Psiholog Carmen Craciun

Multi se pregatesc de Untold,
Câțiva de terapie,
Bine la toti să ne fie.

" - De ce am orbit?
- Nu știu, poate că într-o zi vom afla motivul,
- Vrei să-ți spun ce cred?
- Spune
- Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi, Orbi care văd, Orbi care văzând, nu văd"

"Eseu despre orbire"

As putea spune că in sfarsit s-a incheiat capitolul educatiei formale si că e ultimul master absolvit, dar cunosc pe propria piele vorba “Sa nu spui niciodata, NICIODATĂ ” , in special cand iubesti tot ce inseamna DEZVOLTARE UMANĂ 💪🧠🧐

Mă gândeam astăzi la ce se întâmpla in terapie sau cand lucram cu noi.

Cum oamenii vin cu un bagaj mare de traume, probleme sau reacții emoționale care ii depășesc si le întunecă perspectiva asupra vieții. Apoi încep sa crească, sa se extindă suficient încât același bagaj devine o parte din ei, fără sa ii mai copleșească.

Si, uneori, au nevoie sa le amintească cineva cat de lung a fost drumul parcurs si ce frumoase perspective li se deschid in fata.

Ma uit in jurul meu si vad ca un numar din ce in ce mai mare de oamenii se confrunta cu probleme emotionale. Unii dintre ei abia le mai tin in frâu, iar costurile se reflecta in nivelul de sănătate, in simptome deloc neglijabile care afectează semnificativ viata de zi cu zi. Asta ma face sa mă intreb cați dintre voi cunoasteti cel putin o persoana care merge la terapie?

Am revenit din vacanță.
Am redeschis usile cabinetului si paginile unei carti de poezie-terapie.

In dimineata asta m-am trezit in mijlocul unui val de temeri si ingrijorari, iar creierul meu harnic mi a livrat imediat ideea asta linistitoare a lui Elizabeth Gilbert. Uneori avem mult mai multa anxietate decat control.

Descopar in fiecare zi ca sunt inconjurata de suflete frumoase, dedicate si preocupate sa contribuie la binele celorlalti. Dincolo de stirile care ne anunta cat de tragic este sistemul educational romanesc, experienta personala mi a aratat ca avem profesori si consilieri scolari care inteleg importanta actiunilor lor si se adapteaza constant la diferentele dintre generatii, sprijina dezvoltarea cognitiva si emotionala a copiilor si cauta sa trateze cu bunavointa si umor situatiile deloc plictisitoare care se ivesc la tot pasul prin scoli.

Pe Anca acum cunoscut-o in urma cu doi ani si datorita ei experienta cu predarea la clase si interactiunea cu elevii a devenit mult mai prietenoasa si cuprinzatoare.

Ce bucurie ca viata nu curge mereu in directia sigura, ci ne poarta pe carari mult mai palpitante decat ne am fi permis sa ne imaginam la inceputul calatoriei.

Tot auzind oameni vorbind despre psihologi, am observat o tendință de a trata terapia ca pe o solutie imediata pentru situatiile grele, groaznice sau de nesuportat.

Uneori persoanele vin in terapie cu anxietate crescuta, depresie, probleme de violenta, trec prin primele 3-4 sedinte si se simt suficient de bine incat sa revina abia cand li se prabuseste lumea din nou.

Si imi doresc sa clarific ca psihologii sau psihoterapeutii, nu sunt nici doctori, nu fac o operatie si gata au salvat pacientul, nici dentisti, nu fac extractii de TRAUME sau TULBURARI. Nu este nevoie sa il cauti pe cel mai bun sau renumit in domeniu, ci mai degraba sa te informezi ce iti ofera fiecare abordare si ce esti dispus sa incerci, ce consideri tu potrivit.

Este important sa ne pastram asteptarile realiste.
Relatia dintre un terapeut si un client este mult mai echilibrata astfel ca amandoi sunt responsabili si se implica activ, colaboreaza pentru rezultatul dorit.

Dincolo de cunoasterea terapeutului sunt cel putin 2 aspecte esentiale pentru ca actul terapeutic sa fie satisfacator.

Asa cm o vad eu, prima ar fi dezvoltarea unei relatii bazate pe sinceritate si autenticitate, care contribuie la crearea unor tipare noi si adaptative situatiilor si exersarea lor. Daca nu ti place relatia care s-a creat, cauta alt terapeut, fara teama, nu o iei de la capat, ci fix de unde esti. Asta cred eu ca e mai bine decat sa pastrezi in viata ta inca o relatie de care nu esti multumit.

Iar cea de a doua ar fi, un angajament al clientului, de a ramane focusat pe proces, de a cauta perspective diferite si a le face loc, de a le integra in viata lui.

Voi ce parere aveti? Ce ar mai fi important?

povesti despre povesti

Un om înțelept a făcut o glumă, la un moment dat. Toată lumea a râs. După ceva timp, a povestit aceeași glumă. De data aceasta, au râs mai puțini oameni. Înțeleptul a spus aceeași glumă încă o dată și încă o dată. Lumea a încetat să mai râdă. Atunci, a zâmbit și a spus:
Nu puteți râde la aceeași glumă de mai multe ori, atunci de ce plângeți pentru același motiv de nenumărate ori?

Nu doar ca pot sa imi cumpar singura flori, cm a cantat Miley, dar o fac des cu placere pentru ca stiu ca simplu fapt ca sunt in viata e o ocazie si merit sa fiu martora frumusetii.

Eu banuiesc ca cei care au inventat limbajul, s-au jucat si s-au distrat asa de bine incat au adunat putin cam prea multe cuvinte.
Unul dintre ele ar fi FERICIRE.

Daca iti urmezi de fiecare data impulsul de a controla toate detaliile vietii membrilor familiei, sunt sanse mari sa traiesti frustrat cu o multime de griji si la sfarsitul zilei sa te bagi in pat epuizat, in urma activitatilor care nu se vor termina niciodata.

Poate este greu de greu de crezut, pentru ca ceilalti iti par distrasi, neputinciosi sau nepriceputi, dar toate eforturile tale ii priveaza de posibilitatea de a intelege consecintele lipsei de atentie, grija sau interes pentru responsabilitatile vietii lor.

Cand cineva se implica activ si iti monitorizeaza activitatea sau rezolva fiecare problema, se instaleaza pe de o parte confortul si pe alta lipsa motivatiei.

In lipsa motivatiei nici macar aplicarea pedepselor, cm ar fi tipatul, jignitul, bataia, sau retragerea beneficiilor: a banilor, electronicelor, distractiei, nu mentin comportamentele sanatoase sau echilbrate pe care ne dorim sa le crestem.

Asa ca iti reamintesc ca desi controlul total iti ofera o stare de siguranta si pare raul mai mic, e doar pe termen scurt! Pe termen lung te ai blocat in zona de supravietuire, o zona care iti fura energia, iti afecteaza buna dispozitie si relatiile cu cei dragi.

Fie ca ai rolul de partener, parinte, frate sau copil, cele mai bune intentii cu care pleci la drum au nevoie sa fie insotite de incredere in tine si in ceilalti, o comunicare eficienta, alinierea intre ceea ce spui si ce faci, asumarea de riscuri moderate, consecventa si multe alte ingrediente pe care chiar tu le alegi si dozezi.

Ganduri de Martie 🌷

💐Ce invit in viața mea?

🌿Ce vreau sa inflorească si să crească?

🌺 Ce planuri si proiecte noi vreau sa incep?

…………..

Sǎ vină primavara cu al ei parfum delicat de bucurie si sa ii savurǎm bogația si frumusețea la fiecare pas.

Se spune ca o poza valorează cat o mie de cuvinte, iar astăzi am primit de la o clienta o poza care mi-a trezit o mulțime de emoții; bucurie, recunoștință, entuziasm, mândrie.

TE FELICIT, OM FRUMOS!

Eu cred cu convingere ca , printre altele, viața este despre creștere si cunoaștere.
Nu am clienți la cabinet cu o dorință urgenta de vindecare sau transformare, ci oameni frumoși care vor sa le fiu alături intr-un proces extins de autocunoaștere si de conectare la propria persoana.
Si aceste persoane stiu ca de-a lungul anilor au pus in umbra parți din ei, gânduri, abilitați, speranțe, planuri care au nevoie sa iasă la lumina, sa fie crescute si îngrijite cu răbdare, căldură si acceptarea a ceea ce este in prezent.

Ori de cate ori o persoana reușește sa se trateze cu blândețe, fără sa se biciuiască, critice sau urască pentru slăbiciuni sau eșecuri, sunt martora la o uniune dintre corp, minte si inima, dovezi ferme ca ele pot merge pe drumul vieții, împreună, in armonie.

E lungă, dar e bună poezia Iuniei Pasca.
Atinge prin felul in care a legat cuvintele si a dezlegat misterul femeilor de pretutindeni, unite prin suferinta si nevoi nevazute si neauzite. Sper să ajungă la cat mai multe suflete si să spele rusinea si durerea.

FEMEIA CARE URLĂ

Femeia care sparge vasele din bucatarie nu e posedată,
Ci e neauzită.
Femeia care te sperie cu “crizele” ei
nu e nebună,
E epuizată.
De cele mai multe ori, de viață.

Femeia care urlă azi o face, printre altele,
pentru că mama ei n-a urlat,
Sau străbunica ei,
Sau poate tot neamul ei.

Nu urlă că așa vrea,
Ci că e la capătul puterii de a îndura.

E disperată de neputință.
De lipsa sprijinului,
De presiunea de a performa
După niște reguli care nu i se potrivesc,
La construirea cărora nu a participat,
Și care storc în fiecare clipă viața din ea.

Femeia care urlă o face din disperare
Din atâta de-conectare,
Încât nu mai vede decât prin ochii orbi ai Furiei
ce e gata să spintece.
Atât de însetată de dreptate
încât nu mai vede al cui sânge curge.

Femeia care urlă azi nu-și urlă doar durerea proprie,
Ci a mamei care n-a îndrăznit,
a bunicii care n-a putut,
a străbunicii care n-a avut acest privilegiu
pentru că era ocupată cu supraviețuirea
într-o lume privată de energie feminină.

*

Femeia care urlă azi o face pentru fiecare femeie
căreia i s-a băgat pumnul în gură
Fizic sau cu diplomație,
Eventual cu un rânjet pervers pe față.

Căreia i s-au zburat dinții din gură pentru că a îndrăznit să spună NU
Care a fost dată cu capul de pereți nu doar de “patriarhat”,
Ci de patriarhul din tata
Și de multe ori din mama.

Femeia urlă azi pentru că abuzul acela chiar NU a fost ok.
Pentru că nu i-a spus nimeni asta,
și a presupus că a fost vina ei.
Urlă pentru că nu a ținut-o nimeni de frunte să-și vomite nedreptatea,
Ci i-au spus doar să tacă, să uite, să meargă mai departe.

Urlă pentru că o DOARE,
În piept o doare, și în pântec,
Și în stomac acolo unde o lovește de fiecare dată când i se spune
Șșșșșh,
Lasă,
Lasă de la tine,
Lasă să treacă,
Lasă că va fi bine.

De fiecare dată când o altă femeie îi bagă pumnul în gură
spunându-i că nu e nici prima nici ultima,
Că la un moment dat n-o să mai doară,
Că e și vina ei,
Că așa a dat Dumnezeu,
Că trebuie doar să vadă partea bună,
Că oricum nu o va asculta nimeni,
Că e prea neînsemnată să schimbe ceva,
Că așa a fost de când îi lumea,
Că nu se moare din atât,
Că e puternică și poate duce,
Că nu are ce să facă, așa că mai bine să tacă.

De fiecare dată când un bărbat îi bagă pumnul în gură
Privind-o de sus în jos
De preferință disprețuitor
Doar pentru că nu are flegmă și ….e.

Când face mișto de vulnerabilitatea ei
pentru că simte că l-ar ucide un asemenea nivel de goliciune.
Când e dezgustat de sensibilitatea ei
pentru că îi e imposibil să-și simtă și îndure propria sensibilitate.
Când o strivește sub papucul lui doar pentru că poate.
Pentru că neputința ei îi aduce aminte de propria neputință,
Și pentru că nu o poate gestiona,
Dă cu pumnul tare, să iasă sânge de undeva.
Să pedepsească pe cineva care nu poate riposta
Pentru toate neputințele lui.
Greșelile și trădările lui.

*
(respiră)

Femeia care urlă azi o face pentru că se urăște.
A ajuns să se deteste pentru că a cedat de atâtea ori
În fața ta, a lui, a ei,
a patriarhului din tata,
și de multe ori din mama.

Că a mai tăiat o bucățică din ea pentru a-și hrăni copiii
Și pentru a-și hrăni parinții
Și pentru a hrăni toate gurile flămânde
care amenințau că o scuipă dacă nu le satisface.

Că și-a mai vândut o bucățică de suflet
când a spus încă un Da ce de fapt era Nu,
Când a acceptat să se prostitueze la un job pe care îl detestă
doar pentru a pune ceva pe masa copiiilor,
sau a avea cu ce etichete să impresioneze gura lumii.

Femeia care urlă azi se urăște pentru că s-a prostituat social
Și-a vândut nu doar trupul, ci și sufletul pentru atenție,
Pentru acceptare,
Pentru a fi aprobată și primită în niște găști
Care nu dau doi bani pe inima și sufletul ei.

Însă are impresia că dacă nu e cu ei,
E a nimănui.

*
(respiră)

Femeia care urlă azi a ajuns la capătul puterilor
de a duce în spate povara lui “trebuie”
A lui “se cuvine”
A lui “doar așa e voie”
A lui “așa e bine”

A lui “femeia e făcută să…”
“Rolul femeii e să…”
“Femeia trebuie să…”

Femeii care urlă azi îi pușcă venele
de nedreptate,
abuz,
control,
minciuni,
deconectare,
cuști poleite cu aur.

Femeia care urlă azi nu o face că-i nebună,
Ci o face ca să o auzi.
Să-i auzi disperarea că se simte tot singură,
chiar și atunci când ești lângă ea.

Că nu poate să mai ducă viața în spate,
Că atunci când se simte nefericită, neîmplinită, neînțeleasă,
Atunci când sufletul ei abia se târăște
tot trebuie
Să punâ copiiilor pe masă
În ghiozdane
În inimi
Ceva de valoare.

Că se simte singură pentru că tribul susținător de odinioară
s-a transformat în grămezi de oameni
gata să o arate cu degetul la orice mișcare.

Care știu mai bine ce e bine și ce e rău pentru ea
Și pentru copiii ei.
Care stau după colț parcă abia așteptând să o taxeze
Că nu e perfectă
Și corespunzătoare
Ca femeie, ca mamă, ca fiică,
angajată, colegă, șefă, iubită.

Femeia care urlă vrea să se oprească
într-o lume care o împinge într-una
Spre mai mult, mai mare, mai sus, mai departe.
Mai spre moarte.

Femeia care urlă azi e ca o lupoaică hăituită de o lume oarbă,
Care o încolțește cu furci doar pentru că poate.

***

Femeia care urlă azi are nevoie să o lași să-și vomite nedreptatea,
Și apoi să o ții în brațe până își plânge durerea,
Și apoi să vă luați de mână
și împreună să creați o lume mai bună.

(versuri: Iunia Pașca
imagine: Pixabay)

Stau cu nasul in carti de cateva saptamani si parca intreaga luna Ianuarie a fost despre hibernare, despre a pastra fiecare firicel de caldura din si in interior.
Prima zi din Februarie ma intampina cu un examen, apoi ma scutur usor, imi adun gandurile si ma intorc timida la universul virtual.

La voi cm e?

"Dacă îi mulțumești minții, aceasta se va relaxa.
Dacă îi mulțumești inimii, aceasta se va deschide.
Dacă îi mulțumești trecutului, acesta se va integra.
Dacă le mulțumești simptomelor, acestea se vor vindeca.
Dacă îi mulțumești umbrei, aceasta va
dispărea.
Dacă îi mulțumești vieții, se va transforma.
Dacă îți mulțumești ție însuți, lumina se va ivi."
Matt Kahn

Foto: Andrada Bara Flutur

Din culisele primei participari la Conferinta Nationala de Psihoterapie Pozitiva, dedicata tinerilor, impartasesc cateva imagini care sa imi aminteasca ca apartenenta la grup este extrem de valoroasa si a ne conecta si imparti din resurse inseamna bunastare emotionala pentru fiecare fiinta umana.

Am scos la joaca grijile. Le clarificam cu ajutorul tehnicilor psihodramatice.💕

“E posibil sa existe o singura boala: aceea de a nu fi tu insusti.” Jean Yves Renault.

Rareori ne dam voie sa fim noi insine.
In ce moment al zilei te simti aproape de tine? In compania carei persoane din viata ta?
In ce activitate te regasesti?

Uneori cand imi dau seama ma comport intr-o maniera pe care nici macar eu nu o inteleg, sau ii ascult pe ceilalti coplesiti de diferite situatii care se repeta, imi aduc aminte de povestea cu tanara care invata sa faca supa de pui.
Mama fetei ii spune sa puna puiul cu picioarele in afara oalei. Tanara o intreba de ce, dar mama nu cunoaste explicatia. O intreaba apoi pe bunica care nu stie nici ea si o trimite la strabunica sa afle raspunsul.
Strabunica ii spune “ Pe vremea noastra oalele erau asa de mici incat nu incapea puiul decat cu picioarele pe afara. “

Nu stim de ce facem lucrurile intr-un anumit fel, dar la un moment a existat un motiv. Abia atunci cand ajungem sa intelegem motivele care stau in spatele comportamentelor noastre, putem alege cu adevarat sa facem lucrurile diferit.

Ganduri despre oameni si empatie

Dex-ul ne explică că 𝐸𝑀𝑃𝐴𝑇𝐼𝐴 este o formă de intuire a realității prin identificare afectivă. O definiție mai simplă ar fi capacitatea de a te pune în papucii celuilalt, de a îi dibui starea. Deseori, empatia este confundată cu mila pentru oamenii slabi, săraci sau neputincioși. Din acest motiv se întâmplă să putem empatiza cu persoanele care au probleme, dar nu și când aceștia manifestă răutate, ignoranță sau aroganță. E mai ușor cu un cerșetor, decat cu un politician corupt, o mamă sau soacră dificilă.

Și asta pentru că contrar așteptărilor generale , capacitatea de a EMPATIZA nu este nelimitată, nu se poate manifesta la orice oră din zi și ține foarte mult de resursele noastre fizice și emoționale, de observarea și acceptarea stărilor interioare.

Când sistemul nervos autonom se află în oricare din reacțiile de 𝐹𝑈𝐺𝐴̆, 𝐿𝑈𝑃𝑇𝐴̆ 𝑠𝑎𝑢 𝐶𝑂𝐿𝐴𝑃𝑆/ 𝑆𝑈𝑃𝑅𝐴𝑉𝐼𝐸𝑇̦𝑈𝐼𝑅𝐸 se poate să rămânem blocați , incapabili măcar de a lăsa empatia celorlalți să pătrundă în interiorul nostru.
E greu, e neplacut, dar, boala, evenimentele traumatice, chiar și cele de zi cu zi pot declanșa dereglarea. De aceea, în astfel de momente este mult mai util să luăm o pauză, să ne îndepărtam de conflicte și să ne restabilizăm înainte de a ne întoarce și a continua orice discuție sau activitate.

Sunt situații în care deconectați fiind de la propria persoana rămânem cu abilitatea de a primi 𝐸𝑀𝑃𝐴𝑇𝐼𝐴 celorlalți , iar încercarea lor de a se conecta la starea noastră poate fi o influență reglatoare.

Sunt și momente în care deși starea noastră generala nu este grozavă, suntem obosiți, stresați, îngrijorați, avem capacitatea de a observa aceste stări și de a folosi strategii eficiente pentru a ne verbaliza emoțiile, nevoile și a face cereri concrete care să susțină conectarea și echilibrul.

Și DA avem și perioade bune când pe fundalul unui sistem nervos echilibrat, ancorați în momentul prezent, cu atenția îndreptată la ceea ce se întâmplă aici și acum avem de oferit celorlalți 𝐸𝑀𝑃𝐴𝑇𝐼𝐸.

De fiecare dată când reușim să observăm trecea subtilă de la o stare la alta, experimentăm o mică reușită și o oportunitate valoroasă să cultivăm grija de sine și grija pentru ceilalți.

Va las aici 3 mituri despre EMPATIE.

Una dintre convingerile care mi s-a întărit după ce am devenit mamă și apoi ulterior în practica în clinică este că uneori cuvintele nu reușesc să mângâie sufletele sau să liniștească minți frământate de gânduri.
Și unde cuvintele eșuează atingerea fizică transmite mult mai mult decât dragoste, arată grija, reduce agitația, instalează un sentiment de siguranță prin eliberarea de oxitocină, calmează emoțiile dureroase și chiar și stresul cardiovascular (Goetz et al., 2010).
O modalitate ușoară de a ne calma sau liniști , pe noi sau pe cei dragi, atunci când avem o suferință emoțională este să (ne) oferim o îmbrățișare blândă și suficient de lungă sau câteva mângâieri pe brațe, gât, piept. Chiar și simplul gest de a pune mâna pe inimă pentru a îi simți căldura, masând circular ușor ne readuce prezența în corp, ne conectează la esență noastră iubitoare, tandra, liniștită.
Dacă o atingere transmite un mesaj, atunci poți alege să fie unul care să susțină, să sprijine și să contribuie în momentele anevoioase.