Psiholog Logoped Daria Panduru

În cazul în care aveți nevoie de inspirație pentru generalizarea obiectivelor în joc simbolic 😃

🤩Obiective: Cereri, folosirea negației funcțional, receptiv obiecte, acțiuni

🤩Materiale: cuburi, personaje, chiuvetă, burete, farfurii, căni, mâncare, meniu

Scenariu

- prezentăm jocul (cereri)
-clienții stau la coadă la restaurant, intră și se așază la masă
-le oferim meniul și își aleg ce vor să mănânce
-uităndu-ne pe meniu pregătim ingredientele. Avem morcovi, chipsuri, pizza și suc? (receptiv obiecte)
-pregătim mâncarea. Vrei să pui lămâie în mâncare? Nu (folosirea negației)
-pun sare și aștept interesul copilului (cerere)
-aducem mâncarea la masă. Clienții mănâncă, beau și se șterg la gură când termină (acțiuni)
-spăl vasele (acțiuni) și aștept ca cel mic să se întindă după burete pentru a prompta o cerere
-închidem restaurantul

Predare structurată și cu sens -DTT

🥁Noțiuni opuse -gol/plin

🥁Gesturi - Gata

😊În DTT ne putem folosi de multe obiecte pentru a preda cu sens. Structura pe care ne-o oferă această metodă ne ajută în a avea un număr mare de repetări a noțiunilor pe care vrem să le predăm. Dar ținem cont și de faptul că cel mic trebuie să înțeleagă sensul informațiilor predate. Astfel, folosim obiecte cât mai variate.

😊De asemenea, ținem cont și de promovarea gesturilor pentru a facilita comunicarea. Gestul "gata" se predă natural, prin observație și modelând răspunsul copilului după fiecare activitate terminată. Este important să fie clar pentru copil că activitatea s-a terminat pentru a putea modela gestul.

PECS -Picture Exhange Communication System

🎲Sistemul PECS are în vederea folosirea schimbului de imagini pentru promovarea comunicării spontane. Beneficiile folosirii acestui sistem includ:

-comunicarea funcțională (pentru a comunica avem nevoie de un partener de comunicare)
-contactul vizual
-predarea cererilor
-predarea denumirilor
-predarea propozițiilor
-predarea abilităților critice precum ajutorul, pauza, așteptarea
-capacitatea de a realiza cereri sau comentarii în absența obiectului
-independență
-sporirea vocalizării spontane
-folosirea motivației naturale a copilului

🎲Copilul o să aibă o serie de pictograme aranjate pe categorii pentru a putea fi ușor de găsit. Acesta din urma învață să folosească bara de comunicare pentru a creea o propoziție.
Folosim mereu materiale diverse pentru a observa spre ce se îndreaptă copilul. Dacă nu dorește un anumit obiect, nu avem cm să predăm cereri. Așteptăm ca cel mic să fie interesat de obiect, să întindă mâna spre el iar apoi putem începe predarea.

😍Harta comorilor în aer liber😍

🎠Când motivația este mare și asimilarea informațiilor se realizează ușor😄
Azi am avut ca obiective extinderea limbajului (îmbogățirea vocabularului și folosirea propozițiilor de 4-5 cuvinte), ce înseamnă "a ghici", așteptarea rândului și abilități de conversație.

🎠Așteptarea unei pauze de vorbire pentru a putea interveni (așteptarea rândului în conversație), menținerea conversației pe subiect, acceptarea faptului că nu tuturor le place ce ne place nouă sunt aspecte ce pot fi integrate în diferite scenarii. Cu precădere în situațiile sociale. 😍

🌳Obiectivele predate în mediu natural duc spre generalizare. În acest mod crește capacitatea copilului de a iniția acțiuni, de a fi implicat activ și de a învăța cu sens. Obiectivele pe care le-am urmărit acum sunt:
-cereri simple (vreau stropitoarea)
-denumiri (uite un copac)
-atenție împărtășită (se uită când la obiect când la adult pentru a vedea dacă este atent la ce face)
-acțiuni (ud copacul)
-discriminarea întrebărilor (ce faci cu X? Ce culoare are X? Ce este X?)

Atingerea potențialului maxim

🌳 Ne dorim ca cei mici să își atingă potențialul maxim. Trebuie să setăm obiective și să le predăm copiilor așa cm au ei nevoie. Pentru a fi integrat în societate trebuie să acționăm asupra multor variabile. Metoda ABA este știința comportamentului uman. Prin ea acționăm în primul rând asupra comportamentului. Astfel, pentru ca cel mic să învețe noțiuni noi este necesar să aibă un nivel de atenție mai mare, de motivație, de implicare socială. Este necesar să vadă că ceea ce învață la terapie chiar folosește și în afara cabinetului (dacă acolo are loc terapia).
🌳Un copil recuperat înseamnă un copil care este integrat în societate, care se descurcă singur, care comunică. Iar societatea trebuie să-i respecte diferențele copilului așa cm facem și noi cu diferențele noastre. Copilul poate are autostimulări când este fericit sau nu vrea să socializeze foarte mult cu alți oameni. Este în regulă, și copiii fără vreun diagnostic prezintă astfel de particularități. Dar pentru a fi independent, pentru a putea comunica, pentru a învăța reguli sociale aplicabile tuturor este necesar să predăm abilități în concordanță cu nivelul copilului de dezvoltare și să folosim metode adecvate.

😄Joc funcțional 😄

Amintesc încă o dată importanța jocului. Sunt foarte mulți copii care nu au joc funcțional. Nu înțeleg că unele jucării pot fi distractive. Părinții sunt întrebați cu ce își ocupă copilul timpul. În unele cazuri răspunsul duce către autostimulări precum fluturatul mâinilor/ obiectelor. Pare că nu este interesat de nimic. Însă, pentru copil, unele jocuri pot fi fără sens.

Să luăm un exemplu. Îl îndemnăm pe copil să repare o mașina. Copilul nu este deloc interesat. Se prea poate să nu fie interesat pentru că pentru el nu are sens. Copilul trebuie să își imagineze că mașina este stricată și că o repară. Abilități pe care probabil nu le deține.

Astfel, folosim un nivel de joc potrivit pentru el. Într-o secvență de joacă, în loc să reparăm mașina o putem da pur și simplu pe rampă. Ori putem confecționa o catapultă, lift, tiroliană, traseu cu semne, leagăn, trambulină în care să putem folosi mașina (sau orice altă jucărie de care este interesat copilul). Dacă adultul inițiază acțiunea iar apoi copilul încearcă să reproducă, vom dezvolta mult mai ușor imitația cu obiect.

Dezvoltarea jocului este foarte importantă deoarece copii învață prin joc. Aspecte care se îmbunătățesc o data cu lărgirea orizonturilor de joacă sunt:

🥎flexibilitate în folosirea jucăriilor (cu aceeași jucărie putem face multe acțiuni)

🧩reducerea autostimulărilor

🏓implicare cu alți parteneri de joacă

⚽️contact vizual

⛳️mărirea timpului petrecut într-o sarcină

🛹așteptarea rândului

🪃învățarea conceptelor prin joacă (acest lucru duce la generalizare și asimilarea cu sens a informațiilor)

În cazul autostimulărilor este indicat ca cel mic să aibă activități funcționale cu care să își ocupe timpul. Însă este dificil să găsim mereu activități pentru a îl ține ocupat. Astfel, ne dorim să îl învățăm pe copil cm își poate ocupa singur timpul. Cu repetări, el poate descoperi ce jocuri distractive există atât timp cât sunt potrivite pentru el ca și nivel de dezvoltare.

“Cum realizez scenarii în joacă? Nu am idei pe moment.”

Este în regulă nici să nu avem idei pe moment. De cele mai multe ori, scenariile de joacă se pregătesc de dinainte de sesiunea de terapie. Iar apoi, cu timpul, vom avea mai multe idei. Creativitatea se dezvoltă iar cei mici ne împing spre a fi creativi.
În pregătirea unui scenariu de joacă ținem cont de motivația copilului (cu ce îi place să se joace) și de obiectivele pe care le avem. În cazul de față, urmărim următoarele obiective:

🦋Teoria minții (convingeri false)
🦋Cuvinte de legătură (și/sau)
🦋Concepte și relații (prietenie, invidie)
🦋Raționament

Astfel, am avut următorul scenariu:

🦋Insectele sunt acrobați de circ și se pregătesc de spectacol. Stabilesc că se vor întâlni în culise. Însă unul din gândaci și-a uitat recuzita și pleacă acasă. Unde îl vor căuta colegii lui?
🦋Gândacul se întoarce cu o cutie pe care scrie biscuiți. În aceea cutie a pus recuzita. Ce vor crede colegii lui că se află în cutie?
🦋Insectele vor să se aranjeze. Sunt întrebați pe rând ce vor să folosească, pieptăn SAU perie? S-au ajutat, oare sunt prieteni?
🦋Ei pregătesc o băutură în care pun zahăr. Ce se întâmplă cu zaharul din apă? Dar dacă punem băutura în frigider?

Obiectivele sunt notate pe o foaie pentru a nu omite vreun detaliu. Răspunsurile copilului sunt notate și ele pentru a urmări progresul. Scenariul este pregătit în prealabil și astfel, știm exact ce vrem să predăm.

Strategii pentru stimularea limbajului

😄În condiția în care cel mic are abilități slabe de limbaj expresiv și receptiv, se folosesc metode adaptate nevoilor lui.
Învățarea cererilor se realizează rostind cuvântul de trei ori. Dacă copilul a spus cuvântul de la a doua încercare, îi vom oferi ce dorește. Acest lucru se face pentru toate cererile. De exemplu, copilul vrea să fie învârtit și îi vom spune “Învârte, învârte, învârte” într-un mod cât mai natural. Cererile au loc pe tot parcursul zilei însă adulții se pot folosi de situațiile pe care le au. De exemplu, copilul vrea să facă un puzzle iar noi îi vom da piesele pe rând, spunând de fiecare dată cuvântul. Cuvântul se rostește singur, fără alte cuvinte de legătură.
😄În această perioadă colectăm date pentru a vedea câte încercări de verbalizare a avut copilul. Dacă verbalizările sunt foarte puține, spre deloc, luăm în calcul introducerea sistemului de comunicare PECS sau al limbajului semnelor. Aceste metode alternative de comunicare nu sunt menite să îngreuneze limbajul expresiv. Copilul o să asocieze imaginea din PECS sau dactilema din limbajul semnelor cu un cuvânt, fiind încurajat să verbalizeze. Aceste metode sunt o portiță foarte bună către dezvoltarea limbajului spontan și expresiv.
😄De asemenea, dacă limbajul receptiv (capacitatea de înțelegere a mesajului primit) este și el afectat, asocierea unui singur cuvânt cu un obiect/acțiune/fenomen facilitează învățarea. Vorbirea în propoziții prea complexe poate îngreuna procesul.

Mary Lynch Barbera- Ghidul TAA pentru părinții copiilor cu autism

🌺Acțiuni receptiv/expresiv🌺

🌺Se cunoaște că predarea se poate începe structurat (discrete trial). Pentru predarea acțiunilor se pot folosi imagini. Însă pentru generalizarea răspunsului copilului, voi schimba imaginile cu aceeași acțiune. De exemplu, am o imagine cu persoane care mănâncă. A doua zi îi prezint altă imagine cu acțiunea “mănâncă”. Apoi mă prefac și eu că mânânc întrebând copilul “Ce fac?”

🌺De asemenea, realizez aceste obiective oriunde am ocazia. În parc pot să îi predau acțiuni pe cartonașe sau să îi arăt pe telefon poze sau videoclipuri cu acțiunea respectivă. Pot avea încă o persoană cu mine care să mănânce și să îl întreb “Ce face X?”

🌺Copilul o să învețe să răspundă în orice context. Astfel, țin cont de câteva lucruri
-diversific materialele, nu îi arăt mereu aceleași poze ( de aceea tehnologia poate fi utilă)
-nu îi predau doar pe poze ci și acțiunea propriu zisă
-diversific cerința pe care o dau copilului (Ce face? Ce face bunica? – în situația în care știe ce înseamnă cuvântul “bunica”)
-diversific locația (predau în cabinet, acasă, în parc, în scara blocului)

🌺După predarea structurată se poate trece în predare în mediu natural (NET). Astfel, creez un context în care să îi predau acțiunile. De exemplu, dacă celui mic îi place să se joace cu apa, pot avea o cadă de jucărie cu apă, o trambulină improvizată, șervețel și masă de jucărie cu mâncare. Adultul o să realizeze acțiuni simple intrebându-l pe cel mic “Ce face?” în momentul acțiunii. Și astfel putem avea într-un singur joc acțiunile “sar, șterge, scutură, mănâncă”.

EXPUNERE ALIMENTARĂ

🥕În situația în care cel mic nu prezintă probleme senzoriale, de masticație sau deglutiție, expunerea alimentară se poate face foarte natural.

🥦Înaintea de servirea mesei, anunțăm copilul ce urmează să se întâmple (terminăm ce avem de făcut și mergem la masă).

🍞În timpul mesei, tehnologia nu este prezentă (telefon, tabletă, televizor)

🍳În timpul mesei, toată lumea se așază la masă.

Idei de expunere

🧀Pentru copilașii mai mici (2-3 ani) expunerea se poate face prin multiple jocuri. În funcție de obiective, se realizează diverse activități (un obiectiv poate fi doar să atingă mâncarea). Astfel, ne putem juca cu mașinile care transportă fructe, putem picta cu fructele sau ne jucăm de-a vânzătorul ori bucătarul.

🍔Pentru copilași puțin mai mari, oferirea unor note pentru fiecare aliment gustat poate fi foarte motivant și antrenant. Astfel, copilul ajunge să guste din fiecare aliment. Diversificați și modul de preparare al mâncării.

Spor la distracție!

💙💜LOGOPEDIE💜💙

Exerciții de respirație

🤾‍♂️În procesul logopedic, articularea corectă a sunetelor este facilitată de o respirație corectă. Astfel, vom propune copilului exerciții distractive pentru inspir si expir. Enumerăm câteva exemple:
Inspir
-mirosim un pantof precum cățelul
-mirosim o floare
Expir
-suflăm în frunze pentru a face vânt
-suflăm într-o biluță de hârtie pentru a da gol în poarta
🤾‍♂️În funcție de nevoie, adaptăm exercițiile de respirație. De exemplu, dacă expirul este prea scurt, putem folosi o jucărie ce presupune susținerea unui obiect în aer ( suflăm încontinuu pentru a ține mingea/fulgul în aer).

“Văd floarea albă.”

🌸Copii mici încep să denumească ceea ce văd, aud, miros, simt. Exemple în acest sens pot fi
• Mama, uite mașina!
• Uite ce soare e afară!
• Miroase a plăcintă!
• Se aude apa curgând!
• Sunt bucuros!
🌸Toate acestea sunt denumiri a ceea ce trăiește copilul. Dorința de a împărtăși cu ceilalți ceea ce trăim este naturală și necesară. O capacitate slabă de a comunica (verbal sau nonverbal) atrage cu sine frustrări. Ne dorim ca cei mici să-și atingă potențialul maxim și să avem în vedere obiective potrivite pentru ei. Mediul natural oferă oportunități în generalizarea acestor obiective. În ceea ce privește capacitatea de a denumi ceea ce vede, dacă mergeți în parc, magazin, mall, plajă și așa mai departe, vă puteți folosi de oportunitățile pe care le aveti pentru a preda ( ținând cont că celui mic îi face plăcere să se afle în acel loc).
🌸Modalitățile prin care putem preda obiectivele, precum capacitatea de a denumi, se stabilesc în funcție de nevoile fiecărui copil.

💙Etapele terapiei logopedice

😄Impostare- realizarea sunetului de sine stătător
😄Consolidare- realizarea sunetului în silabe și cuvinte
😄Diferențiere- exerciții ce prevăd diferențierea a două sunete asemănătoare ca pronunție
😄Automatizare- realizarea sunetului în propoziții și în viața de zi cu zi

💙 Pentru impostarea sunetului H, se pot realiza exerciții precum:
-aburirea unei oglinzi
-exerciții de inspir și expir pentru a realiza că în momentul în care e pronunțat sunetul H, doar expirăm
-punerea mâinii în dreptul cavității bucale în timpul pronunției pentru a vedea că aerul care iese este cald

💙Apoi, sunetul este introdus în silabe fără sens, pentru exercițiu, precum HA, HE, HI, HO, HU

💙 Corectarea trebuie însoțită de încurajări deoarece nereușitele pot creea sentimente neplăcute, iar cuvinte precum "Știu că poți/ Știu că e greu dar exersând o să fie din ce în ce mai bine", pot mobiliza copilul să fie atent și să continue.

Învățarea unui concept

💙 La începutul cercetărilor în analiza comportamentală aplicată, programele efectuate împărțeau achizițiile în receptiv și expresiv, realizându-se, de cele mai multe ori, doar într-un anumit context. De exemplu, dorim ca cel mic să învețe obiecte. Iar unul din itemi este “căciula”. Să presupunem că avem o poză cu o căciulă pe masă și alte poze folosite ca distractor. Îi cerem copilului să arate căciula. Și învață să o arate în imagine, la măsuță. Apoi, îl întreb pe copil “Ce este?” și îi arăt imaginea. Iar el răspunde “căciulă”. Dar aceste răspunsuri indică faptul că cel mic a înțeles ce este obiectul?

🧢Copilul poate face o cerere pentru obiectul respectiv? – Vreau căciula
🧢Poate denumi obiectul când îl vede într-un context diferit (în cărți, magazin etc)- Uite, o căciulă
🧢Poate urma instrucțiuni cu privire la obiectul vizat? – Dă-mi căciula din cuier
🧢 Poate răspunde la întrebări a căror răspuns vizează obiectul respectiv? În absența obiectului? – Ce ți-ai cumpărat azi? O căciulă
🧢 Poate indentifica obiectul doar după trăsături, funcție și clasă? – Dă-mi ceva mov, pe care îl așezăm pe cap/ Dă-mi un articol de îmbrăcăminte de pus pe cap.

💙Copilul trece prin toate aceste etape în ceea ce privește noțiunile pe care le învață pentru a le folosi în orice context și cu scopuri diferite. Dacă arată obiectul doar în imagine, dar nu îl cere când și-l dorește, nu folosește achiziția în toate etapele comunicării.

Emoții

😄Copilul învață să identifice emoțiile prin mimica feței, apoi învață că emoțiile au o cauză. Identificarea, atât a celorlalți cât și a propriilor emoții și exprimarea lor poate fi provocatoare.
😄De asemenea, manifestarea emoțiilor și gestionarea lor într-un mod funcțional poate ridica dificultăți. Fiecare emoție are o nevoie. Când suntem triști avem nevoie de iubire, înțelegere, protecție. Când suntem furioși, cerem să ni respecte drepturile, să ne fie înțeles punctul de vedere.
😄Pentru gestionarea emoțiilor se pot folosi materiale vizuale. De exemplu, în funcție de interesele copilului, putem avea desene cu soluții. Desenăm o pizza iar pe fiecare felie, avem ilustrată sau detaliată o soluție. Pentru tristețe soluțiile pot fi: vreau să fiu îmbrățișat, vreau să-mi spui o poveste, vreau să îmi mai spui despre asta. Pentru furie soluțiile pot fi: vreau o pauză, am nevoie de tine, vreau să stau puțin singur.
😄 De asemenea, putem vorbi atât despre reacțiile la nivelul corpului în cazul anumitor emoții (transpir, îmi bate tare inima) cât și despre experiențe asemănătoare pe care le-am avut noi. Povestindu-i copilului situații în care ne-am simțit triști, nervoși, surprinși, speriați etc, îl ajută să exprime și el mai ușor prin ce trece și să aflați, dacă e cazul, ce îl deranjează de fapt.
😄Mai mult, se pot folosi poveștile în care personajele se întâlnesc cu situații ce provoacă diferite emoții. Ajutați copilul să identifice emoțiile iar apoi să găsească soluțiile. Ce poate să facă personajul dacă este supărat/nervos/speriat?
😄 Unele emoții, chiar dacă sunt neplăcute, trebuie trăite ca un aspect normal din viață.

Fluența în răspuns

😃Ne dorim ca răspunsurile să fie fluente atât la nivel verbal cât și la nivel de înțelegere a mesajului receptat. De exemplu, dacă sunteți întrebat ce vă place să mâncați, o să răspundeți imediat. Dacă vă cere profesoara să ieșiti la tablă, veți ieși imediat.

😃 Unele răspunsuri pot fi corecte dar latente. Copilul poate răspunde Ce vezi în imagine?, după mai mult timp.
Pentru a exersa latența în exprimare se pot realiza jocuri structurate. Se pot așeza doua cutii, câte una pentru fiecare jucător. Apoi, se extrag dintr-un săculet obiecte sau imagini. Cine spune imediat obiectul extras, îl poate pune în coș. Dacă nu verbalizează nimic în 3 secunde, obiectul cade înapoi în sac. Cine are mai multe obiecte câștigă.

😃 În același mod se poate face și pe abilitățile receptive. De exemplu, se poate face întrecere oferind sarcina “Să vedem cine atinge primul ușa”.

😃 Exercițiile se realizează cu persoane diferite pentru generalizare.

🫶Natural Environment Teaching (NET-Învățare în mediul natural)

Predare în prezența distracției si motivației!!!

În metoda ABA din prezent, se pune accent pe învățarea în mediul natural pentru o însușire cât mai rapidă a cunoștințelor. Diferența dintre învățarea incidentală (sau învățarea prin joc) și cea în mediul natural este că, pentru cea din urma, adultul este cel care creează contextul de predare în funcție de interesele copilului.
Astfel, urmărim un context de joacă dar cu obiective clar definite precum:
-descrierea obiectelor
-absurdități
-secvențialitate

Apoi, le predăm în NET:

JOC DE ROL DE-A COAFORUL

🍀Descrierea obiectelor
Într-o cutie o să punem mai multe obiecte precum perie de păr, uscător de păr, mașină, cariocă, foarfecă, ochelari. O să întrebăm copilul de care obiect avem nevoie în activitatea noastră pentru a fi mai distractiv. Iar apoi, o să îl ajutăm să descrie fiecare obiect în parte pe măsură ce le sortăm. De exemplu, copilul o să spună “Este o foarfecă, are culoarea roșie și o folosim pentru a tăia.”

🍀Absurdități
Din cadrul obiectelor care nu sunt potrivite pentru activitatea noastră, o să selectăm unul și vom face ceva greșit. De exemplu, o să încerc să pieptăn păpușa cu ochelarii. Copilul trebuie să mă oprească și să-mi explice în cel puțin o propoziție ce nu este în regulă. “Nu este bine pentru că părul nu se piaptănă cu ochelarii. Ochelarii se pun la ochi pentru a vedea mai bine sau pentru a ne proteja de soare.”

🍀 Secventialitate
O să ajutăm copilul să spună etapele acțiunii pe care o realizează. De exemplu, “Am pieptănat părul, apoi l-am spălat, l-am uscat și l-am tăiat. Acum păpușa e aranjată.”

Este foarte important atunci când propunem activități să ținem cont de motivația copilului. Dacă este angajat într-o activitate plăcută, atenția o să fie mult mai mare și o să dorească să continue.

Limbajul și operanții verbali. Cum îl ajut pe copil să vorbească? - Clinica Alegria Modalitățile de intervenție asupra limbajului pot fi diverse în funcție de nevoile fiecărui copil. Metoda ABA și tehnicile logopedice se îmbină pentru rezultate eficiente. Însă, planul de terapie se realizează în funcție de obiectivele pe care le are de atins copilul conform vârstei m...

🍀Răspuns la nume🍀

Capacitatea de a răspunde la nume este deseori afectată în tulburarea de spectru autist. Aceasta se predă în mai multe etape pentru a ajunge la asimilarea ei în mediul natural. Ținem cont de următorii pași:
🧩Aproape neocupat (adultul se află aproape de copil iar copilul nu este angajat în altă activitate)
Copilul este aproape de adult. Adultul stă într-o poziție astfel încât să fie mai jos decât copilul pentru a încuraja contactul vizual. De exemplu, copilul stă pe un scaun sau pe masă iar adultul stă jos în fața lui. Îl strigăm pe copil și așteptăm să se uite la noi, așteptând câteva secunde. Apoi, se trece la răspunsul la nume de la același nivel. Adultul și copilul stau amândoi pe scaun, copilul nu este angajat în nicio activitate și este strigat. Îi este oferit la sfârșit un obiect preferat.

🧩Aproape ocupat (adultul este aproape de copil iar copilul este angajat într-o activitate preferată – însă, recompensa ce este oferită după trebuie să fie mai dorită decât activitatea în care este angajat acum copilul)
Adultul stă aproape de copil iar copilul realizează un puzzle. Copilul este strigat iar atunci când se uită la adult/ spune “Da!” o să primească baloane de săpun. Urmează aceeași procedură cu o activitate foarte plăcută pentru copil.

🧩Departe neocupat (adultul este la o distanță de câțiva metri iar copilul nu este ocupat cu nimic)
Copilul stă pe scaun (având această abilitate) iar adultul îl strigă de la o distanță de câtiva metri. Așteptăm contactul vizual sau răspunsul cu “Da!”. Mărim distanța treptat. Ieșim din cameră și exersăm și sarcina “Vino!” De exemplu, suntem pe hol cu ușa unde este copilul deschisă. Îl strigăm pe nume, copilul răspunde și îi spune să vină la noi.

🧩Departe ocupat (copilul este la distanță de adult și este angajat într-o activitate)
Copilul se joacă cu plastilina, adultul este la distanță de câțiva metri și îl strigă pe nume. Adultul schimbă unghiul de unde îl strigă pe copil de fiecare dată.

Generalizarea se face la fiecare etapă în parte. Copilul trebuie să răspundă tuturor persoanelor cu care interacționează în aceste etape, să răspundă în orice mediu se află (parc, magazin, restaurant) și să știe că este strigat pentru a primi ceva, pentru a i se spune ceva sau pentru a realiza o activitate.

Privește retrospectiv către săptămâna pe care o închei astăzi și numește 3 lucruri pe care le-ai învățat sau care te-au bucurat, 3 lucruri pe care le-ai fi făcut diferit și motivele pentru care ai acționat astfel, apoi mulțumește-ți pentru fiecare lucru pe care l-ai făcut pentru tine! 🥰

Un weekend plin de bucurie și armonie!

🤍

Adolescentul între greșeală și reușită, între succes și eșec Ce este adolescența, care sunt trăirile pe care le simt adolescenții la această vârstă specială?Un podcast despre și pentru adolescenți. Un podcast ascultat ...

Predare eficientă ce duce la generalizare

🍀Pentru un transfer al cunoștințelor, predarea nu trebuie să rămână în discrete trial. Să presupunem că noțiunile de gol si plin au fost predate structurat cu ajutorul obiectelor și imaginilor. Apoi, transformăm predarea în NET (natural environment teaching) iar obiectivul de învățare a noțiunilor gol și plin poate fi urmărit ca:
-înțelegere a sarcinii (dă-mi paharul plin)
-cerere compusă sau mand (Ce pahar vrei? Vreau paharul plin)
-Denumire sau tact (Cum este? Plin.)
-Imitație (Plin)
-Intraverbal (îndepărtăm paharul pentru a nu avea suport vizual și întrebăm “Tata a băut din paharul…?” Sau “Din ce pahar a băut tata?”)
🍀În NET adultul creează contextul de învățare în funcție de obiective. Un scenariu poate fi servirea ceaiului cu păpuși ( dacă îi face plăcere copilului) sau creearea contextului turnând suc în pahar pentru a cere (vreau paharul plin) și pentru a înțelege ce i se spune ( Dă-mi paharul plin).

🧩Jocul simbolic🧩

⭐Predarea prin joc crește atenția și concentrarea copilului deoarece este motivat sa rămână în sarcina, fiind o activitate plăcută. Jocul se structurează în funcție de obiectivele pe care le are copilul în terapie. Sa luam un exemplu:

Obiective:

⭐Pozitiile spațiale ( între, în colț, în jurul)
⭐Pronumele posesiv ( al meu, al tău, al lui, al ei)
⭐Abilități matematice ( sa împartă în cantități egale și inegale)
⭐Sa folosească cel puțin 3 cuvinte în propoziție

Jocul

⭐Se pot folosi o casa de păpuși, cuburi pentru a construi etc, și se creează o poveste. Păpușa merge cu coșurile la ferma pentru a lua ouă de la găini. Întrebam copilul, "al cui este coșul? Al ei!"
"Nu vad oualele, unde le or fi făcut? Uite, sunt între cuiburi! Iar un ou este în colț!"

"Foarte bine, hai în bucătărie sa facem mâncare din ouă. Trebuie sa împărțim ouălele pentru a găti . Avem 8 oua, cm facem sa fie împărțite egal?"

⭐Se păstrează promptul la nevoie și se retrage treptat. Predarea prin joc este o recompensa în sine pentru ne distram împreună 😄

Teoria minții

😀Teoria minții presupune capacitatea de a atribui stări mentale altor oameni și de anticipare a comportamentului acestora. Se cunoaște faptul că, în tulburarea de spectru autist, teoria minții este deficitară. Ea este esențială în interacțiunea și adaptarea socială deoarece fără teoria minții nu putem descifra intențiile celor din jur. De exemplu, dacă unei persoane i se spune să arate portofelul, aceasta îl va arăta fără să anticipeze că intenția celuilalt este de a fura conținutul.
Lipsa deducerii intențiilor celorlați este alăturată și de lipsa înțelegerii emoțiilor și a perspectivei celuilalt. Dezvoltarea empatiei este unul dintre obiectivele teoriei minții

😀Teoria minții se predă succesiv, tinându-se cont de nivelul la care este copilul în momentul respectiv. Avem în vedere următoarele obiective:
-recunoașterea emoțiilor (mimica feței)
-cauzalitatea emoțiilor ( de ce este trist?)
-emoții declanșate de dorințe (Îmi doresc o păpușă și mama mi-a cumpărat una, așa că sunt fericită)
-emoții declanșate de convingeri (Copilul vrea să se dea în leagăn crezând ca tata l-a reparat. Descoperă ca leagănul este tot stricat. Cum se simte copilul?)
Apoi ținem cont de obiectivele care ne ajută să ne punem în locul celuilalt, să înțelegem perspectiva și situația altuia. Enumerăm:

-Perspectiva vizuală (Dacă eu sunt cu adultul este cu fața la geam iar copilul cu spatele, copilul nu vede geamul. De ce?)
-Principiul “vezi, deci știi” (Îi spunem copilului ca avem o minge roșie și una albastră. Copilul închide ochii și ascudem o minge în cutie. Întrebăm copilul dacă știe ce minge este în cutie. Răspunsul este “Nu știu pentru că nu am văzut”)
-Anticiparea acțiunilor pe baza a ceea ce știe altă persoană ( Este un biscuit pe masă și unup pe dulap. Mama știe că este unul pe masă așa că îl ia pe acela)
-Convingerile adevărate și false ( Deschid cutia de bomboane crezând că este o bomboană. Dar de fapt, sunt nasturi.)

😀Pentru o bună integrare în societate, copilul trebuie să parcurgă aceste etape. Ironia, minciuna, metafora sunt înțelese tot în cadrul acestei teorii, realizând exerciții de înțelegere a percepției și mesajului transmis.

Bibliografie
Simon Baron-Cohen, Patricia Howling, Judie Hadwin- Teoria minții la copilul cu autism

🍀Când am luat prima dată contact cu copiii într-o școală specială am simțit că asta voi face în viitor. Să vezi că cei mici au rezultate în urma intervenției pe care o aplici îți oferă o bucurie mare. Cred că fiecare are scopul lui în lumea asta. Copiii cu care lucrez au venit să ne învețe să fim buni și răbdători, să iubim necondiționat și să fim iubiți. Eu îi îndrum pentru o bună adaptare în societate. Iar societatea trebuie să înțeleagă neurodiversitatea și să ne acceptăm unii pe alții pentru ce suntem.

🍀Sunt psiholog cu drept de liberă practică în psihopedagogie specială. Am terminat psihologia la Universitatea din București și am urmat masterul de terapie logopedică la aceeași instituție. În timpul și după finalizarea acesteia am făcut voluntariat și cursuri în domeniul analizei comportamentale aplicate și logopediei. Cred că este necesar să urmezi o formare continuă pentru găsirea celor mai bune soluții în demersul terapeutic.

• Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihologie
• Program de masterat Terapie logopedică în procesele de comunicare
• Atestat de liberă practică în Psihopedagogie specială, eliberat de Colegiul Psihologilor din România
• Logoped autonom
• Licență de utilizare testul Matrici Progresive Raven Color și Standard
• Licență de utilizare testul de atenție D2
• Curs Terapie comportamentală aplicată la copii cu TSA, susținut de Help autism
• Curs Sistemul de comunicare prin schimbul de pictograme (PECS) Nivelul 1
• Curs Autostimulările și dieta senzorială susținut de dna. terapeut Ramona Stanciu
• Curs Apraxia la copii cu TSA, sustinut de Help Autism
• Curs Învățarea incidentală și joaca ca vehicul de a preda noi abilități la copilul diagnosticat cu autism - Daal Autism Project
• Stagiu de pratică de specialitate - Școala specială gimnazială pentru surzi nr 1
• Stagiu de practică de specialitate- Centrul New Odyssey
• Voluntariat-Asociația Învingem Autismul
• Voluntariat -Societatea civilă profesională de psihologie Șerban și Pană
• Terapeut ABA la Clinica Alegria
• Terapeut ABA și logoped la Cabinet individual de psihologie Panduru Daria