Alumni UNATC

Interviu cu Eugen Jebeleanu (absolvent, Facultatea de Teatru, licență - Actorie, 2010)

🎤Cum a fost studenția la UNATC?
✔️În timpul facultății am fost un student destul de rebel și cu multe așteptări, ca mai aproape toată lumea în studenție. Pentru mine cel mai creativ și valoros moment a fost în anul 3 când am lucrat cu studenții colegi de la Regie și acolo am simțit că învățăm împreună și că totul capătă sens.

🎤Ce curs te atrăgea cel mai mult în timpul facultății? Te rugăm să ne povestești o situație semnificativă și benefică din timpul acelui curs.
✔️Fără să anticipez și fără să vreau, cred că am zis asta mai sus. Deși mi-au plăcut foarte mult cursurile din anul 1 cu profesorul nostru de an, Ion Cojar, la finalul anul 3 am simțit că mă dezvolt și cresc că actor. Îmi aduc aminte foarte bine primul curs cu domnul Cojar, când ne-a pus să împingem peretele și scopul nostru să fie acela de a-l deplasa chiar cu în milimetru. M-a impresionat această forță a ficțiunii, că dacă crezi cu adevărat orice scop poate fi atins, chiar dacă pare imposibil.

🎤 Care a fost prima etapă profesională a ta în domeniul teatrului în România și în ce măsură aceasta a fost influențată de plecarea la studii de master la Paris?
✔️ Am simțit că prima etapă profesională reală din studenție a fost când am lucrat între anul 1 și anul 2 cu Radu Afrim la cele două spectacole: „Boală familiei M” și „Omul pernă”. Mai apoi, ca regizor, primul pas a fost după studiile de Actorie de la UNATC, odată ajuns la Paris, când am înființat alături de Yann Verburgh, compania noastră de teatru, însă confirmarea statutului meu de regizor a venit în 2015 când am terminat Masterul de regie de la Paris.

🎤 Ce a însemnat pentru tine întâlnirea cu arta și mediul artistic din Franța?
✔️Eu în Franța m-am construit ca artist și în primul rând că om. În acest spațiu am descoperit o grămadă de spectacole, expoziții, filme, cărți. Am găsit un sentiment de libertate când am ajuns la Paris și asta simt și acum - că acest teritoriu mă inspiră în permanență.

🎤 Ce te-a determinat să te îndrepți spre domeniul regiei?
✔️ Au fost mai multe motive. Cred că mi-am dorit mereu să fiu și de această parte a scenei. Mă interesa să pot vorbi despre subiecte care mă vizau, care mă deranjau, pe care voiam să le aduc în discuție în teatru. Pe de altă parte voiam să lucrez cu foștii mei colegi actori și așa am început primele proiecte din mediul independent. Acum simt că în acest rol sunt cel mai la locul meu.

🎤 De la regia de teatru, ai trecut și la regia de operă, dar și de film. Ce abilități aparte simți că ți-ai dezvoltat, trecând prin aceste registre?
✔️ Mă bucur că am avut șansa unei migrări de la un registru la altul. Încerc pe cât posibil să creez punți între discipline. Cred într-o artă fără etichete și atunci mi-e greu să numesc punctual ce abilități am dobândit, însă cred că azi asta e specificitatea mea sau autenticitatea mea, pluridisciplinaritatea care se trage din aceste întâlniri.

🎤 Ne punctezi câteva etape relevante din fiecare registru?
✔️ Nu îmi place să fac un top, dar cu siguranță în teatru, în ultimii ani, analizând în urma reacțiilor oamenilor de teatru, „Itinerarii” și „Pescărușul” au fost două proiecte extrem de relevante. Cred că și „Teorema”, spectacolul meu nou de la Sibiu, va stârni reacții. Însă toate creatiile sunt relevante, cel puțin pentru mine. În operă, proiectul de mai mare anvergură a fost „Nunta lui Figaro” montat la Opera din Lyon. În film, pentru moment, primul meu lungmetraj, „Câmp de maci”, a avut vizibiliate.



🎤 Ce lucru important ai observat că înveți doar profesând și nu l-ai fi învățat niciodată doar studiind la facultate?
✔️ Mi se pare prioritar ca student să te gândești ce tip se teatru vrei să faci, cu cine îți dorești să lucrezi, să nu fie ceva în general. Să îți iei un moment cu tine, poate nu în anul 1, dar spre finalul studiilor și să te focusezi pe propriile dorințe ca mai apoi să poți face exact teatrul pe care îți place să îl vezi, în care crezi și care simți că te reprezintă.

🎤 Ce te preocupă în prezent și dorești să oferi publicului în viitor?
✔️ Mă interesează un teatru politic, ancorat în preocupările societății. Simt o responsabilitate în a crea spectacole și filme despre comunitatea LGBTQI din care fac parte și a continua, cm spuneam mai sus, să creez punți. Publicului vreau să îi ofer onestitate, vulnerabilitate și un manifest despre condiția umană și cea a artistului.

🎤 Prin acest interviu poți transmite actualilor studenți la UNATC și un mesaj folositor pentru ei, privind viitorul lor artistic. Care ar fi mesajul?
✔️ Cred că e momentul să se creeze colective. Să fie împreună. Să gândească proiecte cu mintea lor și din necesitatea exprimării revoltelor proprii. Să vadă cât mai mult, să citească, să iasă în stradă. Să lupte pentru o artă încă subversivă și angajată. Să facă un teatru educațional, social și să aibă o căutare permanentă spre a se reinventa. Să fie curajos, să nu mai accepte abuzul. Să fie exigent și popular.

Anul acesta, în cadrul galei premiilor UNITER se va acorda pentru prima dată Premiul pentru teatru de animație / teatru pentru copii.

Printre nominalizările la această categorie se numără și spectacolul „Alice în Wonderland”, de la Teatrul Gulliver din Galaţi, în regia Anei Crăciun Lambru, absolventă UNATC, departamentul Păpuși-Marionete.

Aflați mai multe despre Ana și profesia ei artistică din acest interviu:
https://zilesinopti.ro/2024/03/22/interviu-ana-craciun-lambru/

CLIN D’OEIL ANA CRĂCIUN LAMBRU • Interviuri • Zile și Nopți Interviu exclusiv cu ANA CRĂCIUN LAMBRU | Artistă care a creat şi a pus în scenă spectacolul nominalizat anul acesta la Premiile UNITER, la categoria ”Cel mai bun spectacol de teatru de animaţie/ teatru pentru copii”, Alice în Wonderland, de la Teatrul Gulliver din Galaţi...

Interviu: Andreea Lăcătuș (absolventă: Facultatea de Film, licență – Regie de film și TV, 2015; master– Arta regiei de film, 2017)

🎤 Sunt câțiva ani de când ai absolvit regia de film și televiziune (licență și master). Ce au însemnat acești ani de practică în profesie?
🙂 Au însemnat multe încercări și căutări, neliniști, nehotărâri, regăsiri. O mulțime de oameni, situații și proiecte care puse împreună cred că m-au ajutat să înțeleg nu doar ce vreau să fac, ci cm îmi doresc să lucrez, ce e important pentru mine...

🎤 Te-am ruga să ne descrii o experiență memorabilă din timpul facultății, de la cursuri.
😊 Cred că un moment care a însemnat foarte mult pentru mine a fost în primul semestru din anul II, când m-am întors de la filmarea peliculei de 16mm, o experiență grea, cu mult ghinion și multe decizii naive. Era o tensiune pe care o puteai tăia cu cuțitul iar Nap, unul dintre profesorii de regie, m-a întrebat doar ceva de tipul: V-ați întors cu toții întregi? Foarte bine. Baftă! Pentru mine memorabile sunt scurtele momente în care cineva mi-a adus aminte că există ceva mai mare decât proiectele, obiectivele, ambițiile noastre.

🎤 Dintre proiectele tale regizorale realizate până acum, despre care îți place să vorbești cu cea mai mare bucurie?
🙂 N-au fost chiar atât de multe încât să pot face un top definitiv. Cred că fiecare a venit cu câte ceva și-a marcat într-un fel o etapă, poate că vorbesc mai mult despre ultimul scurtmetraj, „Între marginile zilei” (din motivul că e cel mai recent și m-au bucurat multe întâlniri și întâmplări în tot procesul - și sper foarte tare să reușim să-l facem să fie văzut cât mai mult), dar în general vorbesc cu cea mai mare bucurie despre lucruri la care mă gândesc acum și mai puțin despre cele pe care le-am făcut deja.

🎤 Care ar fi cel mai motivant aspect din punct de vedere creativ, atunci când începi lucrul la un nou proiect cinematografic? Ne-am bucura dacă ai dori să ne oferi și câteva exemple concrete.
🙂 Oamenii, dialogurile pe care le avem, procesul de lucru. Întregul proces prin care am scris la 4 mâini scenariul de la „Între marginile zilei” alături de Elena Martin a fost un motor de entuziasm și motivație. Sau siguranța și claritatea pe care le simt când încep să lucrez cu Lorand (Lorincz, DoP) la orice tip de proiect, mic sau mare, cu toate că discuțiile noastre par de cele mai multe ori despre orice altceva - cred că lui Lorand i se datorează în mare măsură faptul că am regăsit sensul în film.

🎤 Din ce ai putut acumula până acum ca experiență, cm vezi tu menirea unui regizor în societate?
🙂 Cred că menirea fiecărui om e o chestie foarte subiectivă și personală, cred însă în responsabilitatea pe care munca de regizor o presupune: cm lucrezi, cm reprezinți subiectele despre care vorbești, cât de prezent ești în ceea ce faci, cm armonizezi nevoia ta de exprimare cu limitările din jur, etc..

🎤 În prezent, cu ce te ocupi din punct de vedere profesional?
Scriu, fac un doctorat, pregătesc noi proiecte și am preluat, începând de anul acesta, rolul de director de festival pentru Festivalul One World Romania. Acum sunt în Los Angeles, cu o bursă oferită de CeC Artslink, iar cine vrea poate urmări newsletterele periodice în care scriu despre experiența de aici: https://shorturl.at/xAFJ1

🎤 Cum simți că se prefigurează cinematografia românească în viitor și legat de aceasta ce îndemn ai pentru actualii studenți la regie?
🙂 Nu mi-aș permite să fac o astfel de predicție; pare, de la o anumită distanță, că dinamica în clasele de regie e diferită de ce am trăit eu. Ce mi-ar fi plăcut să știu, însă, când eram în școală e că atunci când începi un proiect de examen, e foarte important să știi ce miză îți propui, ce e cel mai important pentru tine în acel proiect: fie că e o structură funcțională de scenariu, un tip de joc actoricesc, un tip de decupaj etc. - pentru că ajută să ai și niște lucruri concrete, contextuale, ce țin de relația dintre proces și rezultat spre care să te uiți după ce termini filmul - dincolo de „a ieșit” s-au „n-a ieșit”, mai degrabă „ce-a ieșit din ce-am intenționat? cm evaluez intenția acum că o văd pusă în practică?”. Cred că relația dintre a face și a ști cm să te uiți la ce-ai făcut, astfel încât să îți găsești forța să cauți mai departe, este foarte importantă pe termen lung.

Interviu: Raluca Urea (absolventă, Facultatea de Teatru, master – Pedagogie teatrală, 2014)

🎤 Ai absolvit Pedagogie teatrală, master, la UNATC în anul 2014. Care este cea mai frumoasă și utilă învățătură pentru cariera ta, pe care ai deprins-o ca studentă?
👉 Undeva pe la începutul anului I de master, am plecat cu o parte din colegi și profesori într-un weekend de practică pedagogică într-un sat din munți în județul Buzău. Țin minte că, deși aveam deja câțiva ani de experiența în lucrul cu copiii de vârste mai mici, aveam totuși emoții și nu știam dacă jocurile pregătite de mine vor prinde sau nu. Așa cm mă așteptam, unii copii erau de vârstă preșcolară și nu erau deloc interesați de jocurile mele din teatru , ci de jocurile lor din curtea grădiniței, școlii sau a sălii de sport. Totuși, păstrez cu drag în memorie momente frumoase, în care grupul s-a bucurat de jocuri și mici scene, în care am reușit să le captez atenția și în care am făcut schimb de creativitate. Mediul în care ne-am desfășurat a contribuit clar și la sudarea grupului nostru că studenți la Master; eram aproape izolați într-un sat ce părea a fi foarte departe de lume și la mare înălțime. Experiența lucrului cu copiii din sat m-a adus cu picioarele pe pământ, ajutându-mă să îmi simplific stilul de lucru și jocurile din repertoriu, pentru a fi întotdeauna potrivite grupului și mediului în care lucrez. Nemaivorbind de faptul că am îndurat ceva minus grade în prima noapte când , din întâmplare, încălzirea în pensiunea ce ne găzduia nu a funcționat. Au curs multe bancuri și povesti spuse în aceeași camera, sub multe plăpumi, însoțite de cel puțin câțiva litri de ceai cald, din câte îmi aduc aminte.

🎤 Din experiența ta, cât de mult contează creativitatea sau improvizația pentru un pedagog de teatru? Dar exactitatea?
👉 Trecând întâi printr-o școală de teatru și având experiență scenică și de film, nu pot să separ creativitatea și improvizația de munca mea ca pedagog teatral. Fără acestea nu ar avea farmec pentru mine și nu m-ar menține într-o stare de perpetuă descoperire, ceea ce pentru mine e esențial. Aceste calități se îmbină perfect cu exactitatea, o calitate care mă ajuta sa fiu sigură pe ce fac. Ca pedagog teatral am nevoie de claritate în gândire, structură, disciplină, organizare. Și apoi pot să las improvizația și creativitatea să umple restul chenarului.

🎤 După studiile în România, ai urmat și studii peste hotare. Ne poți relata ce ai ales ulterior și cu ce motivație?
👉 Între 2017 și 2019 am făcut un master în Devised Performance la UARTS Pig Iron Philadelphia în Statele Unite. Traducerea mai mult sau mai puțin exactă a subiectului studiilor ar fi „crearea în mod colaborativ a unui produs din cadrul artelor performative”. Am parcurs module de improvizație, clownerie, cabaret, dans, pantomimă, lucrul cu măști dar și de producție teatrală, dinamica grupurilor și scriere de proiect. Mi-am dorit să urmez acest master , deoarece lucrasem deja ca artist într-o trupă de teatru-dans și pantomimă și îmi doream să obțin uneltele pentru a genera un astfel de material pe scenă.

🎤 Este viața de artist mai ușoară în străinătate? Sau dacă nu mai ușoară, atunci cm o percepi tu din experiență?
🙂 Viața de artist e și mai ușoară și mai grea în străinătate și depinde și de care „străinătate” vorbim. E mai ușoară uneori pentru că primești sprijin pentru a te putea desfășura că artist sau ți se oferă proiecte, tocmai pentru că aduci o altă experiență prin prezența ta. E și mai grea din exact același motiv, nu te cunoaște nimeni, nu știe nimeni ce poți face, plus că - în cazul actoriei clasice - ai altă limba maternă și ți se pune la îndoială capacitatea de a vorbi fără accent limba țării în care vrei să joci. Asta pentru mediile artistice în care rostirea fără accent e importantă. A fi necunoscut poate fi un avantaj și un dezavantaj, depinde unde și cine ești.
👉 Apoi, depinde în ce țară lucrezi ca artist străin. Germania este o țară care alocă foarte multe fonduri la nivel național în domeniul cultural și artistic, plus sistemul teatrelor județene, municipale sau de stat. În Statele Unite am simțit că artiștii sunt lăsați mai mult de unii singuri, luptând să aplice la fondurile private sau de Stat, unde competiția e foarte mare. Pe de altă parte, în Germania durează puțin până intri în sistem, depinde de zona în care ești și de cât de deschise sunt instituțiile și comunitatea culturala să lucreze cu tine ca artist străin. În State, există și acolo o „listă de așteptare" până arăți cine ești, dar pare mai ușor să pătrunzi în sistem în momentul în care le poți aduce avantaje imediate.
👉 E foarte greu să spun dacă e mai ușor sau mai greu ca artist în afara României. Experiența mea personală a fost că CV-ul meu s-a îmbogățit foarte mult de când am plecat din țară și am simțit că am avut multe oportunități. Dar cred că e o situație relativă, depinde de fiecare individ în parte.

🎤 Ce faci în prezent, din punct de vedere profesional și artistic?
🙂 De câteva săptămâni am început să lucrez ca asistent de regie și dramaturg la Theaterhaus Stuttgart, un teatru subvenționat parțial de stat, parțial prin fonduri private, care are un ansamblu internațional și un repertoriu orientat spre teme de integrare, identitate, feminism, politică. În paralel, fac parte dintr-o asociație pentru artiștii români din Germania, „Colector” cu care particip în diverse proiecte. Vara trecută am organizat o tabără creativă cu tema „Secretul obiectelor nedorite”, oferind pe parcursul unui week-end diverse workshopuri de storytelling, mișcare, poezie, fotografie, muzică și concerte susținute de artiști români. Pe lângă aceste două activități profesionale principale nu mai rămâne mult timp, dar când am, îl folosesc pentru a aplica sau participa la diverse proiecte ca actor, regizor sau scriitor.

🎤 Care ar fi direcțiile de dezvoltare pe care ți le oferă activitatea de asistent regie la Theaterhaus Stuttgart?
👉 Atribuțiile de asistent de regie și dramaturg conțin în principal lecturarea și propunerea pieselor pentru repertoriu, coordonarea pregătirii și Coordonarea derulării spectacolelor precum și organizarea repetițiilor, comunicarea între departamente sau coaching-ul echipei artistice. De aici mă pot dezvolta în continuare ca regizor, actor sau scriitor, pot lua parte la diverse training-uri în domeniu și am parte de un networking extensiv în lumea culturală din Germania și de peste hotare.

🎤 Ai reveni în țară pentru a împărtăși din experiența, cunoștințele tale profesionale și aici?
😍 Desigur. Sunt un artist căruia nu îi place să țină totul pentru ea, dimpotrivă. Comunicarea interculturală și interdisciplinară sunt pentru mine esențiale într-un proces de dezvoltare ca om și profesionist într-un anumit domeniu și dacă cineva vrea să audă ce am de spus sau să învețe din ce-am făcut eu, sunt bucuroasă să împărtășesc tot ce știu.

🎤 Cum îi sfătuiești pe actualii studenți la Actorie, UNATC să își mențină viu entuziasmul pentru meseria aleasă?
Pentru mine a fost greu să-mi mențin entuziasmul atunci când eram constant refuzată, când eram epuizată din punct de vedere artistic sau din cauză că lucram prea mult în joburi de supraviețuire și când nu știam cm îmi voi plăti facturile. Ceea ce am învățat în aceste momente și ceea ce mă ține și acum pe linia de plutire este că sunt un artist indiferent ce lucrez, în domeniu sau nu. Sunt artist și când spăl vasele și când organizez repetiții și când sunt pe scena că actriță și voi fi mereu chiar dacă voi lucra că artist sau nu. Datorită acestei descoperiri pot să mă bucur de munca de creație în continuare. Găsesc momente să fac ceva artistic zilnic, pentru că nu mai pun presiune ca acest act să se dezvolte într-un proiect. Deși de multe ori se întâmplă fix așa.
Deci cred că sfatul meu se rezumă la a-ți descoperi și defini identitatea ca artist.

Interviu: Sebastian Mihăilescu (absolvent, Facultatea de Film, licență - Regie film, 2013; master - Arta regiei de film, 2015)

🎤 Ce înseamnă anii studenției la UNATC, pentru tine?
👉 La UNATC am avut spațiul să experimentez și să dezvolt idei și, tot acolo, am prins curajul să provoc convențiile.

🎤 Ce întâmplare sau situație semnificativă pentru modul în care ai învățat despre regia de film, îți amintești din timpul studenției la UNATC?
👉În timpul studenției la UNATC, momentul pivot a fost realizarea filmului de anul 2 pe peliculă alb-negru de 16 mm, fără priză directă. Limitările impuse de acest format m-au forțat să gândesc într-un mod diferit și să mă adaptez, mi-au dat astfel o perspectivă unică asupra a ceea ce a devenit fundamentul abordării mele actuale.

🎤 De ce ai ales regia de film ca studiu și apoi, ca profesie?
👉 Mi-am început cariera ca inginer IT, însă în adâncul meu am simțit mereu o chemare spre domeniul artistic, visând inițial să devin artist plastic sau arhitect. Am ales regia de film pentru că reunește toate elementele care mă fascinează.

🎤 Ce înseamnă pentru tine faptul de a fi regizor de film? În sensul de asumare a ceea ce dorești să transmiți celor care îți văd filmele, ce impact dorești să aibă ele asupra oamenilor.
👉 A fi regizor de film, pentru mine, este asemănător cu a mă expune în fața unei foi albe, așa cm face un scriitor. Înseamnă a îmbrățișa cea mai veche, liberă și corectă metodă de a crea cinema, așa cm făceau pionierii și visătorii din domeniu. Îmi doresc să creez filme care invită la conversație și care implică publicul într-un mod profund. Abordez regia într-un mod radical, făcând cât mai puține compromisuri. Sunt conștient că cei care au urmat acest drum au fost adesea respinși la timpul lor, dar istoria le-a validat în cele din urmă.

🎤 Care consideri a fi cea mai grea misiune pentru un regizor în ziua de astăzi? Poți chiar exemplifica prin creațiile tale, dacă dorești.
👉 Cea mai mare provocare pentru un regizor de film este să trăiască din film și să găsească echilibrul dintre a-și păstra autenticitatea și a naviga prin cerințele birocratice.

🎤 De curând a avut premiera filmul „Mammalia”, la care ai semnat regia și scenariul. Ce ne poți spune despre această producție cinematografică, din perspectiva mesajului ei?
👉 Alături de Andrei Epure, co-scenaristul meu, am văzut cm atât noi, cât și scenariul, am evoluat și ne-am transformat. La început, totul a pornit dintr-o dorință personală de a ne înțelege anxietățile și presiunile societății legate de rolul pe care trebuie să-l jucăm. MAMMALIA este un basm care se distanțează de realism și naturalism, explorând mituri și jucându-se cu elemente de horror, folosind mijloace minimaliste. În tot acest proces, am dorit să evităm așteptările comerciale și să nu intrăm în capcana comparațiilor cu cinema-ul american de gen, mai ales, având în vedere lipsa unei industrii bine dezvoltate la noi. Mammalia reprezintă și un gest de rezistență, un mesaj adresat convenționalismului și sărăciei de idei. Nimic nu e perfect, așa că, să rămân fidel viziunii mele în condițiile date a fost tot ce am putut face.

🎤 Legat de acest film, ce ne poți povesti despre echipa de lucru, cu accent pe protagoniști – selectarea lor, lucrul împreună?
👉 Legat de echipa cu care am lucrat la acest film, am avut privilegiul să colaborez cu oameni talentați și dedicați. Am avut o echipă minunată, și le sunt profund recunoscător pentru efortul și pasiunea pe care le-au depus în acest proiect, le mulțumesc pe această cale.
În ceea ce privește protagonistii, am vrut să creez un echilibru între actorii profesioniști și cei neprofesioniști. Actorii profesioniști, cu experiența și tehnica lor, au adăugat straturi de profunzime în interpretarea personajelor, oferindu-ne posibilitatea de a aborda momente dramatice mult mai complexe. În contrast, actorii neprofesioniști au adus în prim-plan un soi de spontaneitate și autenticitate greu de replicat. Ei nu sunt constrânși de anumite „reguli" de actorie și, adesea, acest lucru se traduce prin momente de sinceritate brută, care strălucesc pe ecran. Mărturiile lor din film, exprimate cu o naturalețe dezarmantă, sunt autentice și sincere.

🎤 În 2021 a apărut documentarul tău, „Pentru mine, tu ești Ceaușescu”, remarcat deja la festivaluri internaționale. În primul rând, ce ne poți spune despre ideea de la baza acestui documentar, cm a apărut?
👉În timp ce așteptam să încep MAMMALIA, mi-am dat seama că, neputând aplica cu un alt proiect de ficțiune, pot în schimb să încerc la secțiunea de documentar. Așa am procedat, am obținut finanțare și, având în vedere limitările date, am realizat „Pentru mine, tu ești Ceaușescu". Sunt încântat că producția a fost bine primită și că a generat discuții în comunitatea noastră, chiar dacă unii i-au prezis insuccesul încă de la lansare.

🎤 Ce mai faci în prezent din punct de vedere profesional? Ce ne poți împărtăși.
👉 Momentan, mă străduiesc să supraviețuiesc. Lucrez la cel de-al treilea lungmetraj, complet independent de această dată. Am ales o abordare diferită, unde nu am scris nimic în prealabil, lăsându-mă ghidat de ideea de a modela scenariul în etapa de montaj. Până acum, simt că abordarea aceasta a dat roade.

🎤 Ce mesaj ai pentru studenții de la UNATC, Facultatea de Film?
👉 În zilele noastre, cu toată tehnologia și cu atât de multe voci care vor să aibă parte de atenție, e esențial să îți găsești propria voce, unică și distinctă. Nu trebuie să lași convențiile, trendurile sau presiunile „comerciale” să îți dilueze viziunea.

„Mammalia", filmul semnat de Sebastian Mihăilescu (absolvent UNATC I. L. Caragiale, promoția 2015) este lansat astăzi în cinematografele din România.
Programul proiecțiilor în perioada 22 - 28 septembrie 👇

"Mammalia", semnat de Sebastian Mihăilescu, recompensat cu Marele Premiul al Festivalului de Film de la Odesa, de astăzi în cinematografe!
Programul proiecțiilor în perioada 22 - 28 septembrie:

BUCUREȘTI
Cinema City Romania AFI Cotroceni vineri - joi orele 12:00, 14:00, 16:00, 18:00, 20:00, 22:00
Cinema Elvire Popesco vineri ora 18:30, duminică ora 18:30
Cinema Union vineri ora 20:30 (proiecție urmată de un Q&A cu actorul István Téglás și producătoarea Ada Solomon)
Cinema Muzeul Țăranului sâmbătă ora 16:30

ALEXANDRIA
Ideo Ideis Laboratorul vineri ora 18:30 urmată de Q&A cu actrița Malina Manovici și producătoarea Diana Păroiu

BACĂU
Happy Cinema Bacău Vineri - Duminică ora 18:30, Luni - Joi ora 18:00

BÂRLAD
Cinema Cityplex Victoria Bârlad sâmbătă ora 18:15

BISTRIȚA
Cinema Dacia Bistrița vineri ora 15:00, miercuri ora 19:10, joi ora 16:45

BOTOȘANI
Cinema Unirea Botosani duminică ora 19:00, marți ora 17:00, miercuri ora 15:00
Happy Cinema Botoșani Vineri - Marţi, Joi ora 18:00, Miercuri ora 17:00

CLUJ-NAPOCA
Cinema ARTA vineri ora 18:00 (urmată de Q&A online cu regizorul Sebastian Mihăilescu), duminică ora 20:30
Cinema Victoria vineri ora 17:45, sâmbătă ora 17:30

CONSTANȚA
Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret “Jean Constantin” duminică ora 17:00

CRAIOVA
Cinema Patria Craiova sâmbătă ora 17:00, duminică ora 15:00, miercuri ora 17:00

FOCȘANI
Casa de Cultură „Leopoldina Bălănuță” duminică ora 19:00

GALAȚI
Cinema 3D Galati vineri ora 13:45, sâmbătă ora 17:10, luni ora 15:40

LUGOJ
Cinema Bela Lugosi joi ora 20:30

PITEȘTI
Cinema Trivale vineri - joi orele 13:00, 20:00

SFÂNTU GHEORGHE
Művész Mozi • Cinema Arta - by Cityplex joi ora 20:45

SIBIU
Cine GOLD Sibiu Vineri - Miercuri ora 17:15, Joi ora 15:15

TOPLIȚA
Cinema 3D Calimani - Toplita joi ora 17:15

Interviu: Ruxandra Maria Socor (absolventă, Facultatea de Film, licență – Animație, 2022)

🎤 Ce te-a făcut să te îndrepți spre domeniul animației și la ce vârstă a început acest drum pentru tine?
🙂 De când eram mică aveam o pasiune pentru ilustrație, designul de personaj și worldbuilding. De asemenea, am început destul de devreme să lucrez digital și să privesc destul de mult filme și seriale animate, dar și să joc jocuri video. În clasa a 9-a am intrat la liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza” unde există și o secție de animație care se apropia cel mai tare de ce mă pasiona.

🎤 Este vreo legătură, în acest parcurs al tău, cu filmele de desene animate pe care le știi din copilărie? Te-a impresionat vreunul? Sau poate este vorba și de benzi animate...
🙂 Da, categoric au fost desene care m-au influențat și m-au împins pe acest drum, precum „Samurai Jack” și „Avatar: The Last Airbender”, însă mai mult am fost și sunt în continuare impresionată de imersiunea jocurilor video, dar și de cm acestea sunt construite. Pot să regăsesc puțin din atmosfera 3D pustie, artificială și stranie a jocurilor video vechi în lucrările mele actuale.

🎤 Există un concept, o lecție despre animație care ți-a plăcut în mod deosebit și pe care ai aflat-o în timpul facultății?
👉 Pe lângă toate aspectele tehnice ale animației pe care le-am învățat, mai ales cele 3D, cred că cele mai interesante lecții au fost cele în care am realizat faptul că într-un film de animație, spre deosebire de un film de ficțiune, regizorul are control total asupra tuturor elementelor și poate realiza lucruri care ar fi considerate imposibile în alte medii. Un exemplu bun este cm regizorul Satoshi Kon utilizează diferite tehnici de montaj și tranziții care funcționează doar în animație.

🎤 Spre ce tip de producții media se îndreaptă astăzi activitatea unui creator de animație? Cu alte cuvinte, unde se văd rezultatele activității sale.
👉 Principalele tipuri de producții media spre care se îndreaptă activitatea unui animator sunt momentan animația 3D, dar și 2D, fie ea pentru film, reclame sau jocuri video.

🎤 Unde dorești să te afli tu în acest peisaj și care ar fi motivațiile tale?
👉 Personal cel mai tare mă atrage domeniul 3D-ului, atât animația cât și crearea de asset-uri. Mi-ar place ca pe viitor, din punct de vedere profesional, să continui pe partea „tehnică” a animației. Totodată mi-aș dori să am în continuare posibilitatea de a lucra și la proiecte personale cm a fost filmul de licență și momentan cel de disertație și să particip în festivale.

🎤 Din ce te inspiri când creezi?
👉 În general, sunt inspirată de alte domenii care mă fascinează precum psihologia și biologia, dar și anumite trend-uri sau „internet aesthetics”, cm sunt spațiile liminale care m-au influențat în crearea filmului de licență „Nu-mă-uita”, dar și scurtmetrajul realizat în anul I „Echopraxia”. Ce cred eu că au în comun majoritatea surselor mele de inspirație este suprarealismul și artificialul, lucrurile care creează un fel de „uncanny valley effect” și au calități onirice. Visele mi-au fost des o sursă de inspirație.

🎤 O întrebare practică adresată ție ca viitor specialist în domeniu: ne poți spune cm ai caracteriza tu desenele animate astăzi?
🙂 Desenele animate sunt o formă de artă cu aplicații foarte vaste și în constantă evoluție. Este destul de greu să găsesc o definiție care ar putea acoperi toată animația. Acestea explorează diverse teme în moduri în care alte medii nu o pot face și sunt o parte esențială din divertisment, dar și din educație în ziua de azi.

🎤 Dacă mulți se raportează la animație ca la niște produse media destinate în special copiilor, știm că animația nu se limitează doar la acest tip de produse. Ce ar trebui să știm sau cm ar trebui să înțelegem noi ca adulți, domeniul animației?
😊 Personal, cred că această limitare a animației la cea adresată copiilor este parțial datorată studiourilor Disney. Pentru persoanele care nu sunt în industrie, filmele Disney, Pixar sau Dreamworks sunt standardul, iar acestea sunt puternic asociate cu familia și copiii. Ce ar trebui lumea să înțeleagă este că animația nu este un „gen” dedicat doar copiilor, ci un mediu foarte versatil pe care astăzi îl întâlnim peste tot de la cinema și jocuri video, la publicitate și care poate avea aceeași varietate și aceleași mesaje ca și filmele de ficțiune.

🎤 Spune-ne, te rugăm, câteva exemple de filme de animație în care se pot regăsi persoanele adulte. Aceasta pentru a înțelege animația ca fiind mai mult decât desene animate pentru copii.
👉 Câteva filme pe care le recomand ar fi „Belladonna of Sadness” care abordează teme precum violența sexuală, opresiunea feudală și depravarea morală sau „Grave of the Fireflies” despre dezolarea adusă de război. Pentru teme adulte și comentarii sociale abordate într-un mod mai comic recomand serialele de animație „Inside Out” și „Bojack Horseman”. De asemenea, filmele și serialele pot avea un public la fel de larg ca filmele de ficțiune, precum serialul „Arcane” sau filmul „Spider-Man: Into the Spider-Verse” de care se pot bucura atât adolescenții, cât și persoanele mai în vârstă.

🎤 Fiind acum la master anul II, Film de animație, ce îți dorești să te ajute / să vă ajute ca studentă/ți, din punct de vedere educațional, pentru a putea, după absolvire, să vă integrați în această branșă a creatorilor de film animat?
👉 Cred că o idee bună ar fi o colaborare între programul de masterat și companii din industrie pentru oportunități de internship, networking și experiență.