Cabinet Individual de Psihologie Otilia Șuicu

,,Dacă temerile tale îți spun că este imposibil,
spune-le că s-ar putea să nu fie întotdeauna ușor, dar este posibil.

Dacă temerile tale încearcă să te facă să crezi că nu ești suficient de bun,
spune-le că vor putea fi turbulențe, îndoieli, întrebări, dar că ești cu siguranță un om extraordinar și poți reuși.

Succesul nu înseamnă că totul se face rapid și ușor.
A reuși înseamnă a depăși obstacolele și greutățile,
a înțelege că, chiar dacă nu este ușor, se poate.

Posibilul poartă în el speranța și energia de a da viață a ceea ce a fost doar un gând, un vis adormit.

Așa că nu uitați: deși nu este întotdeauna ușor, ESTE POSIBIL."

Jennifer J.

Oglinda, oglinjoara, cine este cea mai frumoasa din tara?
Raspuns: Tu esti cea mai frumoasa, dar Alba ca Zapada este si mai frumoasa!

***

Pe cine admiri si pe cine consideri antipatic, te scoate din minti sau te enerveaza?
Uita-te mai bine, toate aceste persoane te reflecta pe tine!

😍 Persoanele pe care le admiri cel mai mult oglindesc acele parti din tine care asteapta sa fie activate, traite si experimentate.
🤢 Persoanele pe care le respingi, pentru ca le consideri antipatice, urate, enervante, proaste, geloase, avare sau alte atribute, oglindesc acele parti din tine pe care nu le accepti, de care ti-e rusine si pe care vrei sa le ascunzi!

Consideri ca cineva este de succes, frumos, minunat? Si tu esti/ poti fi! Este in tine!
Invers, data viitoare cand te pregatesti sa dai cu piatra, sa respingi sau sa jignesti pe cineva, nu uita ca fix aceea este parerea ta despre tine, iar toti oamenii pe care ii intalnesti sunt doar reflectii ale propriei persoane! De ce? De bine, de rau, cine se aseamana se aduna!

Orice vrei sa schimbi in lume sau, mai bine zis, pe oricine ai vrea sa schimbi, nu merge! Degeaba stergi sau schimbi oglinda, ea tot pe tine te arata! Schimba-te tu, iar magia se va intampla!

De cele mai multe ori soluția potrivită este validarea, nu sfaturile nesolicitate.

Putem învăța să stăm un pic cu durerea și disconfortul, fără a fugi de ea oferind „soluții”.

Putem învăța să stăm puțin alături de cei care au nevoie.

Putem învăța să întrebăm care le sunt nevoile în loc de a presupune că le cunoaștem deja.

Putem învăța să oferim spațiu pentru durerea celuilalt în loc de a încerca să o alungăm.

Cu toții vrem doar să fim văzuți, ascultați și validați. E important să învățăm cm să le oferim celorlalți aceste lucruri minunate ❤️

Diferența între „sunt” și „mă simt”

Când copiii au o anumită stare de spirit - ca atunci când se simt frustrați sau singuri -, pot fi tentați SĂ SE DEFINEASCĂ pe baza respectivei experiențe temporare, fără să înțeleagă că așa SE SIMT pur și simplu în acel moment.

În loc să spună „mă simt singur acum” sau „mă simt trist acum”, ei spun „sunt singur” sau „sunt trist”. Pericolul este că starea temporară poate fi percepută ca o parte permanentă a sinelui lor. Starea ajunge să fie privită ca o trăsătură care definește cine sunt eu.

Să-i întrebăm mai des „cum te simți acum?”, validându-le deplin trăirea. Asta este ceea ce SIMT, însă asta nu înseamnă că asta și SUNT.

Descoperirea unui element nou din lumea interioară a partenerului sau partenerei ne stârnește simțul de exploratori și ne consolidează relațiile. Așa cm bornele de pe Autostrada A1 te anunță din km în km că ești mai aproape de casă, fiecare privire în adâncul sufletului celui de lângă tine te aduce mai aproape de relația la care visai.

Invalidarea emoțională este actul de a respinge sau minimaliza gândurile, emoțiile sau comportamentele cuiva.
"Ceea ce simți/faci nu contează."
"Sentimentele/gândurile/acțiunile tale sunt greșite."

Invalidarea emoțională poate lua multe forme.
Unii oameni o folosesc în mod intenționat, ca un instrument pentru a manipula, făcându-te să-ți pui la îndoială sentimentele:
"Nu cred că a fost chiar atât de rău..."
Alții ar putea să o facă neintenționat încercând să te binedispună într-o situație stresantă.
"Totul se întâmplă cu un motiv."
"Ar fi putut să fie și mai rău."
Deși acest tip de invalidare emoțională se face cu bune intenții, nu o face să doară mai puțin.

Invalidarea emoțională nu e întotdeauna doar verbală.
Poate implica acțiuni nonverbale (a-ți da ochii peste cap, să ignori persoana sau să te joci pe telefon în timp ce vorbește. Indiferent cm se manifestă, invalidarea emoțională poate crea confuzie și neîncredere.

Sursa fotografiei: MazeCenter

Un bărbat de 92 de ani se mută într-un azil de bătrâni după moartea recentă a soției lui, fiind nevoit să facă această schimbare.

Este un bărbat foarte senin și mândru, cu părul aranjat la modă și obrazul perfect ras, chiar dacă este orb. În fiecare dimineață se îmbracă la ora 8.

După multe ore în care a așteptat răbdător pe culoarul căminului de bătrâni, zâmbește larg când i se spune că o cameră destinată lui, este gata. Pe când încerca să-și deplaseze mergătorul către lift, asistenta medicală începe să îi descrie camera sa micuță, inclusiv draperiile care atârnau la fereastra sa.

👴“Îmi place mult”, afirmă el cu entuziasmul unui copil de 8 ani căruia tocmai i-a fost dăruit un nou cățeluș.
👩‍🍳“Dle Jones, dar nu ați văzut camera încă; asteptați puțin.”
👴“Asta nu are nimic de-a face”, răspunde el. "FERICIREA este ceva ce decizi în avans. Dacă îmi place sau nu camera mea, nu depinde de cm este mobila aranjată, ci de cm îmi aranjez mintea. Deja am decis să îmi placă.
Este o decizie pe care o iau în fiecare dimineață când mă trezesc. Pot să aleg: să îmi petrec ziua în pat, amintindu-mi de dificultățile pe care le întâmpin cu anumite părți ale corpului meu care nu mai funționează, sau să mă dau jos din pat și să fiu recunoscător pentru cele care funcționează.
Fiecare zi este un dar și atâta timp cât ochii mei se deschid, o să mă concentrez asupra noii zile și asupra tuturor amintirilor fericite pe care le-am strâns. Doar atât momentan…

BĂTRÂNEȚEA este ca si un cont la bancă, iei din el ce ai pus în el.

sursa internet

Treaba părinților nu este să crească copii perfecți, ci să crească ființe umane independente, conștiente, respectuoase, care știu să lupte pentru visele lor.

"Așteptăm prea multe de la relațiile noastre. Ne așteptăm ca alții să ne facă fericiți, să ne aducă bucuria de a trăi, să ne umple golurile interioare, să facă pentru noi tot ceea ce refuzăm să ne asumăm și îndeplinim de unii singuri.
Așteptăm ca alții să se lase pe ei pe locul secund pentru noi, să facă compromisuri și sacrificii în numele "iubirii" pe care spun că ne-o poartă.
Așteptăm ca alții să ne citească gândurile, să ne accepte necondiționat, să ne tolereze derapajele si greșelile fără ca noi să ne simțim responsabili pentru ele.
Ei bine, acest tip de relaționare este posibil doar între copilul mic si părinte până în momentul în care copilul își dezvoltă un aparat psihic autonom.
Nu este normal sa ne așteptăm, adulți fiind, ca alți adulți să se raporteze în acest fel la noi.
Fiecare om, ajuns la vârsta maturității biologice și psihice, este responsabil de sine însuși și de bunăstarea sa proprie.
Nimeni nu a venit pe lume pentru a te face pe tine fericit cu prețul anulării de sine.
Când înțelegi și îți asumi propria-ți persoană și existență, îi eliberezi pe alții de așteptările nerealiste pe care le ai de la ei.
Iar odată ce devii responsabil și iei povara aceasta de pe umerii altora, vei vedea că nu te vei mai simți atât de dezamăgit când ei nu fac ce vrei tu și nici nu te vei mai simti ca o victimă lipsită de putere, aflată la cheremul altora.
Nu aștepta de la alții să te facă fericit, asumă-ți tu acest demers".

Ursula Yvonne Sandner

„Poate că singurul lucru pe care ar trebui să-l facem în fiecare dimineață este să eliberăm copilul pe care îl purtăm înăuntru. Să nu planificăm atât de mult și să lăsăm totul să apară spontan, ca acțiunile unui copil.
Poate că singurul lucru pe care ar trebui să-l facem este să explorăm drumul cu o privire de uimire, fără să mergem în grabă...
Poate că singurul lucru pe care ar trebui să-l facem în fiecare dimineață este să ne îmbrăcăm ca un copil cu cea mai pură atitudine.” 🙏🏻

PASTILA PSIHOLOGICĂ,

Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Universul îți mai dă o șansă...
Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.
Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților...
Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat...
Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă...
Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are...
Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic...
Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai...
Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede...
Când devii adult, te gândești că, era mai bine să fii copil...
Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul...
Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut...
Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură...
Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp...

Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are...
Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său."
Sursa - Internet -

Pentru o zi de vară cu soare în suflet!!🌹

Zâmbetul este întotdeauna la îndemâna oricui.
Chiar dacă viața te lovește, chiar dacă treci prin momente grele, poți găsi motive suficiente să zâmbești.

Zâmbetul trebuie să se nască din frumusețea și simplitatea vieții, nu din lucrurile sofisticate.

Poți zâmbi pentru că te-ai trezit în această dimineață, poți zâmbi când ești cu prietenii, când ești singur, când te bucuri de natură, de un ceai sau de o cafea, poți zâmbi când alții te invidiază, poți zâmbi, atunci când faci o plimbare și când călătorești.

Zâmbetul nu are atât de mult legătură cu ceea ce este în exterior, ci mai degrabă cu ceea ce se află în interiorul tău.

E timpul să zâmbești, chiar dacă pe moment amesteci zâmbetul cu lacrimi.
E un început bun.

Vei vedea că zâmbetul tău se va oglindi în mii de chipuri, întorcându-se spre tine în mii de variante și culori.
Zâmbetul deschide inimi și face viața frumoasă.
Sunt sigur că îți dorești aceste lucruri.
Toate sunt la un zâmbet distanță de tine.
Zâmbește și vor fi ale tale!
Ionică Herlea

De ce sunt unii oameni fericiți și alții nu? Simplu! Pentru că unii aleg să fie fericiți iar alții aleg să fie mereu preocupați de ceea ce le lipsește. Pentru că unii aleg să vadă frumosul din orice iar alții rămân veșnic nemulțumiți, cu gândul la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor, pierzând esența lucrului de moment. Pentru că unii trăiesc cu adevărat, punând suflet în tot ceea ce fac, în timp ce alții sunt superficiali, reci și egoiști. Pentru că unii își caută locul, în timp ce alții fac totul în asa fel încât să își creeze propriul loc, în care să se dezvolte armonios! Pentru că unii caută fericirea în bani, în timp ce alții construiesc propria viață în jurul oamenilor. Pentru că unii aleg să se regăsească și să-și descopere vocația, în timp ce alții se pierd odată cu lipsa lor de viziune. Pentru că unii înțeleg faptul că o curățenie în gândire și în propria viață, influențează automat și lumea din jur. Faptul că societatea de cele mai multe ori este doar o reflexie a personalității tale. Pentru că unii aleg să fie umani, în timp ce alții se dezumanizeaza cu fiecare zi trecută în căutarea unei vieți perfecte, pictate de oportunități, astfel încât să poată controla o masă mare de oameni!

Dr. Ovide, medic neurolog pediatru, avertizează despre o tragedie tăcută care se desfășoară astăzi în casele noastre. Astăzi se desfășoară o tragedie tăcută în casele noastre și implică cele mai frumoase bijuterii ale noastre: copiii noștri.

Copiii noștri sunt într-o STARE EMOȚIONALĂ DEVASTATOARE! În ultimii 15 ani, cercetătorii ne-au oferit statistici din ce în ce mai alarmante despre o creștere acută și constantă a bolilor mintale din copilărie care atinge acum proporții epidemice:

Statisticile nu mint:

• 1 din 5 copii au probleme de sănătate mintală

• S-a observat o creștere cu 43%a ADHD

• S-a observat o creștere cu 37% a depresiei adolescenților

• S-a observat o creștere cu 200% a ratei sinuciderilor în rândul copiilor cu vârste între 10 și 14 ani.

**FUNDAMENTELE UNEI COPILĂRII SĂNĂTOASE **

Copiii de azi sunt supra-stimulați și supra-înzestrați cu lucruri materiale, dar sunt privați de fundamentele unei copilării sănătoase precum:

• Părinți disponibili emoțional

• limite clar definite

• Responsabilități

• Alimentație echilibrată și somn adecvat

• Mișcare în general, dar mai ales în aer liber

• Gaming creativ, interacțiune socială, oportunități informale de gaming și spații pentru plictiseală

CE SE ÎNTÂMPLĂ ȘI CE E ÎN NEREGULĂ CU NOI?

Ultimii ani au fost plini de copii cu:

• părinți distrași digital

• părinți indulgenți, permisivi, care lasă copiii să „conducă lumea” și să fie cei care fac regulile

• un sentiment de îndreptățire, să meriți totul fără să-l câștigi sau să fii responsabil pentru asta

• somn nepotrivit și nutriție dezechilibrată

• un stil de viață sedentar.

• stimulare nesfârșită, "bone" tehnologice, satisfacție instantanee și fără momente de plictis

CE SĂ FACEM?

Dacă vrem ca copiii noștri să fie fericiți, persoane sănătoase, trebuie să ne trezim și să revenim la elementele de bază. E timpul! Multe familii observă îmbunătățiri imediate după săptămâni de implementare a următoarelor recomandări:

LIMITE CLAR DEFINITE

• Stabilește limite și amintește-ți că tu ești căpitanul navei. Copiii voștri se vor simți mai în siguranță știind că aveți guvernul sub control.

• Oferiți copiilor un stil de viață echilibrat, plin cu ceea ce au nevoie copiii, nu doar ceea ce își doresc. Nu vă fie teamă să spuneți "nu" copiilor voștri dacă ceea ce vor ei nu este ceea ce au nevoie.

ALIMENTAȚIE ECHILIBRATĂ ȘI SOMN ADECVAT

• Oferă mâncare nutritivă și limitează junk food-ul.

• Bucurați-vă de o cină de zi cu zi în familie fără smartphone-uri sau tehnologie

• Implementează o rutină consistentă de somn pentru a te asigura că copilul tău doarme suficient.

MIȘCARE ÎN GENERAL, DAR MAI ALES ÎN AER LIBER

• Petreceți cel puțin o oră pe zi în aer liber făcând activități precum: ciclism, drumeții, pescuit, vizitarea păsărilor/insectelor

RESPONSABILITĂȚI

• Implicați-vă copiii într-o sarcină sau în gospodărie în funcție de vârsta lor (împăturirea hainelor, comandarea jucăriilor, agățarea hainelor, despachetarea alimentelor, așezarea mesei, hrănirea câinelui etc.

**PROGRAMELE VOR FI ȘI MAI IMPORTANTE PENTRU COPIII DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ.**

• Predarea responsabilității și independenței. Nu-i proteja prea mult de orice frustrare sau greșeală. Greșind îi va ajuta să construiască rezistență și să învețe să depășească provocările vieții,

• Nu încărcați ghiozdanul copiilor, nu cărați ghiozdanele, nu le luați tema pe care au uitat-o, nu le curățați bananele sau nu le curățiți portocalele dacă o pot face singuri (4-5 ani). În loc să le dai peștele, arată-le cm să pescuiască.

• Învață-i să aștepte și să întârzie satisfacția.

GAMING CREATIV, INTERACȚIUNE SOCIALĂ, OPORTUNITĂȚI INFORMALE DE GAMING ȘI SPAȚII PENTRU PLICTISEALĂ

• Joacă jocuri de masă ca o familie sau dacă copiii sunt prea mici pentru jocuri de masă, lasă-te purtat de interesele tale și trimite-i pe copii la joc

• Oferă oportunități de „plictiseală”, pentru că plictiseala este momentul în care creativitatea se trezește. Nu te simți responsabil pentru distracția copiilor mereu.

• Nu folosi tehnologia ca leac pentru plictiseala si nici nu o oferi in prima secunda de inactivitate.

• Evitați utilizarea tehnologiei la mese, în mașini, restaurante, centre comerciale. Folosește aceste momente ca oportunități de socializare antrenând astfel creierele să funcționeze atunci când sunt în modul „plictiseală”.

• Ajută-i să creeze o „Sticlă de plictiseală” cu idei de activități pentru când se plictisesc.

DISPONIBILITATE EMOȚIONALĂ

• Fii disponibil emoțional pentru a te conecta cu copiii și a-i învăța abilitățile de autoreglare și sociale:

• Închide telefoanele noaptea când copiii trebuie să meargă la culcare pentru a evita distragerea digitală.

• Deveniți un regulator emoțional sau un antrenor pentru copiii voștri. Învață-i cm să-și recunoască și să-și gestioneze propriile frustrări și furie.

• Arată-le cm să salute, să facă cu rândul, să împartă fără să rămână fără nimic, să spună mulțumesc și te rog, să recunoască greșeala și să-și ceară scuze (nu-i forța), fii model pentru toate aceste valori pe care le insuflă.

• Conectează-te emoțional - zâmbește, îmbrățișează, sărută, gâdilă, citește, dansează, sari, joacă-te

Prelucrare după un articol scris de Dr. Luis Rojas Marcos, psihiatru.

Anxietatea este o stare emotionala frecvent intalnita, pe care o experimentam cu totii in diverse perioade si situatii de viata. Perceptia pericolelor este in mare parte o traire subiectiva, astfel ca acelasi eveniment care trece neobservat pentru unii poate fi traumatizant pentru altii.
Copiii cu probleme de anxietate pot fi vazuti pur si simplu ca avand temeri normale care au devenit mai exagerate si mai intruzive decat cele ale altor copii.
Aproximativ unul din zece copii indeplinesc criterii pentru tulburarea de anxietate, care variaza in functie de varsta. Teama de separare de persoana care ii ingrijeste este mai obisnuita la varste mai mici, in timp ce anxietatile de ordin social sunt mai frecvente la varste mai mari.

Despre credințe limitative și interpretări:
" Lucrezi 12 ore: N-are viață.
Lucrezi 9 ore: N-o să facă nimic în viață.
Lucrezi 6 ore: Ce viață bună are.
Nu lucrezi: E lepră.
Stai cu ai tăi în casă: N-a realizat nimic în viață.
Ai două joburi: Are o situație proastă.
Ești antreprenor: N-are niciun viitor asigurat.
Ești angajat: Muncește să facă burta mare altora.
Stai cu chirie: Aruncă banii pe geam, putea să plătească pentru casa lui.
Ai casa ta: De ce o arunca banii pe geam, a dat prea mulți bani odată.
Îți cumperi o mașină: De banii ăia dădea avans la casă.
Nu ai mașină: Cum să nu ai o mașină?
Călătorești: Pleacă peste tot, cheltuie banii aiurea.
Nu călătorești: Nu își trăiește viața, doarme-n ghete.
Nu ieși în oraș: E depresiv.
Ieși în oraș: Nu e fericit, vrea să mențină aparențele că-și trăiește viața.
Postezi o poză: Îi place să se laude.
Nu postezi nimic: Nu face nimic, d-aia nu postează, viața lui e neinteresantă
E singur: Nu prezintă interes.
Într-o relație: Mda, să vedem cât îl ține relația.
Gras: Nu e bine, o să aibă multe probleme de sănătate.
Slab: Nu e bine, o să aibă multe probleme de sănătate.
Arăți bine: Face foamea aiurea, nu e sănătos pentru corpul lui, ia proteine d-alea.
Ești educat și vorbești frumos: E prea fals.

Lista poate fi mai lungă, dar ai înțeles ideea, indiferent ce ai făcut sau ce faci în viața asta nu mulțumești pe nimeni și nici nu trebuie! Cel mai important este să te mulțumești pe tine și să fii împăcat cu tine. Nu ai nimic de dovedit nimănui, doar ție și probabil câtorva persoane care chiar țin la tine și care chiar te iubesc așa cm ești!Ceea ce spune cineva este despre credințele lui limitative, și nu despre tine.
Tu poți alege sa crezi, sau nu. Doar aici este despre tine.

Text de Gina Chiriac

Tratamentul tăcerii în relatii devine un „zid de piatră” (stonewalling) care va sta între cele două părți și care reprezintă de fapt o formă de control sau manipulare.

Persoana care primește „the silent treatment” se poate simți copleșită, totodată făcând eforturi mari pentru a relua comunicarea. Nu este corect, deoarece în orice relație, ambele părți au responsabilitatea de a lucra pentru a rezolva problemele.

Dacă ai nevoie de o pauză pentru a face față emoțiilor copleșitoare, anunță-l pe celălalt și roagă-l să iți ofere acest timp, recunoscând că aceasta este nevoia ta.
Să te comporți ca și când celălalt nu există sau nu merită privirea și eforturile tale este o formă de abuz. Așa că, pe scurt, dacă ai nevoie de o pauză sau de timp pentru a te gândi, comunică astfel încât celălalt să înțeleagă cm te simți și ce nevoie ai.

Ca să-i învățăm pe cei mici despre eșec, este important ca mai întâi noi, cei adulți să știm cm se definește.

Eșecul nu este decât o etapă temporară a succesului.

Un campion primește acest titlu de performață și succes, după ce a trăit nenumărate eșecuri.

Aceste eșecuri, de fapt sunt bune, pentru că ne crește motivația și perseverența ca să ajungem în etapa de a trăi succesul deplin.

🤱🏻Cum influențează relația mamă-copil celelalte relații ale tale
Mama este cu siguranță cea mai importantă ființă din viața noastră. Ea ne oferă dragoste, echilibru, putere, încredere, ne învață să ne gestionăm și exprimăm emoțiile. O relație sănătoasă între MAMĂ și COPIL presupune crearea de noi relații interumane normale și durabile.
Ce se întâmplă totuși dacă relația nu este una sănătoasă și pozitivă pentru copil?
Adultul de mai târziu va fi temător și va ajunge să fugă de întemeierea unor relații sau dimpotrivă, să și le dorească atât de mult din teama de a nu rămâne singur.
COPIII SUNT OGLINDA MAMEI
Dacă mama este supărată, neliniștită, atunci și copilul va fi agitat, oricât ar încerca mama să ascundă acest lucru. În schimb, dacă mama este veselă, pozitivă și calmă, atunci și copilul se va simți bine și va ajunge un adult cu chef de viață.
Așadar, mamele pot avea chiar și un impact negativ asupra relațiilor pe care noi încercăm să le construim la maturitate.
Haideți să aflăm împreună ce tipare de mame pot avea influență negativă și cm pot afecta ele modul în care ne comportăm în relațiile viitoare!

De foarte multe ori ne umplem viața cu lucruri
lipsite de valoare și toxice.
Ne otrăvim cu divertisment toxic, ne încărcăm sufletul cu negativism, cu gânduri despre viețile altora și cu răutăți care ne fac nefericiți.
Și viața tace și trece iar la sfârșit o căptușim cu o mulțime de regrete.

Nu trebuie să mai trăiești așa!
Fii optimist!
Privește și caută lucrurile frumoase din viață!

Nu o să ai timp să îndrepți tot răul din lume, de aceea focusează-te pe aspectele pozitive!

Zâmbește mai mult!

Nu sta în preajma oamenilor negativiști!

Fă ceea ce te pasionează cu adevărat!

Nu aștepta până când vor veni vremuri mai bune, s-ar putea să nu le mai prinzi!

Fii conștient că fericirea trebuie să fie trăită în prezent, nu în viitor!

Îndulcește-ți viața cu umor și nu lua întotdeauna lucrurile prea în serios!

Poți să faci aceste lucruri.
Știi și tu.
Dacă știi, treci la acțiune și îndulceste-ți viața!

Ciclul dependenței de alcool

"Alcoolul, ca și alte droguri, are un efect puternic asupra creierului, producând sentimente plăcute și reducând sentimentele negative. Cercetările arată că în consumul de alcool pentru a face față stresului, deși inițial poate fi resimțită temporar o reducere a disconfortului emoțional, în timp, stările emoționale negative dintre perioadele de consum de alcool se intensifică. Aceste schimbări pot motiva consumul de alcool și pot determina persoana să rămână blocată într-un ciclu nesănătos de consum de alcool.

Consumul continuu de alcool poate conduce la modificări progresive în structura și funcția creierului. Aceste modificări pot compromite funcția creierului și pot conduce de la utilizarea controlată, ocazională, la utilizarea greșit, cronică, care poate fi dificil de controlat. Schimbările pot dura mult după ce o persoană încetează să consume alcool și pot contribui la recidiva în consumul de alcool.

Dependența poate fi încadrată ca un ciclu repetat, cu trei etape. Fiecare etapă este legată și alimentată de celelalte. Aceste etape implică trei domenii: proeminență stimulativă, stări emoționale negative și funcția executivă. Domeniile sunt reflectate în trei regiuni cheie ale creierului: ganglionii bazali, amigdala extinsă și cortexul prefrontal. O persoană poate intra în ciclul dependenței în oricare dintre următoarele etape:

1.Etapa de binge/intoxicare: recompensă, stimulent și obiceiuri patologice
🍻 În această etapă, o persoană experimentează efectele de satisfacții ale alcoolului, precum euforia, reducerea anxietății și relaxarea interacțiunilor sociale.
🍻 Activarea repetată a sistemului de recompensă al ganglionilor bazali întărește comportamentul de consum de alcool, crescând probabilitatea consumului repetat. Ganglionii bazali joacă un rol important în motivare și în formarea obiceiurilor și a altor comportamente de rutină.
🍻 Această activare repetată a ganglionilor bazali declanșează, în cele din urmă, schimbări în modul în care o persoană răspunde la stimuli asociați cu consumul de alcool, cm ar fi anumite persoane, locuri sau indicii asociate alcoolului (anumite articole din sticlă sau imagini sau descrieri ale băuturii). În timp, acești stimuli pot declanșa impulsuri puternice de a bea alcool.
🍻 Consumul repetat de alcool duce, de asemenea, la modificări ale ganglionilor bazali care duc la formarea obiceiurilor, contribuind în cele din urmă la consumul compulsiv.

2. Afect negativ/Etapa de retragere: deficit de recompensă și exces de stres
🍻 Când o persoană care este dependentă de alcool încetează să bea, experimentează simptome de sevraj – sau simptome care sunt opuse efectelor pozitive ale alcoolului (experimentate în consum).
Aceste simptome pot fi fizice (tulburări de somn, durere, sentimente de boală) și emoționale (disforie, iritabilitate, anxietate și durere emoțională).
🍻 Se crede că sentimentele negative asociate cu sevrajul de alcool provin din două surse.
În primul rând, o activare diminuată în sistemele de recompensă sau un deficit de recompensă (a ganglionilor bazali) face dificil pentru oameni să experimenteze plăcerile vieții de zi cu zi.
În al doilea rând, o activare crescută a sistemelor de stres ale creierului – sau o exces de stres – în amigdala extinsă contribuie la anxietate, iritabilitate și neliniște.
🍻 În această etapă, persoana nu mai bea alcool pentru efectele plăcute, ci mai degrabă pentru a scăpa de sentimentele neplăcute la care a contribuit abuzul cronic de alcool.

3. Stadiul de preocupare/anticipare: pofta, impulsivitate și funcția executivă
🍻 Acesta este stadiul în care o persoană caută din nou alcoolul după o perioadă de abstinență. O persoană devine preocupată de alcool și de cm să consume mai mult și așteaptă cu nerăbdare data viitoare când îl va consuma.
🍻 Cortexul prefrontal, o zonă a creierului responsabilă de funcția executivă, inclusiv capacitatea de a organiza gândurile și activitățile, de a prioritiza sarcinile, de a gestiona timpul și de a lua decizii, este compromisă la persoanele care se confruntă cu dependența de alcool. Această zonă a creierului joacă un rol cheie în această etapă."

https://www.niaaa.nih.gov/publications/cycle-alcohol-addiction

Sursa fotografiei: pinterest.com

Copiii loviți acasă, smotociţi doar "puţin" sau criticaţi constant, se văd imediat, cu ochiul liber, printre ceilalți copii. Chiar dacă se joacă şi râd la fel ca restul.
Au un mod anume de a ezita, de a privi pieziş, de a căuta iubire şi confirmare, ca un cățel trăit pe stradă.
Părinţii lor îşi pierd uşor controlul pentru că au fost, la rândul lor, bruscați şi criticați. Limbajul iubirii lor e cu multe semnale mixte. Îl pup, îi spun că îl iubesc, dar explodez când copilul e uituc, neatent, obraznic, lent, neascultător. Părintele lovit în propria copilărie crede că ascultarea, concentrarea şi hărnicia copilului ţin de voința acestuia. Că stă în puterea lui să vrea să fie bun şi, în consecință, să şi acționeze ca atare.

Puterea de concentrare şi ascultare a unui copil, inclusiv capacitatea de abstractizare şi procesare a informației la şcoală, se dezvoltă din apele limpezi ale emoţiilor lui. Dacă sistemul emoţional e tulbure, atunci performanța, acţiunea, starea lui de prezenţă şi angajare în lume sunt bruiate.

Când cerți un copil că nu e bun, el nu are de ales decât să creadă că e defect din naştere. Că nu e bun pentru tine.

Când te bucuri că te iubeşte, că te îmbrăţişează, că îți desenează declarații de iubire, stai o clipă şi marinează ïn cumplitul adevăr că toți copiii îşi iubesc părinții, inclusiv pe cei abuzivi. Îi iubesc cu disperare, tânjind să fie buni pentru ei. Dar comportându-se tot "rău", pentru că e singura cale întărită repetitiv de reacţiile tale. Pe alta nu o ştie, n-a trăit-o, deci nu o poate alege.

Oana Moraru

Limitele personale arată diferit pentru fiecare, nu există o măsură unică. Ele depind de circumstanțele și prioritățile tale actuale.

Limitele pe care ni le stabilim sunt o formă de autodisciplină care ne permite să reducem obiceiurile și comportamentele care nu sunt bune pentru sănătatea noastră mentală sau fizică.

Ne ajută să ne monitorizăm comportamentul și să creăm obiceiuri sănătoase în viața noastră.

Tu ce ți-ai impus?

UNII OAMENI SUNT DEPENDENȚI DE SCANDALURI. IATĂ DE CE LE PROVOACĂ ȘI CE GĂSESC ÎN ELE.
Scandalul – este un drog foarte puternic și nu poți scăpa atât de ușor de această dependență.

În procesul scandalurilor se întâmplă o izbucnire a adrenalinei și emoțiilor violente.

Isteria – este un proces spectaculos și dramatic, în care oamenii pot ajunge la o stare de “extaz negativ”. Și scandalurile, și isteriile se încheie uneori cu împăcare și catharsis, iar în relațiile de familie și de iubire – cu amor violent. În relațiile obișnuite, oamenii, nu întotdeauna pot ajunge la astfel de pasiuni exagerate.

Un alt motiv al iubirii pentru scandaluri este faptul că în procesul certurilor și isteriilor se întâmplă eliberarea tensiunii nervoase de care oamenii nu reușesc să scape în alt mod. Scandalul duce la o creștere excesivă a tensiunii mentale, iar apoi la o descărcare rapidă.

Ce se întâmplă dacă cel care inițiază scandalul nu găsește un adversar demn?

În relațiile scandaloase, se poate crea o “atmosferă de reciprocitate”, atunci când ambele părți obțin plăcere ascunsă din ciocnirile lor violente și emoționale. Însă, în unele cazuri situația poate fi asimetrică. Una dintre părți în timpul conflictului poate obține catharsis și liniște, iar pentru cealaltă, astfel de scandaluri se transformă într-o tortură. Această situație o duce la epuizare nervoasă și reacții psihosomatice.

În cazul în care „victima scandalurilor“ caută modalități de a evita certurile și de a găsi strategii de „evitare a conflictelor“, celălalt participant al relației, care este „dependent de scandaluri”, poate avea un „sevraj psihologic“ specific. Ca rezultat, el începe să caute noi motive pentru supărări. Dacă acestea nu există, el își va insulta partenerul în speranța că acesta va înceta să joace rolul omului bun, nu va fi atât de “ipocrit” și își va manifesta adevărata esență.
Există situații paradoxale atunci când persoana ”dependentă de scandal”, negăsind reciprocitate cu cel cu care trăiește, își înșală partenerul nu pentru a găsi iubire și s*x, ci pentru a avea cu cine se certa.
https://relatii.net/