meg hasonlót?

Ird le ezeket a spontán gondolatokat, kérlek. Vegyél egy papírlapot, írd le magadnak és tudd, azzal, ott dolgod van.

És ha eljött az új nap, felkelt újra a nap, nagyon szépen kérlek: ne felejtsd el. Ne dobd arrébb, mondván, hogy "áh, ez csak egy nehéz nap volt". Nézzél szembe velük, mert, ha nem teszed meg, legközelebb is előjönnek.

Nem Marika viselkedése fogja kiváltani, hanem az Annuskáé. Nem a boltban fog történni, hanem a lépcsőházban. Érted?

Nehéz nap. Az enyém nem volt nehéz ma, de kevesebb energiám volt hozzá és talán több feszültség volt bennem. Tudom, hogy miért. És dolgozom rajta. Erre bíztatlak Téged is.

És én így tudom a legjobban, a legszebben, a leghatékonyabban és a "legszívből jövően" kifejezni magam: írok. Összesítem azt amit tanultam és tapasztaltam. És megszületik egy hang, ami személyes és hozzád szól, mert Te sem vagy más, vagy én sem vagyok más, vagy mindannyian egy csónakban vagyunk, vagy amilyen analógiát szeretnél.

Ha meg készen állsz átstrukturálni bizonyos gondolati sémáid önmagadról, a világról, az életről, szeretettel várlak, nézzük meg, mikor és hogyan váltak ezek az elképzelések a mostani életed alapköveivé.

Gyere, ha úgy érzed magad mögött hagynád a múlt történéseit, és aktívan, félelem mentesen alakítanád a jelened.

M-am mirat când am auzit cã existã Fear Of Missing Out- reprezentând o anxietate de a nu fi lãsat pe din afarã din viața socialã, evenimente, întâmplãri, mai ales promovate pe social media.
JOMO - Bucuria de a ramâne pe din afarã, deconectarea voitã, este exact opusul acesteia.

Omul este o ființã socialã, avem nevoie unii de ceilalți pentru a împãrtãşi, creşte, iubi.

Totuşi am devenit tot mai deconectați de noi înşine prin simplul fapt cã ne umplem timpul cu tot felul de activitãți - tocmai din motive lesne de înțeles, respectiv sã nu fim singuri, sã împãrtãşim, sã ne deconectãm, sã mai uitãm, sã ne distrãm. Şi multe altele, care poate vã vin în minte.
La baza majoritãții motivelor stã frica. Frica de a fi singur, care poate sã fie atât de apãsãtor. Nu suntem obişnuiți sã fim singuri. Asociem asta cu un om retras, trist, poate pierdut. Imediat îmi vine în minte o zicalã ceva de genul: nu oricine care nu este pe drum, este pierdut.

Nu este nimic rãu în a trãi o viațã simplã.

Singurãtatea este apãsãtoare doar pânã când nu suntem bine cu noi înşine. Toate gândurile se revarsã asupra noastrã ca un tsunami, care poate fi nimicitor.
Valurile examinate mai de aproape aratã cam aşa: Cine sunt? Ce am realizat pânã acum? De ce mai doare încã? Ce mã voi face? Cum o sã procedez? De ce am fãcut asta? Ce se întâmplã cu mine?
Cea mai la îndemânã soluție este de a ne înconjura de oameni, sunete, lumini, evenimente şi altele pentru a estompa puterea acestor gânduri.
Varianta mai lungã, anevoioasã, dureroasã este când stãm cu noi înşine, înfruntãm valurile, pentru cã ştim, valurile, odatã ce ne ajung, se absorb undeva în noi, înzestrându-ne cu puterea lor.
Forța aceea cu care vine valul, ne va aparține.

Nu, nu fiecare întâlnire planificatã are la baza frica. Nu, nu compensãm întotdeauna. Nu, nu toatã lumea simte la fel când este singur (pentru asta vã recomand sã şi experimentați o perioadã mai îndelungatã, sã vedeți ce puteți sublima).

Dar ieşirile la care participãm ar fi mai valoroase dacã:

*Nu ne-am duce doar sã nu fim singuri
*Nu am face licitație cine are viațã mai încãrcatã
*Nu am încerca sã uitãm frustrãrile acumulate pe timpul sãptãmânii, care se simt- dacã nu exprimat prin cuvinte, atunci prin simpla energie a omului, prin reacțiile sale, atitudinea sa.

Ce s-ar întâmpla daca am reflecta mai mult, ne-am ocupa întradevãr mai mult de noi înşine?

Ar scãdea intensitatea vieții sociale, întâlnirile ar deveni poate mai rare, dar mai valoroase şi mai hrãnitoare. Nu ar trebui sã ne prefacem cã totul este ok, când nu este, cã ne intereseazã viața celuilalt, când de fapt, doar vrem sã ventilãm, sã umblãm tiptil în preajma celuilalt, deoarece îi este greu şi este sensibil şi se supãrã uşor.

Şi aşa am ajuns la extrema cealaltã, când nu mai avem chef sã ieşim, pentru cã " am ajuns la vârsta când nu mai am rãbdare". Nu, nu are legãtura cu vârsta. Cauți şi rãmâi în preajma acelor oameni care te înnalțã, care au o energie, sunt proactivi. Nu? Devino şi fii şi tu o astfel de persoanã.

Cautã, îmbrãțişeazã ce este mai bun pentru tine, iar asta poate presupune sã rãmâi paralelã o vreme cu ce se întâmplã în viața din afarã. Ce se poate întâmpla?
Îti dai seama cã timpul tãu este prețios, iar viața atât de frumoasã. Nu în stil american, sau nu neapãrat, ci în lucrurile simple.

Pentru cã dacã ne îndepãrtãm, în mod paradoxal, ne apropiem. De prezent, de naturã, de chestii minuscule, neobservate pânã atunci. Reacționãm altfel la o convorbire, la un gest, la viața de zi cu zi.

Cum putem începe asta?
Jurnalul de dimineațã/searã este un instrument simplu şi eficient. Practicarea stãrii prezente. Exerciții de respirații. Desigur, mers în naturã. Implicare în voluntariat. Şi multe altele.

Bucuria de a rãmâne pe din afarã nu este un act ma*****st. Este un prim pas spre a ne gãsi pe noi înşine, nu pentru a ne închide în suferința sau instabilitatea gãsitã, ci pentru a restructura acele gânduri, sentimente, valori imprimate care poate nu ne mai servesc.

Odatã gãsite, sau mai bine zis, recunoscute, avem posibilitatea sã le modificãm, sã mişcãm prisma aceea, pentru a permite luminii sã pãtrundã altfel-mai puternic, mai colorat- şi altfel sã reflectãm şi noi mai puternic şi mai colorat altora.

Dacã crezi cã direcția de mai sus îti poate fi beneficã, te aştept la o întâlnire personalã sau online, sã vedem unde te afli pe drumul tãu şi cm îți pot fi de folos.

Unele decizii nu le mai poți schimba. Dar poți sã decizi sã priveşti altfel lucrurile şi sã le dai un nou sens.

Tu unde te afli momentan pe drumul tãu?

Pregãtit/ã de un nou început?

Scăunelul acesta din lemn a fost realizat de către bunicul meu patern, în a doua jumătate a vieții sale. După ce a ajuns acasă din lagărul sovietic, a lucrat cu drag și cu pasiune lemnul, realizând fel și fel de obiecte.

Bunicul nu a mai fost același om, după întoarcere. Coșmaruri îl bântuiau, avea fobii și halucinații, se temea și era mereu alert. Nouă, copiilor, ne era frică de el. Nu vorbea mult, sau cu noi, deloc, totuși prezența, energia lui ne îndemna la respect și obediență.

Nu au rămas multe lucruri de la el. De la bunici în general. De fiecare dată când mă uit la acest scăunel, perfect utilizabil și totuși uzat, simt respect și recunoștință față de strămoșii mei, fără de care nu aș fi aici, așa cm sunt, azi.

Pentru mine scăunelul acesta reprezintă:

𝘷𝘪𝘢ț𝘢 - lemnul brut a prins viață și formă sub mâinile bunicului meu, transformându-l în moștenire pentru descendenți

𝘴𝘦𝘯𝘴 - are un rost realizarea lui dacă-l folosim, îi găsim un loc și întrebuințare în viața de zi cu zi, chiar dacă avem perioade (ani) în care doar îl depozităm undeva și aparent uităm de el

𝘷𝘢𝘭𝘰𝘳𝘪 - nu este doar un scaun. Reprezintă gândurile, emoțiile, viața, trecutul, crezul, sufletul bunicului și a vieții familiei în acea perioadă

𝘱𝘰𝘴𝘪𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 - pot folosi acest scăunel cm este, făcut bine și rezistent, însă totuși marcat de timp și circumstanțe, sau îl pot recondiționa, ba chiar și mai mult, pot să -l iau ca un imbold, să realizez și eu ceva asemănător, sau cel puțin măcar atât.

𝘮𝘰ș𝘵𝘦𝘯𝘪𝘳𝘦 - este de datoria mea să am grijă de această moștenire- atât cât este, și să o dau mai departe copiilor mei, să știe, unde și cm au trăit străbunicii, să înțeleagă și să simtă puțin din firul vieții, din care ei se află la un capăt, însă știm și vedem atât de puțin din restul "firului" în general.

Iar acum transpun textul scăunelului în mesajul acestei postări:

Viața noastră are loc datorită strămoșilor noștri. Indiferent de deciziile, atitudinea, viața lor. Avem această viață datorită unor succesiuni de evenimente care posibil să nu fi fost planificate sau poate nu au fost gestionate așa cm am dori noi.
Indiferent cm sunt strămoși noștri am primit de la ei cel mai prețios cadou posibil: viața noastră.

Viața noastră se construiește pe niște valori, moștenite, pe lângă care le putem adăuga pe cele pe care noi le considerăm că sunt importante. Viața noastră atunci are sens, când îi dăm valoare și vedem valoarea ei. Dacă nu suntem mulțumiți cu "pachetul de bază", avem oricând opțiunea să schimbăm, modificăm, adaugăm și să sublimăm valorile primite.

Doar respectând și recunoscând strămoșii noștri putem să succedem în viață, asigurând copiilor noștri un început sau o atitudine de viață mai sănătoasă.

Respectul, recunoașterea nu înseamnă acceptarea greșelilor lor.

Înseamnă că accept și îmbrățișez viața mea, și o trăiesc așa cm știu eu cel mai bine, recunoscând că viața mea nu ar fi dacă nu ar exista ei.

Identificarea greșelilor părinților, bunicilor ne dă posibilitatea să recunoaștem și limitele, modelul de gândire a lor, pe care nu trebuie să ni le însușim.

Odată cu cadoul numit viață primim și o serie de convingeri limitative, presupuneri, preconcepții pe care trebuie să le identificăm și să le eliminăm din viața noastră, deoarece nu ne ajută, ba din contră, ne autosabotează.

Cum realizăm acest lucru? Analizăm viața noastră și identificăm acele aspecte problematice care persistă sau revin ciclic. Căutăm convingerile limitative din spatele acestor probleme, pe care probabil le-am preluat tocmai din respect, datorie, milă, iubire sau dorință de a ajuta străbunii noștri.

Daca vrei să știi ce fel de gânduri rulezi în fundal, identifică domeniile din viața ta unde ai probleme. Așa vei ști unde trebuie să lucrezi.

Unul dintre cele mai bune instrumente în identificarea, dar mai ales în eliminarea convingerilor limitative și autosabotoare, este 𝐭𝐞𝐡𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐖𝐢𝐧𝐠𝐰𝐚𝐯𝐞.

Folosind testul myostatic, această formă de coaching emoțional, găsește ușor și rapid acele gânduri care sunt de fapt preluate și considerate adevărate, reale, de urmat. Prin stimularea bilaterală a emisferelor, aceste gânduri sunt eliminate, rapid și eficient, permițând persoanei să privească situațiile altfel, să reacționeze întrun alt mod, să-și trăiasca așadar viața mai liber, autentic și împlinit.