Psihoterapeut Natalia Lâsâi

Adesea sunt intrebată La ce este bună terapia? Cu ce mă poate ajuta? Dacă eu nu știu ce să fac și cm să procedez, altcineva cm poate să știe?

Cu ce te pot ajuta eu?
Terapia reprezintă în primul rând o formă de tratament pentru îmbunătățirea sănătății psihice și emoționale. In calitate te psihoterapeut, îți ofer un loc doar al tău, locul care îți permite să fii vulnerabil, te ajut să identifici și să schimbi unele tipare de comportament, astfel încât să poți rămâne calm în fața responsabilităților zilnice, te ghideaz în conștientizarea atuurilor personale .

Odată intrat într-un proces trapeutic, psihoterapeutul este cel care te ajută să depășești traume și suferințe pe care le cari după tine, te sprijină, parcurge cu tine drumul către o stare de bine, către o eliberare.

Te invit în cabinet, unde te poti exprima deschis și fără rețineri, unde găsești înțelegere și empatie, primești ocazia de a-ți confrunta stăile și sentimentele, ești acceptat așa cm ești, cu toate vulnerabilitățile și nevoile tale.
În viețile noastre se întâmplă multe, nu mai găsim timpul necesar să stăm cu sentimentele noastre, să le procesăm, să le discutăm, să vedem ce efecte au asupra sănătății noastre.

Cred că terapia e și un proces foarte inconfortabil uneori. Consider că avem fiecare dintre noi resursele necesare să ne găsim echilibrul, liniștea, starea de bine.

Uneori trebuie să acceptăm că viața este așa cm este și există anumite lucruri dincolo de noi – pe care pur și simplu nu le înțelegem. Acceptarea este adesea singurul răspuns pentru a ne păstra bunăstarea.
James Borg, Mind Power

Uneori este bine să discuți cu cineva, ai nevoie de un specialist care să te ghideze, să-ți faciliteze gestionarea unui context. De cele mai multe ori, în cadrul terapiei îți poti recupera echilibrul interior și stima de sine, îți poți debloca resursele.

"Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu."
Nelson Mandela

Mai întâi de toate ar trebui să multumim pentru tot ce ni se întâmplă, pentru tot ce oferim sau primim, pentru că ne trezim dimineața și putem prețui ce avem în jurul nostru!

Cu toții avem uneori nevoie de liniște, simțim nevoia de a ne desprinde de grijile cotidiene, să ne lăsăm purtați de frumusețile și simplitatea naturii, măcar și pentru câteva clipe!

"Fii neîngrijit în îmbrăcăminte dacă vrei, dar ține-ți în ordine sufletul"
Mark Twain

Să avem grijă de noi, pentru a avea grijă de copiii noștri!

Sa fim părinţii de care au nevoie copiii noştri

- Să ne pregătim în toate modurile care ne vin în cap pentru perioada în care vom deveni părinţi
- Să Facem terapie- pentru pierderile repetate din viaţa noastră : infertilitate, pierderi de prunci, copilul visat, copilul cu genele noastre, familia ideală, copilul ideal. Pentru rănile pe care le-am suferit atunci când eram noi copii (ca să putem coregla emoţional un copil trebuie să ne putem noi regla). ATENŢIE – reglare nu înseamnă control, nu inseamnă că-mi controlez emoţiile, nu înseamnă “incerc să mă controlez”. Înseamnă că recunosc emoţia, o trăiesc, uneori o exprim verbal şi o las să se stingă. Controlul înseamnă să diguieşti o apă care curge. Dacă încercăm să-i punem o oprelişte, la un moment dat va rupe digul, sau va ieşi cu violenţă prin orice supapă va găsi. Şi nu există ca apa să nu iasă oricât de trainice ar fi materialele care o ţin prizonieră. La fel şi emoţia, pentru că în spatele emoţiei este o nevoie, iar nevoile trebuiesc împlinite sau vor continua să se dea cu fundul de pământ până le satisfacem. Reglare înseamnă să punem un burlan suficient de larg şi cu unghi de cădere suficient de înclinat încăt apa să curgă fără să ne facă pagube nouă sau celor din jur.
- Să găsim un trib care să ne păzească spatele – pentru a putea fi coreglatori emoţionali ai copiilor noştri, trebuie să putem noi să ne echilibrăm emoţional. Ca şi copiii şi adulţii au nevoie să se regleze în relaţii.
- Să găsim prieteni cu copii reali, nu doar dintre cei cu “minuni” excepţionale, care nu incetează să-i uimească prin orice respiraţie. Asta nu va creşte decât frustrarea şi vom ajunge la conflicte inutile cu copilul nostru şi cu noi, vom face comparaţii între copii şi părinţi ipotetici şi noi cei reali, cu plusuri şi multe minusuri
- Să ne exersăm răbdarea, calmul . Citeam într-o carte că autoarea, ca să-şi poată controla furia în momente de criză familială îşi imagina că e filmată şi ţine cursuri într-o emisiune de parenting, astfel că, în momentul în care era pe cale să-şi piardă cumpătul se purta ca pe platoul de filmare - oferea un răspuns impecabil în conflictul cu copilul.
- ACŢIONAŢI, Nu reacţionaţi! De obicei reacţionăm la comportamentul copilului, la emoţiile sale. A reacţiona ne plasează în zone de haos, în tipare comportamentale venite din răni şi în mecanisme de apărare automate. Când acţionăm, suntem prezenţi, receptivi, suntem pe poziţii, stăpâni pe situaţie, suntem adulţi puternici şi sănătoşi pe care nu-i dezechilibrează orice, stopăm/atacăm comportamentul, dar nu atacăm copilul.
- Avem grijă de noi! Pentru a putea rămâne fizic şi mental în formă. Un părinte epuizat devine cinic, deconectat, deprimat, furios. Orice părinte e uneori atât de epuizat de nevoile sau comportamentul copilului încât devine incapabil să se mai conecteze cu copilul.
- Time-break – nu pentru copil, nu trimiterea lui in alta camera ci a noastră, avem nevoie sa fim fără copil, sa respirăm, sa ne ocupăm de noi. Cerem ajutorul partenerului, a bunicilor, prietenilor, îl lăsăm la grădiniţă/şcoală/loc de joacă pentru cateva ore în care să vne încărcăm bateriile. Grija de sine previne stresul suplimentar a tuturor celor implicaţi.
- Ne conectăm cu eul spiritual – practicăm religia sau orice formă de spiritualitate ne împlineşte
- Ne conectăm cu eul social – mergem la grupuri de suport, ieşim cu prieteni şi familia. Cerem ajutor! Nu ne izolăm!
- Ne conectăm cu sine: avem grijă de noi, practicăm un hobby, mergem la terapie, suntem blânzi şi înţelegători cu noi şi poticnirile noastre. Nu ne judecăm prea aspru. Învăţăm din greşeli, maine vom fi oameni şi părinţi mai buni.
- Ne conectăm cu propriul corp: facet sport, dans, mers pe jos, înot, masaj. Suţinem corpul din interior: magneziu, ajută în gestionarea stresului, bem apă, mâncăm alimente hrănitoare (legume, fructe, ciocolată neagră)
- Urmărim conectarea conştient. Poate nu ne iese toată ziua, dar ne alocam intenţionat un sfert de oră, o jumătate de oră pe zi pentru a fi acolo pentru copilul/copiii noştri. Pentru fiecare în parte. Dacă mama mea a făcut un lucru uimitor - m-a făcut să mă simt importantă. În fiecare seară stătea o jumătate de oră cu noi, ne asculta interesată, nu ne corecta, nu ne ţinea predici, nu folosea prilejul să ne mai educe, şi niciodată nu folosea ce-i mărturiseam “împotriva noastră” atunci când ne certa.
Copilul nostru este în topul persoanelor importante din viaţa voastră. Cum ar fi să simtă şi el asta?

Psihoterapia este un proces complex și nu este atât de ușoară pe cât poate părea pentru unii. Nu implică a întreba clientul „Și cm te face asta să te simți?”, cm vedem prin filme, și a-l asculta pur și simplu povestindu-și viața.

Ca psihoterapeut, am ajuns să ma specializez pe cuplu si familie. Psihoterapia de cuplu ajută orice cuplu să recunoască și să rezolve conflictele și să-și imbunătătească relația. Terapeutul vă va ghida in stabilirea obiectivelor realiste, de la invătarea empatiei, la găsirea unor noi modalităti de negociere a problemelor, de la schimbarea împărțirii responsabilitătilor la îmbunatațitea comunicarii.
Când vine vorba de cuplu, orice interventie este benefica. Clientul este cel care conduce procesul, terapeutul este doar copilotul

Psihoterapeut Natalia Lâsâi now takes appointments on their Page.

"De îndată ce vei avea încredere în tine, vei şti exact cm îţi doreşti să trăieşti" - Johann Wolfgang von Goethe

Psihoterapeut Natalia Lâsâi updated their phone number.

Există în tine ceva special, ceva ce te definește.Este ceva ce doar tu ai și nimeni altcineva nu mai are. Este ceva ce doar tu poți și nimeni altcineva nu mai poate asta.