Centrul de Documentare si Informare

https://poetii-nostri.ro/alexandru-macedonski-autor-22/

Alexandru Macedonski - Poezii Cele mai cunoscute poezii ale autorului Alexandru Macedonski...

https://www.library.pub.ro/doc/biblioteci_virtuale.pdf

www.library.pub.ro

https://culturainiasi.ro/institutii-de-cultura/muzee/

Descopera muzeele din Iasi si programul acestora - Cultura in Iasi Descopera cele mai frumoase si interesante muzee din orasul Iasi! Pe Cultura in Iasi le poti afla datele de contact, programul acestora si pretul biletelor.

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/eminescu.php

Mihai Eminescu - Poezii Romanian Poetry - Mihai Eminescu - Poezii Românesti

15 ianuarie 1850, la Botosani răsărea 𝐋𝐮𝐜𝐞𝐚𝐟𝐚̆𝐫𝐮𝐥 𝐏𝐨𝐞𝐳𝐢𝐞𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐏𝐨𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐬̦𝐢 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐏𝐚𝐭𝐫𝐢𝐨𝐭, 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐄𝐦𝐢𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 (d. 15 iunie 1889, Bucureşti), socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Curiozitatile de luni 😀
📎 Cea mai mică carte din lume este „Cameleonul lui Cehov”, măsoară 0,9 mm atât în lungime, cât și în înălţime, nu e mai mare decât un bob de sare, şi se află în posesia lui Mark Palkovic, un bibliotecar american. Uimitor este faptul că această carte are 30 de pagini și 3 ilustraţii color.
📎 Cea mai mare carte din lume „Acesta este Mohamed” are 420 de pagini realizate dintr-un material de amestec de hîrtie și piele, o înălţime de cinci metri şi cîntăreşte aproape o tonă şi jumătate, evaluata la 2.300.000 de euro. Gigantul document prezintă viaţa profetului Mahomed şi a fost tipărită în Germania şi montată în Dubai.
📎 Cea mai grea carte din lume cîntăreşte 12 kg. Un scriitor de origine croată a înregistrat recent un proaspăt record mondial, realizând cea mai mare carte din lume, un volum care povesteşte despre viaţa fostului lider croat Franjo Tudjman. Cartea gigantică are 3 604 de pagini şi cîntăreşte nu mai puţin de 12 kilograme
📎 Cea mai citită carte din lume este Biblia, vîndută în 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei. Popularitatea Bibliei este datorată credinţei oamenilor potrivit căreia Biblia a fost scrisă sub harul şi influenţa Divinităţii. Biblia a fost scrisă pentru aproximativ 16 secole, și este o colecție de 66 de cărți.

„Sunt suflet în sufletul neamului meu Şi-i cânt bucuria şi-amarul Sunt inimă-n inima neamului meu Şi-i cânt şi iubirea şi ura”, spunea marele poet George Coșbuc în poezia „Poetul” Acesta devine crezul poetic al autorului numeroaselor poezii.

George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania. S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica unui preot greco-catolic. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a şi a III-a, urmează cursurile şcolii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuţii, învăţând germana cu unchiul său Ion Ionaşcu, directorul şcolii. În clasa a VII-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883 devine preşedinte. Publică în paginile revistei Muza someşeană primele poezii, citeşte la şedinţele societăţii traduceri din Rückert, Petőfi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă.. În mai 1884 îşi susţine examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj.
Despre începuturile sale literare George Coşbuc mărturiseşte: "Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, insa imi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti".
În noiembrie 1886, bolnav şi confruntat cu diverse dificultăţi materiale, nu mai figurează printre studenţii clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Publică la revista din Gherla Cărţile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna poveşti şi basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic şi Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacţia ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formaţia sa.
Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publică sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), snoava versificată Filosofii şi plugarii.
În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: "De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete". Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român.
Anii petrecuţi în redacţia Tribunei sibiene (1887 - 1889) alături de I. Slavici vor culmina cu apariţia poemului Nunta Zamfirei, un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar şi pe olimpianul Titu Maiorescu.
Spre anul 1889, Tribuna începe să lucreze în pierdere, situaţia ducând la desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al lui Coşbuc. La insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1889.
Venit la Bucureşti, Titu Maiorescu l-a primit în şedinţa Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Cușbuc publică la Convorbiri literare poemele La oglindă (1890), alte trei poezii, între care şi Rea de plată (1892). Continuă să publice la Tribuna (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei, Cântec), la Lumea ilustrată (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noaptea de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893).
Demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală intitulat Carte românească de citire. În 1893 îi apare primul volum de versuri, Balade şi idile; editează în colaborare cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, revista Vatra (1894). În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru.
La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor. Conduce revista Viaţa literară, este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri; este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare (1907).
În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice. "O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide", scria N. Iorga în toamna acestui an.
Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: "Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale."
La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatra (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatra, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896.

Alexandru Macedonski a fost un poet, prozator, dramaturg şi publicist român. Supranumit „poetul rondelurilor”, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Iniţiatorul cenaclului şi revistei literare

Invitație la lectură: ”Viața secretă a albinelor” de Sue Monk Kidd
”Viața secretă a albinelor”, apărut la Editura Polirom în 2016, este un roman impresionant care vorbește în cele păeste 300 de pagini ale sale despre iubire și puterea de a depăși trecutul, despre spațiul protector de care toți avem nevoie, despre căldura sufletească, singura în măsură să schimbe un om și o lume.
Povestea pe care o descoperim în romanul scriitoarei americane începe de la ideea că nu doar oamenii, ci și albinele au o viață secretă. Fiecare capitol se deschide cu un citat despre lumea micilor insecte, asociind întâmplările cu acelea dintr-un stup: „Întreaga structură a societății albinelor se bazează pe comunicare, pe abilitatea înnăscută de a trimite și de a primi mesaje, de a coda și decoda informații” (cap. 9) sau: „Albinele depind nu numai de contactul fizic cu colonia, ci și de tovărășia și sprijinul celorlalte membre ale acesteia. Izolați o albină de surorile ei și în curând va muri” (cap. 8). Acțiunea urmărește copilăria unei fetițe de doar 14 ani, orfană de mamă, pe parcursul unei singure veri, dar și secvențe anterioare acestui moment pentru a se oferi o imagine a maturizării odată cu înțelegerea adevărului în legătură cu familia ei, cu ceea ce înseamnă iertare, acceptare, realitate. Tatăl lui Lily, T. Ray, o insultă și se comportă urât cu ea. Uneori o pedepsește pe nedrept sau o ignoră, toate acestea fiind consecința depresiei de după pierderea soției, lucru pe care fetița îl va descoperi abia în final. Singura prietenă a lui Lily este servitoarea familiei, Rosaleen, o femeie de culoare, dar cu un suflet minunat. Acțiunea se petrece în Sud, la puțin timp după promulgarea drepturilor oamenilor de culoare, când ura și prejudecățile încă domnesc, și e un pretext pentru a ne aminti de cât de dificilă a fost trecerea de la o realitate injustă la una care să șteargă prejudecățile, de cât de greu este să accepți egalitatea în drepturi a celor diferiți de noi. Toată acțiunea are pe fundal viața albinelor și stupii de care August se îngrijește, pretext pentru a o face pe Lily să înțeleagă viața, să se accepte, să se împace cu propriul trecut și să privească spre viitor. Povestea este în același timp zguduitor de tristă și optimistă, arătând influența comportamentului celor mari asupra copiilor, dar și nedreptățile sociale, ușurința de a răni pe cineva și cât de simplu este să fii bun, încrezător, drept între cei care îți arată bunătate.
Viața secretă a albinelor este un roman impresionant despre iubire și puterea de a depăși trecutul, despre spațiul protector de care toți avem nevoie, despre căldura sufletească, singura în măsură să schimbe un om și o lume: „În fiecare zi merg s-o văd pe Fecioara neagră, care mă privește cu ochii ei plini de înțelepciune, mai bătrână decât cei bătrâni și urâtă într-un mod frumos”. Întâlnindu-se cu Lily și cu prietenele ei, cititorul nu se simte doar fascinat de povestea propriu-zisă, ci descoperă o lecție de viață.

Tudor Arghezi a fost un scriitor și poet român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea poeziei și a literaturii pentru copii. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii.

Tudor Arghezi s-a născut la București pe data de 21 mai 1880 și a murit pe 14 iulie 1967. Arghezi publică prima sa carte de proza numită "Icoane de lemn" în anul 1929, În anul 1931 publică placheta de versuri "Flori de mucigai" legată de anii de detenție. În același an a publicat volumul în proză pentru copii numit "Cartea cu jucării", fapt ce inaugurează o direcție secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele știute de școlari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" s.a.

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/arghezi.php

Cartea saptamanii :)

👉🏻Pe locuri, fiți gata, 𝒄𝒊𝒕𝒊𝒕𝒊!!📖

📌 𝒁𝒊𝒖𝒂 𝑰𝒏𝒕𝒆𝒓𝒏𝒂𝒕𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂 𝒂 𝑪𝒂𝒓𝒕𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝑪𝒐𝒑𝒊𝒊 - o sărbătoare globală ce promovează alfabetizarea, inspirând lectura pentru și cu cei mici!

💌 Romane grafice, cărți electronice, cărți audio sau cărți tipărite despre fotbal, dans, unicorni, supereroi, mașini - biblioteca le are pe toate… și gratuit.

Cărțile sunt orice vrei tu să fie: sursă de inspirație, de bucurie, de imaginație deschizând copiilor noi orizonturi și ajutându-i să gândească 𝒐𝒖𝒕𝒔𝒊𝒅𝒆 𝒐𝒇 𝒕𝒉𝒆 𝒃𝒐𝒙, interacționând cu lumea exterioară într-o manieră nouă, inedită.

https://poetii-nostri.ro/nichita-stanescu-autor-25/

Nichita Stănescu - Poezii Cele mai cunoscute poezii ale autorului Nichita Stănescu...

O zi bună 😊!

Cărți cu 10 lei 🥰👉 https://bit.ly/3WSCIg8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Interna%C8%9Bional%C4%83_a_Limbii_Materne

Ionel Teodoreanu Biografie, Mari Scriitori Romani

Citiți!

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/eminescu.php

Mesajul acestei povestiri este că nimeni nu poate fi bun la tot, că oameni diferiți vor reuși în moduri diferite și că fiecare trebuie să găsească locul unde simte mirosul bucuriei. Toți merităm să fim sprijiniți de-a lungul drumului, chiar dacă lucrurile nu au mers așa cm a fost planificat...

Ionel Teodoreanu s-a născut în Iași la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt, dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) și Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului și conducătorul corului mitropoliei) și Ștefania Musicescu. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918.
Primii doi ani de școală primară (1904-1906) i-a urmat la școala primară germană „Pitar-Moș” din București, după care a revenit la Iași. Între 1908 și 1912 este elev al Liceului Internat din Iași (astăzi Colegiul Național „Costache Negruzzi”). Clasele superioare a V-a și a VI-a de liceu le continuă la Liceul Internat, după care se transferă la Liceul Național (astăzi Colegiul Național), urmând clasele a VII-a și a VIII-a, secția modernă, pe care le termină în 1916.
Scriitorul împreună cu mama, soția și cei doi fii gemeni
Spre sfârșitul anului 1918, tânărul Ionel Teodoreanu a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Maria Ștefana Lupașcu, Lily. S-au cunoscut la Iași, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tânăra Lilly era rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleași medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru scris.
La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. În 1920 i se eliberează diploma de licențiat în drept, pe baza examenului pe care îl trece cu un succes deosebit. În același an se căsătorește cu Ștefana Lupașcu (scriitoarea Ștefana Velisar Teodoreanu), ceremonia având loc în casa familiei Teodoreanu, de pe strada Kogălniceanu, în Iași. Un an mai târziu, la 3 februarie 1921 s-au născut cei doi fii gemeni, Ștefan și Osvald- Cezar.
Ionel Teodoreanu a murit la 3 februarie 1954, la vârsta de 58 de ani, în București.

(sursa: WIKIPEDIA)

Ionel Teodoreanu Emisiunea Fața nevăzută a capodoperelor, 1988, Ionel Teodoreanu. Redactor Liviu Samuilă.https://www.facebook.com/ArhivaTVRonlinehttps://www.youtube.com/Arhiv...

Cum nu arareori ni se întâmplă să nu mai avem răgaz nici pentru a ne asculta gândurile, cu atât mai puțin pentru a-i auzi pe alții, cred că ar fi bine să ne apucăm, cu mic, cu mare, să citim Momo sau strania poveste despre hoții de timp și fetița care le-a înapoiat oamenilor timpul furat.

O vară cu Isidor este o poveste frumoasă, emoționantă și puțin tristă despre prietenie, libertate și curaj. Prietenia dintre o fetiță de 13 ani și un condor, este scrisă cu multă sensibilitate și cu multă iubire pentru păsări, pentru animale, pentru flori, pentru copii, pentru toate lucrurile mici și importante pe care foarte rar încercăm să le cunoaștem și să le apreciem pentru ceea ce sunt.