Luiza DRIAN, Psiholog

Am pornit în profesie pusă pe fapte mari și determinată să fac lucruri cu ecou.

Experiența m-a smerit și mi-a arătat rapid că psihoterapia adevărată se face în liniște, cu multă răbdare, mult respect și fără rețete minune. Că oamenii ajung unde au nevoie să ajungă în ritmul și termenii lor, iar rolul meu nu e să rezolv sau să am răspunsuri. Lucruri pe care, de altfel, le-am știut (măcar teoretic) dintotdeauna, dar pe care cu greu și anevoios am reușit să le integrez. Căci trăim, totuși, într-o lume în care, oriunde ai privi, dai de cineva gata să-ți vândă secretul spre o viață fericită și soluția în maxim 7 pași către orice. Ori eu de astea nu știu și o vreme chiar m-am temut că am ratat cartea, cursul sau prelegerea care ar fi trebuit să mă învețe.
Nu le ratasem. :)

Azi, de ziua profesiei mele, mă bucur că sunt fix psihologul care sunt. E nevoie și de noi, ăștia, nedeținători de adevăruri absolute. 😊

Termin luna în care am împlinit 33 într-un fel în care îmi doresc să îmi fie dat (și să îmi dau voie) să trăiesc cât mai mult în anii ce urmează.

Trează, curioasă, bucuroasă, vie.

M-am asortat cu un mărțișor, am și făcut unele. Am primit, am oferit, m-am bucurat. E fain când sărbătorim împreună.

Îmi doresc pentru noi toți o primăvară cu multe bucurii mărunte, ghiocei și frezii parfumate, lumină, căldură și zile blânde!

E vineri încă o dată, iar gândul cu care îmi închei săptămâna e că nu controlăm, de fapt, nimic. Avem doar o secundă - cea din prezent - şi o cheltuim stupid privind fie inapoi, fie înainte.

Dar dacă azi ne-am opri și am sta? Fix aici, fix în secunda asta.
Ce din ce ai sau ești ai mai păstra? La cine și la ce ai renunța?

Azi.

Final de zi, o lumânare care pâlpâie să se stingă de tot, o ceașcă goală de ceai și gânduri amestecate despre tot ce am trăit peste zi.

Mai cu seamă, îmi vine in minte ceva ce am scris acum ceva timp în dreptul unei poze cu un pachet pe care scria mare “fragil”. Las textul și poza aici:

Și dacă am proceda și cu noi tot așa?
Dacă am avea o bandă lată, cu litere de o șchioapă care să strige “FRAGIL” și ne-am înfășura la nevoie o parte sau alta, ori chiar pe de-a întregul, cu totul, în ea?

Am fi mai atenți, am umbla mai cu grijă, ne-am menaja - pe noi și pe ceilalți - dacă ce trăim s-ar putea și vedea?

Să ai curaj să te ții de lumină chiar și atunci când e slabă. Sau mai ales atunci.

Să ai curaj să nu răspunzi răului cu rău, oricât de la îndemână ar fi sǎ loveşti și tu.

Să ai curaj să rămâi, chiar tremurând, pe drumul tău.
______
Victorii mici și prețioase din viața adevărată, de zi cu zi.
Aia în care, mai des decât ne place să arătăm, mai și cădem.
Și ne mai și julim.

Giving thanks for all the miracles that are coming my way
Answering my soul’s call
Cracking my heart wide open
Following my deepest heart desires
Surrendering, allowing and trusting.

I am.

O clientă mi-a adus căpșuni.
O alta mi-a zis “am cumpărat creioane, am unul și pentru tine.”
C. a întrebat “îți aduc o cafea?” înainte să urce în Cabinet, iar mama colegei Evei (Double Hangers-Cling to Beauty ♥️) mi-a dăruit o frumusețe de cuier făcut cu mâinile ei.

Râuri-râuri de grijă care au curs spre mine săptămâna asta și pe care mărturisesc că n-am prea știut să le primesc, blocată fiind în “ce se întâmplă?”.

Mulțumesc, orice s-o fi întâmplat! ♥️

Azi mi-am luat cuvintele direct de la autoare, pe care n-am reușit s-o citesc aproape niciodată altfel decât plângând.

Cartea bunătății, povești din Moldova s-a lansat azi la Iași, chiar pe ulița Cabinetului. Nu puteam s-o ratez.

1 an 9 luni 21 zile de la ultimul articol scris aici. Pana azi! 🙃

Se termină cu o poezie pe care nu doar c-am scris-o, dar mi-am făcut și curaj s-o las în lume.

Link în primul comentariu.
Deschideți, da?

Blue Monday, cea mai deprimantă zi din an și ceva ce m-a atins din meditația de azi.

“Remeber you as a young bud reaching for the sun, as a small babe, open wide in the arms of love.
Remember you, dear one!”

Posibil să dau startul urărilor de sărbători - ceea ce e foarte neobișnuit pentru mine - dar azi e ultima mea zi în Cabinet pe anul ăsta și nu vreau să plec fără să vă doresc un final de an senin, în care inima să știe, iar mintea să se lase dusă (și) de ea.

Cred că Einstein spunea că viața poate fi trăită în doar două feluri - ori ca și cm nimic nu e miraculos, ori ca și cm tot ce te înconjoară e un miracol.

Miracolele mele de azi, când în Cabinet a mirosit pentru prima dată a ceai de mentă.

Ce-mi place la cuvintele scrise așa, brut, e permanența lor. Fără buton de backspace, greșeala te forțează s-o primești în viața ta, s-o privești în ochi și să afli, de voie, de nevoie, ce aduce bun sau frumos cu ea.

Din seria “am eu alte calități”, la prima întâlnire îmi avertizez toți clienții că stau prost cu datele, orele și mai toate reperele care țin de orientarea în timp și spațiu.

Așa stand lucrurile, mi s-a povestit azi următoarea discuție între doi clienți ai mei care se cunosc între ei:

- Auzi, tu cm ieși de la Luiza?
- E greu de explicat, dar de regulă ies mai bine decât eram când am intrat.
- Mă bucur. Așa și eu. Dar despre cm ieși pe poartă te întrebam.

Am râs, mi-a crescut inima de cm ies ei mai bine, dar parcă nu aș vrea să mai țin și alți oameni captivi pe viitor, așa că dacă ajungeți la mine și eu uit să vă spun, să știți că poarta spre bulevard se deschide apăsând un buton mic și gri, cocoțat la nivelul ochilor, 3 pași înainte de poartă, pe peretele din dreapta. 😇

Sunt cuvinte pe care le întâlnesc și care îmi vorbesc mai mult decât altele.
Sunt obiecte pe care le iubesc și locuri în care mi-e bine.

Și sunt zile când ceva doar al meu se naște din toate astea împreună.

În grija de sine, după mine, răspunsul la “cum îmi dau eu mie?” e infinit mai important decât ce anume îmi dau.

Are corpul nevoie de mișcare?
Categoric da, indiferent de forma fizică în care suntem. Doar că un antrenament nepotrivit e mai curând o formă de abuz decât una de iubire de sine.

Diferența între cele două o faci căutând, stând tu cu tine și testând. S-ar putea să descoperi că funcționează mai bine dacă te antrenezi în alt moment al zilei decât ți-ai propus inițial. Sau dacă alegi alt tip de antrenament, ori un echipament care să-ți inducă o stare de bine, la fel ca mine.

Merită, oricât ar suna de enervant. Pentru că - în sport și în orice altceva - doar după ce înțelegi cm să îți dai devine posibil să primești.