Saints Archangels Michael & Gabriel Romanian Orthodox Church

Sfânta Cruce culcă-mă,
Sfânta Cruce scoală-mă,
Sfinte Înger păzește mă,
Doamne miluiește-mă!

Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!

Cum i s-a arătat Maica Domnului Sfântului Serghie de Radonej

Arătarea Maicii Domnului Sfântului Serghie de Radonej este sărbătorită pe 24 august.

Odată, târziu în noapte, Sfântul Serghie (1314-1392) citea un acatist al Maicii Domnului. După ce și-a terminat pravila zilnică, el s-a așezat să se odihnească puțin, dar dintr-odată a zis ucenicului său, Sfântul Mihail (6 mai): „Fiule, trezește-te și priveghează, pentru că trebuie să avem o vizită minunată”. Acestea rostindu-le, îndată s-a auzit un glas: „Preacurata se apropie!”.

Sfântul Serghie s-a grăbit spre intrarea în chilie și dintr-odată a fost luminat de o lumină strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele. El i-a văzut în apropierea slavei nepieritoare a Maicii Domnului pe Apostolii Petru și Ioan. Neputând suferi raza cea strălucitoare, Sfântul Serghie a căzut cu fața la pământ înaintea Maicii Domnului, care i-a zis: „Nu te spăimânta, alesul meu! Iată, am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi și pentru locașul tău să nu te mai mâhnești, că de acum înainte vei fi îndestulat cu de toate, nu numai până ce vei fi în viața aceasta, ci și după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de locașul tău, cele trebuitoare dându-i nelipsit, păzindu-l și acoperindu-l”. După ce a spus acestea, Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

Sfântul a fost cuprins de frică și de cutremur mare, dar venindu-și în sine după un timp, a aflat pe ucenicul său zăcând de frică, ca mort, și l-a ridicat. „Spune-mi, părinte, pentru Domnul, ce era aceasta minunată vedenie, de vreme ce duhul meu numai puțin de nu s-a despărțit de trupeasca-mi legătură, pentru vedenia cea strălucită?”, a întrebat el. Iar sfântul se bucura cu sufletul și fața lui strălucea de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască altceva nimic, fără numai atât: „Așteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine de acea minunată vedenie”.

După puțin timp, Sfântul Serghie i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi, Sfinții Isaac și Simon, și le-a spus cm a văzut-o pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu cu apostolii și despre promisiunea făcută lui. Apoi împreună au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a petrecut toată noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea la viziunea divină.

Arătarea Maicii Domnului la chilia Sfântului Serghie, unde în prezent e camera Serapionov, a fost într-una din zilele de vineri din postul Nașterii Domnului, din anul 1385. Sărbătoarea vizitei Maicii Domnului și a promisiunii ei a fost păstrată cu evlavie la Mănăstirea „Sfânta Treime”, de către ucenicii Sfântului Serghie.

La data de 5 iulie 1422, sfintele moaște ale Sfântului Serghie au fost descoperite întregi și nestricate, iar la scurt timp o icoană a arătării Maicii Domnului a fost așezată pe mormântul sfântului. Icoana a fost cinstită cu mare respect.

În anul 1446, Marele Cneaz Vasile (1425-1462) a fost asediat la Mănăstirea „Sfânta Treime” de către armatele Cnezilor Dimitrie Shemyaka și Ioan din Mozhaisk. El s-a baricadat în Catedrala „Sfânta Treime” și când a auzit că este căutat, el a luat icoana Arătării Maicii Domnului și s-a întâlnit cu Cneazul Ioan la ușile bisericii din partea de sud, zicând: „Frate, am sărutat Dătătoarea de Viață Cruce și această icoană a Dătătoarei de Viață Treimi, la acest mormânt al făcătorului de minuni Serghie, care nu intenționează, nici nu dorește răul oricăruia dintre frații noștrii, și dintre noi. Acum, nu știu ce se va întâmpla cu mine aici”.

Călugărul Ambrozie a reprodus icoana Arătării Maicii Domnului Sfântului Serghie, sculptată în lemn (pe la mijlocul secolului al XIV-lea).

Țarul Ivan cel Groaznic a luat icoana Arătării Maicii Domnului în campania sa de la Cazan (1552). Cea mai vestită icoană, pictată în anul 1558, a fost cea a iconomului Lavrei „Sfânta Treime” – Serghiev, Eustațiu Golovkin, având rama făcută din racla de lemn a Sfântului Serghie, care a fost dată la o parte în anul 1585, când moaștele sfântului au fost mutate într-o raclă de argint (14 august).

Prin această icoană, Maica Domnului a protejat în mod repetat armata rusă. Țarul Alecsei Mihailovici (1645-1676) a luat-o în campania poloneză în 1657. În anul 1703, icoana a participat la toate campaniile militare împotriva regelui suedez Carol al XII-lea, iar în 1812 Mitropolitul Platon a trimis-o la Moscova, ca donație pentru militari. Icoana a fost purtată în războiul ruso-japonez din 1905, iar în timpul Primului Război Mondial, în 1914, icoana a stat în casa comandantului de căpetenie.

O biserică a fost construită peste mormântul Sfântului Mihail, iar când a fost sfințită, pe 10 decembrie 1734, a fost numită în cinstea Arătării Maicii Domnului și a Sfinților Apostoli Sfântulului Serghie de Radonej.

La data de 27 septembrie 1841 biserica a fost restaurată și resfințită de Mitropolitul Filaret al Moscovei, care a spus: „Prin harul Preasfântului și Preasfințitului Duh, restaurarea acestui templu este acum realizată, închinată înainte de noi în cinstea aducerii-aminte a Arătării Doamnei noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a fost la poarta Sfântului Serghie, la care Sfântul Mihail a fost de asemenea martor ocular”.

Sărbătorirea acestui eveniment este marcată pe bună dreptate de sfințirea unei biserici. Toată această mănăstire este o aducere aminte a minunatei vizite. Prin urmare, intenția sa în decursul veacurilor este să continue împlinirea făgăduinței vizitatorului ceresc: „Acest loc va dăinui!”.

În amintirea vizitei Maicii Domnului la Mănăstirea Sfânta Treime – Serghiev, Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cântat în zilele de vineri, și o slujbă specială în cinstea Arătării Maicii Domnului este săvârșită la mănăstire pe 24 august, în a doua zi a odovaniei Praznicului Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Rugăciune de mulțumire către Maica Domnului

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate mijlocirile Tale, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin!

Cereți-i mereu lui Dumnezeu tot ce aveți nevoie, nu vă rușinați la gândul că nu sunteți demni de El, rugați-vă pentru nevoile voastre zilnice. Ca niște copilași, întindeți mâinile către Dumnezeu, cereți întotdeauna totul fără sfială, cereți ceea ce aveți nevoie cu încrederea unui copil, așteptând ajutor în tot ceea ce nu este împotriva voinței lui Dumnezeu.

Sfântul Luca al Crimeei.

Psalmul 142.

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a la pământ viaţa mea, aşezatu-m-a întru cele întunecate, ca pe morţii cei din veac; şi s-a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrab auzi-mă, Doamne; slăbit-a duhul meu; să nu întorci faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne; la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz sufletul meu; şi întru mila Ta stârpi-vei pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Ce înseamnă IC XC NI KA?
Însemnul mai este cunoscut în tradiția creștină cu numele de "pecete", deoarece conține în jurul semnului Crucii (+) monograma hristică (IC-XC) și un cuvânt de origine grecească (NI-KA).
Cu acest însemn se pecetluiește prescura, din care preotul slujește Sfânta Liturghie, fiind deasemenea folosit în situații dintre cele mai diverse (pecete în casele creștinilor la momentul sfințirii, pecete pe crucea de binecuvântare sau care se poartă la piept, însemn pe crucile ce străjuiesc mormintele creștinilor, pe materialele și obiectele liturgice etc).
Pecetea este ușor de recunoscut în general, dar poate nu toată lumea înțelege semnificația simbolurilor.
Pe scurt, așadar, traducerea sau explicația literelor IC XC NI KA:
- literele din însemn se regăsesc în registrul alfabetului grecesc.
- IC înseamnă IISUS (simbolul C este S în greacă)
- XC înseamnă HRISTOS. Deci IC XC este prescurtarea numelui Iisus Hristos (monograma).
- NIKA, scris într-un singur cuvânt, este de la verbul NIKAΩ (NIKAO înseamnă "a învinge", "a birui", în limba greacă).
IC XC NI KA înseamnă: IISUS HRISTOS INVINGE!
"Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?". Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos."
☦️ Epistola I Corinteni 15, 54-57

Dumnezeu îl iubește pe postitorul vesel Bun este postul, pentru că potolește patimile și supune trupul duhului. Bună este lacrima, că șterge și spală inima de păcate și o înfățișează pe ea curată Domnului. Bună este rugăciunea, că înaripează mintea și o face împreună-vorbitoare cu Dumnezeu. Bună este dragostea, c....

De ce Mirungerea se face imediat după Botez? Mirungerea se săvârşeşte imediat după Botez deoarece prin ungerea cu Sfântul Mir pruncul primeşte darurile Duhului Sfânt pentru a se întări duhovniceşte, ca o pecete a lui Hristos prin care unsul devine un creştin adevărat.

Sfîntul Mucenic Ipolit și cei împreună cu dînsul

După sfârșitul Sfântului Mucenic și Arhidiacon Lavrentie, fericitul Ipolit, mai-marele ostaș și păzitor al celor legați, - care mai întâi a avut sub paza sa ca pe un legat pe Lavrentie, apoi s-a făcut ucenicul lui -, a îngropat cu cinste rămășițele mucenicului și abia a treia zi după îngropare s-a întors acasă. Și erau toți casnicii lui - în număr de nouăsprezece suflete, bărbați și femei - învățați în credința creștinească și botezați de Sfântul Lavrentie. Deci rugându-se cu aceia lui Dumnezeu, s-au împărtășit cu toții cu Sfintele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos. Apoi, după acea hrană duhovnicească, au pus masa spre întărirea trupului.

Dar mai înainte de a începe ei a mânca, au venit ostașii care, prinzând pe Ipolit, l-au dus la împăratul Deciu. Și văzându-l pe el, împăratul a râs și a zis: „Și tu te-ai făcut vrăjitor, căci ai furat trupul lui Lavrentie?" Răspuns-a Ipolit: „Eu nu sunt vrăjitor, ci creștin!" Și mâniindu-se împăratul, a poruncit să-i sfărâme gura cu pietre. După aceea a dezbrăcat de pe el haina pe care o avea după obiceiul creștinesc. Dar Ipolit a zis: „Nu mă dezbraci pe mine, ci abia ai început a mă îmbrăca". Zis-a împăratul: „Imi pare că nu ești cinstitor al zeilor, de graiești așa cuvinte fără de minte și nu te rușinezi de goliciunea ta!" Răspuns-a Ipolit: „Sunt înțelept și nu gol, că m-am îmbrăcat în Hristos. Atunci eram nebun, când slujeam ca și tine diavolilor; atunci eram gol, când nu aveam darul lui Hristos, iar acum sunt creștin!" Zis-a împăratul: „Jertfește zeilor, ca să nu mori în munci, ca și Lavrentie". Răspuns-a robul lui Hristos: „O, de m-aș învrednici părții Sfântului Lavrentie, pe care tu, ticălosule, nu ești vrednic a-l pomeni cu gura ta cea spurcată!"

Impăratul a poruncit ca pe Sfântul Ipolit să-l întindă la pământ și să-l bată cu bețe. Iar mucenicul striga, pe când îl băteau: „Creștin sunt!" Apoi chinuitorul a poruncit să înceteze de a-l mai bate și să-l ridice de la pământ, spre a-l îmbrăca în haina ostășească, după obiceiul păgânesc. Și a zis către el: „Adu-ți aminte de cinstea ta cea ostășească și să ne fii prieten, împărtășindu-te cu noi din jertfe, precum obișnuiai înainte". Răspuns-a sfântul: „Eu sunt ostaș al lui Hristos, Mântuitorul meu, și doresc să mor pentru El!" Zis-a Deciu către eparhul Valerian: „Ia-l pe acesta cu toate averile lui și, muncindu-l, să-l pierzi".

Și în ziua aceea, Valerian a trimis de a jefuit averile lui Ipolit și a aflat că în casa lui toți casnicii credeau în Hristos; deci a poruncit să-i aducă înaintea sa. Intre ei era și mama lui Ipolit, pe nume Concordia. Iar Valerian, căutând spre ei, le-a zis: „Cruțați-vă anii vieții voastre, ca să nu pieriți împreună cu Ipolit, stăpânul vostru". Răspuns-a Concordia: „Noi dorim mai bine să murim cu stăpânul nostru cu cinste, întru credința lui Hristos, decât să trăim fără de cinste între voi, păgânii". Zis-a Valerian: „Neamul de rob nu se îndreptează în alt chip, decât numai cu bătaia".

Deci a poruncit ca pe Concordia să o bată cu vergi de plumb și în acea bătaie sfânta muceniță și-a dat sufletul său Domnului. Acolo era și Sfântul Ipolit ținut de ostași, care, văzând pe maică-sa sfârșindu-se mucenicește, s-a veselit și a zis: „Iți mulțumesc Doamne, că ai trimis-o pe maica mea întru împărăția Ta, înaintea sfinților Tăi!" Iar eparhul a zis către el: „Tu mai nădăjduiești încă spre meșteșugul cel vrăjitoresc, nu cinstești pe zei și nici nu te supui poruncii împărătești?" Și umplându-se de mânie, a poruncit ca pe toți, împreună cu Ipolit, să-i scoată afară din cetate, după porțile lui Tiburtie, și să-i omoare. Și mergând Sfântul Ipolit cu ei, îi întărea, zicându-le: „Fraților, nu vă temeți, eu și voi avem un Stăpân deasupra noastră!" Iar după ce i-au dus la locul de moarte, pe toți i-au tăiat călăii înaintea ochilor lui Ipolit. Iar cei tăiați, bărbați și femei de toată vârsta, au fost optsprezece la număr, afară de Sfânta Concordia, care fusese ucisă mai înainte în cetate. Iar pe Sfântul Ipolit singur, din porunca eparhului, l-au legat de cozile unor cai sălbatici și aceia l-au târât prin niște locuri aspre, până ce și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Ipolit s-a sfârșit pătimind pentru Hristos împreună cu casnicii săi în 13 zile ale lunii august, a treia zi după sfârșitul Sfântului Lavrentie. Și sosind noaptea, a venit Sfântul Iustin preotul cu ceilalți credincioși și adunând trupurile mucenicești, le-au îngropat în același loc. Ei au căutat și trupul Sfintei Mucenițe Concordia, cea care a fost ucisă în cetate, dar negăsindu-l, s-au mâhnit și au plâns. Iar acel trup era aruncat în ieșitoarea poporului, în loc necurat.

Iar a douăsprezecea zi după sfârșitul Sfântului Ipolit, un creștin, anume Irineu, înștiințându-se de la un ostaș despre trupul Sfintei Concordia, a luat și pe un alt creștin, anume Avundie, și a scos noaptea de acolo acel cinstit trup neîntinat de necurații și l-a dus la preotul Iustin. Iar acela s-a bucurat foarte mult și l-a îngropat lângă trupul Sfântului Ipolit și ale celorlalți mucenici. Iar a doua zi acel lucru a fost auzit de eparhul Valerian și a prins pe amândoi creștinii aceia, pe Irineu și pe Avundie, poruncind să-i arunce pe ei acolo de unde au scos trupul muceniței și să-i înece pe dânșii de vii în necurații. Deci au murit acolo amândoi acei sfinți, în 26 zile ale lui august. Iar Sfântul Iulian, luând noaptea de acolo trupurile lor, le-a îngropat lângă moaștele Sfântului Lavrentie, slăvind pe Hristos Dumnezeu, cel slăvit în veci, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Amin.

Notă. In Prolog, în 10 zile ale acestei luni este scris că, după pătimirea Sfântului Mucenic Ipolit, amândoi tiranii, Deciu și Valerian, au pierit într-a șaptea zi, astfel: Incălecând ei pe caii lor și mergând la priveliște, au pierit. Iar în ceasul morții, Deciu striga: „O, Ipolite, mă duci legat ca pe un rob?" Iar Valerian a strigat: „O, Lavrentie, cu lanțuri de fier mă tragi așa legat?" Scriitorii de fapte bisericești greci au scris într-alt fel despre pieirea lui Deciu. Evsevie Pamfil, episcopul Cezareei Palestinei, în cartea VII, în capul 1, spune că a fost ucis cu copiii lui. Nichifor Calist, cartea V, în capul 33, povestește că a fost biruit de sciți în război și a fost ucis împreună cu fiul său. Gheorghe Chedrinul, scriitorul de istorii al Constantinopolului, a scris că, fiind biruit de sciți, a fugit și s-a înecat într-un iezer cu fiul lui, și trupurile lor n-au fost găsite. Hronograful Apusului povestește că Deciu, fiind biruit de goți, a fugit și s-a înecat în iezer, iar fiul lui a fost ucis. Deci, față de aceste nepotriviri, nimic nu îndrăznim să întărim; este destul să știm că necurații tirani au pierit cu sunet, iar sfinții mucenici dănțuiesc cu Hristos.

Voievodul Mihai Viteazul (1558-1601).
Rămas de mic fără tată, a crescut cu unchiul său, monah la Muntele Athos. Aici, printre călugări, și-a primit educația și s-a întărit cu duhul. Se spune că domnitorul își petrecea nopțile citind Psaltirea, iar unii susțin că o știa pe de rost.
Tot despre el se spune ca participa des la slujbele bisericești și nu oricum, ci cântând la strană împreună cu monahii.
Mihai Viteazul este primul (1600) care a reușit să înfăptuiască unirea celor 3 țări care alcătuiesc România de astăzi: Țara Românească, Ardealul și Moldova.
Ca Domn al Țării Românești, a fost ctitor de lăcașuri sfinte, apărător al Credinței Ortodoxe, dar mai ales unul din cei mai aprigi luptători împotriva otomanilor: "Mă liberez în fața lui Dumnezeu și a voastră de toate îndatoririle și închinăciunile de până acum. O singură viață avem, români, și o singură cinste; deșteptați-vă, că am dormit destul!"
Pe o carte a Sfântului Paisie de la Neamţ, s-a găsit consemnat: “Mihai Viteazul, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”. Osemintele frumos mirositoare ale voievodului au fost descoperite în mod miraculos la Mănăstirea Plăviceni din lunca Oltului, în anul 2010.
De la Domnitor învățăm să ne rugăm așa cm a făcut-o el toată viața, să mărturisim și să apărăm cu orice preț Ortodoxia și Neamul nostru Rmânesc, pentru care a și murit, să ne pocăim așa cm umbla el cu pocâință, smerenie și ascultare, venită prin duhovnicul său ce era pe lângă dânsul în toate luptele, să trăim în unitate și să îl avem pe Hristos neîncetat în inimă și minte până la ultima suflare.
POMENIREA LUI DIN NEAM ÎN NEAM !

Cele pământești părăsind și jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul și cu privegherea cereștile daruri luând și cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenescă ai biruit și la cele cerești te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peștera și sfintele tale moaște. Pentru aceasta, Sfântă Cuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfîntul Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni

Sfîntul Miron s-a născut și a crescut în insula Creta. El, la începutul vieții sale, a luat femeie și lucra pămîntul, mîncîndu-și pîinea sa din sudoarea feței sale și hrănind și pe alții; pentru că din roadele care îi creșteau împărțea săracilor, și astfel ostenelile lui se făceau binecuvîntate de Dumnezeu. Pe cît dădea el din roade, pe atît ele se înmulțeau, și el era milostiv mai mult decît ceilalți oameni. Odată a găsit în aria sa pe niște tîlhari, care își umpluseră sacii lor de grîu și nu puteau să-i ridice de pe pămînt. Iar el, în loc să le dea lor bătăi sau să le facă vreun rău, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mîinile sale și le-a poruncit să nu spună la nimeni lucrul acela.

Pentru o viață îmbunătățită ca aceasta a fost pus preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu. El învăța popoarele sfînta credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, fiind atunci prigonire a păgînului împărat Deciu. După moartea lui Deciu și după încetarea prigonirii, a fost ridicat la scaunul episcopiei. El cinstea pomenirile sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos în vremea prigonirii, și făcea minuni și puteri. A oprit curgerea unui rîu; căci rîul umflîndu-se, și un bărbat slăvit, anume Triton, avînd mare nevoie să treacă rîul, sfîntul episcop a oprit repejunea rîului și nu l-a lăsat să curgă pînă ce acel bărbat, trecînd dincolo, s-a întors iarăși înapoi.

După ce s-a întors acela, Sfîntul Miron a trimis toiagul său, poruncind rîului ca iarăși să curgă în calea sa. Ajungînd trimișii, au tulburat apa cu toiagul sfîntului, spunîndu-i ei porunca arhiereului, și îndată a curs rîul cu mare pornire și s-a îndreptat în curgerea sa ca mai înainte. Acest mare plăcut al lui Dumnezeu, făcînd și alte minuni ca acestea și petrecînd toată viața lui cu iubire de Dumnezeu și cu cuvioșie, s-a mutat la Domnul, avînd vîrsta de 100 de ani.

Fata armașului Cetății Neamț
Preot Ioan Istrati
O fetiță. Fata armașului Cetății Neamț. Obișnuită cu bejenia. Cu fuga în munți, de groaza turcilor, tătarilor, leșilor sau ungurilor. În fiecare vară vin fiarele la furat. A crescut printre săbii. Hoardele de tâlhari merg doar pe văile apelor, se tem de întunericul codrului și de asprimea muntelui. A învățat că muntele e liniște, rugă, sfâșiere de sine, tril, atingere de Dumnezeu. S-a măritat de tânără. Dar dorul ei era după singurătatea brazilor făclii. Neputând avea prunci...👇

Icoana făcătoare de minuni a Sf. M. Mc. Pantelimon,
Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Russikon)
(Agiou Panteleimonos Monastery), Muntele Athos

http://sfantulmunteathos.wordpress.com/

Sfântul Mare Mucenic Panteleimon (26 iulie)

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI CARE DESFACE NODURILE (NECAZURILE)

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI CARE DESFACE NODURILE (NECAZURILE)

O, Mamă prea iubită şi Preasfântă Fecioară Maria, Tu care desfaci "nodurile" ce îi sufocă pe copiii Tăi, întinde-ţi mâinile milostive spre mine. Îţi încredinţez astăzi acest "nod" (numim necazul) şi toate consecinţele negative. Îţi dau acest "nod" care mă chinuie, mă face nefericit şi mă împiedică să mă unesc cu tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu. Cred cu tărie că poţi să desfaci acest „nod" pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere. Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face aceasta pentru că mă iubeşti cu însuşi iubirea Lui Dumnezeu. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preaiubită!

O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor, inima mi se îndreaptă azi către tine. Recunosc că sunt păcătos şi am nevoie de ajutorul tău. Încredintez în mâinile tale acest "nod" şi te rog să mă ierţi că am neglijat adeseori harurile pe care tu le obţii pentru mine. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preaiubită!

Preasfânta mea Mijlocitoare, Împărăteasa cerului, Tu ale cărei mâini primesc şi împart toate bogăţiile Cereşti. Depun în mâinile tale acest "nod" al vieţii mele. Îi cer iertare Părintelui Veşnic pentru greşelile mele ca Tu să poţi desface acest "nod" pentru a-mi uşura viaţa. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi multumesc, Măicuţa mea preaiubită!

Maică Sfântă Preaiubită, care îi primeşti pe toti cei care te caută, îndură-te de mine. Depun în mâinile tale acest "nod" greu. El îmi alungă pacea, imi paralizează sufletul, mă impiedică să merg către Domnul meu, şi să-mi pun viaţa în slujba Lui. Desfă, te rog, acest "nod" din viaţa mea, o, Măicuţă Bună. Cere de la Fiul Tău iubit, vindecarea credinţei mele paralizate, care se lasă doborâtă. Mergi alături de mine, să încetez să mă tot plâng, să învăţ, să mulţumesc în fiecare clipă şi să surâd încrezator în puterea ta. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preaiubită!

Mamă care desfaci "nodurile". Blândă, generoasă şi plină de iubire, mă îndrept către tine pentru a încredinţa încă o dată, în mâinile tale, acest nod. Îţi cer înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să acţionez în lumina Duhului Sfânt, pentru a deznoda toate aceste dificultăţi. Eliberează-mă de amărăciunea, de mânia şi de ura cauzate de acest "nod" în sufletul meu. Dă-mi blândeţea ta, ca să învăţ să meditez totul în tăcere în inima mea. Duhul lui Dumnezeu să vină asupra mea pentru a trăi o viaţă nouă. Maica Domnului, care desfaci "nodurile” vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preiubită!

Regina şi Mama Îndurării, îţi predau acest "nod" al vieţii mele. Şi te rog să-mi dai o inimă care să ştie să fie răbdătoare, în timp ce Tu desfaci acest "nod" greu al vieţii mele. Învaţă-mă să perseverez în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să mă împărtăşesc şi rămâi mereu cu mine. Pregăteşte-mi inima pentru a sărbători cu îngerii Harul pe care tu eşti pe cale să mi-l obţii. Distruge capcanele care au provocat aceste "noduri" în viaţa mea. Îţi dau inima şi tot ce-mi aparţine: casa, familia, bunurile exterioare şi interioare, să-ţi aparţină pentru totdeauna. Să ştergi cu milostivirea ta lacrimile din ochii mei, şi să mă primeşti în braţele tale. Învăluieşte-mă în mantia ta de iubire, păstrează-mă sub ocrotirea ta. Te rog să-mi desfaci acest "nod" pentru totdeauna... Sper în tine Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine!

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI CARE DESFACE NODURILE (NECAZURILE)

O, Mamă prea iubită şi Preasfântă Fecioară Maria, Tu care desfaci "nodurile" ce îi sufocă pe copiii Tăi, întinde-ţi mâinile milostive spre mine. Îţi încredinţez astăzi acest "nod" (numim necazul) şi toate consecinţele negative. Îţi dau acest "nod" care mă chinuie, mă face nefericit şi mă împiedică să mă unesc cu tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu. Cred cu tărie că poţi să desfaci acest „nod" pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere. Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face aceasta pentru că mă iubeşti cu însuşi iubirea Lui Dumnezeu. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preaiubită!

O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor, inima mi se îndreaptă azi către tine. Recunosc că sunt păcătos şi am nevoie de ajutorul tău. Încredintez în mâinile tale acest "nod" şi te rog să mă ierţi că am neglijat adeseori harurile pe care tu le obţii pentru mine. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preaiubită!

Preasfânta mea Mijlocitoare, Împărăteasa cerului, Tu ale cărei mâini primesc şi împart toate bogăţiile Cereşti. Depun în mâinile tale acest "nod" al vieţii mele. Îi cer iertare Părintelui Veşnic pentru greşelile mele ca Tu să poţi desface acest "nod" pentru a-mi uşura viaţa. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi multumesc, Măicuţa mea preaiubită!

Maică Sfântă Preaiubită, care îi primeşti pe toti cei care te caută, îndură-te de mine. Depun în mâinile tale acest "nod" greu. El îmi alungă pacea, imi paralizează sufletul, mă impiedică să merg către Domnul meu, şi să-mi pun viaţa în slujba Lui. Desfă, te rog, acest "nod" din viaţa mea, o, Măicuţă Bună. Cere de la Fiul Tău iubit, vindecarea credinţei mele paralizate, care se lasă doborâtă. Mergi alături de mine, să încetez să mă tot plâng, să învăţ, să mulţumesc în fiecare clipă şi să surâd încrezator în puterea ta. Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preaiubită!

Mamă care desfaci "nodurile". Blândă, generoasă şi plină de iubire, mă îndrept către tine pentru a încredinţa încă o dată, în mâinile tale, acest nod. Îţi cer înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să acţionez în lumina Duhului Sfânt, pentru a deznoda toate aceste dificultăţi. Eliberează-mă de amărăciunea, de mânia şi de ura cauzate de acest "nod" în sufletul meu. Dă-mi blândeţea ta, ca să învăţ să meditez totul în tăcere în inima mea. Duhul lui Dumnezeu să vină asupra mea pentru a trăi o viaţă nouă. Maica Domnului, care desfaci "nodurile” vieţii mele, roagă-te pentru mine! Îţi mulţumesc, Măicuţa mea preiubită!

Regina şi Mama Îndurării, îţi predau acest "nod" al vieţii mele. Şi te rog să-mi dai o inimă care să ştie să fie răbdătoare, în timp ce Tu desfaci acest "nod" greu al vieţii mele. Învaţă-mă să perseverez în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să mă împărtăşesc şi rămâi mereu cu mine. Pregăteşte-mi inima pentru a sărbători cu îngerii Harul pe care tu eşti pe cale să mi-l obţii. Distruge capcanele care au provocat aceste "noduri" în viaţa mea. Îţi dau inima şi tot ce-mi aparţine: casa, familia, bunurile exterioare şi interioare, să-ţi aparţină pentru totdeauna. Să ştergi cu milostivirea ta lacrimile din ochii mei, şi să mă primeşti în braţele tale. Învăluieşte-mă în mantia ta de iubire, păstrează-mă sub ocrotirea ta. Te rog să-mi desfaci acest "nod" pentru totdeauna... Sper în tine Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-te pentru mine!

Cum putem birui MANIA si IUTIMEA?
Din convorbirea Mantuitorului cu Sf Paisie cel Mare:
Pe urmă Paisie I-a zis: "Mă rog Ţie, Hristoase al meu, întăreşte-mă pe mine!" Iar Domnul i-a zis: "De voieşti a birui mînia şi iuţimea, ia aminte să nu răneşti ori să ocărăşti ori să defaimi pe cineva; şi, de vei păzi acestea, nu te vei mînia".
Paisie iarăşi L-a întrebat, zicînd: "Stăpîne, Iubitorule de oameni şi îndelung răbdătorule, dacă cineva face poruncile Tale şi se duce la cei ce Te iubesc pe Tine, să slujească la trebuinţele lor, oare are cîştig din aceasta, sau pagubă?"
Domnul i-a răspuns: "Precum cel ce lucrează într-o ţarină, ia plată de la stăpînul ţarinii, aşa şi cei ce fac binele şi ajută sau învaţă pe alţii, vor lua în ceruri plată însutită".
Apoi Paisie L-a mai întrebat: "Domnul meu, dacă cineva se nevoieşte la fapta bună şi slujeşte şi pe alţii, iar altul se nevoieşte numai pentru sine şi pe alţii nu-i slujeşte, se deosebeşte unul de altul?"
Domnul i-a răspuns: "Cel ce se nevoieşte numai pentru el este ucenicul meu, iar cel ce se nevoieşte pentru el şi slujeşte şi pe alţii este fiu şi moştenitor al Meu!"
Paisie a întrebat iarăşi: "Dacă cineva se sîrguieşte a face slujba altuia şi se nevoieşte şi pentru sine cît îi este cu putinţă, însă, fiind împiedicat de slujirea altuia, nu ajunge la nevoinţele celor ce nu au nici o împiedicare, unul ca acesta va lua aceeaşi plată ca cei care se nevoiesc mai mult?" Mîntuitorul i-a răspuns: "Da, aceeaşi plată va lua". Zicînd aceasta, s-a suit la cer.