Psiholog Mihaela Constantin

Să ne păstrăm fiecare rolul pentru care am fost creați!

"Bărbații slabi scot masculinitatea din femeie, iar bărbații puternici scot feminitatea din femeie, nu prin forța, ci prin modul în care le iubesc și le conduc.
Un bărbat leneș și slab, creează o femeie care este nevoită să-i preia rolul, dar un bărbat puternic, creează o femeie care i se va supune fără să-i fie teamă că-şi va pierde identitatea, fără să-i fie teama că va fi abandonată, cm se întâmplă mereu."

La mulți ani tuturor copiilor din întreaga lume!

Copilăria este baza, este fundația unui om, este acea etapă a vieții care ne definește întreaga existența. În funcție de primii ani ai vieții, ne formăm ca adulți, stabilim relații sănătoase sau mai puțin sănătoase.

Copilul găsește întodeauna motiv de bucurie chiar si in lucrurile mărunte. Copilăria este despre puritate, inocență și chiar desăvârșire aș îndrăzni să spun, după cm bine spunea și Părintele Arsenie Boca: “Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!”.

Adulți fiind, să putem revenim din când în când la stadiul de copil, este o binecuvântare, ne creează beneficiul de a ne luăm o pauză de la seriozitatea cu care începem treptat să tratăm viața și să ne încărcăm cu energia purității, a inocenței accesând magia momentului prezent cu ușurință, singurul moment care există cu adevărat.

Cât de minunat sună aceste cuvinte!

„Pentru mine viața înseamnă ceilalți”
- Acad. Prof. Dr. Leon Dănăilă

Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.

- Bert Hellinger

“Când spui mamă, spui un univers!
Când spui femeie, spui viaţă!
Când spui soţie, spui speranţă!
Ea, femeia, mama, soţia, gospodina, umple totul: casa, lucrarea, bucuria, fericirea, văzduhul, cerul!

Doamne, ce fiinţă este femeia!
Dacă ar şti ea însăşi cât este de valoroasă!
Dar s-o lăsăm aşa, mai bine să nu ştie pentru că în final ea este o taină a lui Dumnezeu printre noi, oamenii.”

La mulți ani, femeie, divină creație! 💐

- Psih. Mihaela Constantin

Când singura voce pe care o asculți este cea interioară…
Doar în acest mod șansele de reușită cresc, când avem încredere în sine și nu în “gura lumii”

Când singura voce pe care o asculți este cea interioară…
Doar în acest mod șansele de reușită cresc, când avem încredere în sine și nu în “gura lumii”.

Colegiul Psihologilor din România face apel la Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate să reconsidere această decizie și să colaboreze cu profesioniștii din domeniul asistenței medicale și psihologiei, pentru a găsi soluții viabile, care să respecte drepturile și nevoile tuturor părților implicate. Totodată, este esențial ca Guvernul României să înțeleagă importanța investiției în sănătatea fizică și mintală a populației și să asigure un nivel adecvat de finanțare, care să reflecte această prioritate.

„Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă.” ❣️
- Albert Einstein

În drumul nostru prin viață, căutăm tot timpul inconștient acele relații în care putem experimenta doar ceea ce suntem obișnuiți să simțim.

Când în sfârșit știința se unește cu religia… ❣️

,,Pentru mine, Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor.
Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.), Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale.
Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea, ci si Iertarea. Este extraordinar!
Ce înseamnă Iertarea?
Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ștințific, știți ce înseamnă Iertare? Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN-ului, adică al fundamentului nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare, la nivelul ADN-ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic.
E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge decât prin Iertare.
Mai simplu spus... vrei să îți vindeci o boală gravă? Împacă-te cu toți cei care te urăsc! Este exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare.
Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să spună „credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.
Iată, d**a 2000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică. Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor?
Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică.
Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se pare extraordinar de important.
D**a 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității.”
- Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan

Mama este felul în care percepem și iubim lumea ce ne înconjoară,

Ea este prima noastră legătură cu viața pe acest pământ.

❣️

“Nu ne întâlnim întâmplător!
Noi întâlnim doar acele persoane pe care deja le cunoaștem în subconștientul nostru.”
- Freud Sigmund

Copiii crescuți fără iubire ajung să creadă că nu merită să fie iubiți.
Prin urmare, vor deveni adulți cu stima de sine scăzută, neîncredere atât față de propria persoană, cât și față de viață și de asemenea vor accepta comportamentele neplăcute ale celorlalți față de ei, considerându-se nedemni și inferiori.

Sigmund Freud, fondatorul Psihanalizei, a avut dreptate:
“Suntem creaturile trecutului nostru, fiind mai mult afectați de anii formativi (primii 5-6 ani din viața) decât de evenimentele și circumstanțele recente.

Deși genele joacă un rol important în determinarea sinelui nostru adult, maniera în care am fost îngrijiți în copilărie este conectată total la starea noastra de sănătate.

Fie că ne acceptăm istoria de viață, fie că încercăm să o amuțim, să o uităm sau să o negăm, nu putem nicicum sală negăm impactul ei asupra vieții noastre.

Maniera în care am fost îngrijiți in anii de formare este în strânsă legatură cu calitatea relațiilor noastre adulte.”

“Vreau să fie foarte clar faptul că medicii, preoții, terapeuții, psihologii, șamanii și toți cei care se ocupă cu afectiunile și bolile oamenilor, nu vindecă! Ei sunt doar niște oameni aleși de Dumnezeu care au misiunea de a fi canale deschise prin care curge energia vindecătoare peste omul bolnav, o energie care are o vibrație superioară față de energia care afectează corpurile oamenilor. Ei sunt cei care susțin vindecarea din exterior.

Cel care vindecă este doar Dumnezeu Creatorul în acord cu omul bolnav care a ajuns la o anumită constientizare a vieții lui și a credinței interioare prin care se poate schimba, de aceea există și posibilitatea de autovindecare, atunci când omul este capabil singur, fără ajutor din exterior, să se repună în conexiune cu Dumnezeu.

Asta pentru că văd pe tot mai mulți care se laudă cu ce vindecări fac ei. Dar vedeti că Iisus în niciuna dintre vindecări nu și-a luat asupra sa dreptul de vindecător, ci doar a invocat credința oamenilor și faptul că vedeau în acesta pe Dumnezeu, că recunoșteau în Iisus acea energie dumnezeiască ce îl străbătea.

Gândiți-vă că acestea sunt daruri de la Dumnezeu pe care ni le arogăm și cu care ajungem să ne mândrim și prin exces de orgoliu putem face mai mult rău decât bine, în loc să lucrăm pentru a ajuta oamenii, o facem doar pentru a crește noi în fața oamenilor.

Cu siguranță Dumnezeu nu are nevoie de noi în realizarea unei vindecări, dar ne oferă și nouă posibilitatea să facem parte din acest proces, tocmai pentru a înțelege cm circulă energiile, să vedem care este impactul lor asupra noastră ca și canale dar și asupra celor bolnavi.

Prin faptul că suntem niște instrumente în mână lui Dumnezeu, niște canale prin care curge energia, impactul pozitiv este și asupra noastră, vindecarea se produce și asupra noastră atâta timp cât vedem această acțiune prin simțurile lui Dumnezeu. Practic prin această viziune pornește descoperirea noastră interioară.

Deci vindecarea pleacă din interiorul nostru, uneori susținută din exterior și activată în interior, alteori realizată doar în interior fara acțiune din exterior.”

Sursa: Rafael Om

"Toată lumea spune că dragostea doare, dar acest lucru nu este adevarat.
Singurătatea doare...
Respingerea doare...
Să pierzi pe cineva drag doare...
Invidia doare...
Toata lumea confundă aceste lucruri cu dragostea, însă în realitate dragostea este singurul lucru care acoperă toată durerea și poate face pe cineva să se simtă bine din nou.
Dragostea este singurul lucru din această lume care nu doare."

- Liam Neeson

“În timp ce trauma apare în separare, vindecarea se întâmplă în relație.”
- Thomas Hübl

~Dacă~

“Când nu-ţi pierzi capul dacă toţi din jur
Şi l-au pierdut pe-al lor şi te-nvinovăţesc,
De ai încredere în tine când ceilalţi se-ndoiesc
Dar iei în seamă şi necredinţa lor în tine,
De poţi s-aştepţi fără să oboseşti
Sau, dacă eşti minţit, nu minţi
Sau, detestat fiind, nu te laşi pradă urii,
Şi nici s-arăţi prea bine, să pari prea înţelept,
De poţi visa – făr’ a te închina la vise,
De poţi să cugeţi – nu doar ca să te-afli-n treabă,
De vei primi triumful şi dezastrul
Ca pe doi fraţi amăgitori,
De poţi s-asculţi cm adevărurile tale
Vor fi răstălmăcite de cei răuvoitori
Sau dacă vei vedea cm ce-ai avut se sfarmă
Şi cu smerenie vei reclădi-napoi,
De poţi să-ţi strângi averea-ntr-o grămadă
Şi să o joci pe-un ban zvârlit spre cer,
Să pierzi şi să o iei de la-nceput
Fără să pomeneşti vreodată ce-ai avut,
De-ţi poţi sili şi sufletul şi trupul
Să te ajute când tocmai te-au trădat,
Dacă rezişti când nu mai vezi nimic în tine
Decât voinţa să le spună: Hai!
Cu oamenii de rând de-ţi vei păstra virtutea,
Cu regii de vei bea şi nu te vei mândri,
Când nimeni nu te va putea răni,
Nici buni prieteni, nici străini,
Dacă vei şti să ţii la toţi
Dar nu la unii mai presus,
Dacă ai folosit cu vrednicie
Fiece clipă ce-a apus,
Atunci Pământul, cu tot ce are-n el, va fi al tău;
Mai mult decât atât, vei fi un Om, băiatul meu!”

- Rudyard Kipling

❣️

Tiparele de gândire sunt esențiale în viața omului.

În funcție de ele ne parcurgem întreaga viață, de aceea este important ca acestea să fie cât mai sănătoase și funcționale.

De asemenea este foarte important sa fim atenți la ce anume am învățat din mediul înconjurator, din relațiile cu membrii familiei, la tot ceea ce ne transmite întreg sistemul.

Apoi, sa conștientizăm faptul că și noi transmitem la rândul nostru propriilor copii din tiparele noastre mentale. Cred că acest lucru ne motivează să devenim conștienți de ceea ce învățam, preluam și transmitem la rândul nostru.

Noi creăm viitorul, noi formăm următoarele generații. De noi depinde în ce fel va arăta această lume și cred cu tărie că putem crea o lume mai frumoasă (psihic, fizic și emoțional).

Deținem cunoașterea necesară prin acces facil la toate informațiile utile, deținem resursele de care avem nevoie, tot ce ne trebuie sunt reprezentate de voință, conștientizare și acționare în acest sens.

Împreuna putem reuși! 🙏❤️

Mulțumesc, !

Mihaela Constantin Mihaela Constantin

Despre realitatea fenomenului de îndrăgostire.

În primul rând este necesară delimitarea termenului de iubire, versus cel de îndrăgostire.
Îndrăgostirea este un sentiment care apare la începutul unei relații, sentiment ce poate conduce către cel de iubire, însă acest lucru nu este și obligatoriu, astfel că ne putem îndrăgosti de o persoană, dar pe care să nu ajungem neapărat să o și iubim.

După ce se diminuează sau chiar dispare așa zisa îndragosteală, deseori se întamplă să avem falsă impresie că persoana respectivă s-a schimbat, ori că la început a făcut totul în așa măsură încât să ne de-a senzația că este persoana pe care am căutat-o sau am așteptat-o întreaga viață.
Însă, situația reală este de fapt alta.
Avem în structura noastră tendința de a da vina pe celălat pentru ceea ce ni se întâmplă, astfel că, în momentul în care dispare acel moment de îndrăgostire în care efectiv încerci să-ți pui partenerul pe un piedestal, apoi vine momentul trezirii la realitate, moment în care vedem adevărata imagine și nu cea pe care ne-am creat-o noi.

De fapt, realitatea este că atunci când întâlnim o persoană care corespunde într-o oarecare măsură cu tabloul partenerului ideal pe care ni l-am dorit, avem tendința să idealizăm această persoană, atribuindu-i o multitudine de calități pe care în realitate s-ar putea să nu le dețină, însă, ca să fie sentimentul tot mai intens, exagerăm cu atribuirile false pe care le creăm despre partener/ă.

Prin urmare, după ce se diminuează sentimentele îcepem să vedem adevărata realitate și nu cea creată de noi, iar acest lucru duce la acuzații către parteneră/ul noastră/ul cm că fie s-a schimbat, fie a vrut să ne creeze o falsă impresie despre propria personalitate.

Acum, să vedem de ce anume facem acest lucru.
De ce ne mințim singuri cu privire la imaginea partenerei/lui încercând să o/îi idealizăm încă de la început?
În primul rând, totul pleacă din dorință, apoi, din nevoile pe care le avem și prin prisma experienței de viață trăite de fiecare în parte și mai ales în funcție de relația dintre proprii părinții, astfel că ne pictam un tablou al partenerei/lui ce conține părți ce vizează factorii mai sus mentionati.

Ca și concluzie, am putea spune că îndrăgostirea este imaginară, iar iubirea este cea reală.
Deși, ambele sentimente sunt la fel de frumoase, intense și magice și au trăsături comune, ele sunt diferite prin natura lor.

- Psiholog Mihaela Constantin

Despre idealul de relație bărbat-femeie care a suferit o mare deformare...

“Femeia, dacă s-ar așeza în firea și în ascultarea ei, l-ar determina și pe bărbat să se așeze în firea lui. Iar dacă ar fi să enumerăm slăbiciunile, vulnerabilitățile bărbatului, dominanta este comoditatea. Comoditatea înseamnă abdicarea de la responsabilitatea conducerii. Ca să conduci, trebuie să veghezi, trebuie să fii treaz permanent, pentru că tu ești la timonă, tu ești la conducere, conduci o casă, conduci o familie, cu copii, cu responsabilități, și unde te duci, trebuie să fii treaz. Deci ispita lui este comoditatea. Ispita femeii este hiperactivitatea. Tocmai pentru că ea ar trebui să fie în ascultare…

Și ea se îmbolnăvește nervos, și el bineînțeles se îmbolnăvește de prea mult stat, și de abdicare de la responsabilitate. Asta este
cheia, după părerea mea. Sigur că este o situație greu de atins, dar dacă nu plecăm de la datele concrete și elementare ale problemei, nu ajungem nicăieri. Nu o să ajungă nici bărbatul la o măsură a deplinătății, nici femeia la o măsură a deplinătății. De aceea suntem chemați să ne ajutăm reciproc. Cum ne ajutăm reciproc? Tu, să-ți ajuți femeia să se așeze în postura ei, de femeie dedicată bărbatului său, și femeia să-și ajute bărbatul să se așeze în postura lui, de responsabil cu tot ceea ce se întâmplă cu femeia și familia lui.”

Din publicatia editata de Manastirea Putna, Cuvinte catre tineri,
Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Manastirea Putna, 2015

Pentru “femeile care iubesc prea mult” sau acele femei care au înțeles greșit iubirea.

“Caracteristicile unei femei care și-a depășit tiparul iubirii excesive:

1. Se acceptă pe deplin, chiar și atunci când vrea să schimbe unele aspecte ale personalității sale.

2. Îi acceptă pe ceilalți așa cm sunt, fără a încerca să-i schimbe pentru a-și satisface nevoile.

3. Este conștientă de sentimentele și concepțiile ei în legătura cu orice aspect al vieții sale, inclusiv cu propria sexualitate.

4. Apreciază fiecare aspect al ființei sale: personalitatea, înfățișarea, corpul, credințele și valorile, interesele și împlinirile.

5. Se respectă pe sine suficient ca să se poată bucura de compania altor persoane, în special bărbați, pe care să nu simtă nevoia să-i schimbe. Nu simte nevoia nici de a fi utilă pentru a căpăta conștiința propriei valori.

6. Se arată deschisă și încrezătoare față de persoanele potrivite.

7. Se întreabă: “Acestă relație este benefică pentru mine? Îmi permite să-mi ating potențialul maxim?”

8. Când o relație este distructivă, poate sa renunțe la ea fără a suferi o depresie sfâșietoare.

9. Mai presus de orice, își apreciază propria seninătate.

10. Știe că pentru a funcționa, o relație trebuie să se stabilească între parteneri care împărtășesc valori, interese și obiective similare și care au capacitatea de a stabili o legătură apropiată. De asemenea, știe că merită tot ce e mai bun în viață.”
- “Femei care iubesc prea mult”

- Psihoterapeut, Robin Norwood

“Eu cred că nimeni nu supraviețuiește întreg copilăriei. Eu una nu am întîlnit niciodată vreun adult complet sau matur emoțional sută la sută.

Venim pe lume întregi, rotunzi, diferiți. Dacă nu sîntem primiți cu toate ale noastre, începem să respingem, neglijăm, suprimăm, reprimăm părți întregi din noi. Pare periculos să le păstrăm sau exhibăm dacă nu sîntem acceptați cu tot cu ele. Ieșim din copilării ciuntiți, răniți, nematurizați. Facem copii. Copiii răniți din noi reacționează la copiii noștri. Îi rănim, fiindcă avem putere, fizic sîntem mai mari decît ei. Ne rănim și între noi, “adulții”. Cînd durerea devine insuportabilă intrăm în terapie. Începem procesul de reparenting pentru copiii ăștia bulversați și răniți din noi. Durează și pare că nu vom ieși niciodată pe partea cealaltă. Apoi vine o vreme cînd încep să se vadă lumina și binele. Devenim părinți mai buni, nu doar pentru copiii care am fost, ci și pentru copiii noștri. Cine știe, încet încet, în cîteva generații vor exista mai mulți adulți întregi și maturi în lume.”

- Petronela Rotar